Am fost să văd ce-au fost în stare să le facă oamenii altor oameni. Și m-am cutremurat.
Dacă ești un cetățean cât de cât sănătos la cap, nu ai cum să vizitezi Auschwitz și să pleci de-acolo fără să simți cum te apasă pe suflet modul inuman în care și-au găsit sfârșitul toți oamenii ăia.
După ce ai petrecut patru ore cu poveștile unor oameni care nu greșiseră cu nimic în afară de a se fi născut în vremuri nepotrivite, nu ai cum să ieși pe porțile alea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Ca să fie lucrurile și mai aproape de durerea celor de-acolo, a fost înnorat, cu un cer gri și cu multă ploaie. De fier să fi fost și tot simțeai în aer cenușa celor duși.
Vă spun cinstit, eram ferm convins că n-o să mă impresioneze. Da, ok, știam că voi empatiza, că doar nu sunt psihopat, dar puteam să pariez pe orice că nu-mi va crește pulsul nici măcar cu o bătaie. Aș fi pierdut pariul.
Prima oară mi-am simțit inima bătând în timpane când nici nu intrasem bine în atmosfera fostului lagăr. Ne pregăteam să intrăm în una dintre clădiri, când am citit deasupra ușii: „extermination”. Fmm, cine plm erați voi ca să aveți dreptul să exterminați?
În timp ce mă plimbam stupefiat printre rămășițele ororilor, mi-a trecut prin cap un gând. Era război, oamenii oricum mureau pe front și sub bombardamente, dar naziștilor nu le-a fost suficient, au mai inventat o metodă să mai curme câteva milioane de vieți. Nu, n-am scris greșit „câteva milioane”, că doar la Auschwitz au murit peste 1,5 milioane.
Nu ai cum să te gândești la altceva când vezi cu ochii tăi grozăviile despre care citiseși doar în cărți sau le văzuseși în filme. Te miști ca un zombie de la o clădire la alta și-ai vrea doar să se termine mai repede. Nu poți nici să pleci, pentru că vrei să știi, vrei să vezi cu ochii tăi ca să înțelegi cum arată durerea a milioane de oameni.
Apropo, știați că oamenii din camerele de gazare mureau sub formă de piramidă? Gazul toxic era mai greu decât aerul, prin urmare umplea camera de gazare de la podea spre tavan. Rezultatul era că cei mai slabi mureau înainte să li se umple plămânii cu Zyklon B, călcați în picioare de cei mai puternici. În căutarea unei ultime guri de aer, urcau cât mai sus călcând și zdrobind tot ce era sub ei.
Îi lăsau până nu se mai auzea nici un zgomot și intrau să-i scoată, să-i bage la crematoriu. Nu știu cum puteai să mai rămâi sănătos la cap și la suflet după ce asistai la așa ceva.
Știți de ce au început să-i gazeze? O să vă crească tensiunea dacă vă spun, așa cum mi-a crescut și mie. Pentru că gloanțele erau scumpe, de-aia. Plus că le trebuiau pe front.
Îl auzi pe ghidul ăla vorbind și-ți dai seama că de data asta nu mai citești o carte, de data asta ești chiar acolo unde s-au întâmplat toate.
După care o bucată din sufletul meu a murit când am văzut obiectele personale ale detinuților. Zecile de mii de obiecte personale, fiecare dintre ele simbolizând o viață care a fost luată.
Au fost și locuri în care n-am avut voie să fotografiem și să filmăm. Pot să înțeleg de ce, erau munți de păr uman împletit și piele. De om. De oameni ca mine și ca voi, oameni pe care niște scelerați au considerat că e mai bine să-i extermine.
La camera cu lucrușoare de copii am simțit c-o iau razna. Și nu doar eu, pe fețele tuturor de acolo se simțea același lucru. Cum să iei vieți de oameni mici, CUM? Și DE CE?
Auschwitz te marchează pentru toată viața.
Nu știu ce să vă mai spun. Mi-e foarte greu să scriu, dacă aș putea să aleg să-mi șterg ziua asta din memorie, probabil c-aș face-o. Nu știu sigur, așa gândesc acum, la cald.
Singura parte bună a zilei de ieri a fost că și-a revenit piciorul. Nu complet, dar e infinit mai bine și a rezistat cu brio la cei peste 10.000 de pași făcuți la Auschwitz.
Am făcut un video, îl aveți mai jos. Să nu vă așteptați la cine știe ce calitate, e făcut de mine cu telefonul și editat cu abilitățile mele care tind către zero. Dar este fix cu ce-am rămas eu după ce mi-am lăsat o bucățică de suflet la Auschwitz Birkenau.
P.S. Am vrut să las pe video sonorul original, pentru că pe multe dintre cadre se auzeau ciripind păsărele. Lucru care contrasta extrem de puternic cu cenușiul si tristețea fostului lagăr. Până la urmă nu l-am lăsat, că pe alte cadre se auzea ghidul vorbind și ni s-a spus de la început că nu avem voie să-l înregistrăm.
