Când vine vorba despre învățământul românesc, oamenii sunt împarțiți în două tabere. Nu că asta ar fi o supriză, cam pe orice subiect oamenii sunt împărțiți în minimum două tabere.
Dar revenind la învățământ, una dintre tabere susține că școala românească este inutilă, in timp ce cealaltă tabără, evident, e fiartă pe: „nu este adevărat, fără școală ești mort”.
Și uite-așa până la urmă ajungi să te întrebi care are dreptate și la ce folosește școala românească?
În ceea ce mă privește, sunt de acord cu ambele tabere, dar cu niște amendamente. Consider școala utilă și sunt de acord că nu se poate fără școală. Știți gluma aia celebră, nu?
Bill Gates a renunțat la școală și uite că tot a reușit în viață. Da, coae, dar a renunțat la Harvard, nu la Liceul Agricol. Ei bine, are un mare sâmbure de adevăr.
Consider că școala românească extrem de utilă în prima ei parte, în primii opt ani, în cursul primar și gimnazial. Sunt anii în care copilul se formează și acumulează, e normal să acumuleze cât mai multe lucruri pentru a-și da seama ce vrea să facă ulterior.
Știți și cealaltă glumă celebră, da? „Încă o zi în care nu mi-a trebuit teorema lui Pitagora”. Da, e foarte bună, doar că nu e adevărată. Poate că nu ți-a trebuit fix teorema lui Pitagora, dar fără îndoială că pe parcursul vieții ți-au trebuit și-ai folosit multe dintre lucrurile pe care le-ai învățat exact în anii ăia, anii de formare în școală.
Nu, prieteni, clasele 1-8 sunt relativ ok, desigur că sistemul poate fi îmbunătățit, dar ceea ce avem acum este relativ ok. Cel puțin mult mai ok decât ceea ce urmează după: cei patru ani de liceu. Această perioadă din viața unui elev, așa cum se prezintă ea acum, este un fiasco absolut care nu te pregătește pentru aproape nimic.
Sunt cei patru ani în care copiii ar trebui să-și dea seama la ce sunt buni, ce le place și spre ce ar trebui să se îndrepte în viață.
Dar, din nefericire, nu cum să-și dea seama de nimic din toate astea. Pentru că cea care ar trebui să-i ajute să facă asta, adică școala, nu le oferă nimic. Doar îi obligă să memoreze mecanic o grămadă de lucruri (cui a folosit asta vreodată?) și să învețe niște materii inutile care ar trebui scoase din programă în secunda doi.
În loc să fie un sistem bine pus la punct care face translația spre drumurile pe care absolvenții ar trebui să pornească după, liceul este doar un imens generator de frustrări și incertitudini.
Cu foarte mici excepții, toate bazate punctual pe niște profesori senzaționali și dedicați care înțeleg cu ce se mănâncă această meserie, tot ce se întâmplă pe parcursul celor 4 ani de liceu este un fiasco absolut și jenant. Iar rezultatul este că generează în fiecare an promoții de absolvenți care habar nu au spre ce ar trebui să se îndrepte. Dacă nu mă credeți, uitați-vă în jur.
Vă rog nu-mi dați exemple de părinți care au bani de investit în copiii lor. Deși ai crede că toți copiii pleacă în viață cu șanse egale, ei bine, nu pleacă. Atunci când părinții au bani și sunt dispuși să-i investească în educația copiilor lucrurile stau cu totul altfel. Dar tristul adevăr este că suntem o țară săracă în care părinții de-abia reușesc să asigure strictul necesar copiilor. Pentru toți acești părinți, școala ar trebui să fie ajutorul cel mai prețios, școala ar trebui să fie cea care reușește să-l ajute pe copil să se îndrepte spre un domeniu în care să aibă cele mai mari șanse de reușită.
Ei bine, NU ESTE.
Acum, desigur, o să vă întreb și pe voi: considerați că v-a ajutat școala în viață?
sursa foto: freepik.com
Am citit comentariile de până acum, mulți ziceți că liceul v-a ajutat, și mi-am dat seama de o treabă. Pe vremuri liceul te mai ajuta cât de cât să-ți găsești drumul în viață. Pentru că atunci, pe vremuri, opțiunile erau mult mai puține decât azi. Infinit mai puține.
