De când a izbucnit scandalul cu azilele pentru bătrâni mă macină o întrebare. Nu cea referitoare la autorități, pentru mine este limpede ca lumina zilei că toți știau.
Apropo, fac o paranteză, sunt absolut convins că dacă s-ar face o anchetă serioasă în centrele pentru copiii orfani, descoperirile n-ar fi departe de ce-am văzut cu toții siderați zilele astea. Am închis paranteza.
Întrebarea care mă frământă pe mine este: unde erau aparținătorii bătrânilor în tot timpul ăsta? Pentru fiecare dintre cei internați în azilurile groazei cineva plătea taxa în fiecare lună. Copii, nepoți, strănepoți, habar nu am cine, dar banii se plăteau, pentru că altfel i-ar fi dat în stradă ca pe câini. Nu că în stradă ar fi fost mare diferență față de cum erau tratați, dar tot i-ar fi dat.
Unde erau, fraților, oamenii ăștia care i-au internat pe bătrâni la azil și le plăteau șederea acolo? Când ai fost să-l internezi n-ai văzut cam care erau condițiile de la fața locului? Ok, să presupunem că n-ai văzut, dar după internare, când treceai să-ți vezi părinții sau bunicii, tot nu vedeai că acolo e bătaie de joc?
Eu ce să înțeleg? Că i-au internat și s-au spălat pe mâini de ei? N-au mai trecut niciodată să-i vadă, nu vorbeau nici măcar la telefon? Plăteau taxa online și cam asta era tot?
Cum ajunge un bătrân să cerșească de mâncare în stradă, fără ca oamenii apropiați lui să nu afle? Cum ajunge un bătrân să fie tratat în modul ăla inuman, fără să știe nimeni dintre cei apropiați lui? Chiar nu mai trecea absolut nimeni să-i vadă și să-i întrebe: „cum e, mamă, aici? Îți place? Te simți bine?”. NIMENI? NICIODATĂ?
Cam astea sunt întrebările pe care mi le pun de când a izbucnit scandalul. Poate există o explicație logică, poate chiar a fost spusă pe undeva, dar eu n-am văzut-o și nici nu reușesc s-o găsesc.
Așa că vin și mai întreb o dată: rudele bătrânilor care erau tratați în halul ăla unde erau în tot timpul ăsta?
sursa foto
Bună întrebare! Răspunsul mă duce într-o direcție care mă cutremură: aparținătorii sunt complici.😡
Nu vreau să mă gândesc la bieții orfani cam ce tratament primesc, având în vedere că nu au pe nimeni… 😰
Comentariu beton!104
Nu știu dacă neapărat complici, dar cred că pur și simplu s-au spalat pe mâini de bătrâni. Și-au trait viața, nu ne mai intereesează. 🙁
Înțeleg ce zici, dar și indiferența duce tot la un soi de complicitate. ☹️
Comentariu beton!68
https://www.libertatea.ro/stiri/lagarele-cristinei-varstnici-batuti-lasati-in-fecale-si-cu-rani-pana-la-os-conditiile-inumane-dintr-un-centru-social-din-voluntari-4441533
Mihai, aici sunt răspunsurile la întrebările tale. Apartinatorii nu erau lăsați sa intre.
Comentariu beton!60
Doamne!
Da,aparținători sunt complici,într-adevăr!Nu este posibil să nu afli,după un anumit timp,ce se întâmplă cu părintele sau bunicul tău în acel stabiliment!Probabil ai o semnătură,un testament,etc(sunt oripilat de ideea asta!),dar să-l lași acolo fără sprijin,nici măcar emoțional…este tragic…Nu mai suntem umani,ne încadrăm,poate,la primate…
Comentariu beton!30
Din câte am citit, au profitat de pandemie și nu au lăsat oamenii să intre. Eu nu mi-aș fi lăsat familia acolo fără să pot vedea locația, să văd cum sunt tratați, fără să îi pot vizita neanunțat. Pandemia nu e scuză, măsuri de precauție există. Oameni nepăsători și slabi, aparținătorii, din perspectiva mea.
Comentariu beton!91
Pandemia s-a încheiat oficial de mai bine de un an. Plus ca există telefoane. Ok, nu te lăsau să intri, dar n-ai mai vorbit cu maică-ta doi ani pe motiv de pandemie?
Da, sunt de acord. Aparținătorii au vina, că nu le-a păsat de familie. Și mă îndoiesc că efectiv toți bătrânii de acolo au fost părinți oribili încât să merite așa ceva. Atâția ani nu ai fi avut cum să nu vorbești măcar odată cu maică ta sau taică tu, să vezi cum sunt. Sau or fi vorbit și pur și simplu nu le-a păsat.
Comentariu beton!38
@Deea indiferent ce fel de om esti NIMENI nu merita un astfel de tratament. 😉
Comentariu beton!32
@Anyta, nu om fi noi judecători, dar când ai un părinte ce te abuzează etc, de ce ai avea grijă de el? Eu nu as face-o. Asta nu înseamnă că merită tratament inuman, dar nici atenția copiiilor nu o merită. Poate unii din ei așa au ajuns în situatia asta, era o teorie. Nu știm oricum, care a fost treaba cu aparținătorii și oricum, o dăm în alte subiecte.
Comentariu beton!34
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0F7Aez9cZ2uxGivMaeU3NAThi6TJJuvSrzp8zEcpVP1pcFcLKuhQQyiNMJXg621hul&id=854389532
Sper că a mers link-ul. Se pare că au fost oameni ce au mers în vizită la bătrâni și i-au luat de acolo. Vitalie Cojocari are încă o postare în care spune că sunt niște ONG-uri care au văzut ce se întâmplă, au sesizat statul dar nu au fost luați în seamă.
Comentariu beton!33
Da, am văzut postarea lui Vitalie. Dar ăsta era un om care și-a luat mama de acolo, unul singur. Eu întreb de restul, de cei care i-au lăsat acolo pe bătrâni, nu de cei care s-au prins imediat care e treaba și i-au mutat. Că dacă erau toți aparținătorii ca femeia asta, acum nu mai exista problema.
Pe lângă asta eu mai am o întrebare. Ce suflet să ai să chinui niște oameni neputincioși? Că eu mă simt oribil și când îmi pedepsesc beagle-ul pt că a făcut dracii în curte,prin pedepsit se înțelege ceartă și izolarea în padoc o ora.
Comentariu beton!52
Dar si acet Vitalie, daca a vazut care e treaba, nu putea sa se agite putin si sa faca valuri?
Ca poate, daca erau mai multi care luau atitudine, altfel ar fi decurs lucrurile.
Comentariu beton!12
Asta ma întrebam și eu, cum este posibil.sa se întâmple asa ceva și tu ca nepot, copil sau orice al unui bătrân de acolo, sa nu ști. Cel mai probabil aparținători știau și nu le a pasat.
Comentariu beton!11
Din păcate, empatia e un cuvânt necunoscut multor oameni… Dar când e vorba despre părinți, se pune problema empatiei? Este ceva subînțeles… Dar să nu ne gândim la aparținători ci la cei care primeau contravaloarea serviciilor și ofereau în schimb mizerie… E ca și cum ți – ai plăti un concediu all-inclusive și te-ai trezi că ai primit o cameră insalubra… Nu sunt cuvinte pentru a descrie ce ar merita acești mizerabili, mă tem totuși că va rămâne doar un subiect de presă, vor fi niște condamnări palide și atât… Nimeni nu a făcut ceea ce a făcut cu gândul că va merge la pușcărie, sunt convinsă că în îngâmfarea lor, au făcut totul știind că sunt ocrotiți de un sistem bolnav, nesimțit…
Da,probabil ca au fost „abandonati” in acele azile si „apartinatorii” faceau plata,ca pentru orice FACTURA !
Trist sa sjungi un balast in viata !
Comentariu beton!32
Si eu mi-am pus aceasta intrebare. Am avut-o pe mama cu Alzheimer internata intr-un centru medico social un an si jumatate. Sunam zilnic , mergeam sa o vizitez ( chiar daca nu ma mai recunostea), aveam voie sa intru in incinta. Poate am avut bafta , a fost ingrijita impecabil, am numai cuvinte de lauda pentru cei de acolo. Conditii foarte bune , personal excelent. Aveau medic, kinetoterapeut , fisa medicala cu scheme de tratament pentru fiecare bunic institutionalizat. Acest centru este la Rucar , jud Arges.Pretul era mai mult decat decent. Deci , unde erau apartinatorii pentru cei internati la Voluntari? ?
Comentariu beton!68
Există azile foarte mișto în țara asta. Și eu știu de vreo două din astea specializate le Alzheimer unde lucrurile se întâmplă ca la carte.
Nu toți pacienții mai aveau aparținători, că se pare că erau aleși în mod special cei mai vulnerabili, singuri și cu afecțiuni psihice (nu erau toți bătrâni). Pentru restul, nu mă pot gândi decât că au fost aduși și abandonați acolo. Cu ani în urmă, am mers în vizită la centrul social de la Valea Plopului, și preotul de acolo ne-a spus că periodic se trezesc cu câte un bătrân lăsat, efectiv, în stradă, la ușa centrului, de către aparținători.
Comentariu beton!72
Și mama mea este într-un cămin, lângă Timișoara, săptămânal merge cineva la ea, o sunăm aproape în fiecare zi. Tot personalul e super, au grijă de toți rezidenții. Exact asta era și întrebarea mea, aparținătorii unde erau?
Comentariu beton!16
Și eu am avut-o pe mama mea cu Alzheimer la un azil în Balotești, in 2015 ,ultimile 4 luni din viața ei. Am fost nevoită pt că nu mai puteam sa o ridic și nu accepta pe nimeni în casă. Azilul era nou și avea asistenta și medic care venea acolo. Băteam drumul Militari -Balotesti de 2 chiar și de 3 ori pe săptămână pt că îi duceam ce știam că mănâncă și să fiu eu sigură că este proaspăt și să o știu că este bine .
Comentariu beton!15
te va surprinde dar eu cred ca apartinatorii, acolo unde exista, stiau. Cred ca sunt si cazuri unde nu exista apartinatori si probabil batranii si-au cedat pensie +apartament, dar cred ca exista si cazuri in care apartinatorii pur si simplu i-au abandonat acolo. asta spune multe si despre societatea romaneasca in care traim. Exista o anumita categorie de oameni, multi, care sunt pur si simplu animale.
Comentariu beton!44
De asta mi-e și mie frică. 🙁
Ce zice @răzvan plus că unii poate așteptau vreo moștenire, dar cum pentru omor te cam ia poliția, au zis să o rezolve mai pe ocolite. Jeguri de la un cap la altul.
Comentariu beton!38
@anukoi eu nu m-am gândit la asta, dar probabil exista și din astia
Comentariu beton!11
Pur și simplu nu-i interesează. Am avut un caz în primul an de rezidențiat care m-am impresionat profund. Bătrânică de 80 și ceva de ani, cu fractură de șold, operație nu tocmai reușită, de abia se mișca. La noi pe interne a ajuns cu pneumonie. Am tratat-o, și-a revenit, hai s-o trimitem acasă, dar nu se descurcă singură. Am vorbit cu copii, nepoți, etc..nimeni nu voia să aibă de a face cu ea. A stat vreo 40 de zile la noi, până a găsit o soluție asistenta socială (pe capul căreia am stat în fiecare zi). Evident scandal cu conducerea că de ce a stat atâta. Păi și ce era să facem, s-o lăsăm în stradă?
Comentariu beton!103
Aideplm… 🙁 🙁 🙁
Sunt doua motive mari-si-late pentru care sistemul asta mizerabil a functionat: UNU – ticalosi/corupti/spagi/etc, cand e pe bani, orice e posibil si DOI – oamenii, in covarsitoarea lor majoritate, sunt mizerabili prin definitie … adica DA, rudele celor internati, probabil in proportie de 99,99% s-au spalat pe maini de batrani imediat dupa ce i-au internat acolo.
Ce, nu e plauzibil scenariul in care copii/nepotii unui batran din asta sa piarda niste bani la pacanele dupa care sa-l mute la azi ca sa-i vanda casa si sa scape de datorii? Eu cred ca, din pacate, este perfect plauzibil sa exite sute/mii de situatii de genul asta.
Asta cu ticalosia – la modul genetic, fundamental – oamenilor e dovedita si de faptul ca ani de zile, vecinii, trecatorii, toti cei care i-au vazut pe amaratii aia goi, flamanzi, murdari si cersind prin garduri NU au dat un telefon la 112, la DSP, sa faca o reclamatie sa faca CEVA, orice.
Mi s-a ridicat tensiunea cand l-am auzit si pe idiotul ala de proprietar al vilei/vilelor in care s-a petrecut grozavia, cum o facea el pe victima … s-a sesizat si a facut plangere la Politie/DSP cand nu i-au mai platit nemerncii aia chiria. Cat a mers chiria a fost OK, FMM de nemernic!
