[Cars and Roads Greece – ziua 6]

O să încep cu cel mai amuzant lucru care mi s-a întâmplat zilele astea. Facebook mi-a șters postările cu link către articolul în care ziceam că grecii ar fi avut o super-țară dacă le-ar fi plăcut munca.

Nu asta e amuzant, ci motivul pentru care mi le-a șters: de la raportările românilor mutați în Grecia care m-au luat la lupă pe motiv de: bine că le place munca românilor. Whataboutism la nivelul pe țări.

Am râs și mi-am văzut de treabă, bine că nu mi-am luat suspendare 30 de zile pe „hărnicia” grecilor. O țară aflată la un pas de faliment acum vreo câțiva ani, pe motiv de ce mult le pace munca locuitorilor ei.

Buuun, acum să trecem la altă națiune a acestei planete, una căreia sigur-sigur îi place munca: japonezii.

Nu fac întâmplător trecerea asta, ci pentru că în ultimele două zile am condus Noua Toyota C-HR pe drumurile construite de harnicul popor grec.

După cele două zile am ajuns la concluzia că japonezii de la Toyota sunt printre puținii oameni capabili să infirme zicala aia cu „mai binele care este dușmanul binelui”. Spun asta având încă destul de proaspăt în minte vechiul C-HR pe care l-am testat toamna trecută vreo cinci zile.

Așa că mi-a fost destul de ușor să le compar și să-mi dau seama că niponii au reușit să nu strice nimic cu noul, model, dimpotrivă, au schimbat fix ce era nevoie să schimbe de pe vechiul C-HR.

Nu mă refer la aspect, la designul caroseriei, la cum arată mașina pe exterior, pentru că aici au schimbat-o aproape complet. Mașina fiind acum MULT mai frumoasă, dacă mi se permite o părere foarte subiectivă. Nu că aia veche ar fi fost urâtă, dar deja avea niște ani în spate și nu prea mai corespundea din punct de vedere design, pe când asta nouă arată într-un mare fel.

Cum ziceam, lăsând la o parte aspectul, care era normal să fie complet schimbat la o generație nouă, mi-a plăcut c-au remediat și cele trei probleme care m-au făcut să strâmb din nas la vechiul C-HR. Vi le zic pe rând, așa cum mi-au venit în minte:

Prima problemă: afișajul. Mai precis, ecranul central pentru infotainment era complet depășit tehnologic. Mic și pricăjit, cu o rezoluție meschină, te întrebai cum de-i mai rabdă sufletul pe japonezi să iasă cu așa ceva pe piață. Ca să nu mai spun ca pentru sărakii cu Android nu era posibilă conectarea cu Androidul Auto al mașinii decât prin cablu. Cred că undeva își făcea seppuku câte un cireș japonez la fiecare mașină din asta care ieșea pe poarta fabricii.

Dar gata, s-a pus stop defrișărilor odată cu noua generație. Ecranul este de două ori mai mare și are o rezoluție de te poți uita la meciuri de tenis. Când am mai văzut și că de fiecare dată când intru în mașină mi se conectează automat telefonul la Androidul mașinii, aproape că mi-au dat lacrimile.

A doua problemă: cutia de viteze. Nu, n-au schimbat-o, generația nouă are tot cutie eCVT, dar sunt convins c-au îmbunătățit-o bine de tot. Cea veche era extrem de zgomotoasă și de multe ori îți dădea senzația de lag, adică de mers în gol. Părea că degeaba turezi motorul, că mașina nu trage.

Și cea nouă e zgomotoasă, ca toate cutiile eCVT, doar că nivelul de zgomot e mult mai redus. Nu, nu e liniște de muzeu în habitaclu, dar nu încape comparatie între ce-a fost și ce e. Iar în modul sport nu prea am mai sesizat niciun fel de senzație de lag, mașina răspundea prompt la reprizele de accelerație bruște. Nu știu să vă spun dacă același lucru se întâmplă și la modul eco, pentru c-am mers eco doar pe autostradă, acolo unde lăsam adaptive cruise controlul să gestioneze accelerația.

A trei problemă: claustrofobia pasagerilor. Cel mai și cel mai important lucru, din punctul meu de vedere, pe care l-au schimbat de la vechiul la noul C-HR sunt ușile din spate.