Problema e că treizeci de ani mai târziu, liceul funcționează aproape neschimbat, în timp ce vremurile sunt cu totul altele. Și nimeni nu face niciun efort de a-l adapta la vremuri.
Toată treaba e că nu mai putem compara ce școală am făcut noi ,cei de 45-50 de ani,cu ce fac copiii noștri acum.Am scris și comentariu separat,ce n-am spus e că odată cu școala on-line am răsfoit manuale și materie de la copiii mei.M-a luat capul în scurt , fără să clipesc,și n-am fost cel mai prost copil la vremea mea.
Comentariu beton!39
În România, eu cred că nemulțumirea principală este oarecum dificilă de formulat. Foarte dificilă fiindcă, în esența lucrurilor, te „joci” cu viețile mai mult decât atunci când „se joacă” mișel oncologii când le cer șpagă pacienților.
O să încerc să formulez un text critic explicativ, chiar dacă risc să nu fie multă lume de acord, în special cei specializați deja în privina pedagogiei, metodologiilor de cultivare & acaparare a cunoștințelor științifice, profil „uman” sau „real”.
Here it goes…
––––
Școala este un loc unde, de comun acord, oamenii își lasă copiii pentru un anumit număr de ore, în schimbul unor prestații de cultivare a cunoștințelor. Succesul nu este uniform garantat: statistic, este imposibil așa ceva, cu părerile de rău pentru așteptările sau exigențele iluzorii ale părinților.
Nu se mai înțelege sau nu se mai vrea să se înțeleagă (sau să se accepte) că școala este, în chintesența ei, un loc, un spațiu, unde i se promite părintelui/tutorelui că minorul va sta protejat față de impacturile/influențelor externe, împreună cu alți minori de vârste diferite (pe generație) și nimic mai mult de atât, fiindcă școala este o creșă sub o altă denumire („școală primară”, „școală gimnazială”, „liceu”) și organizare.
Punct.
Acesta e rolul principal al tuturor „instituțiilor de învățământ preuniversitar”: o creșă pentru copii mai mari decât cei de grădiniță.
Câtă vreme nu este sub protecția sa, părintele/tutorele îi este garantat (atât cât e posibil) că poate să-și continue activitatea în economie fără să poarte grija copilului său. Nici copilul nu poate sta ca la programul de muncă fiindcă nu e adult, nu e robot, e un alt om cu nevoile sale.
Unde încep să apară discrepanțele în România?
Așa cum i s-a promis părintelui/tutorelui, în schimbul protejării de factori externi cât timp participă în economie, fiind și în interesul tuturor (societății, statului, privaților) să nu devină un pericol public în viitor, copilului său i se dă cu polonicul tot soiul de lucruri să învețe, să exerseze, să nu perceapă că trece timpul (asta fiind un alt rost implicit). I se impun tot soiul de activități și obligații de ocupare a timpului, amenajate în „ore de materii”. Importanța acestor materii este subiectivă fiindcă este raportat proporțional cu lărgirea unui segment electoral (votanți).
Deja-deja, începe să se uite care este menirea „școlii”, aceea de a fi o „creșă”, cât timp adulții responsabili pentru copil sunt „plecați” să mărească procentajele PIB-ului, în schimbul unor bani să-și mențină un acoperiș deasupra capului, căldură, gaz, apă, mâncare și divertisment.
Cum se agravează discrepanțele în România?
Materiile de predare sunt condiționate sub semnul invenției a catalogului, al unui sistem de punctaj. De ce condiționarea asta? Fiindcă să nu existe pericolul(?) ca toți copiii să ignore ceea ce i s-a promis părintelui inițial, de cultivare a cunoștințelor.
De aici începe prăpădul fiindcă, pe o parte, toate materiile sunt folosite drept topoare de decapitare & subminare a viitorului adult în societate: note pentru purtare, note pentru arbitrajul de cuantificare suficient/insuficient a cunoștințelor, percepția de cât de docil (pupincurist?) este copilul pentru viitorul său loc la muncă raportat cu șefii săi pe lângă ce știe să exerseze sau memoreze.