Comentariu beton!66
Vecinii au facut mai multe sesizări începând cu anul 2021. Din 2022 un grup de vecini a apelat la o casa de avocatură care a făcut mai multe adrese. Problema este că toate autoritățile care ar fi trebuit să răspundă nu au făcut-o. Mai mult decât au făcut, legal, nu prea aveau ce să facă vecinii. Cât despre aparținători, din articolele mai recente am înțeles că mulți erau bătrâni singuri, aleși special pentru a putea să fie constrânși în a ceda ce bunuri imobiliare aveau(plus accesul la cardurile de pensie). https://buletin.de/bucuresti/lagarele-ilfovului-victimele-luate-sub-tutela-de-oameni-din-primarie-jefuite-de-pensii-si-apartamente/?fbclid=IwAR2pHu3t0SMMQxEQYIIIhuHADuvSV5GZogIX6FUicmBSzEUPJI728Rg-W30_aem_AQjLdQfy_NtGesJcgLmjug-jJeTpLE7ElDH4u8vBf9-PE7pXGDnXm8xt6LQBxqiLjOg&mibextid=Zxz2cZ
N au cum să vândă casa atâta timp cât este pe numele părinților. Notarii sunt extrem de atenți la clauze când un bătrân face acte pe proprietate copilului. Mai ales dacă are boli psihice. Ideea e că, părerea mea, părinții sunt OBLIGAȚI să și crească copiii. Copiii NU SUNT obligați să le poarte de grijă părinților (este crud ce spun, dar este adevărat). Nu facem copii ca să avem sprijin la bătrânețe. Dacă sunt recunoscători pentru ce au făcut părinții pt ei, copiii au grijă de aceștia din dragoste, nu din obligație. Nu toți părinții sunt „ce trebuie”. Asta nu înseamnă că merită soarta din azilul ăla. Statul trebuie să facă controale tot timpul. În general, un copil care plătește sume lunar pt părinți, se și interesează de ei. Cred că pentru mulți bătrâni, sumele erau plătite de stat(primărie).
Multora nu le pasa cu adevarat de parintii lor si se ascund dupa probleme diverse. Am in familie un frate. Nu a fost la ziua mamei, de 1 martie, nici nu mai stiude cand. De altfel este si copilul preferat.
Iar parintii nu se plang catre copii, sa nu le mareasca problemele, oricum nu in 2 minute de vorbit la telefon.
Nimic nu inlocuieste vizita si contactul direct.
Chiar daca nu ai afectiune, poate li s-ar activa respinsabilitatea.
Eu altceva ma intreb : politia si sereiul ce faceau , ce ascultau si verificau de atatia ani?
Nu trebuie sa fii foarte istet ca sa stii ce potential.are un astfel de loc si ce importanta pentru societate.
Comentariu beton!30
Mă, una e să nu te plângi că nu te lasă să te uiți la serialul perefrat, ca să nu-i faci copilului probleme inutile. Și alta e să ajungi să fii tratat în halul ăla.
Desteapta intrebare, ce a facut politia si SRI-ul (ambele au servicii de informatii specializate in astfel de probleme)? Daca au informat, ar fi bine sa se publice si o sa descoperim ca cei care au fost informati se fac partasi!
Eu știu pe cineva din Lugoj, care-mi e și rudă, care și-a dus mama la azil la Arad. Era singurul copil (fată)la părinți, dar a dus-o pentru confortul ei, da’ și pentru să-i vândă casa. Bine, asta se întâmpla în urmă cu câțiva ani, pentru că mama ei nu mai e. A obținut semnătura de la ea și a vândut casa.
Comentariu beton!16
Da, bun, înțeleg motivația pentru care a dus-o. Dar DUPĂ ce a dus-o n-a mai trecut niciodată pe la ea?
Nu prea. Mătușa mea, sora mamei mele, locuiește tot în Lugoj, și mai lua legătura cu ea prin telefon. Era foarte dezamăgită că nu trece pe la ea. De fapt, mai aveau un apartament și casa pe care au vândut-o, deci condiții de întreținere aveau, dar mai important era banul, nu părintele.
Ce vreau să spun, mai contează și conștiința, educația etc. fiecăruia dintre noi. De-asta mă gândesc și la cei de la Voluntari și nu numai, câți or fi în aceeași situație?
Comentariu beton!23
Nu stim ce se intampla cu adevarat….
O amica ce a avut pb cu picioarele a fost internata pt o scurta perioada intr un centru de recuperare. Ce mi povestea e de sf… pacientii erau sfatuiti cu nversunare sa nu faca efort pt a merge… concluzia?
Tot mai multi la pat, tot mai multi dependenti de ei!
Da, de altfel conditii de hotel cu multe stele, nimic a reprosa in privinta curateniei, meselor, medicatiei….pt ca banii curgeau.
Singurul lor interes? Sa si pastreze pacientii!
Sedati, usor sau mai mult obligati sa nu mai socializeze….
Comentariu beton!20
O prietena a maica-mii si-a băgat mama in azil acum câțiva ani, de atunci nu a mai văzut-o. Are datoria morala sa ii plătească azilul si nimic altceva.
Tot mama are mai multe cunoștințe care nu au pe nimeni, nici copil, nici soți, nici neamuri, probabili vor trimite pensia direct la azil si aia e
Eu nu pot nici să citesc până la capăt materialele și stenogramele fără să mă cutremur. Și eu sunt de acord cu ce spun alții pe aici: da, oamenii ăia au fost abandonați acolo fără nicio remușcare. Nu vizite, nu telefoane. Nici nu contează motivele, că pentru mine nu există motiv pentru așa ceva. Iar imbecilii care au tratat oamenii așa nu sunt decât noua generație de torționari. Și mă întreb din nou dacă specia umană chiar e cea dotată cu emoție și care ar trebui să fie considerată cea mai evoluată.
Comentariu beton!38
Nici eu nu pot să citesc tot. Selectez articolele mai light, că nu pot să duc.
Nu înțeleg nici eu. Am caz în familie, unde mama socrului meu, a fost internată într-un azil (suferă și de demență și are nevoie permanentă de supraveghere și tratament). Dar atât copiii cât și nepoții o vizitează săptămânal, care cum poate, dar cel puțin o persoană merge la ea în fiecare săptămână. Deci nu am cum să înțeleg, să o duci pe mama/bunica și să uiți de ea…
Și totul e ok. Plus că există acces online permanent la camere de supraveghere pentru familie.
Comentariu beton!29
„Să zică merci că plătesc”. 🙁
Zic și eu, cu speranță că omenirea nu e f*cked up (de tot): poate nu aveau rude?
(Da, știu că nu e posibil chiar toți să nu aibă… dar totuși…. Altfel e inimaginabil 🙁)
Comentariu beton!15
Hai să presupunem că doar un sfert mai aveau rude. Și tot te iei cu mâinile de cap.
Părerea mea e ca au fost racolați.Adica erau vizați dinainte vârstnici cu situație materiala bună,dar singuri, fără cineva care sa le aline bătrânețile.
Și cum omul nu e făcut sa trăiască singuri, indivizi cu ,,vorba dulce ” le-au promis o viata fără griji 8ntr-un cămin de lux.
Fiți sigur ca la vizitat au scos luxul la înaintare.Pana i-au convins sa se mute .
De acolo însă lucrurile au luat alta turnura.Su cum actele le-au semnat în cunoștință de cauza,erau total la cheremul celor care administrat căminul.Plus a personalului.Izolati,înfometați,brutalitate,nu mai aveau nici cum,nuci cui sa reclame înșelătoria.
Comentariu beton!43
NU cred niciun moment în varianta asta cu racolarea. Du-te tu și intră în vorbă cu un bătrân care nu te cunoaște și propune-i să se mute de la el de acasă.
Noi nu am reușit să o convingem pe soacră să se mute de la casa ei nici măcar la noi acasă (soțul meu fiind unicul ei fiu) și nu pentru că am fi tratat-o rău, nu era deloc cazul, dar nu a vrut pur și simplu să își părăsească domiciliul.
Am avut grijă de ea la ea acasă, în condițiile ei (ne-a cerut, în ultima parte a vieții ei, adică 3 luni de zile, să nu aducem copiii – nepoții ei – să o vadă simțindu-se din ce în ce mai rău).
Și am făcut așa cum a vrut ea, ne duceam și de 2-3 ori pe zi la ea (lăsam copiii în mașină cât ea încă se mai putea plimba prin curte, apoi îi lăsam să stea în curte cât noi o îngrijeam în casă). Chiar și în ultima zi a ei de viață a refuzat internarea, voia să își dea ultima suflare la ea acasă, nu în spital, nu printre străini. Ne-a fost greu, foarte greu, dar nu am putut trece peste dorințele ei, i le-am respectat pe toate, mai puțin pe ultima – soțul era plecat în interes de serviciu, copiii erau acasă, singuri, eu nu am avut tăria de a o privi, singură, cum se stinge. La spital, cât încă era conștientă, mi-a spus că mă iartă pentru că am chemat salvarea și că mă înțelege. Dar tot am momente în care regret că nu i-am respectat ultima dorință. Tot am momente în care mă gândesc dacă nu cumva aș fi putut face mai mult pentru ea, dacă nu ar fi fost mai bine să … input orice vă trece prin cap.
Comentariu beton!61
Racolarea nu este facută de necunoscuti. Mi-a povestit o batrână pe care am ajutat-o la un moment dat, o situație.
Neavând rude, cunoscând numai preotul și comunitatea formată in jurul bisericii pe care o frecventa, i s-a propus de către nevasta preotului, care lucrează (ce surpriză) in asistență socială, să lase casa ca donație către biserică, după care se vor ocupa ei să ii găseasca un azil.
Se gândea serios la propunere, pentru că vârsta ii dadea deja semne că nu se mai poate ingriji singură.
Racolarea se face și de către copilul vecinilor pe care il știa de mic (și acum e dependent de droguri) care ii duce la notar și le promite marea cu sarea.
Racolarea se face și de către familii aparent serioase, fără alte obligații, care joacă acest rol pe repeat, până obțin moștenirea. Am aflat un caz printre cunoștințele mele, când voiau să contacteze o persoană singură, luată in ‘grijă’ de o astfel de familie.
Numai că după ce actele au fost făcute, acea familie a tăiat orice comunicare la si de la persoana ‘ ingrijită’. Am auzit zvonuri că ar fi făcut Alzheimer si, intr-un an am auzit că a decedat, la 75 de ani, nimeni din foștii cunoscuți nu a avut drept de vizită, nu a participat la inmormântare.
Deci se poate orice, și nu numai la noi.
Comentariu beton!32
Mi-e teamă că erau fără aparținători,bătrâni fără copii,iar pe rudele apropiate nu i-ar fi interesat.La o nenorocire nu se adună rudele decât la moștenire,in rest , Doamne ferește.
La persoane cu dizabilități grave, dacă tu din familie îl lași la mâna statului,apoi statul ii administrează toate drepturile bănești,in acest caz banii erau virați către instituția respectivă.Spun așa din propria experiență:in 2010 ,la decesul soțului,am căutat o soluție de a avea copilul cu autism și fata mare acum ,dar avea 2ani aproape atunci,într-o formă de învățământ comună.Gen că pentru mine , fără să știu până am ajuns la un soi de cămin săptămânal,speram să stea copiii ca la grădiniță și să îi iau acasă seara după ce veneam de la București.Gresit total:starea de sănătate a lor era diferită,iar statul la cămin, grădiniță,in fapt era stat la orfelinat și înscrierea lor acolo ar fi însemnat o acțiune la judecătorie prin care delegam statul să îmi preia atribuțiile de părinte și însoțitor pentru cel mare.Atunci am căutat o femeie care să stea cu ei la mine acasă și pe care o plăteam destul , fiindcă erau 2,eu beneficiind de drepturi pentru copilul cu autism .AZI N-AȘ MAI FACE ASTA nici pentru un salariu de 2000€ la serviciu.
Comentariu beton!26
Și mai ziceam zilele trecute că omenirea are șanse. Când vezi așa ceva anulează orice speranță!
Mi se pare că jignești animalele dacă îi numești pe nemernicii ăștia „animale”.
