Recunosc, m-am pripit și-am greșit. Mai bine zis, am judecat-o greșit pe Slovacia.

Când s-au tras le sorți grupele de la Euro și-am văzut că suntem cu Slovacia, am răsuflat ușurat: trei puncte sunt ca și luate. Orice calcul de calificare făceam, porneam de la cele trei puncte sigure. Era siguranța aia pe care o ai când te duci să faci plinul și știi că n-o să te coste așa mult, că mai ai măcar jumătate de rezervor.

Ba chiar și după papara pe care slovacii le-au administrat-o belgienilor, eu o țineam pe-a mea: trei puncte le avem asigurate. Meciul nu-l văzusem, că eram după victoria noastră, dar eram convins că avuseseră noroc cu carul. Cum să bați Belgia altfel?

Dar meciul de azi l-am văzut. După prima repriză am ridicat o sprânceană, dintr-odată nu mai păreau așa sigure alea trei puncte. De fapt, nu mai părea nimic sigur. Dintr-o dată rezervorul parcă nu mai era așa de plin pe jumătate.

Slovacia a jucat până la pauză un fotbal curat și curajos, fără farfastâcuri, fără scheme aiuritoare, orientat pe „să facem noi bine, până să facă adversarul prost”. Există coeziune și omogenitate, băieții ăia se simt unii pe ceilalți pe teren, au avut câteva pase dintr-o bucată la care ucrainenii se uitau cum mă uit eu la congelator când uit să cumpăr înghețată.

În plină dominare slovacă, golul a venit firesc, pe filiera pragheză Sparta – Slavia, centrare Haraslin, cap și gol, Schranz. Noroc că au vecinii cehi campionat mai puternic, să aibă unde să-și facă mâna și băieții ăștia.

Trebuie să fiu extrem de sincer: habar nu aveam până să înceapă meciul cine e antrenorul slovacilor. Bine, nici acum nu știu cine e, știu doar cum se numește: Franscesco Calzona. Unde a antrenat și ce-o fi făcut el până să ajungă selecționerul Slovaciei, habar nu am. Dar am așa un fel de presimțire că după Euro ăsta o să știm cu toții mult mai multe despre el.

Până la pauză, Ucraina era cea mai slabă echipă pe care o văzusem la acest Euro. Până la pauză fusese zero barat la toate capitolele, zero implicare, zero fotbal, zero dorință.

După pauză, absolut inexplicabil lucrurile s-au schimbat total. Mai precis, după ce a venit primul gol al Ucrainei, slovacii au picat inexplicabil. Probabil poți sa scoți fotbalistul din Bratislava, dar nu poți să scoți Bratislava din fotbalist.

E posibil să-i fi lăsat în sfârșit lapsusul, că ucrainenii și-au adus brusc aminte pe la ce cluburi joacă și de ce-au venit în Germania. Rezultatul? Slovacia n-a mai contat, Yarmolenko, Șaparenko și Yaremchuk și ceilalți băieți în galben au zburdat pe teren fără să se mai pună niciun moment problema învingătoarei.

O să avem meciul dracului cu Slovacia, prieteni.