Iar de cealaltă parte, segmentul electoral (staff-ul, cu totți & toate) în interioriul acestor instituții (de la cadre la inspectori școlari, de la directori până chiar la miniștri) care s-au învățat sub un anumit ritm în schimbul loialității nominale sau totale față de puterea politică (partide politice), respectiv sindicate.
Să poată continua să-și primească doza de bani pentru supraviețuire (și ei oameni ca voi, da?) pentru că economia de piață, din țară, este vraiște și deseori subminată de vectori exogeni nespecificați & niciun cadru didactic nu vrea să ajungă de la a preda ceva, la făcut de pâine sub un patron recalcitrant, rău și nenorocit, cu stresurile aferente.
Concluzii?
Iar de aici, de 30 de ani sau de 70 de ani sau de câți ani vreți dumneavoastră, de când a prins conceptul & percepția de „învățământ” în istoria spațiului carpato-danubian-pontic, telefonul fără fir osificat despre care știm că nu funcționează dar nici nu știm cum să-l schimbăm.
De reparat, hai să fiți sinceri, ce să repari care era oricum stricat de la reformele comuniste sau, dacă preferați, chiar dinainte. Dacă încercăm să construim pe baza economiei mondiale, iarăși, ce este valabil astăzi, peste 5-10-15 ani e demodat. Deci…
––––
De la „creșe” mai mari unde părinții își pot lăsa copiii fără să poarte grija lor cât timp adaugă la procentele PIB-ului per capita în economia de piață, cu promisiunea unor prestări de a nu-i lăsa la nivel de divertisment sau „pierdere de timp” în interiorul spațiului …
… La un sistem elaborat de bucherie intens(ificat) unde fiecare materie este un câmp de luptă și supraviețuire raportat la sistemul de punctaj arbitrar al catalogului (știu, cadrele didactice sunt obligate în limita structurii anului școlar, parcurgerea etapizată a planului/curriculumului de predare-învățare al materiilor școlare) care, cumulat cu notele de pe urma unor teste sisifiene (stres, stres, stres, stres, stres, stres, tot timpul stres; de-aia vă chelesc copiii la maturitate sau au probleme cu inima, nervii, creierul, ficatul, cancer…), poate continua mai departe în viață cu sechele – dacă îi permite sistemul punctajului din catalog.
Bineînțeles, nici părinții nu mai știu care ce și cum (sau ce să dorească) fiindcă devin activi să-și proiecteze nemulțumirile asupra copilului lor, că dacă nu e stresat (concursuri, diplome, Cangurul, PISA, activități contracost ca fotbalul sau tabere sau mai știu eu ce, re-evaluări peste re-evaluări, continue și fără menire) cum au fost ei stresați, înseamnă că nu învață, înseamnă că școala nu e bună… ad continuum cercul vicios, cu câte o generație pe rând distrusă, cu câte un set mai ridicol de exigențe fiindcă „așa cere piața”.
Încă o dată, reamintesc: totul pornind de la ideea-concept să existe un loc pentru copiii oamenilor, să fie păziți cât timp părinții lor sunt la muncă, stând locului.
Și uite ce aveți.
Soluția politică, pentru toate ăstea? Frecatul nervilor a tuturor părților (copii, părinți, cadre didactice, administrația școlilor, inspectorate), că dacă toți nu sunt mulțumiți, înseamnă că e soluția perfectă.
Nu, nu glumesc, există convingerea că un compromis se face mereu prin dezamăgirea/nemulțumirea tuturor părților, să nu cumva să fie nimeni avantajat sau (doamne ferește) toți avantajați. O altă moștenire mizerabilă de pe vremea comunismului, despre care nu se vorbește, în a căuta sau formula soluții, nu dezamăgiri/frecatul nervilor în perpetuitate…
Comentariu beton!65
n-am de gînd să intru în discuțiile privind subiectul de astăzi, pentru că singura rezolvare deplină e două: ori îl înveți să se fofileze/înghită în sec (lasă că o să fie bine), ori emigezi undeva und se face școală, nu dresaj…
zice bine @Eddy, mai sus;
io am intrat să vă relatez discuția avută acum 2′ cu fie-mea:
– tati, tu ai două servicii?