Comentariu beton!26
Buna
Am dus-o pe mama la un centru de recuperare privat dupa AVC, eu si tata nestiind cum e mai bine sa procedam. Nimeni de la spital sau cine stie de unde, nu iti face un „traseu” pe care sa il urmezi ca sa aiba sanse mai mari de recuperare bolnavul. A fost foarte bine ingrijita acolo si in ceea ce priveste igiena si kineto/masaj in fiecare zi. Era un centru mai.. de lux. Tot salariul meu ajungea acolo. Directoarea, nu pot spune ca nu a mai si… mintit…, dar erau minciuni legate de bani si de ce urma sa se intample in viitor (ex. s-a spus ca urma sa se faca contract cu casa de asigurari si, prin urmare, urma sa scada factura (asta ca sa justifice o crestere a tarifului), dar nu, nu s-a intamplat), in schimb era mai mereu prezenta pe holuri si in camere si tuna si fulgera daca simtea un vag miros pe undeva. Ar fi ideal sa existe numai azile care sa ofere 50% din conditiile de acolo. In pandemie am luat-o pe mama acasa. De atunci sunt si angajat work from home si infirmiera. Primul an.. m-am descurcat cu brio. Am fost si eu uimita de cat am putut duce. Acum insa… ma gandesc ca nu voi reusi niciodata sa ma mai simt odihnita.
Ce am vrut oare sa zic cu toate astea… Nu stiu nici eu. Poate am vrut doar sa ma plang 🙂 ca da, sanatatea mentala s-a cam dus si mai simt nevoia de incurajari/compatimire uneori (deseori). Totusi, sunt un caz norocos ca pot face asta pentru mama.
Comentariu beton!156
Da, chiar ești. ❤️
Fii tare, @Raluca! Dacă ai putut sa faci asta pana acum, vei reuși până la sfârșit… Și atunci vei putea pune capul pe perna linistita, și împăcată ca ai făcut tot ce-ai putut. Liniștea aceea care va veni va fi de neprețuit
Comentariu beton!33
Mă bucur doar că sunt în picioare și încă tânără, mă îngrozește gândul la ce va face copilul meu (citește mai sus) când eu n-o să mai fiu.Desi i-am mai făcut 2 surori pe urmă,nimeni niciodată nu îți garantează nimic.Si hai să îți spun despre diverse terapii la boli care duc omul la incapacitatea de a se îngriji singur:statul doar îți recomandă,dar nu te îndrumă exact undeva,noi cei în putere de lângă ei trebuie să căutăm soluții pentru supraviețuirea lor decentă.Multă sănătate și putere să aveți!♥️
Comentariu beton!22
Vei putea continua, Raluca! Eu am aproape 5 ani de când stau acasă cu doi: socrul cu Alzheimer avansat, de 3 ani in îngrijire paleativă și soacra cu demența și Parkinson. Am trecut prin multe și de multe ori am zis ca voi muri eu înaintea lor. Dar niciodată nu ii voi lasa într-un azil. Și locuiesc in Luxembourg, nu in România.
Comentariu beton!30
Felicitari ! E laudabil ce faci,asta iti spune o bunica ce nu si-ar dori asta pentru copilul ei !
Cand eram la liceu,mama muncea,tata murise iar bunica mea(mama tatalui) paralizase. In aceste conditii am ingrijit-o pe bunica,impreuna cu mama,pana ce am plecat la facultate iar mama a facut un ulcer urat,operat mai apoi,deci…de groaza !
Nu am abandonat-o pe bunica nici in asa conditii ! Eu i-am dat ultima baie si ultima ceasca de cafea ! A murit cand eu am ajuns la Bucuresti ,stateam la camin.
Ai mare grije si de tine,repercursiunile vin si ceva mai tarziu !
Comentariu beton!14
Clar i-au lăsat acolo și mulți s-au spălat pe mâini, nu au luat în serios ce au auzit, probabil au fost păcăliți și de cei de la azil.
Au fost declarații de genul că „mama a stat 7 luni acolo și a slăbit 30-40 kg”, un semnal suficient de grav de alarmă pentru oricui îi pasă.
Sunt convins că i-au lăsat acolo fără să le pese, mai ales că unii dintre bătrâni au rămas și fără pensii ori apartamente cât au fost la azilele de tortură.
Pe zi ce trece, e clar că nu avem nicio urmă de justiție în țara asta, sau mă rog, avem justiție pentru cei care fură de foame din magazine ori de prin curți.
Comentariu beton!14
Aparținătorii vedeau ce trebuia, și ce voiau sa vadă. Sa ai grija de un bătrân e foarte greu, nu oricine poate sa facă asta. I’ve been there, done that. Cei care i-au dus și i-au luat de pe cap, iar când ii vizitau, se „cosmetiza” locul și pacientul, și gata. Telefoane? Crezi ca avea vreunul acces la telefon? Sau dacă vorbea, putea sa spună ceva? Dacă făcea familia scandal, le dădea pacientul acasă. Azilele astea au avut clienți pentru ca aveau prețuri mici, deci apartinatorii celor care ajungeau acolo nu-si permiteau mai mult, si erau mulțumiți ca teoretic, are cine sa aibă grija de ei. Autoritățile poartă toată vina, pentru ca nu au controlat ce se întâmplă acolo, nici măcar la sesizări, pentru ca de-astea au fost. Eu am citit despre asta anul trecut, cred. Atunci s-a pus batista pe țambal, de ce a ieșit acum tărăboi? 🤔 Nu zic ca nu e bine ca măcar acum s-a făcut ceva, dar mi-e că fac acum un iureș, după care se va reveni la starea inițială, pentru ca idioti care sunt în stare sa calce pe cadavre pentru BAANI sunt mulți. Și cei care au puterea sa facă ceva sunt dispuși sa închidă ochii pentru prețul „corect”.
Comentariu beton!25
Da, păi nu faci decât să confirmi ce-am scris: ticăloșie pe linie.
am auzit dimineață la radio pe cineva de la un ONG (singurul) care fix cu asta se ocupa: supraveghea instituții pentru bătrîni și persoane cu dizabilități; deși legea europeană dă dreptul acestor ONG-uri la vizite inopinate, la noi le trebuia ștampilă de la ministerul muncii pe acreditare; de-a lungul timpului, doi au fost miniștrii care le-au ridicat acreditarea: ăsta de acu’, budăi, șiiiiii… liaolguțavasilescuuuuu!!! ori ultima a fost prin 2017-2018, so?
Comentariu beton!13
Sunt părinți cărora nici azilul să le plătești nu merită, de buni ce au fost. Sunt copii care nici azilul nu le-ar plăti părinților, indiferent de cum au fost aceștia. Un motiv în plus să nu te bazezi pe proverbialul „pahar cu apă” sau ca acesta să fie la baza deciziei de a avea copii.
Zicea cineva că omul nu e făcut să trăiască singur. Poate trăi, doar că de obicei nu vrea, din diverse motive. Ceea ce devine o slăbiciune. Viața solitară sau moartea în condiții decente e de preferat oricând unei existențe în care ești un preș ce cotizează celor ce-și șterg labele de el.
Comentariu beton!53
Iliescu a fost votat de trei ori președinte.
Şi se cheamă Sfîntul Gabriel cel Viteaz. Cine e viteazul ăsta?
Cum cine? Sfânta Gabi fii-rea,mama răniților,dar ptr „familia” ei…
Comentariu beton!22
ai un typo, @Max; famiglia, așa se scrie corect…
Eu ma gandesc si la angajatii de acolo. Sa fi fost oare toti niste canalii, sa fi acceptat si participat toti la acest macel? Le dadeau teste la interviul de angajare sa vada daca pot fi tortionari sau nu? Am inteles ca vecinii din localitate au facut numeroase plangeri peste tot pe unde au putut, angajatii au facut oare? S-a dus vreun bucatar sau vreo ingrijitoare la politie sa spuna ce se intampla acolo?
Comentariu beton!19
Nu, angajații pur și simplu s-au dezumanizat, ca și personalul din spitale. Nu le mai pasa decât de salariul lor, și atât. Și la nivelul lor intelectual și uman, nici n-ai ce sa ceri
Comentariu beton!15
Japitele vor fi japite pana la capat, e natura lor. Dar pentru cei care sunt oameni, lipsa asta de empatie devine mai degraba o blazare, ca atunci cand vezi animale chinuite, omorate, pe fb, tr revolti initial, dar pe urma iti dai seama cat de neputinciis esti si treci peste, stiind ca n-ai ce face, sau,i in cazul lor, ca isi pierd slujba si poatr au is familii si rate la banca. Repet, e un mic insight despre ceea ce se intampla cu oamenii omenosi, nu cu javre.
eu nu pot să îmi imaginez decât faptul că mulți din aparținători ori sunt plecați în străinătate și plătesc doar taxa online și cam atât, ori exact cum ai spus și tu, s-au spălat pe mâini de ei, dar îți spun eu că după ce mor bătrânii începe războiul succesiunilor. sunt de altfel mulți bătrâni care nu au pe nimeni și au mers de bunăvoie în azil, fără să știe în ce iad vor ajunge. e trist și cutremurător ce se întămplă.
Comentariu beton!16
Exact asta m-am întrebat și eu. Am citit că fiica unei bătrâne a spus că mama ei slăbise 30 kg în 7 luni. Dar în cele 7 luni nu a vizitat-o? Mă întreb. Nu a văzut în ce condiții stă și cum e tratată? Da. Asta e întrebarea principală. Unde erau aparținătorii?
Iosefina Pascal explica intr un live ca erau foarte putini apartinatori care se duceau sa si vada rudele internate acolo.Cand era ziua programata pt vizite ii spalau ii aranjau frumos si ii scoteau pe o bancuta afara.Presupun ca majoritatea erau cu probleme psihice si nu puteau sa relateze celor ce veneau sa i vada cum sunt tratati acolo.Iar la majoritatea….nu cred ca venea nimeni.Infiorator….😢
Comentariu beton!17
cele mai multe cazuri sunt de bătrâni fără aparținători (sună ca dracu! de ce n-am folosit „bătrâni singuri”?). în rest, sunt situații diferite, de la oameni care și-au luat foarte repede bătrânii acasă, la oameni cărora li s-a interzis accesul (asta nu e o scuză), la cei care, probabil, și-au abandonat bătrânii. și, mă gândesc și eu, e posibil să mai fie o variantă: dacă ești rezident în sua, canada, australia, ai dat niște telefoane, pentru că știi că părinții tăi trebuie îngrijiți la un azil și ai găsit soluția. poate chiar ai fost de față la internare. și, după, de la zeci de mii de km, ai dat telefon săptămânal să te interesezi de soarta alor tăi, ți s-a spus că demența senilă evoluează din păcate, dar sunt bine îngrijiți. și se poate face chiar și o transmisie video decentă de câteva minute…
oricum, asta e o problemă marginală: dacă oamenii, ca individualități, eșuează de multe ori, instituțiile care ne definesc umanitatea trebuie să compenseze răutatea și neglijența din noi, nu s-o accentueze!
Comentariu beton!29
asta dacă nu e pe felie vreo Rosamund Pike: I CARE A LOT
Eu cum nu sunt casatorit si nici iubita nu am avut vreodata, mi-e teama ce o sa ajung la peste 70 de ani. Mi-e dificil sa ma combin cu o tipa, abia reusesc sa conving una sa iasa la o cafea. Am 32 doar insa de cativa ani imi fac griji cum voi fi dupa pensie. Ce se va alege de mine, ca nu voi vea o sotie si nici copii, oameni carora sa aibe grija si sa le pese de mine. Voi fi al nimanui, un nime-n drum. Ma gandeam ca ma voi interna la azil, dar la ce e in azilele noastre…Eu serios chiar imi pun problema cu ce voi face la batranete. Mi-e extrem de greu sa imi gasesc iubita, nu imi voi putea intemeia o familie. Am un var de gr 1, logodit cu o doctorita increzuta ce nu ma suporta. Asta va fi singura mea ”familie” dupa ce voi ramane fara parinti.
Poate ai putea sa scrii te rog Mihai un articol despre tema asta. Tot mai multi oameni se confrunta cu singuratatea dupa varsta de 30 de ani.
Comentariu beton!50
Buna
Ma gandeam sa te sfatuiesc (stiu, e usor sa dai sfaturi si e foarte greu sa actionezi) sa cauti ajutor. In primul rand sa tragi tare la serviciu, sa ai unui si sa incerci sa fii bun in ceea ce faci. In acelasi timp sa cauti ajutor: un psiholog, terapeut etc. Acum am inteles ca se si deconteaza vreo 12 sedinte pe an. Apoi sa citesti. Mult. Beletristica, carti de dezvoltare personala si… stiri… sa fii la curent mereu cu ce se intampla in jur. Asa vin mai usor subiecte de discutie si te poti integra mai usor in diverse grupuri. Cunosti mai multi oameni, devii mai sociabil, vorbesti mai usor… se vor inlantui lucrurile pozitive. Dar da, stiu ca e usor „din pix”… Multa bafta si alunga gandurile negre.
Comentariu beton!46
am incercat la psiholog, dar nu s-a lipit mare branza de mine
@Zedicus, slabă consolare, dar vezi, unii au familie, copii și tot nu se ocupă nimeni de ei.