Cea mai tristă postare a ta de multă vreme încoace. Azi ai putea sa scoți motto-ul blogului tău. Nu luăm nimic în râs… Dumnezeu să-i odihnească pe cei uciși acolo și să-i ierte, dacă poate, pe cei care au ucis…
Comentariu beton!36
De-asta comunismul este superior nazismului.
Comunismul dictează că trebuie să omori conform luptei de clasă (bogații, boierii, familiile lor, confiscarea averilor, pământurilor…) comparativ cu nazismul care dictează să omori pe baza concepțiilor biologice și misticismelor mitice (omogenitate etnică, „poluarea sufletului/solului”, etica protestantă…).
Ceea ce ai scris este de râs cinic, asta, cu „dumnezeu să-i odihnească…”, extrem de cinică.
Care dumnezeu?
Același dumnezeu care i-a lăsat de izbeliște și care a creat o doctrină (școală de gândire), separată în iudaism, în care rabinii încearcă să formuleze o logică, un raționament, de ce dumnezeu a permis așa ceva din start?
Chiar și dacă din intenție bună sau milostivă, evită să mai spui/scrii expresia „dumnezeu să odihnească în pace”… nu, nu, dumnezeu trebuia să fie acolo să prevină, nu ca oamenii să simtă nevoia să scrie ciudat ca impuls de autoafirmarea sinelui despre ceva sau cineva post-hoc.
dumnezeu trebuia să fie acolo și n-a fost.
Comentariu beton!15
@Eddy. Numai infinitul poate înțelege infinitul, numai Dumnezeu îl înțelege pe Dumnezeu. Cine suntem noi să-i spunem universului ca trebuie sa facă ce vrem și când vrem noi? Aroganța supremă. Cinismul de care zici e de fapt dovada speranței ca nu suntem niște fire de nisip în vânt, baza credinței ca omenirea și binele din noi au un viitor. Ai idee cât contăm noi la scara universală, cât de efemeri suntem, câte drame au fost și vor mai fi în cercul nostru închis, câte revolte de genul celei expuse de tine au fost și vor mai fi? Și totuși evoluăm, transmitem generațiilor viitoare genele noastre, totul bazat pe credința că omenirea are un scop și nu suntem doar niște tuburi digestive dotate cu sex.
Asa ca îmi mențin părerea și credința ca Dumnezeu ( sau Yahweh sau Creatorul sau Universul sau cine vrei tu) le va odihni sufletele celor morți.
Mă voi conduce singură afară dupā. Cu iertare la Mihai. Dar, @Eddy… asta ai înțeles tu? Asta ai considerat de cuviință să ne comunici în acest context? Că comunismul este “superior” pentru că are alte criterii de a ucide? Mai “selective”? Cum oare cineva poate relativiza in asemenea fel in care o crimă poate fi “justificată” de o crimă și mai mare? Nu era un articol care să invite la polemică. Ci doar la reflecție și multă tristețe. Dar este greu să ignori așa ceva. Nici măcar scuza unui sarcasm macabru nu o ai.
Comentariu beton!17
@Adorian,
Deci dumnezeu a vrut să fie Shoah. dumnezeu a vrut să fie oameni omorâți industrial fiindcă au fost evrei.
De ce nu ai spus asta de la început, în loc de pășunismul cinic „dumnezeu să-i odihnească în pace”?
De ce ai simțit nevoia de fățărnicie, virtue signalling?
@Ana Georgia,
Că comunismul este “superior” pentru că are alte criterii de a ucide? Mai “selective”? Cum oare cineva poate relativiza in asemenea fel in care o crimă poate fi “justificată” de o crimă și mai mare?
Ai de ales între comunism și nazism.
Ce alegi?
Altminteri, tocmai ai banalizat Holocaustul.
Ci doar la reflecție și multă tristețe. Dar este greu să ignori așa ceva. Nici măcar scuza unui sarcasm macabru nu o ai.
Sigur, reflecție, bagă mare dacă tot ai îndrăznit:
https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/romania
https://encyclopedia.ushmm.org/tags/en/tag/romania
https://www.amazon.com/Holocaust-Romania-Destruction-Antonescu-association/dp/1538138085
Depinde, pentru naziști e motiv de bucurie si fală când viziteaza Auschwitz
nu dau play, au trecut doar 8 ani de cînd am fost acolo, e prea devreme…
Comentariu beton!44
Te înțeleg perfect. Nici eu n-aș da.
Io v-am zis de ieri c-o să vă lase piciorul după Auschwitz. Era un semn al dorinței (încordarea)de a ajunge cât mai repede acolo, cu toate că nu era cel mai fericit caz.
Comentariu beton!11
Exact așa a fost și când am vizitat Dachau. Înnorat, cenușiu, apăsător. De parcă nici soarele nu vrea să lumineze locul unde singurul lucru omenesc erau gemetele, lacrimile și ultima privire înainte de “selecție”.
Îmi aduc aminte că, știind că urma să vizitez lagărul, un neamț în vârstă (născut în anii ‘40) mi-a zis “îmi cer iertare pentru ce-ai să vezi acolo”.
Avea dreptate să facă asta. Dar până la capătul lumii și sfârșitul veacurilor, nu cred că poate exista iertare pentru așa ceva.