– nu; ce-ți veni?
– păi mami zice că ești economist și șef la vînzări, la tine la servici (are doar 6 1/2 ani; a fost corectată)
– economist e profesia, iar vînzător este ocupația; din asta cîștig banii…
– aha! dar de ce ai ales economist și nu milionar?
știe careva unde-i școala asta, că nu vreau să dezamăgesc copilu’?
Comentariu beton!49
Știți și cealaltă glumă celebră, da? „Încă o zi în care nu mi-a trebuit teorema lui Pitagora”.
Cand am facut acoperisul casei fix de teorma asta m-am folosit.
Da, iată.
Ceea ce primești de la stat este minimul necesar. Școala pregătește oameni buni pentru stat, adică plătitori docili de taxe și impozite. Nu este în interesul statului (român sau oricare altul) să formeze oameni cu simț critic.
În țările nordice, pe care unii le admiră, impozitele sunt >50% din salariul brut și oamenii le plătesc fără comentarii. Nu confundați sălile frumoase și personalul care nu țipă cu învățământul de top.
Ca și în sportul de performanță, pregătirea de top se face cu bani și nu mă refer la meditații, care sunt materia neinspirată predată mai bine, ci la cursuri de formare, inclusiv online, unde inveti altceva.
Categoric m-a ajutat. Și nu analizând fiecare noțiune predată în parte, ci ca structură interioară, logică de gândire etc. Că dacă uneori mă duce capul sa fac 2 conexiuni poate e și pentru că mi s-a antrenat cumva abilitatea asta.
Ne place să spunem că orice experiență ne face mai buni, da’ nu vrem să includem și școala aici.
Sunt de acord cu tine referitor la utilitatea claselor 0-8 și ce se întâmplă la liceu. Nu am pretenția că știu cum ar trebui să fie, dar ceva nu merge deloc.
Comentariu beton!51
Problema e pusa aiurea! Ce vina are scoala că politicienii au inchis spitale sau nu le fac, sau nu angajeaza medici,că au inchis sute de intreprinderi? Unde sa lucreze, daca agricultorilor locali li se pun piedici? Scoala iti ofera, dar nu iti baga in traista! Sistemul de educatie e ultima reduta de care politicienii incearca sa isi bata joc, ajutati de o multime de idioti care isi dau cu parerea. Pe de alta parte, nimeni nu mai vorbeste despre MUNCĂ!!! Toti vor sa i invete profesorii, dar cand e de munca, toti isi inchid camerele, ca atunci cand a fost sistemul online, un exemplu.
0
Sunt de acord cu majoritatea lucrurilor spuse de tine. Partea de liceu ar trebui sa mearga mai mult pe dezvoltarea aptitudinilor personale ale elevilor, decat pe memorarea la gramada a unor cunostinte.
Si totusi scoala m-a ajutat si cred ca un minim nivel de cultura generala este necesar. Sunt multe aspecte ale vietii in care intervin cunostintele acumulate in scoala. De la cum ne purtam si cum vorbim la fel si fel de lucruri marunte si terminand cu capacitatea de a discerne ce se intampla in jurul tau bazat pe o gandire logica. Poate ca nu folosesti matematica zi de zi, dar gandirea logica formata in mod cert o folosesti. Fata ramane surprinsa de multe ori ca tata ii rezolva problemele la matematica, se descurca fara Waze sau mai vine cu o explicatie istorica sau geografica.
Referitor la povestea cu Bill Gates, ala nu provenea dintr-o familie saraca si a renuntat la scoala ca nu a mai putut merge, asata este istoria romantata. In realitate provine dintr-o familie instarita.
Comentariu beton!44
Fiica mea mă întreabă deseori „de unde știi tu atâtea lucruri?” , iar eu răspund invariabil „de la școală „. Școală fără meditații. Copiii de acum trăiesc în cultul lui „la ce-mi mi trebuie mie?”