Așa că, nu te mai gândi acum, o sa te gândești cand va sosi momentul, deocamdată asta este, mergi înainte.
Oricât ne-am pregăti, nu știm unde ne duce viața. Poți să prevezi toți banii din lume și toate asigurările, nu știi când vei fi bătrân ce se va întâmpla. Până una alta, trăiește viața acum, bucură-te acum de ce ai, restul oricum nu poți să prevezi. Aveam un vecin, plin de bani, un apartament și o casă, și tot singur a rămas și de aia tot la azil a terminat. Eu am un copil, dar nu știu dacă va avea grijă de mine când voi fi bătrână, chiar dacă îl educ eu cat pot de bine, ce mai știu eu cum se va comporta când oi fi bătrână. Plus că nu vreau sa fiu bătaie de cap pentru el, va avea și el familie, vreau să își trăiască viața, nu sa se zbata pentru mine. Asta este, nu ducem cu noi in groapa nici hainele, nici casele, nici mașină. Așa că sa profitam acuma, cât putem.
Comentariu beton!30
Off topic, mă scuzați. Ce atâtea articole și discuții, Poate face Boss o agenție matrimonială. Cred că ar avea succes , având în vedere că se pricepe la oameni.🐱Și la pisici.
Comentariu beton!26
@Minaosi Nu prea ma de ce sa ma bucur. Am si extrem de putini prieteni. Prietenia de 11 ani cu unul s-a terminat anul asta, din prostia lui. Sunt cu moralul abătut
Comentariu beton!12
@Zedicus, desi nu sunt specialist, din ce descrii tu aici, comportament, ganduri, etc aduce a depresie. As vrea sa iti dau un sfat: daca psihologul nu te-a ajutat incearca un psihiatru pentru ca s-ar putea sa fie nevoie si de un tratament medicamentos. Nu este nicio rusine sa mergi la un psihiatru, depresia este o boala nu un stigmat si daca tratamentul este potrivit te poate echilibra si te poate ajuta sa duci o viata normala. Pana atunci incearca sa iti gasesti o motivatie, un punct de sprijin cu care sa muti Pamantul si sa lupti in fiecare clipa sa razbesti. Nu este usor dar se poate. Si nu dispera, oricand poate iesi soarele si pe strada ta! Sa auzim de bine.
Comentariu beton!19
@zedicus, iartă-mă, nu-ți văzusem comentariul. Am renunțat să mai citesc comentariile de azi din cauza celor care îmi explică că familiile bătrânilor n-au avut nicio vina. Ca să nu mă enervez aiurea și să împart muie în stânga și-n dreapta, am preferat să nu mai citesc.
Da, o să încerc să scriu despre singurătate. O să mă folosesc chiar de comentariul tău.
Să știi că cea mai importantă persoană din viața ta ești tu și chiar daca ai rude, familie, prieteni tot singur te naști și tot singur mori. E adevărat legăturile cu ceilalți îți fac viața mai frumoasă, suntem ființe sociale avem nevoie de comunicare și atenție. Dar în principal încearcă să te iubești pe tine, să vezi părțile bune la tine, să te apreciezi. Orice om este deosebit și frumos în felul său de a fi, sigur este cineva care împărtășește aceleași pasiuni, plăceri și care se va simți bine în compania ta. Cum spunea cineva și mai sus, nu renunța, mai încearcă să iei legătura cu un specialist, poate afli ceva ce nu știi despre reticența ta.
Comentariu beton!25
Multumesc mult, Mihai. Abia astept sa il citesc
Exact ce a scris @Elena. „Să știi că cea mai importantă persoană din viața ta ești tu și chiar daca ai rude, familie, prieteni tot singur te naști și tot singur mori.” Așa că un bun început ar fi să te concentrezi strict pe tine, sport, hobby, activități intelectuale și spirituale, vezi ce poți îmbunătăți financiar. După, dacă ai timp și chef, relațiile apar, dar altfel nu prea se lipește serios lumea de cineva timid și în depresie. Asta vorbim de cazul că vrei copii sau ai efectiv nevoie de o persoană alături, altfel, componenta fizică e un serviciu ieftin și accesibil oricum.
Alternativele la singurătate pot fi și relații care să te lase cu resurse făcute praf ( și nu din cele materiale), divorțuri sau mai rău. Așa că nu te fixa foarte tare pe lipsa unei partenere, dacă e, bine, dacă nu, atâta pagubă, tu vezi ce poți îmbunătăți la viața ta, că restul vine și pleacă.
Zedicus, îți zic ce cred eu. În primul rând, și eu mă gândesc la ce te gândești tu, am 34 ani. Dar, nu te poți baza pe alții să se îngrijească de tine, indiferent de vârstă. Poți să ai parteneră, copii, nepoți, tot ce vrei tu. Singurătatea există și în cuplu, și între prieteni, și în familie. De tine depinde să îți faci viața frumoasă, alții nu pot face asta și nici nu le poți cere asta. Eu sunt într-o relație de 12 ani, și până nu am fost împăcată cu mine, nu m-am simțit fericită în relație, indiferent ce făcea partenerul meu. Părerea mea e să faci, să găsești ce te face pe tine fericit, fără să ții cont de gura lumii. Singurătatea nu e alungată de grupuri mari. Și dacă vei ajunge în azil, de tine depinde cum îți aperi drepturile. Copiii și soția și familia, prietenii, nu trăiesc pentru tine, chiar dacă te vor ajuta. Toți suntem singuri, doar de noi depinde cum vedem asta, ca o problemă sau ca o putere și o libertate nemărginite. Terapia ajută, nu ai găsit omul potrivit.
@Zedicus – Te inteleg. Eu am 42 de ani, 43 peste cateva zile. Am trecut printr-o singuratate si mai urata – cea in cuplu. Cand stateam doar pentru copil pana cand am descoperit ca m-a tradat si am decis sa divortez.
Dupa ce am descoperit ca m-a tradat lumea mea se prabusise complet. Ma gandeam cu groaza ce voi face in urmatorii ani, cum o sa mai gasesc eu pe cineva, cum o sa mai imi fac o alta relatie… eram in pragul sinuciderii.
Pe mine m-a ajutat enorm sa ies in natura. Cu o masina 4×4, sa dorm in masina sau hamac, sa stau langa un foc mic si sa gatesc, sa privesc stelele din hamac. Plecam vineri seara sau sambata dimineata, reveneam duminica seara. Am descoperit ca lumea, chiar si singur, e frumoasa. Am stat si am privit natura – cautam gaze, reptile, serpi si ii priveam. M-am concentrat pe hobby-urile mele, am incercat sa devin cat mai bun la serviciu si sa invat cat mai mult pentru a nu mai avea timp sa ma gandesc la singuratate.
Incet, incet am reinceput sa ies. Am avut zeci de intalniri pana cand am gasit pe cineva cu care sa fiu cat de cat compatibil. Si tocmai am incheiat o relatie de peste 1 an si jumatare, doar ca acum nu imi mai este teama de singuratate, ci o imbratisez.
Intre timp am descoperit si alti „nebuni” ca mine pasionati de natura. Asa ca am ce face chiar si singur.
Comentariu beton!13
Zedicus, cred că toate sfaturile sunt inutile, chiar dacă sunt bune pentru mulți, dacă nimeni nu știe de ce ai ajuns la 32 de fără să ai o iubită. Motivele sunt esențiale pentru a discuta cu subiect și predicat. Dacă sunt de natură psihică, atunci e clar că este vorba de mers la specialist. Dacă sunt de natură fizică, atunci uită de ele, pentru că orice ciob își are oala lui. Sau invers, cum vrei 🙂 Dacă-s combinate, merci la un psiholog. Există un unic motiv să rămâi la fel: că-ți place singurătatea. (Sigur, mai sunt și masochiști care vor să fie cu cineva, dar nici nu fac vreun pas, tocmai pentru că stresul ăsta îi excită.) Altfel, toți vrem să îmbătrânim alături de o persoană pe care o iubim și să avem gașca noastră. Apropo de prieteni, există o pagină de fb unde ei refac pozele din urmă cu zeci de ani. Mi se pare fabulos! Baftă!
Cred că mulţi erau la muncă în străinătate, să facă bani să completeze taxa lunară la azil. E greu cu telefoanele, diferenţe de fus orar, posibile rąspunsuri gen acum e la masă, acum e medicul la vizită, acum doarme, de astea.
Comentariu beton!12
Si noi ne-am întrebat unde erau copiii si nepoții celor internați acolo.
Acum vreo trei ani, am încercat o discuție cu soacra mea in legătură cu internarea într-un azil. Era complet singura, noi, la 2500 de km. Am fi fost si noi in situația de a o vedea o dată pe an si, in rest, am fi vorbit doar la telefon. Acum, deși, intre timp am pierdut-o, ne bucuram ca a respins categoric ideea.
Avem o familie in cercul de cunoștințe care are un copil autist. M-am dus gândul la ei, ce se va intampla cu bietul copil care va fi adult, atunci când ei vor fi bătrâni, fara posibilitate sa îl mai susțină, in tara asta unde banul calca in picioare omenia.
Comentariu beton!15
Păi eu am înțeles din ce au prezentat la TV că majoritatea nu aveau aparținători. Că acesta ar fi fost chiar un critetiu de selecție( logic dacă vrei sa te asiguri că nu va veni nimeni pe capul tău). Și am mai înteles și că statul deconta 7000lei pe lună pentru îngrijirea fiecărui rezident.
Pentru că eu am cunoscut persoane care și-au dus părinții in astfel de centre, și în afară de faptul că îi vizitau zilnic, plăteau undeva la 4500lei pe lună. Deci mult mai puțin decât deconta statul la hoții ăia. Iar în centrele astea de care spun eu, oamenii erau foarte bine îngrijiți și aveau parte și de consulturi medicale și urmărire.
Comentariu beton!15
Am citit de unul care și-a lăsat mama acolo și a scos-o după câteva luni, că a observat ce se întâmplă. A scos-o pe mă-sa și și-a văzut de viață în continuare, că ce se întâmplă cu alții nu e treaba noastră, dacă nu ne afectează direct.
Comentariu beton!11
Sunt efectiv siderat când văd câți se grăbesc să-mi explice că N-AVEA CINE SĂ OBSERVE ce se întâmpla cu bătrânii. Că TOȚI erau fără aparținători, că blabla. Pur și simplu nu cred așa ceva. Dacă TOȚI erau fără aparținători cum au apărut poveștile de genul „am avut-o pe mama la unul dintre ele, dar am luat-o de acolo”? Cum?
Jur, din zece oameni, opt îmi explică doct că n-aveau bătrânii ăia pe nimeni.
@Mihai Vasilescu, ei da, vezi, și pentru că nu aveau pe nimeni atunci e „de înțeles” ce li s-a întâmplat. In Romania nu ești respectat doar pentru că ești om, trebuie sa ai familie, sau sa nu fii nebun, că nu-i așa, eh erau unii senili, nu știau ei exact ce se întâmplă. Deci era „mai puțin grav”. Da așa e la noi, avem explicații, scuze, nu e grav, că deh, oamenii sărmani sau cerșetorii merită ce li se întâmplă nu? Totul are o explicație la români, chiar și cele mai abominabile atrocități.
Comentariu beton!12
Şi dacă nu aveau pe nimeni (ceea ce e imposibil, ca niciunul să nu fi avut pe nimeni), vecinii, băi frate! În loc de sesizări la primărie, să fi făcut un denunţ la parchet. Să fi chemat televiziunile. Să fi, nu ştiu, filmat cu telefonul şi postat pe internet, că internetul ăsta a schimbat legi, a demis guverne, a găsit oameni dispăruţi. Parchetarii, niciunul să nu fi citit articolul lui Vanghele? Niciun parchetar, niciun criminalist, niciun poliţist din nicio secţie de poliţie din oraşul ăla să nu fi aflat acum 6 luni, să te autosesizeze? Cum dracu, om fiind (mă rog), să-l vezi pe ăla cerşind în pielea goală la poartă, piele şi os, şi să nu vrei să faci scandal? Asta cu „am făcut dar nu m-a ascultat nimeni” e vrăjeală, eu n-o cred. Nu cred că, dacă vreunul dintre cei care au văzut cu ochii lor ce-i acolo făcea circ, mergea la parchet, făcea public tot, cu filmări, rahatul ăla dura atâta. Am ajuns, ca specie, ceva efectiv greţos.
Comentariu beton!12
Pentru majoritatea celor internați plătea statul, pentru că nu avea cine. Tocmai asta era „afacerea”, sifonarea de bani publici și pe această cale. Îndeplineai pe hîrtie condițiile, luai acreditarea și pe urmă aveai grijă să ai cheltuieli cît mai mici, ca să rămînă cît mai mulți bani.
