Nu credeam că este posibil ce-o să vă zic mai jos, dar, ce să vezi, în această țară chiar este posibil orice. Fiți atenți aici că n-ați mai auzit așa ceva.

După cum bine știți unii dintre voi, mi-am vândut mașina deși mai am ceva de așteptat până o să vină cea nouă. Dacă o să mai vină, că parcă se îndepărtează în loc să se apropie.

Dar pentru că i-am dat-o unuia dintre prietenii mei cei mai buni, n-am fost absolut deloc stresat cu actele, am zis că le facem când avem chef și timp. Ei bine, săptămâna asta se pare c-a venit momentul ăla când avem chef și timp.

Nu vă speriați, nu m-a apucat pe mine brusc hărnicia, dacă era după mine mai amânam măcar o lună-două sau până-mi venea mașina. Dar m-a sunat omul meu să-mi explice că el când a zis despre „chef și timp” se gândea la zile, nu la luni sau ani. Bine, șef, hai să facem actele dacă te-ai pus așa pe mine de marțea.

Și-am dat drumul la treabă, în sensul că am intrat pe net să văd ce trebuie să fac dacă vreau să-mi păstrez numerele de înmatriculare.

Pentru că da, vreau să-mi păstrez numerele, dar cum mai durează până îmi vine mașina nouă, am intrat pe net să văd cum se poate proceda să mi le țin la păstrare până o să le pot folosi.

Ce m-am bucurat când am găsit ce-am de făcut și mi-am dat seama cât e de simplu. Practic, se rezolvă totul integral online, nu ai decât de intrat pe un site și achitat o taxă, după care gata ți-ai pus numerele la păstrare.

Așa ar fi sunat articolul meu într-o țară care nu este România. Dar cum noi trăim în țara pe al cărei steag ar trebui să scrie „de ce să fie simplu dacă se poate să fie complicat?”, evident, lucrurile nu stau așa.

Da, intri pe un site. Da, accesezi secțiunea „servicii integral online”. Da, plătești o taxă. Da, ți-ai rezervat numerele.

Singurul lucru pe care nu ți-l spune nimeni și pe care-l afli doar când încerci să parcurgi online toți pașii de mai sus, este ăsta:

Pentru accesarea acestui serviciu aveți nevoie de un cont. Contul se poate obține la ghișeul oricărui Serviciu Public Comunitar Regim Permise de conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.”

Dacă nu înțelegeți ce vrea să spună textul de mai sus, vă traduc eu: ca să poți să accesezi secțiunea „servicii integral online” trebuie să mergi la Direcția Permise și înmatriculări să-ți dea user și parolă. Probabil scrise cu pixul pe o foaie, ca să fie cât mai online posibil.

Băi, dacă n-ar fi atât de trist, ar fi de râs.

Ca să nu ziceți că aberez, aveți mai jos printscreen făcut pe site-ului Direcției Generale Permise de Conducere și Înmatriculări, după accesarea secțiunii SERVICII INTEGRAL ONLINE. V-am numerotat doar pașii. Caseta aia de sus, ce conține textul care-ți spune că trebuie să mergi la poliție dacă vrei să-ți faci cont, apare imediat după pasul 2.

Lasă că mi-e foarte greu să înțeleg de ce trebuie să te deplasezi până la ei pentru un cont banal de user, dar mi-e de-a dreptul imposibil să pricep de ce asta se află în secțiunea SERVICII INTEGRAL ONLINE. De ce, dacă știi foarte bine că nu e nimic integral online și c-o să pui omul pe drumuri? DE CE? Doar ca să sune a bătaie de joc și a ne doare în fund? Că altă explicație nu am.

Băi, nu știu, dar eu când aud povești de prin alte țări, în care oamenii spun cum rezolvă online și relaxați situații din astea birocratice, trimițând maximum un email, mă umflă plânsul. După care mă iau nervii când îmi dau seama că în țara asta n-o să fie niciodată simplu. N-are cum.

Uite, ca să vorbim strict pe subiectul ăsta. Sunteți o grămadă pe-aici care trăiți in alte țări. Îmi ziceți și mie cât de simplu sau cât de complicat este la voi să înmatriculați o mașină?

Dacă locuiți în România și aveți povești despre modul în care birocrația românească ține să fie „speciala”, sunteți bineveniți să le spuneți, desigur.

Epilog

Tot ce-ați citit mai sus apucasem să scriu după scurta dar viguroasa mea interacțiune online cu site-ul Direcției Permise. După care mi-am învins procrastinarea, m-am ridicat de pe canapea și m-am dus să înfrunt birocrații la ei acasă, în locul unde nici timpul nu curge.

M-am dus așa la plezneală, fără programare, hotărât să-mi pun încă o dată ceacrele la bătaie. Am avut noroc, după trei ghișee unde mi s-au indicat alte ghișee unde să merg, până la urmă am ajuns unde trebuie și nu era coadă. Măcar atat.

Userul și parola nu mi-au fost scrise cu pixul, ci tipărite la imprimantă. Tot pe hârtie, ca sălbaticii, dar la imprimantă. M-am simțit ca un învingător când a apărut fata aia, polițista, cu foaia mea în mână. Am spus un „mulțumesc” și-am dat să mă car de-acolo, mulțumit că scăpasem așa rapid.

– Unde plecați? Încercați să vedeți dacă vă puteți conecta cu user-ul și parola, a venit sec recomandarea de după ghișeu.

– Lăsați că încerc acasă.

– Treaba dumneavoastră, da’ să nu veniți la mine că nu v-a mers, c-au mai pățit și alții.

La auzul acestor vorbe pline de duh, n-am mai plecat nicăieri, m-am apucat să verific dacă-mi merg userul și parola. Doar că, ce să vezi, telefonul meu n-avea semnal în clădire, iar poliția română n-avea internet. Cum ar fi fost să aibă internet wireless ditamai Direcția de Permise și Înmatriculări în anno domini 2023?

Am coborât în curte, că acolo aveam internet. Au mers userul și parola. M-am simțit ca și cum am învins sistemul.

Sfârșit.

Acum vă aștept cu modul în care se înmatriculează mașinile în străinătate și poveștile despre birocrație autohtonă inutilă.