Comentariu beton!15
M-au ajutat o mână de profesori care și-au dedicat din timpul la catedră să ne explice și de ce trebuie să învațăm teorema lui Pitagora, printre altele. Datorită lor am învățat matematică, engleză si franceză, fizică… In anii 90 spre 2000 😁 era nemaivăzut si totuși aveam un profesor care venea cu reviste de arhitectură la orele de geometrie in spațiu iar noi calculam dimensiuni de grinzi, nu înălțimea și diagonala corpului x. De fapt, cu mintea de acum realizez ca ne-au învățat singurul lucru cu adevarat util și pe care trebuie să il învețe oricine: caută, cercetează, învață, citește.
Comentariu beton!108
Categoric , nu . Nu ieși din școala pregatit pentru viata . Tot ce am invatat , ulterior , am invatat pe pielea mea , cu costurile aferente greselilor !
Comentariu beton!15
Da, școala m-a ajutat în viață!
Comentariu beton!12
Da. Numai că, și atunci ca și acum, diferența dintre învățământul rural și cel de la oraș era mare. Mi-aduc aminte când m-am dus la liceu, la oraș, și am întâlnit elevi foarte avansați la limbile străine, noi ceilalți, ne uitam ca curca-n creci cum comunică în engleză, la ora de engleză, cu profu’, care ne era și diriginte. Deși eu aveam în orar engleza din clasa 2-a, niciodată n-am avut profesor de engleză, făceam literatura în loc de engleză. Nu veneau profesorii la țară
Comentariu beton!41
Am uitat să menționez, am făcut studiile înainte de’89.
Da, școala m-a ajutat. M-a ajutat să intru la o facultate care mi s-a părut foarte grea, și pe care am terminat-o cu media 7.80😁. Deci nu o medie mare.😁 Ceva ani am considerat că nu mi-a folosit la nimic această facultate. Până în momentul în care m-am angajat la minunata companie aviatică. Atunci mi-am dat seama că, datorită facultății din Politehnică, reușesc să înțeleg mai ușor tot ce ținea de partea tehnică, spre deosebire de alți colegi care făcuseră alte facultăți. Apoi am reușit să înțeleg cu ce se mănâncă domeniul telecom. Ca să-mi dau seama cum proiectezi o rețea, mi-am luat pix și un notes, și am început să-i pun întrebări soțului, el terminând facultatea de radiotelecomunicații. Și am început să desenez scheme logice, să-mi notez ce face fiecare echipament. A rămas plăcut surprins de cum am abordat problema.😁 Că nimeni din firmă nu-i pusese astfel de întrebări, că nu am vrut să învăț papagalicește. Când ceva nu funcționează, întreb mai întâi de ce și apoi întreb ce se poate face.
Comentariu beton!66
Aș fi nedrept să spun că școala nu mi-a fost de nici un ajutor, până la urmă ceea ce sunt astăzi datorez într-o bună măsură și școlii. Asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu tine! Vremurile s-au schimbat, dar sistemul de învățământ a rămas, mai mult sau mai puțin, neschimbat. Ceea ce nu face decât să dăuneze elevilor. Școala, și în special liceul, ar trebui să fie o instituție dinamică, să țină pasul cu vremurile și să fie adaptată nevoilor societății.
Comentariu beton!26
Da.
Da, m-a ajutat. Poate nu facultatea în sine (Jurnalism), cu mintea de azi aș alege altfel, probabil limbi străine. La 18 ani atât m-a dus capul, îmi doream asta, am învățat, am lucrat 3 ani în domeniu și am amintiri foarte frumoase.
În Germania, am pus diploma în pod. Ce să faci cu Jurnalism într-o țară a cărei limbă te-apuci s-o înveți de la zero la aproape 28 de ani? Consider însă că anii de Jurnalism m-au deprins cu diversitatea și m-au învățat ceva neprețuit: cum să mă adaptez. Am ajuns un specialist bun și apreciat în două domenii total diferite (fără studii în branșă, doar prin “learning by doing”) și am învățat să comunic la fel de bine și eficient atât cu un Top Manager, cât și cu echipa de la standurile de ambalare. Flexibilitatea și capacitatea asta de adaptare le datorez în bună parte facultății și experienței în Jurnalism.
