Salutare tuturor și bine că ne-am regăsit! În ediția din duminica asta și probabil și în următoarea, ultima din acest an, ne vom ocupa de diferitele topuri publicate de către publicațiile care susțin fenomenul. Unele vor fi alegeri ale redacțiilor, altele structurate în urma voturilor cititorilor. Data viitoare voi prezenta și alegerile mele pentru cele mai bune albume de metal al acestui an.

So, să îi dăm drumul.

Începem cu una dintre publicațiile care constituie, pentru mine, o sursă constantă de informații, Metal Injection.  O să pun aici doar top 10, ei publicând un top 20 al celor mai bune albume al anului în curs, ierarhie stabilită în urma votului publicului. Din ce am observat, votul nu este încă închis, așa că mai pot exista unele schimbări.

🔟 Metallica – 72 Seasons, chiar dacă au primit trei nominalizări la cea de a șaizeci și șasea ediție a Grammy, sunt de părere că ce au scos americanii după o pauză de șapte ani poate fi considerat un disc de pluton.

9️⃣ Avenged Sevenfold – …Life Is But A Dream, după șapte ani de secetă, băieții au ieșit cu un disc care a fost extrem de bine primit de critică. Chiar daca nu am fost de-a lungul timpului vreun mare fan al californienilor, ce au scos anul ăsta, m-a surprins. S-a experimentat mult pe albumul ăsta, pe alocuri, mult prea mult, zic eu. Am dus greu muzica de pe el.

8️⃣ End – The Sin Of Human Frailty, Will Putney de la Fit for an Autopsy și Bredan Murphy de la Counterparts au pus-o de un proiect comun, un super grup. Despre albumul ăsta tot ce pot să spun că nu este făcut să fie ascultat când ai răni adânci. Sau când somnul îți este vegheat de demoni. Este o muzică care înghite.

7️⃣ Avatar – Dance Devil Dance, am ascultat încă o dată discul suedezilor și am rămas la părerea inițială că eu nu îi văd într-un top 30 personal.

6️⃣ Night Demon – Outsider, ușor surprinzătoare prezența în top 10 a unui grup care vine cu un NWOBHM aproape clasic. Nu mă înțegeți greșit, sunt extrem de fericit că americanii au fost aleși de cititorii Metal Injection.

5️⃣ Sleep Token – Take Me Back To Eden, este clar că trupa britanică vine cu muzica care trebuie pentru timpurile astea, nici măcar nu discut că ce au scos anul ăsta este cea mai bună variantă de Sleep Token de până acum. Își merită locul? Pentru unii se pare că da.

4️⃣ In Flames – Foregone, aplaud desemnarea suedezilor cu toate mâinile din dotare, intro-ul The Beginning Of All Things That Will End îl am ca ringtone la telefon, asta ca să realizați cât de mult mi-a plăcut albumul suedezilor. Discutam cu Kross, îl știți, este băiatul ăla la capul căruia ursitoarele au pus un condei și o foaie albă de hârtie, pe care el scrie câte un rând, nu unul la un cincinal, despre cât de bun este In Flames – Pure Light Of Mind, poate cel mai bun de la Clayman.

3️⃣ Cryptopsy – As Gomorrah Burns, canadienii sunt exemplul perfect despre cum să revii după o pauză de unsprezece ani. Ani fără albume scoase, nu fără activitate. Excelentă alegerea cititorilor. O lecție de cum se face metalul extrem.

2️⃣ Insomnium – Anno 1696, vorbim de o trupă cu pedigree și vechime, finlandezii își merită pe deplin locul și alegerea. Discul este unul dintre preferatele mele.

1️⃣ Cattle Decapitation – Terrasite, poate pentru unii prezența pe primul loc a unui top a unei trupe de death/grind este surprinzătoare sau inacceptabilă, nu și pentru mine sau pentru alții ca mine. Americanii au venit cu un al optulea album pur și simplu perfect.

❗ Spre deosebire de alții, cei de la Bandcamp au preferat să nu își ierarhizeze alegerile. Folosesc foarte mult platforma, de pe care cumpăr diferite albume care mă interesează, o alegere normală dacă vrem muzică independentă de calitate.

➡️ Crypta –  Shades of Sorrow, o alegere naturală, zic eu. După ce Fernanda Lira și Luana Dametto au decis să părăsească Nervosa, și să se ocupe exclusiv de Crypta, Brazilia a putut da lumii două trupe, formate exclusiv din femei, două trupe absolut excelente.