Sînt curios dacă anchetele (dacă merg și în direcția aia) vor descperi și pacienți fictivi.
Și altceva ce e de urmărit: unde se mai găsesc astfel de cazuri. Dacă sînt concentrate în anumite localități, e evident că e vorba de mafie de la vîrf la bază. Momentan se ține lupa pe Vountari, deși inițial ancheta a vizat vreo 7 județe.
Nu m-ar mira ca pacienții care primeau vizite și care plăteau personal taxa să fi fost tratați bine și cazați în alte zone.
Comentariu beton!21
Din cate am înțeles, erau două categorii: cei proveniți din orfelinate și alte instituții ale statului, deci cei aflați deja în sistem care nu aveau apartinatori ( apare și singtama” se dădeau la lot”)și cei care aveau apartinatori care ori nu au fost lăsați să intre, ori erau cazați în camere mai bunicele sau mutați când se anunțau vizite.
Comentariu beton!14
Nu știu unde trebuie să îți anunți vizita. La căminul unde este mama mea, ai ore de vizită, în fiecare zi. Nu trebuie să te anunți dinainte, trebuie doar să respecți orele de vizită. Poți să mergi în fiecare zi.
Domnule Vasilescu, ați văzut vreodată, mai mult de câteva minute, cum se comportă un om suferind de demență senilă? Nu mai înșirui restul bolilor pentru că lista-i lungă. Ați fost vreodată într-un azil din România să vedeți cum stă treaba? Eu am fost, am văzut dar mai ales am simțit însă caracatița e atât de mare și cuprinde atât de multă lume că nu poți răzbate de unul singur (acum avem exemplul caniculară și mulți au răzbit foarte greu). Dacă e cineva care să te scoată de acolo și să te îngrijească la tine acasă te poți considera un fericit. Dacă nu, Dumnezeu cu mila! Sunt atât de multe povești, una mai complicată că alta că ai nevoie de timp, resurse financiare nu puține și răbdare pentru a rezolva decent situația. Atât menționez că pe tatăl meu, suferind de demență, dupa un AVC internat într-un spital decorat de președinte, l-am găsit plin de rahat până-n gât la una dintre vizitele pe care, de altfel, le făceam zilnic. L-am spălat eu cu mama, cu cele cumpărate de noi de la magazinul din fața spitalului, pentru că infirmiera ne-a comunicat că nu are timp pentru toți bolnavii. Intervii, încerci să faci ce poți, dar pleci de acolo și după tine…
Comentariu beton!22
Nu vreau să știu ce o fi în sufletul acelor oameni, pe lângă faptul că au parte de cele mai groaznice tratamente, să mai știi și că ai tăi
te-au uitat. Mamaie a plecat dintre noi acum un an și jumătate, dar înainte a stat un an paralizată, în ultimele luni avea pierderi de memorie, nu ne mai recunoștea și cea mai mare temere a ei era să ajungă la azil. Dar mama s-a ocupat de ea în totalitate și a
îngrijit-o cum a putut ea mai bine, de una singură. Mereu vorbea cu ea, o pieptăna, o schimba des să nu se irite prea rău, o hrănea, o veghea seara. E trist să știi că îmbătrânești și nimeni nu se mai interesează de tine și pe deasupra mai plătești și niște servicii, dar primești în schimb violență și umilință.
Comentariu beton!15
Îmi e greu să- mi găsesc cuvintele. Este greu de imaginat prin ce au trecut oamenii ăia. Că sunt oameni. Cu o viață , bună, rea, nu contează. Oameni.
Cum naiba să nu fi știut aparținătorii?
Cum naiba n- au știut doctorii ăia care erau responsabili acolo. Și plătiți. Mi- e rușine că se numesc doctori. Și profesează in continuare.
Cum n- au reacționat angajații?
Autorizația sanitară de funcționare se innoiește anual pentru astfel de instituții. Asta așa era când lucram eu în țară. Cum? Cum primeau autorizația aia?
Contractul cu Casa de Asigurări se reinnoiește periodic. Cum?
FMM!
E simplu . Banii. Totul se poate cumpăra și „se rezolvă”. Știm cu toții că așa e. Nu contează că mor oameni. Că sunt torturați oameni. Principiul ” ce puteam eu să fac” funcționează și, mai rău, e o regulă a sistemului.
Dar întrebarea mea este: Credeți că cineva o să faca ceva ca să nu se mai repete? Cum schimbați sistemul să nu mai dea posibilitatea ca astfel de cazuri să se repete?
Știm deja cum o să reactioneze sistemul. Pedepse. Controale. Procese verbale. Amenzi. Au început. Se arată câteva săptămâni. Și dup-aia?
Dar sistemul ăsta de pedrpse nu funcționează pe termen lung. Se face ceva vâlvă acuma. Peste câteva săptămâni au uitat toți. Și iar o iau de la capăt până data viitoare.
Doar oamenii ăia maltratați n- o să uite…
Comentariu beton!12
Oare nu a citit nimeni ATENT și până la capăt punctul 4 din selecțiile de duminică? Știu, nu a fost ușor. Dar scrie acolo că bătrânii erau fără aparținători. De aceea și erau acele tentative de a pune mâna pe apartamentele puținilor care aveau așa ceva.
Comentariu beton!14
Am internat pe tata ce avea amputate ambele picioare într-un azil, deși nu ar fi meritat atenția. Am mers cel puțin săptămânal și aproape tot salarul meu mergea acolo: taxa, pampers, medicamente, etc. 7 ani a rezistat. Astfel am terminat și cu rudele care nu l-au vizitat sau sunat vreodată.
Acum, după ani de zile, am valorificat ceva moștenire, am mers la azil și am donat banii. Doamnele de acolo au fost de nota 20. S-au bucurat de bani că erau restanțieri la curent.
Sunt azile private care ajută din milă și din compasiune. Aveau bătrâni ce nu-și permiteau taxa și totuși îi luau în îngrijire pentru că se rugau cu lacrimi in ochi că au fost abandonați.
Acum probabil comandourile statului vor lovi și acolo.
Comentariu beton!37
Nu ai înțeles bine. DGASP sector 3, plătea pt fiecare pers 6000 lei pe luna. Ei alegeau bătrânii fără moștenitori, dar care aveau case și pensii.
Comentariu beton!12
Acuma nu că vreau sa iau apărarea, dar as vrea sa fac totuși o paralelă. După pandemie a fost mare scandal în Franța că au descoperit că grupul Orpea, care este unul dintre cele mai mari grupuri de cămine de bătrâni in Franța, făcea niște economii drastice, la scutece, sau la personal, la mancare cred că mai puțin, dar mai mult la personal (e drept că nu se înghesuie nimeni sa fie îngrijitor la un azil, mai ales tinerii, plus că tre sa fii un minim calificat). Dar nu neapărat despre asta vrei sa vorbesc. Vreau sa vorbesc despre mentalitatea oamenilor care lucrează în aceste instituții. Niciodată, dar niciodată, aici nu își permit să umilească pensionarii, să-și bată joc sau alte chestii. Cel puțin nu fără să le fie frică de șefi, iar șefilor de familii și de autorități, pentru că nu-i așa, familia plătește, și aici e cam in jur de 3000e pe lună o „cazare” din asta. De altfel imaginea Orpea a scăzut mult în ochii francezilor, au trebuit să facă audit, sa plătească daune parcă, anyway, și-au luat-o rău în freză.
Mi-e și greu să mă gândesc, oamenii car lucrau acolo, in azilele groazei la noi, aia cum dormeau noaptea? Cum își luau salariul? Știm cu toții că violența românilor este destul de ridicată, uita-ti-va cum ne tratam animalele, darămite bătrâni sau copii. Cum ne tratam pe stradă, in trafic, in școli… Oamenii sunt răi, le place sa chinuie, este o refulare a unei societăți care o ia razna. O violență de nemaiîntâlnit. Violența exista și în alte țări, dar parca nu chiar așa, banalizată, și din plăcere aproape….. Na, atâta am înțeles eu din acest scandal, nu am inimă să mă uit în detaliu, nu mă ține, mă gândesc la tata, la mama sau la bunica, as fi murit sa ii știu într-un loc din ăsta
Comentariu beton!15
As vrea sa spun ca sunt situații in care nu ai încotro și trebuie sa găsești un loc care ofera supraveghere și ingrijire persoanelor in vârsta! Soacra mea a avut Alzheimer și nu ați vrea sa știți cum este sa îngrijești o persoana cu aceasta afecțiune!
Am îngrijit-o singuri, eu și soțul meu, timp de ani de zile, cu toate ca aveam amândoi serviciu, pana când boala a evoluat atât de mult încât nu s-a mai putut!
Bolnavii cu aceasta afecțiune au și accese de violenta, nu mai recunosc pe nimeni și își pot face rău singuri. Am căutat luni de zile prin tot județul ( munca mea presupunea deplasări prin județ) o persoana care sa aibă grija de ea. Când auzeau despre ce este vorba nici nu voiau sa audă, deși le ofeream bani mulți, doar pentru supraveghere pana veneam noi de la munca.
Am găsit intr-un final, după lungi căutări, un cămin privat , tocmai prin Pitesti (noi fiind din Focsani), care oferea servicii specializate ptr. acești bolnavi. Se lăudau cu medici de specialitate, cu ingrijire 24/24 etc. Și bineînțeles bani pe măsura. Doua luni am lăsat-o acolo pana am aflat ca ciuciu medic, era numai o asistenta care, chipurile, le dădea medicamentele aduse de aparținători! In fata gardul, in spate leopardul. Nu prea puteam afla ce se întâmpla, ptr ca la vizite era totul OK, spălat, curat, o vedeam intr-un hol amenajat ptr vizite. Ceva nu ne-a “mirosit “ bine când din discuțiile purtate, la telefon, ni se relatau fapte pe care le face soacra si care stiam sigur ca nu ii sunt caracteristice
(spuneau de ex ca a făcut caca si l-a luat si l-a șters pe pereți!) Asa ca am luat/o de acolo si am găsit un loc mai aproape si mai bun, in care a mai rămas cca o luna pana a murit!
Sa va mai spun ca după acest chin de ani de zile am făcut episoade anxios-depresive, ptr. care iau tratament (minimal ce-i drept, dar a fost si f. rău) si in ziua de azi?
Asa ca e ușor sa judeci, fără sa treci prin situația respectiva!
Scuze ptr. lungimea postării, am vrut sa ma fac înțeleasă!
Comentariu beton!30
@Valeria, te inteleg perfect. Si mama mea a fost la pat 3 ani si cu o dementa progresiva in toti anii astia. Am vizitat doua centre private in Eforie Nord (ca sa fie aproape de Constanta) sa vedem care sunt conditiile. Unul mai micut era intr-o vila si parea ok, batranii pareau bine ingrijiti (asa ne-au si spus ei), erau adunati in sala comuna pt ca in camere se facea curat. Aveau un baiat care le facea gimnastica si masaj. Cost (acum 4 ani) 3.300 lei + bani pentru materiale (scutece, pansamente, alifii, etc). Al doilea era mult mai mare, o liniste suspecta, toti batranii erau in pat desi era 11 ziua. Cred ca ii drogau sa stea linistiti. Am plecat imediat. Am incercat sa o conving sa mearga la cel care ne-a placut dar a inceput sa planga ca nu vrea si am renuntat. Asa ca aproape 3 ani am ingrijit-o la domiciliu. Noroc ca ma pensionasem si puteam sta tot timpul acasa sa o supraveghez pentru ca facea diverse miscari si cadea din pat. 3 persoane o ridicam de jos. Nu puteam pleca de acasa mai mult de o ora ca imi era frica ca o gasesc pe jos. Masina de spalat mergea uneori si de 3 ori pe zi, schimbam zilnic lenjeria de pe ea si de pe pat si tot parca aveam mirosurile impregnate in nari. Au fost 3 ani cumpliti si ne-au consumat fizic si psihic.
Sunt diverse situatii in care apartinatorii au doar solutia unui camin (mai ales cei plecati afara) si nu suntem noi in masura sa ii judecam. Nu neg ca sunt si persoane care chiar si-au abandonat batranii, asta e, nu exista padure fara uscaturi.
Asa ca eu le-am zis baietilor ca daca ajungem sa avem nevoie de ingrijire sa ne caute un camin decent (sunt totusi si din astea la noi) si sa nu isi complice viata mai ales ca sunt plecati din tara.