Părerea mea este că ceea ce nu (mai) face școala românească astăzi este să învețe copiii CUM să învețe și CUM să caute.
Comentariu beton!40
Din pacate aceeasi experienta o am si eu , 1-8 scoala adevarata – am avut noroc de niste profesori minunanti la toate materiile si era doar o scoala simpla de cartier din sectorul 2 . Imi aduc aminte ca eram extrem de stresata pt ca erau foarte exigenti dar acum realizez ca datorita lor stiu sa scriu corect gramatical ( lb romana ) , am dezvoltat o gandire analitica ( ore si ore de rezolvat probleme la matematica) , sunt fascinata de istorie ( diriginta era de istorie si imi aduc aminte si acum orele in care am invatat despre al 2-lea Razboi Mondial si cat de emotionata era doamna cu lacrimi in ochi si noi ascultam in liniste ) ma descurc cu o harta in mana ( geografie ) etc. In schimb perioada liceului a fost mizerabila , nu am invatat absolut nimic „academic” doar „cum sa ma descurc” si sa pretuiesc si mai mult clasele 1-8, diriginta de lb romana proaspat divortata isi varsa toate frustrarile pe noi , cea de geografie era efectiv in lumea ei dar cum avea „pile” a ramas in sistem , cele de fizica si istorie citeau ziarul Libertatea in timpul orelor si tipau la noi ca de ce avem note proaste – nu o mai lungesc , ideea e ca atunci cand am dat bac-ul si am terminat liceul am simtit ca m-am trezit dintr-un cosmar 🙁 Bani de meditatii nu aveam, doar printr-o minune si putina ambitie am reusit sa termin cu note chiar mari uff . Liceul ar trebui sa ajute un copil sa isi dea seama ce ar vrea mai departe si sa il ajute spre un anumit domeniu , la noi in schimb toceala peste toceala absolut inutila .
Comentariu beton!19
Pe mine m-a ajutat ( am 43 de ani, dar copiii mei nu au ajuns la liceu). Un copil care provine dintr-o familie săracă și nu se poate baza pe activități extrașcolare, trebuie să se folosească de școală.
E adevărat că gimnaziul funcționează. La liceu ar trebui să aleagă fiecare ce dorește să studieze și mai multa practică.
La facultate, cursurile teoretice și învechite ar trebui să dispară. Studentul ar trebui să termine facultatea pregătit să meargă la serviciu a doua zi.
Problema e că toate schimbările încep cu clasa pregătitoare sau a V-a.
Unde, in mare, lucrurile funcționează.
Și consultarea ,, specialiștilor ‘, a părinților și funcționarilor ministerului nu a dus la rezultate .
Nici schimbările dese nu au dus la nimic bun.
La fel cu inspirarea din modelul finlandez . Noi nu suntem finlandezi.
Eu circul cu mijloace de transport în comun.
Grupurile de liceeni înjură de parcă au trăit toți în Ferentari.
Pe toți îi cheamă ,, coae’.
Vorbesc tare, muzica pentru toată lumea, beau energizante, stau cu picioarele pe scaune etc.
Nu aș da vina doar pe școală.
Se lucrează cu materialul clientului.
La școală se realizează instruire cu diverse informații din biologie, fizică, română etc.
Că să realizezi instruire+ educație îți trebuie putere. Putere data de bani, reguli, personal bine pregătit și un sistem ancorat în actualitate.
Plus schimbarea mentalității : să fie reguli dar copilul meu să nu le respecte.😔
Comentariu beton!47
„Noi nu suntem finlandezi” – ah scuza clasica. „noi nu suntem finlandezi”
Bine, nu prea stii nimic despre finlandezi, dar esti sigura ca „noi nu suntem finlandezi”
Pentru aia de vor sa stie: finlandezii is cam un fel de vasluienii suediei. Sau, mai bine zis, erau. Si cu toate astea au putut sa isi faca schimbarea aia in educatie. Oare cum?