➡️ Djunah – Femina Furens,  despre Donna Diane nu știu, de fapt nu știam mai nimic, că am mai căutat și găsit informații despre tipă. Din ce am văzut, citit, Donna este un muzician cu niște abilități extrordinare. Discul, l-am cam ascultat cam repede înainte, foarte probabil o să revin la el, să îl pot aprecia cum se cuvine. Oricum, elaborat album.

➡️ Green Lung – This Heathen Land, mă așteptam să văd albumul londonezilor prin topuri. O să fiu scurt și subiectiv, Black Harvest îmi place mai mult. Și ăsta din 2023 este foarte bun însă sub cel din 2021, #părereamea.

➡️ Lamp of Murmuur – Saturnian Bloodstorm, despre proiectul american putem spune cam așa, membri, M. Ce face M.? Tot. În black metal există un curent care se intitulează, Norwegian Second Wave Sound, la care aderă cu entuziasm M., americanul. Am ascultat albumul și este un triumf muzical. Excelentă alegere.

➡️ Maggot Heart – Hunger, ca să scriu astea două, trei rânduri despre band-ul berlinez a trebuit să fac o mică documentare. Berlinezii susțin că prestează un crossover alt rock și că nu le place să fie încadrați unui anumit gen. Cum îmi este străină felia lor, nu îi contrazic. Frunzărit și ăsta, interesant așa la o ascultare șotron.

➡️ Malleus – The Fires of Heaven, americanii din Boston vin cu un album de debut. Unul bun de tot. O combinație mortală de speed și black metal. Versuri despre puritanism, vrăjitoare, judecăți făcute sub umbra crucii și ruguri reduse la tăcere de psalmii urlați.

➡️ The Mosaic Window – Plight of Acceptance, tot din State și tot debutanți și băieții ăștia, și ei tot cu album al naibii de bun. Nu îl ascultasem și după ce am trecut prin el, vă pot îndemna relaxat, ascultați-l.

➡️ Sacred Outcry – Towers of Gold, o trupă din Grecia formată în 1998 cu primul album full scos în 2020. Grecii vin cu power făcut cu talent și excelent structurat. L-am ascultat atunci când a apărut iar impresia a fost una excelentă. Bună alegere și asta.

➡️ Saturnus – The Storm Within, treizeci de ani și cinci albume, asta au oferit lumii danezii. Toate cinci extrem de bine lucrate. Cel de anul ăsta nu face excepție.

➡️ Thantifaxath – Hive Mind Narcosis, canadienii vin cu cel mai greu abordabil black metal, avant-garde black metal. Un album plin, greu de dus de către ascultătorul obișnuit. Un fel de jazz tehnic al black metalului.

➡️ Tomb Mold – The Enduring Spirit, canadieni și 42 de minute de geniu. Atât trebuie spus despre death-ul aruncat lumii din către oamenii din Toronto. Visceral album, o adevărată placere pentru un fan al genului.

➡️ Year of the Knife – No Love Lost atunci când death-ul și hardcore-ul de calitate au un copil, el ar trebui obligatoriu să sune ca trupa din Newmark. Mi-a plăcut mult energia, revolta, ura, care iese din fiecare notă a albumului.

🟢 Ar trebui să spun, din categoria #edelteamâncatînkor, dar nu o să spun asta, de data asta, în schimb vreau să precizez că în playlist-ul de săptămâna asta o să găsiți câte o melodie de pe fiecare album prezentat.

LISTA CU METALE – COLȚU CU METALE – LXXXVI

Ca să animăm puțin atmosfera deschid duminica asta un playlist care o să devină unul obișnuit. Dacă de data asta conține un mix între alegerile unora de pe net și ale mele, data viitoare o să conțină zece piese pe care le-am folosit în antrenamentele care le fac ca să rămân funcțional. Rugămintea mea către voi este să îmi trimiteți în privat pe Discord sau pe mail, [email protected], alegerile voastre săptămânale, pentru un playlist pe care voi îl folosiți la antrenament sau în oricare dintre activitățile pe care însoțiți cu muzică. Zece, douăsprezece piese ar fi numărul ideal, ignorați numărul pieselor din playlist-ul meu de azi, data viitoare o să conțină numărul pe care l-am precizat mai înainte.  Nu trebuie să fie piese noi, trebuie să fie piese care vă energizează cânf faceți chestii.

🟠 HEAVY MUSIK FOR HEAVY REPS #1

Atât pentru azi, al vostru Edel vă urează să aveți grijă de voi, ca să îi puteți proteja pe toți ai voștri.

sursa foto: freepik.com