Comentariu beton!53
Trei săptămâni. Trei săptămâni era media de supraviețuire după ce-au dat în folosință și Auschwitz 2. Vorbim despre cei puși la muncă, nu cei trimiși la moarte din secunda în care coborau din tren.
Mi s-a parut ca inca miroase a moarte la Dachau. Si m-am plimbat peste tot, am tot revazut filmuletele documentare din muzeu. Un singur loc nu am putut sa revad, pe unul din locurile unde au fost baraci de dormit, cineva a pus o coronita mica de flori, si o panglica “Papa”.
Comentariu beton!15
E pe lista mea de mult timp. După clipul ăsta clar o să mă duc.
Am gandit ca doar mie mi s-a parut ca miroase a cenusa, desi au trecut mult prea multi ani…..si sunt deja cred 10 ani de cand am vizitat si tot ma urmareste imaginea parului, a obiectelor de uz personal, puse in muzeu. Recunosc, ascultand ghidul, mi-am permis sa las lacrimile sa curga, fara sa controlez cu un servetel. Ce s-a intamplat acolo, desi inteleg, imi e greu sa cuprind cu gandul .
Comentariu beton!19
Nu simt nevoia sa vad Auschwitzul. Mi-a ajuns ce ai filmat. Ingrozitor. Si chiar asa: cu ce drept? Iaca uite cu dreptul fortei. Insist sa cred ca totusi te puteai califica in armata germana acolo doar daca erai psihopat. Militari nemti sa se sinucida dupa povestea asta au fost? Cei care NU s-au sinucis, sigur erau psihopati inainte de a incepe acolo.
Comentariu beton!13
Fără să vreau să disculp armata germană (are destule, oricum) lagărele nu au fost responsabilitatea lor, ci a SS. Plus că lucrau și destui polonezi pe acolo.
Comentariu beton!21
nope. nu are nici o legatura cu psihopatia. Este firea umana. stiu ca tu nu ai face asta, asa zic toti. Cand, de fapt ajung acolo, fac majoritatea.
totul tine de responsabilitate. si, daca cineva iti zice sa faci ceva, nu mai e vina ta. e vina aluia
Comentariu beton!24
Nu trebuie sa fii psihopat, doar om. Monstrul ala e in fiecare din noi. Cu cat suntem mai constienti de existenta lui, cu atat poate avem sanse sa nu mai facem asa. De aia poate ar trebui sa vedem cu totii Auscwitz. Vezi experimentul Stanford!
Comentariu beton!18
Militarii erau pe front, în lagăre au fost aduși și mulți deținuți care să „mențină ordinea”. În plus într-o perfectă organziare erau organizate comandouri de muncă din viitorii morți. Dacă erai foarte ghinionist, aveai „norocul” de-a trăi și duceai cadavrul vreunei rude la incinerator.
De necuprins.
N-am rezistat sa vad tot filmul. Poate mai pe seara. Eu am vazut doar copia light de la Kazerne Dossin din Mechelen de unde oamenii erau deportati la Auschwitz. Si acolo e de plans, dar Auschwitz mi se pare ceva ireal si imposibil de digerat.
Te admir ca ai avut curajul sa vezi acest loc care a fost o perioada iadul pe pamant.
Comentariu beton!15
Greu tare a intrat….
Eu unul nu am avut puterea sa vizitez Auschwitzul. Pur si simplu parca cineva imi spunea nu te duce… Te citesc de mult timp, dar acesta este primul comentariu. Iti multumesc pentru aceasta postare si pentru ca ai avut puterea sa impartasesti cu noi ceea ce ai simtit cand l-ai vizitat!
Comentariu beton!41
Am fost la Dachau in 2008 și mi s-a părut sinistru. Ce văd aici, la Auschwitz, este de neimaginat. Nu cred că am să merg să-l vizitez!
Comentariu beton!13
Cu atât mai mult după articolul acesta, nu am de gând să calc pe acolo (și nici nu mă uit la video).
Și ce e mai nasol e că încă există oameni care neagă aceste lucruri sau pretind că “n-a fost chiar așa” sau “n-au fost chiar așa mulți omorâți”, ca și cum ar conta numărul.
La fel cum sunt cei care-i învinovățesc la grămadă pe cei de atunci și pe urmașii lor, ca și cum aceștia ar avea vreo responsabilitate.
Sper doar să nu se mai repete, sub o formă sau alta, acele orori.
Comentariu beton!39
Oamenii sunt meschini. Firmele care au contribuit la această tragedie sunt și azi și au o imagine buna. Asta spune multe. Enumăr doar 2. Basf. IBM.
IBM?
Da IBM a fost acuzat că a avut 2 angajați care au vizitat lunar campusul că să facă service mașinilor de calcul dar nu au raportat ce se întâmplă acolo.
https://www.jewishvirtuallibrary.org/ibm-and-quot-death-s-calculator-quot-2
0
@Elvira îmi amintesc parcă că IBM a furnizat maşinile pentru statistica recensămintelor din Germania şi teritoriile ocupate. IBM nu a vândut ci a închiriat echipamentele. Aşa s-au strâns şi centralizat datele pentru a găsi evreii şi țiganii. Fiecare lagăr de concentrare avea propriul Hollerith-Abteilung.
