Uneori mai uit de sistemul pe care mi l-am autoimpus și care de obicei funcționează ca uns când vreau să cumpăr lucruri pe care nu sunt atât de convins că mi le doresc.

Ce, nu știți care e sistemul ăsta? Lasă că vi-l zic eu acum: de fiecare dată când am dubii cu privire la un lucru pentru care tocmai mă pregătesc să dau cu cardul, amân câteva zile decizia de cumpărare. Dacă și după perioada asta tampon mi-l mai doresc la fel de tare, abia atunci mi-l cumpăr.

Pe sistemul ăsta, doar săptămâna trecută am salvat 770 de lei care se pregăteau să-mi plece rapid din buzunar pentru o pereche de adidași galbeni ca soarele. La un singur click am fost de a fi acum mândrul posesor al unei perechi despre care probabil m-aș fi întrebat de fiecare dată când îi vedeam prin casă: „oare de ce mi-am cumpărat eu ăștia?”.

Practic, sunt mai bogat cu 770 de lei. Nu, vă rog să nu mă întrebați de ce naiba costa atât o pereche de adidași, că n-aș ști ce să vă răspund.

Pe de altă parte, deși memoria mea tinde să blocheze amintirile neplăcute, nu pot să nu vă spun și despre superbul set de ceai pe care mi l-am achiziționat în primăvară. Ceva deosebit, vă zic, atât de deosebit încât imediat cum l-am văzut am hotărât: „aaa, ăsta trebuie să fie al meu”.

Da, după cum ziceam mai sus, uneori mai uit de propriul meu sistem și se întâmplă să dau banii pe tot felul de chestii dubioase. În cazul de față, au fost 374 de lei extrem de bine investiți. Not.

Cred că e de prisos să mai menționez că nu l-am folosit niciodată și nici nu se întrevăd șanse să-l folosesc prea curând. Gen, nu în următorii zece-cinșpe ani. Evident, în toata perioada de când l-am luat s-a mai făcut ceai la noi în casă, doar c-am făcut ca orice cetățean sănătos la cap: vrei ceai, îți faci o cană de ceai.

Prin urmare, setul meu „ceremonial” de 374 de lei așteaptă pe undeva prin vreun dulap ziua în care o să mă trezesc cu ceva lord englez la ușă, că altă șansă să-l folosesc nu prea există.

Și dacă tot m-am pornit, mă simt dator să vă zic și despre suportul de telefon, cu încărcare prin inducție, pe care mi l-am cumpărat acum vreo doua luni și de care eram extrem de mândru. Atât de mândru că nici p-ăsta nu l-am folosit niciodată.

Acum mai am un singur hop de trecut când vor veni reducerile de Black Friday. Atunci îmi dau adevăratul test pe subiectul „shopping la impuls”, atunci ne dăm cu toții adevăratul test în ceea ce privește cumpăratul de lucruri care nu ne trebuie, doar pentru că sunt la preț redus.

Băi, să nu mă înțelegeți greșit, e foarte ok să cumperi lucruri aflate la reducere, dacă știi că într-adevăr ai nevoie de ele, că îți sunt utile și că le vei folosi. Dacă ai în cap să-ți schimbi laptopul cel vechi, sau mașina de spălat care dă semne că se duce, sau aragazul care și-a trăit viața, sau orice vrei tu, iar pentru asta aștepți Black Friday sau alte perioade cu prețuri mult mai mici, nu e nimic greșit. Dimpotrivă, e cazul ideal să-ți cumperi ceva de care ai nevoie atunci când prețul e foarte bun. Dacă ți le și permiți fără să faci gaură în buget, cu atât mai bine.

Problemele apar când îți cumperi lucruri deși nu ai nevoie stringentă de ele și nici nu ți le permiți. Bănuiesc că știți și voi că există foarte mulți oameni care fac credite, oameni care se îndatorează în perioadele de reduceri pentru a-și cumpăra lucruri pe care nu și le permit.

Că le trebuie, că nu le trebuie, ce mai contează? Fac credit, își cumpără chestii doar pentru că sunt reduse masiv, și mai văd ei după cum achită ratele. Nu vreau să fiu rău, dar să te împrumuți, doar ca să-ți iei ultimul model de telefon sau un televizor cu diagonala mai mare, e o dovadă de inteligență financiară extrem de precară. Și nu doar financiară.

Trist, dar adevărat, oamenii chiar fac asta: se împrumută pentru lucruri care nu le trebuie.

Ar trebui să dăm dovadă de responsabilitate și să nu cumpărăm niciodată nimic la impuls, de fiecare dată ar trebui să analizăm serios dacă chiar avem nevoie de lucrul pe care tocmai vrem să cheltuim niște bani. Mai ales dacă nici nu avem respectivii bani, prin urmare va trebui să-i împrumutăm. Că de împrumutat e ușor, mai dificil e când trebuie să-i dai înapoi.

Articolul de azi este scris în parteneriat cu oamenii de la Provident, să știți. Îmi place foarte mult că pentru al doilea an la rând au inițiat această campanie pentru responsabilizarea celor predispuși la shopping de impuls și, mai ales, pentru responsabilizarea celor predispuși la aruncat banii aiurea și la împrumutat bani pentru lucruri de care nu au neapărat nevoie sau nu și le permit.

De-aia, tot pentru al doilea an la rând, avem și un instrument cu ajutorul căruia toți putem vedea și din altă perspectivă cumpărăturile pe care vrem să le facem. Este vorba despre Testul Chibzuinței.

Puteți să-l faceți liniștiți, că are doar cinci întrebări și nici nu dă verdicte care să hotărască în locul nostru pe ce vrem să ne cheltuim banii. Doar ne va ajuta să luăm decizia mai responsabil, oricare ar fi ea. Practic, dacă tot suntem puși pe spart bani, măcar să-i spargem responsabil, nu așa oricum.

Iar acum, în încheiere, o să vă rog să-mi spuneți și mie care este ultimul lucru pe care ați dat bani și nu l-ați folosit deloc sau mult prea puțin. Desigur, o să încep eu.

Mi-am luat anul trecut de Black Friday niște vouchere Tarom. Vouchere care vor expira în decembrie, iar șansele să fie folosite până atunci tind îngrijorător spre zero. Și nu, nu glumesc.

Singura parte bună este că acum vreo două-trei săptămâni a fost cât pe ce să le folosesc pentru niște bilete de avion în Israel, în perioada 13 – 16 octombrie, adică în weekendul în care era și ziua Marei… Habar nu am ce m-a făcut să nu le iau.

Acum să vă aud și pe voi pe subiectul cumpărăturilor inutile. Nu, nu vorbim doar despre cele luate de Black Friday, că lucruri inutile putem cumpăra oricând. Setul meu ceremonial de ceai stă mărturie.

sursa foto: freepik.com