@animaloo Nu stiu de unde a venit aia cu vasluienii pentru finlandezi. Cand am fost la Helsinchi ghida ne-a explicat de unde a pornit totul la ei, in 1917 cand s-au eliberat de rusi au stat si s-au gandit, bai, resurse n-avem, hai sa dezvoltam mintea. Ce cunosc eu in alergologie au doua programe, unul de reducere a incidentei astmului, care le-a reusit, si acum fac altul pentru reducrea alergiilor alimentare. La nivel national. coordonati toti, gandind in perspectiva.
realizezi ca de la 1917 pana acum au mai avut o problema, nu? Care nu i-a ajutat prea mult din punct de vedere economic.
in anii 60-70 cand au emigrat la greu in suedia erau fix „verisorii betivi”. Clasicele: violenti, alcoolici, needucati.
Nu o citi pe asta ca un „vai de ce cacat e finalnda”. Ci „nu, nu exista noi nu suntem finlandezi”. Ca nici finlandezii nu au fost „finlandezi”.
@animaloo, copiii mei nu au avut profesor la chimie, informatică, fizică și desen( au avut suplinitori necalificați). Cred că în toamna vor fi tot libere. O să te convingi singur daca vrei sa încerci, că ce funcționează la alții, nu funcționează peste tot.
Și o să afli că nu suntem finlandezi( am zis-o ca pe un clișeu pentru că e la modă în Ro , în discuții despre școală). Cum spunea@ Mircea in comentariul său. Și după mulți ani, e o certitudine că finlandezi au putut și noi nu.
Cum, de ce ? Depinde de unde privești. Eu din tramvaiul 41 și autobuzele care circulă spre Otopeni.
Mă scuzați că mă bag în discuția domniilor dumneavoastră, dar în Finlanda profesorii de școală sunt toți absolvenți de facultate și foarte bine plătiți. In plus, foarte respectați! Salariul în învățământ este competitiv, deci nu e nevoie sa mai adaug că locurile în învățământ sunt căutate. Deci da, nu prea suntem finlandezi….. Profesorii findandezi nu sunt călcați în picioare de politicieni și nici nu trag mâța pe uscat cu salarii jalnice….
Comentariu beton!14
Seladon: „nu prea suntem finlandezi” – adica noi nu facem ce fac finlandezii. Si ca atare nu avem cum sa avem rezoltate. Absolut corect.
Atat ca Florina nu zice asta. zice asta „O să te convingi singur daca vrei sa încerci, că ce funcționează la alții, nu funcționează peste tot”
Intelegi. Finlandezii au 3 coaie. Ei sunt un super neam, care ei pot. Daca faci si la noi ca la ei nu o sa ai acelasi rezultat. Pentru ca ei sunt finlandezi, ei au mega coaie.
intre timp, efectiv in anii 70 ei erau vasluienii nordului. Dar in loc sa il ia pe „noi nu suntem suedezi, nu functioneaza la noi asa ceva” ei au luat educatia in brate.
M-a ajutat, desigur. În primul rând să scriu cât de cât corect în românește. Și da, chiar dacă materia e stufoasă și oarecum prost gândită pentru a fi predată, personal pun și liceul lângă gimnaziu pentru că acei 12 ani mi-au format cunoașterea generală. Am uitat multe, dar tot rețin câteva lucruri și pot să înțeleg și mai multe lucruri.
Acestea fiind spuse, eu unul nu-s din grupul celor care ar vrea să mai treacă o dată prin pre-universitar. La facultate m-aș mai duce, cu mintea de-acum. Încă mă gândesc că am refuzat să-mi continui cariera în mediul universitar. Na, decizii.
În Roeselare, Belgia, este un liceu. Nu mi-am bătut capul să aflu ce fel de liceu. Ceea ce m-a șocat prin 2019 a fost că pe poarta liceului ieșeau tractoare (OZN-uri noi cu roata cât un minivan decent) conduse de liceeni (băieți și fete) care făceau practică…
În liceu…au fost 3 materii pe care le-am iubit: engleza, istoria și literatura universală. Dar, după încă 4 ani de facultate (istorie-engleza), am lucrat în domenii care nu aveau nicio treabă. Sunt la a3a carieră, la al 11/12-lea angajator. Nici prin gând nu mi-a trecut în liceu că am să fac tot ce am făcut după ”băncile școlii”. Așa că….da, cu amendamente și aerisită mult ”curicula”. Aaa, și profii…dacă îi vrem mai performanți un pas ar fi să nu mai facă muncă de secretar sau de HR (știți că profii de liceu încă se mai duc la școală ”în activitate”? să facă nu știu ce rapoarte pentru cineva de la Inspectorat/CCD care să își justifice postul).