Comentariu beton!18
Nu exista comportamente necaracteristice la oamenii cu afectiuni psihice. Bunica mea a fost toata viata o doamna, “cucoana”, cum ii placea ei sa spuna. Genul care nu ridica niciodata vocea, nu iesea din casa nepudrata si nici postasului nu i-ar fi raspuns la usa daca nu era perfect pieptanata. Dupa 90 de ani a facut dementa senila, si de la accese de violenta la manjit peretii cu propriile fecale, au fost cativa ani plini de comportamente complet necaracteristice… (era ingrijita acasa de copii, prin rotatie; la episodul cu fecalele pe pereti era tatal meu cu ea in casa, deci nu e “basm” relatat de straini..).
Sunt abandonați..
In perioada pandemiei l-am avut și eu pe tatal meu internat intr-un centru al DGASPC. Condițiile acolo erau foarte bune, curte foarte mare, clădiri renovate, mobilier ca nou, bai in fiecare salon, servicii de recuperare medicală, personal amabil și mâncare decenta. Îl vizitam des, dar numai la poarta, cât au fost restricțiile. Costul era in mare parte suportat de stat, restul fiind suportabil din pensii. Acolo am întâlnit mulți pacienți care ma întrebau de copiii lor. Am înțeles de la asistente și infirmiere ca mulți nu fuseseră vizitați de ani de zile..
Apropo de paranteza cu centrele de orfani, mie mi se pare ca toata povestea asta e varful aisbergului. Eu cred ca avem o problema sistemica in tara asta si absolut tot ce are legatura cu statul functioneaza dupa aceeasi reteta.
Haideti sa facem un exercitiu, imi puteti spune o institutie a statului unde daca se face un control ca la carte voi sunteti CONVINSI ca nu se gaseste nicio neregula? Si nu ma refer la chestii mici, trebuia pus un intrerupator la 20 de cm si e la 40… ma refer la nereguli majore – evaziune fiscala, trafic de influenta, coruptie etc.
Am incercat eu sa ma gandesc la o astfel de institutie si recunosc ca n-am gasit niciun exemplu
Comentariu beton!15
Da. E corect sa ne intreb si asta. Doar ca pans acolo mai e drum lung. Deocamdata intrebarea asta e luata in brate de sustinatorii Firea-Pandele. Dar inca o data, e normal sa ne intrebam….
Există o sintagmă cu care nu sunt de accord
„Pentru ca raul sa triumfe este suficient că oamenii buni să nu facă nimic”
Eu nu cred că cei care știau dar nu au semnalat se pot numi oameni buni. Cel mult indiferenți.
Ia uite ce se întâmplă și la alții
https://www.digisport.ro/special/condamnat-la-inchisoare-pe-viata-cel-mai-infricosator-monstru-a-fost-injunghiat-in-penitenciar-2483953
asta a agresat peste 100 de gimnaste in SUA! Acum că și-a găsit nașul aș numi asta poetic justice.
Am tot citit si eu insa asta cu vorbitul la telefon considerand ca erau batraini cu boli psihice grave pica pentru ca nu ar fi putut spune ce se intampla si daca ar fi spus cine crede un om cu dementa senila, Alzheimer etc.Tatal meu are dementa senila si nu isi aminteste chestii de ieri insa mama are grija de el si nici nu s-a pus problema sa il ducem intr-un astfel de loc. Daca mama nu va mai putea voi plati salariu lunar cuiva sa vina zilnic sa o ajute cu tata, ceea ce voi face si pentru mama daca nu va vrea sa vina la mine. Din ce am inteles oamenii de acolo erau bolnavi psihic,multi batraini singuri fara copii si cei care mai aveau ceva familie de gradul unu sunt la fel de vinovati ca si azilul. Eu cred ca erau targetati dar si cei care inca au familie ca si tine nu inteleg cum sa ii lasi asa de izbeliste fara sa sti daca sunt corect ingrijiti sau ba. Eu ma gandesc la mine care nu mai sunt in țara si cu siguranta daca as fi avut pe mama sau pe tata intr-un astfel de loc as plati pe cineva sa mearga lunar sa verifice situatia pana ajung eu in țară si cu siguranta as merge mai des decat 1 data pe an, probabil la trimestru.
Acum doi ani, la final de pandemie, am căutat un azil pentru un apropiat cu diverse boli (nemolipsitoare) și început de demență senilă. Am căutat și la stat și la privat. Am găsit unele cu condiții bune, scumpe dar: pentru un azil nu era destul de bătrân, altul nu lua oameni cu „tulburări de comportament” , altul lua doar oameni imobilizați la pat. Voiam să ni se garanteze că îl putem vizita măcar o dată pe saptamana, pandemie sau nu. Și așa am tot cumpănit, am zis că așteptăm finalul pandemiei . Intre timp problemă s-a rezolvat. Pacientul a murit. Poate că mulți dintre cei care și-au abandonat rudele în situații neverificate nu au avut interesul, timpul sau banii să aleagă.
Imi amintesc cand l-am dus pe socru-meu la azil (in Belgia). Avea o forma urata de Alzheimer si soacra-mea nu a mai putut sa aiba grija de el cand s-a imbolnavit si ea iar noi lucram toti fulltime. Ne duceam in fiecare zi la azil dupa serviciu, ii dadeam de mancare ca la bebelusi. Nu mai putea saracul nici sa manance singur. De mers nici atat. A mai rezistat acolo doar 6 saptamani. Si desi era un centru relativ OK tot le-am facut o reclamatie. Dece? Pentru cei care nu mai pot vorbi, asistentele si ingrijitorii dau mai putina atentie la detalii. Pur si simplu pentru ca oamenii nu pot sa se mai planga. Am ramas atunci cu un gust amar. Si mi-as dori ca soacra-mea si mama sa nu aiba nevoie de azil.
Nu am inteles si nu ii voi intelege pe cei care isi abandoneaza parintii si rudele. Am avut aici un cuplu de batrani extraordinar dar fiul lor nu prea ii vizita. S-au mobilizat cand ambii au intrat in spital. Tatal a murit in cateva saptamani de la o tumoare agresiva. Mama s-a intors acasa dar dupa cateva luni fiul si nora (o scorpie) au platit un doctor care a decis ca femeia nu mai era in deplinatatea facultatilor mentale si au internat-o la azil. Casa au vandut-o o luna mai tarziu. Am incercat sa o vizitam dar de fiecare data ni s-au pus bete in roata de catre fiu. Nu au copii asa ca vor ajunge si ei la azil. Asta ma bucura cel mai mult. Ca vor fi uitati pe undeva.
Eu înțeleg cum s-a putut să nu fie vizitați. Vă dau exemple din familie. Nu avem bătrânii la azil.
Mama mea lucrează în Franța aproximativ 8 luni pe an. Nu toate consecutiv, dar alteori trec și 5 luni fără să vină. Mama ei a murit în ’74 în urma unui avort făcut acasă. Mama avea 1 an atunci. (Tot vina statului, de-asta am menționat)
Soacra mea lucrează în Italia 11 luni pe ani. Are o lună de concediu. 2 sapt în august, 2 sapt în decembrie. Mama ei e în viață. Are probleme de sănătate, dar se descurca cu ajutorul cumnatei mele. E drept, soacră-mea o sună săptămânal. Dar dacă era într-un azil și convorbirea era de 2 min și alea sub supraveghere? Nu avea cum să afle ce se întâmplă.
De multe ori, cei care lucrăm în țară vedem doar din perspectiva asta lucrurile. Suntem în zonă, aproape de părinți, avem duminica la dispoziție să îi vizităm, nu avem scuze. Foarte mulți români lucrează mai bine de 3/4 din an în străinătate și atunci, normal că doar plătesc factura și speră la ce e mai bine.
O mătușă o îngrijește pe mama ei acasă. Are Alzheimer și o parte paralizată după un AVC. Mi se rupe sufletul pentru mătușa mea. Numai ce a trecut și ea prin cancer la sân, a rămas fără un sân si are cicatricea de la subraț până sub coaste. Iar pentru recuperarea ei toți specialiștii recomandă reducerea stresului și a muncii fizice. Ușor de spus, nu-i așa? Nu își permite să o trimită la azil, unde să fie îngrijită ok, dar cedează psihic acasă cu ea. E infinit mai greu decât cu un copil. Nu o poți lua cu tine niciunde, nu o poți lăsa acasă prea mult, nu găsește pe nimeni să o îngrijească câteva ore.
Nu le caut scuze celor care i-au abandonat.
Nu găsesc nicio scuză pentru cei care i-au maltratat.
Comentariu beton!37
Boss, îți dau eu câteva posibile răspunsuri.
1. Pot exista bătrâni fără aparținător. Gen aia care nu au avut copii, sau le-au murit. Și în cazul ăsta, schema e așa: pensia (dacă o au, că nu toți au lucrat) și ajutorul de handicap (dacă e cazul) se duc la azil, unde ei sunt „îngrijiți”. Mai adaugă și statul niste bani, dacă e cazul.
2. Apartinatorii sunt plecați din țară și au viețile lor te miri pe unde. Trimit bani și cam atât.
3. Mulți bătrâni (mai ales cei cu boli psihice) nu pot folosi un telefon
Și lista e probabil mai lungă.
De unde știu? Pai, pe propria piele.
Am dus-o pe maică-mea într-un azil și am luat-o înapoi după o lună. Nu era nici pe departe ca in azilele incriminate, dar nici îngrijită nu era. Am preferat să mă ocup personal de ea timp de 2 ani, din care ultimele 6 luni la pat. Că tot vorbeam despre telefon, a încercat să îl mănânce, crezând că e ciocolată. Da, avea probleme psihice. Ce va pot spune: să îngrijești unul singur e traumatizant. Fizic și psihic. Să îngrijești 20-30, e peste puterile oricui. Dacă faci asta toată ziua, probabil cu 4-5 te poți descurca, dacă ai psihic tare și ești calificat. Cu 20-30 nu ai cum. Asta ca să faci treabă bună. In azilul unde am dus-o erau 2 îngrijitoare pe tură la peste 40 pacienți. Nu știu cum erau plătite, dar bănuiesc că prost. Și sigur erau suprasolicitate. In scandalul asta, eu am curaj să pariez că vor lua ceva închisoare niste îngrijitori (exact aia prost plătiți și supra-incarcati), maxim vreun sefuț, iar capii scapă bine-mersi. Că de știut, știau toți.
Comentariu beton!38
@all, știu că îmi răspund mie. E de fapt o completare. In azil, mâncarea era proastă, dar primeau 3 mese pe zi și nu era alterată. Știu asta pentru că a fost mereu vizitată la câteva zile (anunțat sau nu) de mine, nevastă, soacră sau toți 3. Niciodată nu ne-au fost refuzate vizitele. Dar la fel de sigur știu că nu a fost niciodată spălată pe păr și nu i s-au tăiat unghiile. De fapt, i le-a tăiat odată soacră-mea. Nu am găsit semne că ar fi fost bătută, dar, deși se putea deplasa cu ajutor și se cerea la baie, preferau să o schimbe de 2 ori pe zi. Cel mai mult ajutor l-a primit de la colega de cameră (care era oarbă și fără copii), dar în rest relativ „in putere”. Cu ochii maică-mii și puterile ei, reușeau să meargă împreună la baie sau la aer, pe o bancă în curte. De aia am luat-o după o lună înapoi.
Nu au apartinatori, multi dintre ei sunt un fel de semiboschetari batrani si cu mintea dusa. Dar asta nu-i motiv sa-i tratezi ca la Auschwitz. Bani aveau suficienti sa le ofere o viata decenta de la primarii si de guvern dar parandaratuile erau imense, hotia la fel si pur si simplu nu le-au mai ajuns animalelor(cred ca jignesc animalele) ce administrau asemenea „afaceri” sa le dea altceva decat conditii de lagar fascist. Dar uite ca nu se intampla nimic ?!?! Intr-o tara cu apa calda acesti administratori ar fi fost direct arestati cu 30 de zile. Apoi ar fi ciripit unde s-au dus parandaraturile(Pandele si clanul) si ar fi escaladat treaba. Dar nu … acum o dau toti de gard ca legea nu e clara, ca nu avem specialisti, ca o sa investigam si ca o sa faca o comisie parlamentara… in toamna ca acum e vacata, ce ai ? Lege avem dar nu ne place: „Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, privative de libertate, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.” Meritam Schengen cu asa justitie ?
Comentariu beton!16
Mie imi suna ceva de genul filmului „I care a lot”, nu stiu daca l-ai vazut, e pe Netflix
Probabil au fost cautati in general batrani singuri, vulnerabili, care si-au cedat bunurile in schimbul ingrijirii. Sincera sa fiu, nici nu am fost capabila sa ma uit sau sa citesc vreo stire dupa ce am vazut stirea initiala, imi vine sa vomit, la propriu
Am o bunica de 90 de ani cu dementa senila, orice lucru legat de batrani ma sensibilizeaza la maxim
Mi se pare indecenta intrebarea ta. Nu pentru ca e irelevanta. Ci pentru ca e irelevanta *acum*.