Operatorii de la Auschwitz şi Treblinka spuneau că echipamentele aveau etichete de fabricație în engleză.
Daca la alte articole de-ale tale,am râs cu hohote,azi am plâns în hohote, văzând doar locurile in care au murit atâția oameni,inchipuindu-mi cum arătau acele barăci ,pline cu oameni…
Comentariu beton!11
Am fost de trei ori in Cracovia, si n-am avut curajul sa vad Auschwitz decat ultima oara, m-am simtit datoare. Am plans in timpul vizitei, nu eram singura. M-a lovit muntele ala imens de pantofi, parul, n-am putut respira in crematoriu si m-a impresionat marimea Auschwitz 2.
Comentariu beton!16
PS tot proasta am fost ca n-am vrut sa merg la fabrica Schindler, m-am dus pana la urma ca s-a anulat o excursie in muntii Tatra. Ce-au facut polonezii acolo, un muzeu modern, in care accentul e pe locuitorii Cracoviei, cei care-au ajutat evrei, urmarile razboiului si doar un accent minor pe Oskar, e de admirat. Va recomand, daca sunteti in Cracovia, e de neratat.
Comentariu beton!16
Eu zic ca e unul din locurile obligatorii unde oricine trebuie sa ajunga sa vada ce a fost acolo o data in viata.
M-a durut sufletul cand am dat play la clipul tau. Mi-am facut-o cu mana mea.
Eu am ajuns acum 10 ani, dimineata, cand e fara ghid si tin minte si acum 4 momente:
1. Cand am intrat in camera aia de gazare de ai fost si tu, eram singura si m-a pus nu stiu cine sa ma apropii de pereti. Cand am vazut urmele de unghii nu stiam cum sa ies mai repede
2. Langa curtea de executii era un magazin unde vindeau Coca Cola. In mijlocul lagarului. Efectiv eu nu puteam nici sa inghit normal si turistii dadusera iama. Intr-un loc unde daca prindeai o paine putrezita erai norocos.
3. Cand am ajuns la Birkenau, erau sute de elevi veniti din Germania care plangeau de mama focului.
4. Tot acolo, am intrat la latrine. Pot sa jur ca inca se simtea mirosul.
Oricum, pentru cine ajunge in Polonia, e parca o blasfemie sa nu viziteze acest loc. E o lectie de viata.
Comentariu beton!35
“Negru lapte al zorilor seara îl bem
la amiază îl bem dimineaţa îl bem noaptea
îl bem şi bem
săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.
În casă stă un bărbat cu şerpii se joacă el scrie
când seara se lasă el scrie-n Germania părul tău auriu Margareta
el scrie şi iese în faţa casei şi stele scânteie el fluieră şi-şi cheamă dulăii
îşi fluieră jidovii să sape o groapă-n pământ
ne ordonă cântaţi acum pentru dans.”
Cateva versuri de Paul Celan, poet nascut in 1920 la Cernauti, evreu. Parintii deportati, nu supravietuiesc.
Este o descriere a ororilor care l-au bantuit toata viata. Se sinucide in 1970, la Paris.
Comentariu beton!35
Mihai, nu te cunosc decât atât cat ai lăsat să se vadă în textele de pe blog. Dar ești un om sensibil, ai suferit ca un câine când s-a pierdut Vasile și empatizezi cu suferința altora. Cum să crezi ca nu o să te impresioneze?! La cum te intuiesc eu, o să fii franjuri o vreme.
Comentariu beton!21
sunt fără cuvinte, am plâns numai citind, nu as avea puterea sa merg acolo. când ma uitam la video, m-a întrebat fetița (5ani) ce e acolo. i-am spus ca e un muzeu, după ceva timp îmi spune ca o sperie muzica de la muzeul ăla.
😓
Comentariu beton!11
Am fost! Și nu mi-am șters din memorie acea zi. De câte ori am trecut prin momente grele în viață îmi aduceam aminte de ce am văzut acolo. Și îmi spuneam că sunt un dobitoc că mă plâng.
Comentariu beton!34
Cred că e primul articol de pe blogul tău, Mihai, pe care nu vreau să îl citesc. Prea mult de dus…
Nu pot să dau play.
Nu o să vizitez. E prea mult de dus pentru mine.
Mi-e extrem de greu să mă uit și la filme care au subiectul acesta.
Comentariu beton!13
De citit cartea „Am fost medic la Auschwitz” scrisă de medicul Niszlyi Miklos din Oradea. A supraviețuit un an și jumătate în sonderkomando și a fost martor în procesul de la Nurnberg. A fost autopsierul doctorului Mengele.
Comentariu beton!19
Eu nu pot citi postarea asta. Tata a fost 2 ani prizonier in Siberia. Singura lui vina – nationalitatea cu care se nascuse. A fost unul dintre putinii intorsi acasa.
PS: Sper ca piciorul e mai bine si ca vom avea parte, mai departe, de povesti, povestiri, poze. Drumuri bune!
