Hai că ziua de alaltăieri se putea încheia cu o vizită rapidă pe la spitalele grecești.

Am căzut pe scări. Coboram din cameră să mă duc spre plajă, eram cu mintea în altă parte, am călcat aiurea pe o treaptă și aia a fost.

Momentul impactului cu pământul, de fapt cu cimentul scărilor, s-a resimțit atât de puternic încât cred că s-a zguduit toată Grecia continentală. Bieții oameni, pe lângă incendii doar de un cutremur mai aveau nevoie.

Mă rog, sunt ok, pare că n-aș avea mare lucru în afară de două trei julituri. Singurul lucru care mă deranjează cu adevărat este că toată buca dreaptă e vânătă de zici că stă să cadă.

Dar partea cea mai mișto este că în momentul în care am căzut, timpul s-a dilatat și lucrurile au început să se miște cu încetinitorul. Știți voi faza aia din Rocky când Stallone zbiera după nevastă-sa „Adriaaane, Adriaaane” și totul în jurul lui se mișca în reluare?

Fix așa mi-am văzut și eu picioarele cum se ridică în aer, iar când curba a ajuns la amplitudinea maximă, mi-au sărit sneicșii din picioare.

Stângul a căzut lângă mine, dar pe dreptul l-am văzut continuându-și netulburat zborul, rotindu-se prin aer până a ieșit din raza mea vizuală. S-a mai oprit doar în grădina vilei de lângă noi. Dar nu pe pământ, c-ar fi fost prea simplu, s-a oprit într-un pom plin de rodii.

Ar fi trebuit să mă vedeți, prieteni, cum mă chinuiam să sar în pomul ăla, deși mă durea juma’ de corp după căzătură. Da, ar fi trebuit să mă vedeți. Dar pentru că numai cei puternici reușesc, l-am recuperat. Ambii sunt din nou în posesia mea.

Mă duc să-mi cumpăr șlapi, că accidentul m-a făcut să mă decid: nu pot să-mi risc sneicșii în halul ăsta.

sursa foto: freepik.com