Putem sa vorbim despre copaci si sa ignoram padurea sau elefantul din camera.
Ce este important in scandalul asta? Ca *si apartinatorii au partea lor de vina*???? Asta? Asta e nodul discutiei? Asta e partea interesanta in toata chestia asta? Focusul?
Imi aduce aminte de intrebarile similare pe care le ridicau unii cand Rusia a invadat Ucraina: „Dar oare Ucraina nu sufera de coruptie?”; „Dar oare n-au cautat-o si ei cu lumanarea cand i-au suparat pe rusi?”; „Dar oare Occidentul n-are si el o responsabilitate morala cu privire la ce se intimpla?”.
Exact asta faci si tu.
Te urmaresc de cativa ani, imi plac multe dintre postarile tale, dar nu stiu daca am scris de 2-3 ori la tine pe blog. Ma simt prost sa o fac acum si cu o astfel de critica. Esti la tine acasa si cine sunt eu – un anonim de pe net – sa iti aduc critici? Nu am nicio dorinta ca acest post sa apara. M-as bucura doar daca l-ai citi tu si ai intelege ce zic si ce dezamagire simte un nimeni in drum citind postul tau…
Da, nu poate nimeni sa decida ce e bine si ce e rau sa intrebam. Da, nu poate nimeni sa decida CAND e bine sau nu sa intrebam. Doar constiinta ta.
Cele bune.
Razvan
Comentariu beton!15
Arată-mi unde am zis eu că e DOAR vina aparținătorilor. Toți ăștia care îmi ziceți asta pur și simplu ignorați primele două paragrafe din articolul meu. Știm deja cu toții că autoritățile sunt principalii vinovați. Dar cum îi exonerează asta pe aparținători, acolo unde ei existau? CUM?
Tu vrei să-mi spui că nu este DELOC vina aparținătorilor? Caz în care, să mă ierți, dar nu pot fi de acord c-ai lăsat-o pe mă-ta la azil, ăia au tratat-o oribil, dar toată vina o poartă doar autoritățile. Să-ți lași părintele la mila autorităților fără să te intereseze cum e tratat ți se pare că e o întrebare inutilă? Tu așa ai fi făcut dacă era unul dintre părinții tăi? Și vii să-mi explici cât te dezamăgește întrebarea mea? Vai de pula ta, prietene.
Iar comparația cu Ucraina este de o imbecilitate sinistră.
Am avut un vecin acum ceva ani a cărui mamă a paralizat. Omul a vândut apartamentul cu tot cu mă-sa, au făcut actele, a luat banii, a dat cheia și dus a fost. Când au intrat noii proprietari în casă au găsit baba paralizată în pat în dormitor. S-au zbătut oamenii și au bagat-o la un azil, noroc ca avea pensie mare și o ingrijeau aia bine, o mai vizita mama din când în când. Așa că…. eu nu ma întreb deloc unde erau aparținătorii.
Comentariu beton!15
Eu zic că e un nou „Colectiv”. Se întâmplă o tragedie, ne îngrozim, ne indignăm „cum s-a putut, dom’le, așa ceva?”. Se fac controale, verificări, se dau amenzi, se schimbă 1% din treabă pe aici pe colo și credem, în naivitatea noastră, că gata, de acum se va schimba cu totul domeniul și va fi bine, va funcționa treaba cum trebuie în țara noastră, de data asta SIGUR va fi o schimbare totală, „ca afară”. Se demit persoane (dar nu neapărat cele foarte de sus), încep procese, se bagă la închisoare niște vinovați găsiți pe traseu, dar nici într-un caz vinovații principali din cauza cărora s-a produs tragedia (sau primesc niște pedepse de toată jena și apoi revin în funcții zici că nu s-a întâmplat nimic).
Și gata.
O vreme e liniște, „peticele” puse funcționează cât de cât.
Apoi altă tragedie.
Nici eu nu inteleg cum de nu stia nimeni nimic. Cine i-a internat acolo sa nu puna o intrebare, sa faca o vizita, sa le duca un fruct, o paine macar… si sa vada in ce conditii e tinut membrul lor de familie,
Din pacate modul in care s-au comportat toti (familia celor internati, angajati, institutii de control si autorizare, trecatori) e o oglinda a modului in care am ajuns sa ne comportam ca societate: nu ma bag, nu e treaba mea, nu-mi pasa, nu am nimic de castigat doar de pierdut daca ma implic. Nu se poate sa nu fi stiut ! Au stiut dar au ales sa nu le pese !!!
O sa incerc sa explic care cred eu ca sunt cauzele desi de fapt e doar una: uitam sa fim oameni, sa avem empatie si sa ne pese !
De la nivel macro la nivel individual, am ajuns aici ca urmare a combinarii a mai multi factori: in perioada comunista erai incurajat sa ignori ce sa intampla la vecini, sa „tii capul la cutie” si sa nu iei atitudine, sa nu iesi in evidenta pentru a evita probleme. Apoi a venit „capitalismul salbatic” unde se promoveaza individualismul, egoismul, valorile materiale in defavoarea relatiilor personale, dezumanizarea si minimizarea celor de langa noi pentru a scuza modul in care sunt afectati in mod direct de actiunile sau inactiunile noastre. Iar nivelul de toleranta si indiferenta a crescut incet-incet si creste in continuare.
Asa s-a ajuns de la aruncat pui de animale la gunoi sau pe strada, la abandonat bebelusi in maternitate. De la aruncat gunoiul pe strada, alcoolism sau jucat la pacanele a alocatiei copilului, la trimiterea acestuia la cersit si la internat batrani pentru a le vinde locuintele !
„Nu ma intereseaza, nu e problema mea!” a devenit un laitmotiv in societatea noastra.
Si, dupa cum bine se spune, pentru ca raul sa triumfe e suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic ! Si nemtii care traiau langa lagarele de concentrare au spus ca nu stiau nimic, nu au vazut sau banuit nimic, ei respectau legea !
p.s. As face pariu ca in afara de vreun eventual acar Paun, nimeni nu o sa isi dea demisia sau o sa sufere consecinte pe masura faptelor ! Se va baga rahatul sub pres, se va da o doza buna de parfum si apoi „bussiness as usual” pana data viitoare.
Comentariu beton!12
Asta a fost prins întrebare care mi-a venit în minte! Cât de puțin poate sa îți pese de vârstnici tăi, încât să nu simți că totul este in neregula acolo.
Se poate vorbi pe camera chiar și de la distanță!
Adevărul meu este că atunci când bătrânii noștri, din România, ajung in astfel de centre nu mai exista nimeni în familie cărora să le pese.
Pentru că se știe: trebuie sa fii cu ochii în paișpe atunci când vine vorba de orice instituție a statului.
… și nu a fost nimeni!
Asta cu vorbitul pe cameră chiar e tare. Nu înțelegeți cum e cu bolile psihice, cum ar fi demență sau Alhzeimer (și nici nu va doresc). Mama a fost audiată pe cameră la judecătorie (in dosarul in care am obținut tutela ei) și la DGASPC (pentru dosarul de handicap). In ambele locuri a declarat că sunt taică-su și are încredere în mine sa o îngrijesc și să ii administrez bunurile. Dar nu a fost capabilă să mă recunoască. Sigur, eu fiind de bună credință, declarațiile ei chiar au dat bine la dosare. Dar cam așa funcționează. Nu își mai recunosc apartinatorii, spun te miri ce, nu își amintesc nici măcar ce (sau daca) au mâncat în ziua aia. Nu îi apar pe torționari (că acolo clar e vorba de o rețea). Incerc sa va explic, celor care nu știți, ce înseamnă bătrânețea și bolile psihice. A, să nu uit. Mama a slăbit vreo 25-30 kg in câteva luni, deși mânca 3 mese pe zi (eu personal îi dădeam). Pur și simplu, nu mai asimila nimic. Nu vreau sa vorbesc despre cum te termină psihic sa vezi așa o degradare rapidă la cineva care îți e drag.
Mă rog, am divagat. Nu te poți baza pe o discuție la telefon (fie ea și pe cameră). In primul rând, nu poți crede ce îți spune un bătrân cu probleme psihice, indiferent că e de bine sau de rău. E ceea ce îi trece lui prin cap in momentul ăla, deși poate in urmă cu numai 5 min situația era complet diferită. Cât despre imagine…doar nu vă imaginați că eu am lăsat ca mama sa fie audiată în pijama sau pamperși (că da, mai făcea și asta uneori, adică se dezbrăca de tot). De fiecare dată eu am fost la audiere iar soacră-mea mergea cam cu o oră înainte la ea, o îmbrăca, o aranja, iar eu o sunam cu apel video pe soacră-mea. Ea ținea telefonul, a intrat și în cadru să se vadă că nu e făcătură. Cam atât.
Comentariu beton!27
multi erau din sistem. Adica „fara nimeni”. Sectorul 3 ??? platea pentru ei.
Era centru de batrani cu probleme. E simplu sa acoperi mizeriile. „a cazut”. „nu a vrut sa manance”.
E amuzant oarecum. Infractiunea e atat de grava incat creierul oamenilor incearca sa gaseasca niste vinovati mai mici, ca sa poata urla la aia. Pentru ca vina aia mai mica este inteleasa. E usoara. Aia mare…e atat de abjecta incat creierul nostru o anuleaza.
Mai sunt unii, si mai sus, „dar jurnalistu ala de ce nu a facut mai mult”. Mai mult decat ce???
@animaloo, pot completa din experiența proprie. Nu mănâncă pentru că nu mai știu să deschidă gura sau sa mestece. După câteva perfuzii, unii își revin. Nu toți. Maică-mea nu a mâncat și băut nimic timp de 2 zile, nu am reușit să o coving sa deschidă gura. Am chemat ambulanța și i-a făcut perfuzii. Încă vreo 5 zile am platit o asistentă sa vina. După 6 zile și-a revenit cât de cât. Nu cred că toți au răbdare sau posibilități să facă asta. Mai ales în cămine.
PS: munca ii ajută, dacă sunt capabili. Până să rămână la pat, maică-mea era încântată să mă ajute în bucătărie. Îi dădeam să curețe cartofi (cu curatator, nu cu cuțit) și când nu observa, ii luam eu la mâna, că nu îi curata bine. Dar era bucuroasă că m-a ajutat. Și în tot timpul ăsta povesteam despre orice. Deși în general spunea numai prostii. Cum ar fi că a vizitat-o sora ei, moartă de 5 ani.
Munca e o terapie, pt cine e valid.
Comentariu beton!16
problema mea, si vad ca nu numa a mea, este legata de cautatul si a altor vinovati.
Bună ziua! Nu știu de ce vă mirați, unde erau aparținătorii. Parcă n-ați știi câți sunt plecați din țară, fără să le pese, fără să se uite înapoi. A-ți văzut emisiunea pe Pro TV:,,Ce mai fac bătrânii noștrii?”, difuzat anul trecut. Tinarii și nu numai au o vorbă: ,,am o singură viață și vreau să o trăiesc, să mă distrez, să călătoresc, nu să stau într-un loc ca părinții sau ca bunicii, care ș-au trăit viața în acelaș sat/ oraș.
0
„ Tinarii și nu numai au o vorbă: ,,am o singură viață și vreau să o trăiesc, să mă distrez, să călătoresc, nu să stau într-un loc ca părinții sau ca bunicii, care ș-au trăit viața în acelaș sat/ oraș.”
O vorbă foarte înțeleaptă, de altfel. Nu-ți face nimeni statuie din frustrările și neîmplinirile acumulate de-a lungul unei vieți.
da chiar asa, ce tupeu pe ei. Sa isi traiasca viata in loc sa se ingroape intr-un sat…
Din cate s-a înțeles din reportaje acești vârstnici nu aveau aparținători.Platile arau făcute de la bugetul asigurărilor sociale între 4000 și 6000 Ron/luna/persoană .Animalele le luau casele și pensiile .Deci deduc că aceste victime erau urmărite și aduse în aceste centre cu un scop clar și precis .Am avut un părinte intru -un centru privat și tot respectul pentru cum se comportau asistentele cu ei .
0
NU POT SA CRED CA ESTE ADEVARAT AM LUCRAT IN SPANIA LA REZIDENTA (AZIL)DE BATRANI ,DOAMNE IN CE CURATENIE CE CONDITIII ..CAND AM VAZUT CE POATE FI LA NOI DE NECREZUT
Aștept legea aia care să aleg eu că dacă ajung la momentul ăla când o să fiu senil și o să mă cac pe mine necontrolat să le dau acordul să mă eutanasieze. Nu vreau nici de-al dreacu să-i îmbogățesc pe ăia cu azilurile de bătrâni.
