Știți voi momentele alea în care reporterii aflați la „fața locului” simt în organism nevoia de nestăvilit de a pune ACEA întrebare care o să le aducă premiul Pulitzer? Că dacă nu le știți, am strâns eu mai jos câteva.

Unu

Reportaj la spitalul unde se află doi părinți tineri a căror fetiță a murit la naștere.

Reporterul e acolo, pe fază, și aruncă degajat primele întrebări spre săracii părinți care nici nu mai știu cum îi cheamă de durere: „cum vă simțiți? Ce nume i-ați fi pus copilului dacă trăia?”.

M-am pus pentru o secundă în locul tatălui, pe a cărui față se putea citi că e pur si simplu devastat, și mi-am imaginat cum fruntea mea se afundă scurt în locul pe unde a ieșit acea întrebare. După care, în timp ce reporterul își număra dinții lipsă, i-aș fi răspuns calm:

– O s-o cheme ca pe mă-ta.

Efectiv nu înțeleg cum își pot ține nervii oamenii care primesc întrebări imbecile în situații de genul ăsta.

Doi

Mascații tocmai săltaseră un individ acuzat că a violat o femeie și-l cărau cu spor spre dubă.

Reporterița se repede spre acuzat ca rața la muci: „de ce-ai violat-o pe femeie, nu ți-a fost milă de ea?”.

Oare ce speri când pui o întrebare din asta? Să se oprească ăla și să-ți explice că ce? Aidepln…

Trei

Sezon estival pe litoralul românesc. Plaja plină de oameni. În mod evident, toate televiziunile și-au trimis cei mai destoinici oameni la fața locului. Întrebarea reporterului pentru un grup de turiști vine ca un fulger: „ați venit la mare? De ce?”.

Patru

Explozia și incendiul de la Crevedia. Peisajul arată fix ca după apocalipsă. La marginea comunei, presa stă de vorbă cu localnicii șocați de ce li s-a întâmplat. Microfon întins spre unul dintre ei și vine năprasnic întrebarea: „vă pare rău că v-a ars casa?”.

Cinci

Operațiune DIICOT cu traficant de droguri prins în flagrant. Mascații îl încătușaseră pe cetățeanul traficant și-l duceau spre locul în care urmează să-și trăiască următorii câțiva ani buni din viață.

Când, de nicăieri, apare Colombo cu microfon: „unde ai ascuns drogurile?”.

Mi-e prea jenă să vă zic ce i-aș fi răspuns.

Șase

Subiect de interes planetar, însăși soarta omenirii fusese pusă în joc: ceartă între doi bețivi la birtul din sat, ceartă în urma căreia unul dintre ei își luase o mare rangă în cap.

Reporterul, cu o privire adânc iscoditoare spre bețivul cu capul bandajat: „ce-ați simțit când ați fost lovit?”.

Șapte

Adolescent mort în accident de mașină. Ajung la locul faptei și părinții aproape leșinați de durere. Dar acolo, pe fază, este el, reporterul posesor de creier cât nuca. Și nu se dezminte, lovește fulgerător: „cum vă simțiți, credeți c-ar trebui pedepsit autorul accidentului?”.

Opt

De-aici încolo continuați voi. Sunt convins că aveți cu ce.

Nu, serios, îmi explică și mie cineva ce se află în spatele întrebărilor de acest gen? Nu mă pricep la presă, n-am calcat în vreo redacție în această viață. Dar dacă există pe-aici cineva care se pricepe, mi-ar plăcea să-mi lămurească această necunoscută.

Oamenii ăștia, care se duc pe teren, pun întrebările imbecile de la ei din cap? Sau li se cere de către șefi să întrebe tâmpenii, cu speranța că poate vor primi un răspuns și mai tâmpit?

sursa foto: freepik.com