Comentariu beton!18
Nici eu n-am putut să dau play. Mi-au dat lacrimile la „lucrușoare de copii”. Și când te gândești că doar ieri în parlamentul european au intrat și mai mulți politicieni de extremă dreapta, ți se face silă ☹️🥲
Comentariu beton!26
Cumplit ! Doar multumesc,n-as avea cum sa vad asta…
Plâng în timp ce citesc, nu știu dacă aș face față să văd. Eu mă gândesc destul de des dacă extremiștii de acum, ăștia care proslăvesc rasa ariană, dacă văd cu ochii lor ce au făcut în trecut alții ca ei, se trezesc la realitate, sâmburele ăla de umanitate ar ieși la lumină. Nu știu, probabil că sunt mulți oameni psihopați și, așa cum s-a tot dovedit de-a lungul timpului, oamenii se obișnuiesc cu orice, inclusiv a face rău altor oameni. Trăim direct vremurile astea.
Comentariu beton!12
Nu cred că se trezesc.
Îmi aud/văd destui colegi nemți privind cu ochi buni rezultatele AfD (partid de extremă dreapta, cu legături cu neo-naziștii) la europarlamentare.
Îmi vine să îi strâng de gât pe fiecare.
Da’ sunt în minoritate.
Comentariu beton!23
@Lucian, e un trend in toata Europa in ceea ce priveste dreapta politica. De altfel nu numai extrema dreapta e in crestere dar si extrema stanga. In Belgia au castigat partidele de extrema dreapta iar cel de extrema stanga a castigat in voturi destul de mult fata de alegerile trecute. Ne-au trebuit 80 de ani ca sa uitam ororile facute de extremistii de dreapta si 35 dupa ce am trait sub totalitarism de stanga. Omul uita usor. Istoria se repeta intr-un fel sau altul.
@Lucian din fericire nu am prieteni sau colegi care vorbesc de bine de AfD, altfel sigur nu am mai fi prieteni şi aș păstra distanța cu colegii.
Eu stiu că merg la vot fix ca sa conteze împotriva AfD si extremei stângi (am dubla cetățenie exact pentru asta, si nu a fost nici usor si nici ieftin sa am dublă cetățenie).
AfD e un partid nazist, e voie sa o spunem raspicat, e intr-o sentință definitivă de tribunal, nu e ofensă.
Dar fascismul e poleit sa fie votabil, si tendința noua in Europa e sa fie condusă de extrema dreaptă. Austria de decenii, mai nou si Italia, Olanda, Ungaria, Franța vedem in 3 săptămâni.
Mă îngrozesc de situație si de viitor in general si de o societate distopică ce nu mai pare chiar atât de distopică.
Să vezi cum vei vorbi anul viitor cu fetele tale când vor studia la istorie al doilea război mondial și Holocaustul! Dna de istorie a dat ca temă vizionarea Listei lui Schindler și Pianistul, Am oprit vizionarea, fiica mea plângea, e prea mult pentru 14 ani!
Comentariu beton!17
Unui supraviețuitor al lagărului i se arătau poze făcute după mulți ani în lagăr. La o poză făcută dintr-o baracă prin ușa deschisă se vedea iarba verde din curte. Reacția supraviețuitorului a fost: “iarbă? Dacă era așa ceva am fi mâncat-o!”
Trist. Am fost acum 14 ani, când eram într-o delegație. Anul ăsta plănuiesc să merg iarăși, împreună cu soția. Încă simt noduri când mă gândesc…
Comentariu beton!19
Am plâns doar citind , ce ai scris. Nu știu dacă pot să mă uit la video. Una dintre mătușile mele, a fost deportată în Siberia, avea 19 ani, nici măcar nu putea să povestească ce ii sa întâmplat acolo. Și Siberia nu se compară cu Auschwitz. Plângeam de fiecare dată când îmi povestea.
Am dat play. Am urmărit până la capăt. Am un gol în suflet și pur și simplu mă doare tot corpul. Sunt pe holurile unui spital. Stau pe un scaun și îmi curg lacrimile. Pe mine, pe lângă hăinuțele pentru copii m-au impresionat cârjele și restul obiectelor destinate persoanelor cu dizabilități.
Comentariu beton!12
Imi doresc foarte tare sa ajung acolo. Am un business trip reprogramat in feb la Wroclaw, poate il prelungesc si mai raman cateva zile. Strabunicul meu a venit din Germania nazista in Romania, cu 2 copii ramasi orfani de mama. Stiu ca a trait cateva saptamani intr-un butoi, se ducea sora bunicii mele ( la 4 ani) tot orasul sa-i duca de mancare. Mai stiu ca a stat ascuns in munti in zona Calimanesti-Caciulata. Sunt foarte curioasa de toata situatia, dar familia nu vorbeste cu subiect si predicat despre asta…
Comentariu beton!11
Nu ştiu cum să spun asta, să nu creadă cineva că-s genul ăla care merge în retreaturi şi discută cu copilul interior, dar hai să încerc: eu cred că suferinţa atroce lasă urme materiale în timp şi spaţiu, de-aia ăştia foarte empatici simt ce simt în locuri de-astea. Şi dacă ai măcar empatia unui bocanc vechi, nu mai eşti om întreg o perioadă.