Comentariu beton!14
@Shoric, absolut de acord. Când devin povară pentru familie sau societate, nu vreau decât să mor. Lin și frumos….
Absolut. Nu merită să-ți duci viața așa. Dacă n-ai pe nimeni, se vede cum ajungi. Dacă ai rude, le faci viața lor praf. Bine, presupun că o să apară cineva cu ideea că e un păcat și că ai pus-o pe lumea cealaltă, sau ceva de genul.
Visați frumos guys. Atâta vreme cât pe pampersul vostru pandele ia 6000 de lei pe lună de la stat veți muri doar dacă vă lasă cureaua sau șireturile
@Shoric. Înțeleg ce spui tu, și în mod normal ar trebui să se ofere alegerea asta celor care o doresc. In condiții civilizate.
Dar în Coruptistan” asistența” s-ar putea transforma lejer in eliminarea unor bătrâni dificili și/sau prea bogați, scenariile sunt destule.Ce naiba, s-au falsificat semnături la notariat pentru case și averi, aia care vor să facă așa ceva sunt versați. Și în multe cazuri, nimeni nu pune întrebări, pariez.
Posibil sa fie căutați bătrâni care nu mai au aparținători, deoarece conlucrează cu toate instituțiile în care lucrează cei din gașca lor, în felul acesta își pot însuși și proprietățile acestora.
0
Vă citesc mereu articolele și cred că, din păcate, sunteți printre puținii pe care îi mai urmăresc. Spun din păcate pentru că mulți scriu, pardon, mulți scriitori avem, dar puțină calitate.
Voi posta anonim din motive obiective.
Nu știu care e contextul acelor aparținători, dar să vă spun cum de am ajuns eu să o duc pe mama la cămin. A făcut AVC amestecat cu o criză de epilepsie în jurul gâtului meu. Era să mor. Din gesturi am realizat că face AVC. Despre epilepsie am aflat mai târziu. Mult mai / prea târziu. (Habar nu aveam că de la AVC poți face criză de epilepsie.)
Ambulanță, de fapt cei de pe ambulanță s- au comportat oribil, ,,oricum o să moară”. Nu mai putea folosi picioarele. Nimic. Am ales, cu mustrări serioase de conștiință, internarea. Pentru că piticii de pe creier nu mi-au dat pace, am fost la 22, la 9, la 14, în zile diferite și la ore diferite în control. Totul ok. Doar când am fost în spital pentru operație, nu am fost. Mama da, a slăbit mult. Dar cei de la cămin au pus o pe picioare. Nu spitalul. Eu, când o atingeau, spunea că o doare. Vă mai spun că am sunat la căminul de stat și am fost jignită când am cerut ajutor? Mă doare sufletul că e acolo, dar nu am știut ce să fac. Nu am mai avut idei și nimeni, dar absolut nimeni nu m-a ajutat (mă refer la funcționarii statului). Când ceva nu mi-a plăcut, m -am certat cu patronul. Da, pentru chestii aparent banale. Dar omul a ținut cont. A găsit un medic cu care mama a colaborat. La început greu, acum mai bine. A reînceput a se ridica (nu mai putea merge). Iar în perioada spitalizării mele, după operație, mi -au dat o pe whatsapp să vorbim. S -a plâns că mănâncă lapte (mama mânca dezorganizat, avea recomandare pentru lactate, dar nu respecta), că are masă obligatorie, că i se fac unghiile (eu nu am timp să le dau ojă, dar mama le are). Da, e îngrijită. Mi-e greu financiar. Dar, acum, e mai bine. Să nu credeți că nu mi fac griji! Plus, am zile când mă simt ultimul om că nu am stiut ce să fac. Sunt furioasă pe tot ce ține de ,,funcționar de stat”. Poate greșesc. Poate există și oameni ok. Eu am rămas cu râsul isteric de când am spus că voi fi în spital și nu știu cine va avea grijă de mama mea.
Credeți că îi pasă cuiva?!
Să nu mă luați cu ,,faceți plângere”. Am făcut. Am fost amenințată (rațiunea de a rămâne anonimă de aici este). Plătesc sume colosale la.stat pentru asigurarea de sănătate, dar ei se comportă mizerabil. Am strâns furie, resentimente și neputință.
Scenariul era bine stabilit.Nu oricine era internat acolo.Erau oameni monitorizați,fără rude,cu case sau apartamente, cu carduri de pensie.Este mult mai mare kăkatul pe care vor să-l estompeze.
Mai întâi tu nu pricepi de ce niște oameni rămân fără ai lor. Eu pot înțelege. Dacă părinții te-au abuzat nu ai datorii față de ei. Simplu. Nu e greu. Un bătrânel neputincios poate să fie tatăl violator. O silfidâ bătrânică acum ceva decenii o bătea pe fiica ei până la carne. Pentru că îmbrățișa un băiat la poartă (true stuff).
Tortura nu e ceva normal (plm evident) dar niciodata nu as pune reflectorul pe apartinatori. De ce? De coco. Nu e treaba ta. Și ai articole cu abuzuri grave. Acum e ce? Iartă-i și ai grijă de ei?
Mama ta e o exceptie poate. Bunica mea nu a fost. Luni de zile a urlat și am schimbat pampersi și am murit încet.
Bunicul la fel.
Și mai e ceva ce nu se zice: toată grija asta cade pe femeile din familie. Indiferent de sexul pacientului. E încă o chestie pe care femeile o fac degeaba. Că plm sunt mai grijulii. Șterg la fund și pe mamaie dar și pe tataie. Dacă au demență ele stau acasă și își pierd mințile. E o chestie futută. “Paharul cu apă” sunt ani de chin pe umerii femeilor din familie.
Comentariu beton!14
M-am aprins dar ideea e că ai un articol în care vrei să vezi vinovați unde nu e clar că există în loc să vezi evidența. Mafia torturii și jegului uman.
Mai trebuie sa scriu. Că nu mai pot. Mama mea nu știa cine sunt. Aveam 14 ani. A durut ca dracu.
Bunica am îngrijit-o exemplar acasă. Am chemat psihiatra acasă si m-a sfătuit să mai echilibrez eu din pastile. Dacă pare agitată dă cresc asta. Dacă pare că doarme mereu să dau asta. Că ea nu mai are rost sa vină.
Bunica plivea rosii înainte de ea. Noi eram mici. Am ascultat.
Schimb-o pe bunica de 100kg când ea zice că e ok dar să plece bărbatii aia de la fantana. Și tu ai muncă a doua zi. Și bărbații nu mai pleacă din imaginația ei.
Plm n-ai idee. Eu numesc blissful ignorance ce a fost acolo.
Nimeni,niciodata nu ar crede ca in instituții de compasiune dai de crocodili!
Este de bun simți sa nu crezi ca oamenii sunt animale și,iar este de bun simt sa crezi in bunul simt și umanitate in oameni!
Așa ceva……….Film de groaza!😡
Din ce am inteles, in cazul caminului din Voluntari erau in special cazuri sociale, fara apartinatori. Ei alegeau cazurile asa incat sa fie declarati tutori si sa vanda si bunurile imobile. Pensia era mizilic. Mai era si ce ajutorulde la stat pentru persoanele cu handicap. Fabrica de bani
0
Buna ziua,si eu am o întrebare : cei care treceau pe acolo de ce au fost insensibili si nu au anunțat autoritățile ,presa când au văzut ca cersesc goi in plină iarna???
„Trebuie reținut de către toată lumea că au fost făcute zeci de adrese la instituțiile abilitate să ia măsuri în legătură cu activitatea acestei Asociații începând cu luna octombrie 2021”
bai nene…nici nu e totul la un click distanta.
Eu cred ca li se spunea aparținătorilor ca” dacă nu le convine…etc” și poate ca aparținătorii erau oarecum speriați și poate multumiți intr un fel ca na…e greu sa găsești un loc intr un azil, și dacă muncești, nu te poți ocupa de un bătrân…e foarte greu, și acceptau situația cu inima frântă dar neavând alta alternativa mai buna. Ca sa internezi pe cineva intr un azil de lux…știm cu toții ca rămâne la stadiul de vis neîmplinit😉 Ma rog, asta e părerea mea…
Stimate Domn Vasilescu
Nu vreau sa generalizez dar din experienta mea stiu ca apartinatorii s-au spalat pe maini.Au luat toata averea batranilor si cu asta basta.Pensia batranului si cu indemnizatia de la stat se duce la azil.Parintii mei biologici(m-au dat spre infiere)si-au lasat intreaga avere unei nepoate din partea fiului lor(fratele meu).Tatal meu a ajuns la azil.Eu nu am avut ce face,am intrebat-o daca l-a vazut,deoarece intra acolo doar cand platea o data pe luna.Eu il vizitam saptamanal ii duceam de toate.Era tarat ca o carpa in „living”om de 93 ani care si-ar fi dorit sa stea in pat.Era vanat la maini ,la cap,mi-au spus ca a cazut din pat si s-a invinetit cand l-au ridicat.Am sunat-o pe nepoata si am intrebat-o daca l-a vazut si ce parere are.M-am rugat sa-l ia Dumnezeu sa nu-l mai vad asa,si a doua zi am fost anuntata ca a decedat.Mi s-a spus ca a fost tatal meu nu am decat sa-l inmormantez,adevarul fiind ca religia ei nu-i permitea sa-l inmormanteze dupa ritul ortodox.Am facut cele cuvenite,oamenii au fost foarte revoltati,si toti ii atrag atentia cand o intalnesc dar din pacate nici nu-i pasa s-a ales cu o avere.
Asta-i ca aia,cu morții,,nu te vom uita niciodată”și mormintele pline de bălării!!!!
În cele mai multe cazuri un asemenea scandal izbucnește în momentul în care se vrea ascuns un alt posibil scandal, dar de interes general. Și tare mi-e teamă că este vorba de noua lege a pensiilor. Toți cei cu care am vorbit și care au citit proiectul de lege s-au arătat revoltați.
În altă ordine de idei, în legătură cu aceste zile, apar prea multe înregistrări, ba între infirmiere, ba între asistente și medici etc., care nu cred că erau necesare. Un control-două inopinate și totul ar fi ieșit la iveală.
0
Nu cred că e vorba neapărat de aparținători.
In astfel de așezăminte „privilegiate” statul „internează” oameni fără venituri / adăpost și acestea capătă denumirea de centre de îngrijire.
Banii vin de la stat, aproximativ 7000 de lei pe lună.
Având în vedere cine deține aceste centre, este mai mult decât evident și cine dădea banii.
Nu orice astfel de centru are acces la „internați pe banii statului”. Ai nevoie de acces la nivel înalt.
Prin prisma meseriei pe care o am, am acces la camine de bătrâni cu adevărat private, in care pt taxa de 5000 de lei primești îngrijire cu adevărat adaptata nevoilor tale, concerte cu artiștii generației tale, excursii… Unele au și piscina.
Dar asta este când într-adevăr există grija pt cei care sunt părinții și bunicii noștri.
Acestor farisei îmbrăcați în blănuri de oaie nu li se cuvine nici măcar disprețul nostru, ci ani grei de pușcărie… Sau internarea în căminele lor în care sa fie îngrijiți „bine”
Și dacă nu mai aveau aparținători, familie sau rude în putere?
Unii se dau în îngrijire și cedează pensia. Chiar daca nu e pensie specială, la 10-20 de persoane se strânge.
unde sunt apartinatorii?
simplu:asteptau momentul sa se duca pacientul sa puna mana pe ap.
o competitie intre talhari.
cineva s-a gandit ca exista o intelegere cu apartinatori si conducerea caminelor sa imparta prada?
Hai, fie, #totistiau. Pe familii le-a durut la basca de cei abandonati aici; functionarii erau toti manjiti, angajatii si patronii -niste profitori netrebnici. Dar SMURD-ul, ambulantele, militienii care interveneau punctual, astia unde erau si ei?!
Pana una-alta, astept cu teama deznodamantul in justitie, cand vom constata ca faptele „nu sunt prevazute de legea penala” sau „nu au fost comise cu vinovatia ceruta de legea penala” sau, mai des intalnit, prescrierea faptelor.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/patroana-azilului-din-paulesti-acuzata-ca-tinea-batranii-legati-de-pat-scapa-de-urmarirea-penala-faptele-s-au-prescris-2266055
De ani de zile ma tot gandesc cum sa fac sa calculez cati romani intra in categoria asta in care sunt eu : clasa mijlocie, shcolarizat mai spre superior, normal la cap (casatorit adica, nu divortat) dispus sa munceasca si nu sa fure, ca sa facem un partid al romanilor normali (stiu ca e imposibil, ne-ar desfiinta securistii in mai putin de un an). Cred ca blogul asta ii cuprinde pe multi dintre romanii normali, aici ar trebui sa incepem sa-i numaram.