La vechiul model geamul era foarte mic inducând o senzație claustrofobică celor aflați pe banchetă, mai ales dacă pasagerii erau copii. Fetele s-au plâns de asta pe tot parcursul celor aproape 1200 de kilometri pe care i-am făcut cu C-HR-ul.

La noua variantă geamul este doar un pic mai mare, dar suficient cât să nu te mai facă să te simți prost. Odată cu geamurile mărite, Toyota a intrat în normalitate și-a coborât mânerul pentru deschis portiera chiar pe portieră, nu mai sunt pe stâlpii ăia care face legătura între caroserie și plafon. Cine cunoaște Toyota C-HR știe despre ce vorbesc.

Cu astea trei chestii de mai sus rezolvate, practic, noul C-HR a rezolvat tot de nu-mi plăcuse mie la ăla vechi.

Da, ok, am mai sesizat diferențe între modelul nou testat de noi în tur și C-HR-ul testat de mine în toamnă, dar nu știu dacă e corect să le menționez, pentru că e posibil să fie și datorită faptului că în Cars And Roads avem un model cu echipare de top (Toyota C-HR hibrid 4×4 GR Sport), în timp ce în toamnă am avut o echipare obișnuită, mi-au dat oamenii de la Toyota ce-au avut și ei disponibil prin showroom.

Vă dau un singur exemplu: mi-a picat fața când m-am trezit că mă ia mașina la ștangă pe motiv că „am detectat neatenție a șoferului”. Fix mesajul ăsta mi-a apărut în bord când încercam să schimb în mers de pe radio pe muzica mea și probabil mi-am luat ochii de la drum.

Imediat a început să-mi blincăne în bord: „păi ce facem, coae, ne jucăm cu viețile oamenilor?”. Nu, șefa, mă scuzaț’, gata, o să ascult muzică grecească până tragem undeva pe dreapta.

În rest, nu știu ce să vă mai spun despre una dintre cele mai compacte și bine legate mașini din clasa ei, care este și printre hibridele cel mai bine vândute la nivel mondial.

O să vă las prețul modelului testat de noi, deși nu consider că este relevant, fix din motivul pe care l-am zis și mai sus: este un model cu echipare de top. Prin urmare și prețul este peste al unui model cu o echipare pentru mai toată lumea: 49.650 €. Dar mașina pleacă de la 33.834 €, de-aia zic că nu poate nu e relevant prețul pentru varianta 4×4 GR Sport.

Atât pentru azi, over and out.

P.S. Vă las cu rezumatul video al zilei de ieri. Merită să-i dați un play măcar pentru imaginile din dronă cu Vincci Hotel, imensitatea de hotel în care am stat două zile lângă Atena. E pus direct pe plajă, iar imaginile de sus sunt senzaționale.

Parteneri:

➡️ Cars & Roads Greece vă este oferit de Michelin. Producătorul francez de anvelope este partenerul principal al evenimentului. Pe lângă anvelopele de mașini, o parte dintre locurile pe care le vom vizita au fost alese din Ghidul Verde Michelin. Adică un fel de atlas turistic plin cu idei și zone pe care să le vizitezi în concedii. De parcă toate astea nu erau de ajuns, vom ajunge și în niște locuri care apar în Ghidul Roșu, adică ghidul ăla care se ocupă de restaurantele cu stele Michelin. Sună binișor, este?

➡️ PPC Blue (fost Enel X Way). Toate mașinile plugin hybride din tur (plus Safety car-ul care este sută la sută electric) vor fi încărcate la stațiile PPC Blue.

➡️ DKV se va ocupa de carburantul necesar. Fiecare mașină din tur va fi alimentată pe baza unui card (Fleet Card) care poate fi folosit la multe dintre benzinăriile din țară și din Europa.

➡️ 9695 este unul dintre partenerii pe care e bine să-i ai, dar e de preferat să nu-i suni. Parte a grupului Autonom România, 9695 este divizia de asistență rutieră, pe numele ei Autonom Assistance.

➡️ BT Leasing este partenerul care propune, printre altele, servicii de leasing pentru achiziționarea de electrice și hibride prin programe speciale pentru persoane fizice (Green Mobility) și juridice (Green Finance).

➡️ Server Config, unul dintre partenerii de tradiție ai turului. Companie specializată în echipamente IT profesionale, cei de la Server Config le asigură fotografilor și videografilor laptopurile performate care le ușurează munca pe tot parcursul turului.