Eu n-am fost încă la Auschwitz, e în plan pe când mai creşte fiu-meu (copiii au voie doar după 14 ani acolo), dar am fost la Sighet şi aceeaşi reacţie am avut-o când am intrat în celula neagră şi în celula în care a murit Iuliu Maniu. Efectiv îţi vine să taci, să te pui în genunchi şi să-ţi ceri iertare că ai formă umană, ca ăia care au fost capabili de grozăviile alea.
Comentariu beton!28
Cei care au desenat zvastici pe casa lui Eli Wiesel de la Cluj ar trebui duși acolo în vizită. Apoi puși să lucreze în azilele și orfelinatele din România până acoperă, din muncă cinstită și exersând empatia costul, excursiei.
Comentariu beton!13
Îți mulțumesc pentru mărturie, cu siguranță vom merge acolo şi noi. Absolut cutremurător, o ticăloşie care nu se va putea uita în veci.
Eu când sunt tâmpit sunt pana la capat, am vizitat Auschwitz de două ori, am fost odată vara, în iulie, cu niște prieteni spanioli, impresionant de trist, avem un prieten polonez care locuiește în Barcelona, profesor de muzica, care după ce am discutat despre vizita noastră la Auschwitz ne a îndemnat sa mergem iarna și, ce sa vezi?! Am decis să mă duc în februarie, la sfârșit de februarie, începusem sa cred că ce am văzut în vară a fost „parfum” pe lângă ce senzații poți trai vizitând lagărul iarna…..îți lași tot sufletul acolo, după vizita din februarie am scris asta,
Am pus genunchiul jos, ultima oară
Dar nu-am putut s-ating acel sicriu
Si nu știam, c-atât o să mă doară
Si-atunci, si-acum în clipa-n care scriu.
Mă rog sa nu se repete……
Comentariu beton!30
DOAMNE!……
Am fost anul trecut impreuna cu copiii mei, in varsta de 14 ani fara cateva luni. Citisera „Baiatul cu pijamale in dungi”, „Jurnalul Annei Frank”. Cu o luna, inainte de a pleca, i-am pregatit pentru ce avea sa urmeze. In fiecare weekend am vazut un film tematic, incepand cu „Baiatul cu pijamale in dungi” , „Pianistul” si culminand cu „Lista lui Schindler”, la care nu ma asteptam sa reziste pana la sfarsit, avand in vedere durata lui. Dar dimpotriva, ramasesera fara grai.
La Auschwitz au fost foarte impresionati atunci cand si-au dat seama, ca aceste orori s-au intamplat in realitate si au insistat sa mergem si la fabrica lui Schindler. Din pacate, era inchis muzeul, fiind sarbatoare (15 August).
Cutremuratoare si intrarea in muzeul Auschwitz (curtea interioara) prin pasajul in care se aud la infinit din difuzoare numele celor inchisi acolo.
In urma cu cativa ani am fost si la Sighet. Aceeasi senzatie…. Este de vazut si filmul „Experimentul Pitesti”, de Victoria Baltag. Pe acesta, l-am vazut fara copii.
Cred ca ar trebui sa traim toate aceste experiente, oricat de greu ne-ar fi, ca sa nu uitam si sa nu repetam …..
Comentariu beton!15
De când aveam vreo 12-13 ani, am citit tot ce am găsit despre lagărele de exterminare.
Ce am văzut în filmul tău este exact ce mi-am imaginat.
Vizita ar trebui să fie obligatorie ca să nu se repete greșelile trecutului.
Mi-e teamă, însă, că omenirea are memoria prea scurtă.
Comentariu beton!15
Am fost, e crunt… Te întrebi, te frămânți cum s-a putut întâmpla așa ceva. Iar unii nu cred.
Este absolut cumplit ce s-a întâmplat acolo..
La Budapesta am văzut recrearea încălțămintei evreilor deportați de pe malul Dunării. Am bocit cu sughițuri. Tot în excursia respectivă am vizitat muzeul tematic din Viena. M-am cutremurat gândindu-mă la cei de vârsta mea de atunci (15 ani), cu un viitor luminos în față și care au sfârșit într-un mod atât de crunt..
Sunt și eu de părere că ar trebui ca fiecare dintre noi să mergem la Auschwitz, să vedem cu ochii noștri ce pot face „oamenii” altor oameni. Sper să ajung și eu, deși sunt convinsă că îmi va rupe sufletul în bucățele. Oricum e incomparabil cu ce au suferit cei de acolo..
Comentariu beton!12
Oamenii care fac așa ceva semenilor nu sunt oameni, nici animale, ci altceva, nedefinibil, scârbos și grețos…
Aceste specimene ar merita… și mă opresc aici 🙁
Când te gândești că extrema dreaptă este chiar acum în mare reviriment, te întrebi: cum? Nu au trecut nici 100 de ani…
Comentariu beton!16
Cred ca, din păcate, istoria ne demonstrează ca așa suntem (statistic vorbind). În cazul ăsta au fost sute de mii de oameni care au știut și au acceptat să se întâmple. Au știut și nu au spus. Au știut și nu au făcut nimic. Oameni care au acceptat. De aceea cred ca e foarte important să știm, să vedem și să simțim ce a fost acolo, cat mai mulți dintre noi. Oricât de greu ne-ar fi, cu siguranță lor le-a fost infinit mai greu. Ca poate când vremurile ne vor duce iar pe același drum, să știm ca e drumul spre iad și să ne împotrivim.
