Salutare lume și bine că ne-am regăsit! Începem cu prezentarea unui proiect muzical al unui nene de pe la noi, nene care  este și membru al unui band prezentat nu demult pe aici,  BLACKSHEEP și apoi trecem și la altele. Înainte să încep să vorbesc puțin despre munca lui Liviu, explicați-mi și mie, vă rog, cum organu’ meu reproducător, o melodie ca  asta are șapte mii de vizualizări și alte vome adună adună view-uri cât populația a trei județe.

Despre proiectul lui Liviu Gugui nu vă pot oferi prea multe detalii “picante”, sper să reușesc să îi pun câteva întrebări, din alea de lemn, ăăăă, ce te-a determinat să scoți un album solo, și, ăăăă, ai avut suportul colegilor de trupă, din astea pline de inspirație, să rezolvăm și partea asta. Ce vă pot oferi despre THE SHEPHERD – The Beguiling Mind Games este o părere personală și un comunicat.

Mai ascult albumul, încă o dată, în timp ce scriu rândurile, este cinci dimineața, lumea din casă doarme, oamenii din cartier dorm și ei, pisicile de afară nu dorm, miaună și se caftesc plenar, eu sunt în bucătărie și în căști bubuie albumul lui Liviu, iau o gură de cafea, îmi umplu sufletul cu răsărit și muzică bună și zâmbesc. Pentru că asta aduce albumul ăsta, bucurie. Este tehnic, brutal, melodic, rapid? Este toate astea și puțin mai mult de atât, este personal. Un album care trebuie bifat de orice iubitor de metal.

“THE SHEPHERD – The Beguiling Mind Games

Loud Rage Music prezintă albumul de debut al proiectului one-man THE

SHEPHERD, fondat de Liviu Gugui, chitaristul trupei death’n’roll

BLACKSHEEP.

„The Beguiling Mind Games” a fost lansat pe data de 15 aprilie 2024.

Tehnic, expresiv, brutal și melodic, „The Beguiling Mind Games” este un

pelerinaj întunecat prin cele mai ascunse locuri ale minții umane, atingand

subiecte precum depresia, anxietatea, trădarea, frica, manipularea sau suicidul.

Este adevărul urât despre interacțiunile umane și posibilele consecințe

ale acestora.

O călătorie complexă în noua capitole, care dezvoltă o coloană sonoră

ciudată și originală pentru cei care sunt pasionați de trupe precum Hypocrisy,

Edge of Sanity, Yearning, Phlebotomized și de ce nu, Blacksheep.

Artwork-ul albumului a fost realizat de cunoscutul grafician roman Costin

Chioreanu.

Tracklist:

1.Gaslighting

2.Enslaved By Lies

3.Reason Abandoned Us All

4.Wired Wrong

5.Freedom Is The Absence Of Fear

6.Shot To The Head

7.Nights Are For Us

8.Suicide Note

9.Universe 25

https://linktr.ee/loudragemusic

https://linktr.ee/the_shepherd

https://www.youtube.com/watch?v=Bs5BNP56Lus&t=13s”

Mulțumesc Liviu, a fost o plăcere să îți ascult muzica și sper să nu îndrăznești să te oprești.

Trecem la ale noastre:

➡️ Chiar dacă am spus-o de minim o mie de ori, nu văd de ce nu aș mai spune-o încă o dată, mereu mi-au plăcut formațiile gen Hatebreed, Facewreck, Malevolence, care vin cu hardcore din ăla bunu de demolat pereți, alergat după vecini deosebit de maneliști, tras de tine pentru o ultimă repetare sau pentru o juma de kilometru. Cum Kross mi-a dat de veste despre  super tributul ăstă, nu mi-a rămăs altceva de făcut decât să vi-l dau și vouă. Sună bestial, când metalul și rap-ul se întâlnesc iese mereu muzică din aia bună.

➡️ In Vain sunt o trupă care nu prea au ratat albume, chiar dacă nu au o discografie abundentă au reușit cu fiecare dintre ele să facă un pas înainte. Apărut pe 19 aprile, Solemn, cel de al cincilea disc al norvegienilor nu face rabat de la calitate. Dacă vă plac sau v-au plăcut Opeth, In Mourning, Barren Earth, băieții ăștia merită ascultați. Și pe ultimul lor album muzica este din plin, pentru toată lumea.

➡️ Letters Sent Home sunt o trupă germană care învârt în muzica lor chestii din post-punk, alternativ, pop rock pînă la emo și fac toate astea extrem de bine. Găsești de toate pe albumul lor de debut, Forever Undone, de la chestii mai de suflet la altele, tot de suflet și alea. Este un album tânăr care curege frumos, extrem de ascultabil care ar putea intra pe orice radio din România. Ceva ca Request Denied cred că ar prinde al naibii de bine să asculți asta la radio în orice oră a zilei.

