Salutare lume! Sper că sunteți bine! Scuze pentru lipsa la apel dar avut am o perioadă mai intensă îndulcită cu mici perioade de lene lină. Muzică am ascultat, că de, pasiune. Melodia care mi-a adus vecinii aproape, care a colapsat două babe uitate de timpuri și pe care am ascultat-o de câteva ori pe zi atunci când aveam de făcut activități diferite de meditație sau yoga, a fost Viking. După ce am citit declarația băieților din Revolver Magazine cum că s-au cam săturat de deathcore și de breakdowns și vor să fie mai mult slam și death în ce fac ei. Cred că acolo toate atuurile lor vor fi puse în valoare. Am vorbit cu amic care a fost la două dintre concertele lor din State și mi-a spus că pe scenă au fost nucleare. Aștept un turneu european.

Avem canal de DISCORD pe care mai livrez diferite albume care nu mai loc aici și [email protected], care este locul care pot primi chestii de la voi.

➡️ Cannibal Corpse sunt o instituție. Știu că videoclipul a mai fost aici, lansarea ultimului album al americanilor mi-a dat motiv în plus să mai agăț piesa asta aici.

➡️ Chaos Horrific este al șaisprezecelea album al trupei din Tampa. Cannibal fac lucrurile altfel decât alți veterani ai metalului. Sună modern, nu au adunat praf și pânze de paianjeni. Senzația dată de albumul ăsta este că trupa de abia s-a apucat să cânte. Modernism și evoluție. Școala nouă și cea veche laolaltă. Un album excelent care nu trebuie ratat.

➡️ Când afli că Primal Fear a scos cel de al paisprezecelea lor album nu are rost să te întrebi dacă au adus ceva nou. Sunt trupe care trebuie să ramână la soundul care le-a consacrat, nu are rost să cauți metode de a rescrie istoria. Alături de Helloween, Blind Guardian, germanii de la Primal sunt pagini de istorie în cartea cu metale a lumii, sunt obligați de tradiție, de armatele de fani să fie loiali power metalului.

➡️ Despre albumul de abia lansat, Code Red numai de bine. Primal Fear sunt ca soții care își serbează nunta de argint, știu ce ce așteptări au unul de la celălalt, nu mai au  și nici nu mai vor să se surprindă cu ceva. Fericirea vine și atunci când floarea dăruită în fiecare duminică este oferită miercuri. Așa și cu albumul germanilor, nu primești buchetul ăla care îți tăia respirația în tinerețe dar nici nu te alegi cu vreo jerbă. Este de ascultat.

➡️ Finlandezii sunt pe scene din 1997 și știu să facă muzică. OMNIUM GATHERUM sunt genul ăla de trupă care face genul ăla de muzică care poate plăcea oricui.

➡️ Dacă Iulia Vântur s-a dus peste ei cu sânii în vânt, răspândind minunatele valori ale civilizației românești, Gutslit  ne aduc niște grind foarte bun. Să o țină pe minunata acolo și să livreze muzică de gen.

➡️ I-am avut pe londonezi pe aici cu ultimul lor album, foarte bun discul. Maxine promovează noul album al celor de la Green Lung care o să apară pe 3 noiembrie. Doomul lor retro cu sclipiri psihedelice nu știu de ce și cum dar m-a prins.

➡️ După ce au semnat anul ăsta cu Napalm Records, japonezii de la RYUJIN au anunțat că lucrează de zor la un nou album. Samuraii metalici nu sunt răi de loc.

➡️ De la samurai sărim la dwarfi. Mine Mine Mine! promovează turneul european al italienilor de la Wind Rose. Albumul din link l-am avut pe repeat. Merită să îl ascultați când sunteți rupți de zile grele iar colțurile gurii apasă prea mult în jos.

➡️ Despre suedezii de la Watain nu sunt foarte multe spus. Dacă aveți ocazia să îi vedeți live nu ezitați. Oamenii după atâția ani de scenă încă au baterii pentru vreo două vieți.

➡️ Din Ungaria vin GRYMHEART cu un folk metal săltăreț numai bun de golit halbe de bere cu prietenii. Dacă nu aveți, beți singuri. Merge muzica ungurilor oricum.

➡️ Italienii de la Apostolica nu iubesc oamenii clerului foarte mult însă spre deosebire de trupele de metal extrem din nord care își scuipă ura din viscere, peninsularii o fac mai din gât și mai melodios. Înjurăm, ragazzi, dar o facem frumos.

➡️ Britanicii de la Sylosis sunt exemplul perfect de trupă care își păstrează neatinsă esența și în același timp pe fiecare nou album se mișcă în direcții noi. Albumul lor de abia apărut, A Sign of Things to Come este un fucking banger. Aș rezuma extrem de simplu activitatea lor, 14 ani de metal, mulțumesc.

➡️ Nu sunt mare fan al americanilor de la Motionless In White recunosc însă că vocea lui Chris este al naibii de bună. Nici metalcore-ul cu care vin nu este unul foarte rău însă nici mari surprize nu ai.

➡️ Nu îmi aduc aminte dacă m-am mai întâlnit cu ceva scos de englezii de la Lords of Ruin. Ce am ascultat acum m-a umplut de speranță. Sunt cu un ochi pe ei.

➡️ Finlandezii merg pe o rețetă clasică a Nordului, death metal for masses. Wolfheart nu fac excepție, pot fi ascultați de la vlădică la opincă fără prea multe sughițuri. Un fel de power metal al death metalului.

➡️ Vecinii noștri ucranieni nu se joacă când este vorba de metal. Karpathian Relict vin cu tech death de calitate, muzică pe care aș vrea să o aud și pe la trupe din România. Au album, nu l-am ascultat își așteaptă rândul în librăria youtubului.

➡️ O altă legendă a deathcore-ului de data asta, evoluează al naibii de frumos. Phil și Whitechapel au reușit și de data asta. O melodie plină de emoție și de furie, o luptă dintre bine și răul din fiecare dintre noi.

➡️ Că tot vorbim de melodic death metal, danezii de la Thus fac o treabă a naibii de bună. Nu pot să zic că nu îmi place genul dar eu sunt mai mult brutal death metal guy.

➡️ Era nebunie mare cu suedezii de la Therion prin anii ‘90, cum era cu cărțile lui Cioran, Eliade sau Țuțea pe care orice cult care se respecta le avea pe masă când atârna la o halbă cu bere înconjurat de alți culți ca el care atârnau și ei tot la halba aia. Nu prea m-a prins nici atunci, nu mă prinde nici acum.

➡️ Mișto Corey, mișto melodia, omul are pagina lui de istorie scrisă, dacă nu de către critici scorțoși, de fani. Taylor este un adevărat rockstar, mi-a plăcut tot ce a făcut până acum. Iowa este o declarație nu un album.

➡️ Încheiem cu Oni și Howard Jones. Văd Howard Jones, fac click. Simplu și elegant. Omul este o legendă, bătalia lui cu depresia este una sfâșietoare. Mă bucur că îl văd cu steagul sus.

🟢 Continuăm tradiția, #teamâncatîncur și punem playlistul ediției de duminica asta, PLAYLIST NO. 78, enjoy.

Atât pentru duminica asta. Sper să găsiți ceva care vă place. Dacă și spuneți ce v-a plăcut o să crească pipota în mine. Eu vă urez zile line. Aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri.

Mă înclin!

sursa foto: freepik.com