Am vazut Ozwiechim cand aveam 15 ani. Am subliniat lucrul acesta pentru ca 38 de ani mai tarziu am vii in minte si in suflet ce am simtit atunci. Hainutele de copii, gramezile de pantofi, parul, nu erau pe atunci expuse in vitrine, erau gramezile pe jos. Jur ca mirosea a carne arsa in preajma crematoriilor. Urmele de unghii de pe peretii camerelor de gazare le-am visat nopti la rand. Nu am uitat nimic. Nimeni sa nu uite nimic!!! Arbeit macht frei? Cat de cinic sa fii?
Comentariu beton!14
Dacă ar fi lăsați, mulți monștri ca ei ar scoate capetele și în ziua de azi. Oameni care nu au făcut rău, cu visuri pentru copiii lor, copii care abia așteptau să și le împlinească… au fost duși și omorâți acolo. Anne Frank a fost capabilă să scrie în jurnal că la maturitate vrea să ajute alți oameni. Nu au lăsat-o.
Sper să ajung și eu cândva să vizitez Auschwitz.
Poate greșesc, dar cred ca filme ca asta ar trebui utilizate la lecțiile de istorie din liceu. Unii dintre copiii noștri probabil vor fi traumatizați, dar trauma asta cred ca e nici 0,0001% din ce au trăit oamenii ăia acolo. Să știm și să nu mai repetăm.
Daca li se explica pe intelesul lor e o lectie de istorie. In Germania se merge cu clasa in excursie la Dachau de exemplu.
Si poate ca si socul ăla ajuta la a nu mai vota aiurea
Ma uit acum la filmulet in timp ce citesc comentariile… e inimaginabil ce s-a putut intampla acolo… aseara am mai vazut si 3 episoade din Tatuatorul de la Auschwitz pe SkyShowtime… prea multa durere dar chiar si asa e pe lista mea scurta de obiective.. in toamna voi merge. Trebuie!
Da, cutremurator, de vazut o data in viata si o lectie indispensabila pentru cei tineri.
Pentru ca am vazut multa manie indreptatita revarsata prin comentarii asupra celor care au fost capabili de asta:
Desi nazistii au perfectionat si eficientizat – cat au permis vremurile – functiunea de exterminare a acestor lagare, totusi ei nu sunt inventatorii lagarului si – de departe -nici cei mai nemilosi sau neobositi ucigasi in masa.
Aceia sunt rusii.
Ei au inceput cu multi ani inaintea nazistilor iar intr-o forma cosmetizata continua si in zilele noastre.
In lagarele rusesti au murit de peste 3x mai multi oameni decat in toate lagarele gestionate de nazisti.
Si tot rusii poarta o buna parte din responsabilitatea pentru utilizarea de catre nazisti a lagarului ca metoda de sclavie, tortura si ucidere a unor categorii sociale indezirabile.
Spre deosebire de nazisti care doreau eliminarea fizica cat mai rapida a unui numar cat mai mare de persoane, rusii urmareau intai pedepsirea si supunerea prin munca silnica si tortura pana la epuizare urmata de eliminarea fizica, astfel incat subiectii sa nu scape usor ci sa ajunga sa se chinuie atat de mult incat sa isi primeasca deschis moartea.
Rusii au dovedit mai multa creativitate fiind mai sofisticati decat nazistii cand au desenat masina de ucis, oferindu-i anduranta si capacitatea necesara obtinerii unei performante inca neegalate de un alt reprezentant al rasei umane.
Diferenta esentiala este ca rusii au sarit abil fileul istoric, profitand de imprejurari, pentru a poza perfid printre eliberatori si printre cei care au scris istoria desi nu aveau niciun drept moral de a o face.
Comentariu beton!39
Exact, ambele extreme au un loc binrmeritat la groapa de gunoi a istoriei și totuși au acum un revival de zile mari cu AUR, sosoci, Orban, Meloni, Le Pen, Neuhammer si olandezul ăla scrântit. Și nu au trecut decât 100 de ani de atunci.
La pariu că nici germanii din 1933 nu credeau că Hitler le va aduce războiul și moartea? Istorici și scriitori germani sunt de părere ca ascensiunea lui trebuia oprită cu 10 ani înainte de a fi ales cancelar. Si au mare dreptate.
Acum toata Europa e plina de cancelari de extrema dreapta, fascismul e in floare desi poleit sa arate altfel, ca sa fie votabil.
@Zuza
Somnul ratiunii naste monstri.
Iar lumea noastra a intrat de ceva vreme intr-un episod de somn cataleptic.
Timp in care toate semnele unei „furtuni perfecte” se aduna accelerat.