➡️ Oak, Ash & Thorn sunt o trupă de pagan/folk/blackened power metal din Denver, Colorado, cu două discuri la activ. Dying Culture face parte din ultimul lor album, proaspăt lansat și vă avertizează ca dacă îl ascultați aveți de a face cu ceva la naibii de bun. Pentru că asta este Our Grief Is Thus un album excelent, unul din care nu puteți ieși decât mulțumiți.

➡️ Când dau de ceva ca Venus in Flames primele mele reacții sunt, de ce dracu nu am auzit de ăștia, ce bine că am dat ei,  sper că au și ei atâta minte să fi scos un album. Și când dădeam search pe net dupe dânșii, ceva din mintea mea a reușit să scape din ceața care îmi înconjoară suveran creierul, și deodată s-a făcut lumină, i-ai văzut la Wacken, băh, era ăla în fustă mini care cânta bine. Herma sau nu, muzica nu ține cont de câte organe sexuale ai sau vrei să ai, și face loc la albume ca The Shape Of Fluidity. Băi, să nu veniși cu scuze de genul, că sunteți în postu’ paștelui și nu am dezlegare să ascult metal și mai ales metal făcut de hermafrodiți, că pierdeți ceva mișto.

➡️ Nenea Kerry King vine cu muniție nouă, încărcată de pe primul lui album solo programat să apară pe 17 mai, material, ca unul fan Slayer, îl aștept cu nedisimulată nerăbdare.

➡️ Texanii de la NOTHING MORE cred că meritau mai multă recunoaștere din partea lumii metalului modern, probabil faptul că s-au încăpățânat să scoată albume independente, refuzând ca munca lor să fie “produsă” de vreun label mare, nu i-a ajutat foarte mult pe partea de vizibilitate.

➡️ Băi, oamenii ăștia sunt prin muzică din 1994 și nu au păcălit-o niciodată și chestia asta se vede. Mi-a plăcut mult In The Mean Time (feat. Ash Costello) la fel de mult ca și Never Dawn pe care am ascultat-o acum câteva luni, dovada că Lacuna Coil este greu de dat afară din suflet. Sau o fi de la Cristina, cine știe.

➡️ Acum Bogdan nu mai poate să susțină că am eu ceva cu italienii de la Frontiers, bine eu să susțin în continuare că în general sunt un label de nasoi, dar mai au și pe unii care le ridică miraculos nivelul, cum ar fi de exemplu, Seven Spires, că am prezentat ceva de la ei care îmi place mult.

➡️ Oamenii ăștia nu încetează să mă uimească cu muzica lor iar ultimul lor single, Where Gods Fear To Speak nu face excepție de la modul în care americanii manevrează ritmul, ideile.

➡️ Măi nenilor în mod normal aș fugi de genul ăsta de muzică ca dracu de tămâie sau ca Vasilescu de diete dar în cazul ăstora m-a reținut mereu câte ceva să fac asta, un referen, un crac de doamnă, chestii din astea de păcătos. Sau pur și simplu vreau să nu iau lucrurile în serios și All for Metal sunt ce trebuie pentru asta.

➡️ După porcăria aia cu o-zone, nu dau băh link la așa ceva, pe care am vazut-o live la Wacken, băieții ăștia au decis să este momentul să facă și ei un cover la o piesă pe care fredonează și sfânta paraschieva când își întinde ciolanele în racla ei de cleștar, că cât să stai nemișcată sub asaltul buzelor băloase și cuvioase.

🔸 Încheiem cu recomandările lui Flavius, mulțumesc man pentru constantul tău info, nu ca alții, nu zic de unde, din Norvegia, cărora le trebuie două luni să asculte cinci piese 😛.

Începem cu Dyscordia, o trupă de metal progresiv din Belgia, găsiți albumu dupe link și continuăm cu trupă de progresiv/melodic death metal din Franța, Fractal Gates. Încheiem cu trupă de gotic/ death despre care Flavius mi-a spus că nu a găsit nimic, stai liniștit man, am găsit io. Into the Dark este un band din țara lui Charles, regele din Viscri, și au scos un album al dracului de bun. Mulțumesc omule pentru suport.

🟢 Aici aveți și  LISTA LUI EDELWEISS – COLȚU CU METALE #97 ca să nu ziceți că nu aveți obiectul muncii.

Până data viitoare vă recomand călduros să aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de toți ai voștri.

sursa foto: freepik.com