Cel mai trist mi se pare că umanitatea nu a învățat și nu învață nimic.
Războaie au fost, războaie sunt încă. Și ceva îmi spune că vor mai fi.
Comentariu beton!11
Am fost la Auschwitz anul trecut. Toate filmele, cărțile și povestirile despre subiect sunt apă de ploaie pe lângă ce simți când vezi tavanul ăla jos și zgârieturile de pe pereți. Plus mormanele de păr, pantofi, ochelari etc.
(Aproape) oricare din noi ar face asta, cu motivația/povestea corespunzătoare.
Nouă ghidul ne-a zis că la sosirea în lagăr erau triați: ăia apți de muncă erau duși într-o parte, ceilalți erau trimiși direct la moarte. Dintre cei apți de muncă îi alegeau pe cei care să facă parte din Sonderkommando (lit. Comando special. Primeau condiții ceva mai bune, dar erau responsabili cu scoaterea cadavrelor, ardere lor, aruncarea cenușii etc. Aveau de ales între a face asta și a fi înfometați și puși la munca aia mai extenuantă fizic. Grea alegere. După câteva săptămâni/luni erau „înlocuiți” cu alții care erau, la rândul lor, făcuți să se simtă că au tras lozul norocos. Și tot așa).
Tot procesul era făcut de așa manieră încât orice ținea direct de moarte să se facă cu deținuți (ca nemții care lucrau acolo să se poată duce seara acasă și să-și pună copiii la somn fără să aibă gânduri negre)
Legat de partea cu gloanțele care erau prea scumpe: eu citisem o altă explicație care mi s-a părut validă și anume că inițial omorâtul civililor se făcea într-adevăr prin împușcare prin teritoriile cucerite (ca regulă de SS, dar mai trăgea și Wehrmachtul/Armata). Atâta doar că, chiar și psihopații din SS, după câteva zeci/sute de împușcări începeau să „nu mai dea randament” (aveau coșmaruri, mustrări de conștiință, o mai luau razna, unii se mai sinucideau). Și cum nemților le plăceau și le plac în continuare optimizarea proceselor, dialogul și găsirea de soluții (îmi cer scuze dacă sună, în contextul dat, cinic. Dar chiar asa sunt ei), au făcut niște întâlniri, s-au făcut propuneri și au venit cu soluția asta. Pe care au „optimizat-o” în timp.
Poate o să vină vremea când și următoarele două țări (ca număr de evrei/țigani omorâți) își vor pune cenușă în cap. Adică Austria și România. Încă puțin și se face centenarul, nu e nicio grabă.
Atâta doar că trebuie să mai dispară din „elita” aia din anii ’80 când se cultiva intens mareșalul Antonescu (nu Crin, Ion)
Am fost in adolescenta la Buchenwald… Aceleasi stari, confirm. Filmele sunt cum sunt, niciodata pana nu vezi cu ochii tai camerele de gazare cu usile groase de stejar scobite efectiv de unghiile celor care agonizau, cuptoarele sau „operele de arta”din piele umana jupuita ale unei demente sotie de nazist (Ilse Koch) sau „cabinetele medicale” ale unora ca Hoven, Mengele si altii, nu iti vine sa crezi. Intamplarea face ca exact cu doua zile in urma sa termin miniseria de sase episoade ” The Tatooist of Auschwitz”, il gasiti pe Sky Showtime sau pe „bibliotecile” de specialitate, recomand.
În 2010 am vizitat lagărul cu trei colegi de serviciu, iar in zona cu valize unul dintre ei a zărit după peretele de sticlă, valiza bunicii ei cu eticheta pe care era scris inlcusiv numele ei de familie și inițiala prenumelui, recunoscănd valiza după pozele de familie… impactul emoțional a fost așa de puternic, că ore intregi nici nu am vorbit între noi.
Oh, Doamne. Si pe mine asta m-a impresionat cel mai mult acum 20 de ani: maldărul de valize care stătea de zici ca își așteaptă proprietarii.
Asta face ca toate ororile de acolo sa fie percepute acut si personal. Imi inchipuiam aşa, proaspat absolventă atunci cum ar fi să mă ia cineva pe sus noaptea, să mă urce într-un tren si să mă ducă undeva cu rucsacul meu.
nu e un loc usor de trecut cu vederea…
Acolo au fost uciși, sub diferite forme,aproape toți membrii familiei soțului meu. O treime din populația orașului Oradea au sfârșit acolo. Nu poți uita, nu poți ierta.
Dacă mai ai putere, după toate astea, îți recomand să citești „Am fost medic la Auschwitz”-Niyszli Miklos, scrisă de un medic orădean care a fost ucenicul lui Ioseph Menghele. Cartea este probă în procesul de la Nurnberg. Nu am fost la Auschwitz, dar numai să citesc cartea mi-a luat ceva timp. Deși nu e cea mai stufoasă, uneori simțeam că am nevoie de pauză chiar și de o zi că să îmi revin! E grea, dar o recomand!
Adevarat. Nu stiu de ce insa nu vorbeste nimeni câți chinezi au omorat japonezii in al doilea razboi mondial