Comentariu beton!19
Nu doar profii de liceu, toate cadrele didactice de școală, începând cu învățătoarele.
Nu garantez pt grădiniță, dar e foarte posibil și acolo.
La liceu mai degrabă faci „școala vieții”
Înveți să te bați ca să nu fi călcat în picioare.
Așa te antrenezi pentru un loc de muncă unde unii încearcă să profite de alții cu munca, chiulul, orarul, delegări, etc.
Nu pot sa spun ca a fost inutila dar nici ca m-a pregătit prea bine pentru restul vieții.
Am avut, in școala generala, noroc de câțiva profesori absolut geniali. Dovada? Încă mai știu geografie la greu si pot citi o hartă clasica, fără prea mult efort.
Liceul, in schimb, mi-a scos peri albi. Fiind complet cretina in domenii ca matematica, fizica si chimia, a trebuit sa-mi bag in cap, cu forța, matrice, integrale, lucru mecanic si chimie organica din care n-am înțeles nimic si pe care nu le-am folosit niciodată.
Am avut, tot in generala, un profesor de romana excelent, de la care am învățat CUM se face un comentariu literar, motiv pentru care nu am învățat niciodată pe de rost blestematele de comentarii. Bine, am si fost, dintotdeauna, un vierme de biblioteca. Așa ca era ușor sa faci comentarii si caracterizări daca citeai cartea cu pricina.
Cultura generala mi-am făcut-o citind mii de cărți, mergând la teatru si la opera cu mare placere. Școala nu prea s-a străduit in sensul asta. Probabil pentru ca am terminat liceul in 1980.
Comentariu beton!22
În școală, mi-au plăcut istoria și lb engleză. La istorie, în liceu, am avut profesor super mișto, era foarte pasionat de comunism. Și nu în ideea în care îi era dor. Învățam lecțiile pe subiectul ăsta doar citindu-le odată, fără să tocesc. Acum, nu mai țin minte nimic. Dar, mergeam înafara orelor la liceu și vedeam filme. La fel și la engleză, profesoara extraordinară. Am avut-o din a 2a până în liceu, doar un an am avut pe altcineva. Și cu ea aveam vizionări de filme. Ore interactive în clasele primare, casete audio, dialoguri. Engleza mi-a plăcut întotdeauna, datorită ei. Și am mai avut profesor din SUA, cu care făceam voluntariat. Fără studiile primare și liceu, nu aș fi putut merge la facultate. Și fără studii superioare, nu mi-aș fi putut găsi job și nu aș fi învățat să mă descurc în viață. Să locuiesc fără părinți, la cămin, in chirie, să iau pauză, să repet un an de facultate, toate experiențele astea m-au ajutat enorm. Învățarea limbii engleze, care e necesară într-o corporație, a fost utilă. Diploma m-a ajutat la obținerea locurilor de muncă. În rest, tot ce am tocit în decursul anilor acum, am uitat. Cred că experiențele și cum le gestionăm ne ajută cel mai mult. Din liceu încolo.
Comentariu beton!13
ar trebui spus ca mai sunt niste lucruri pe care le deprinzi de prin gradinita incolo, mergand de la deprinderea de a urma un program fix pana la a socializa si integra intr-un grup. Sigur, dupa posibilitati. dar ce vreau sa spun este ca sunt si lucruri mai putin evidente pe care tot in scoala le deprinzi, chiar daca nu esti constient de ele. sigur, sunt multe lucruri pe care le inveti pe cont propriu mai tarziu. ideea este ca sa spui ca nu te-a ajutat scoala este o aberatie. te-a ajutat, bai, ca fara ea erai un salbatic analfabet care nu deosebea stanga de dreapta. ca nu te-a invatat tot ce trebuia si ca este cum este, adevarat, dar te provoc sa iti stergi de prin neuroni tot, dar absolut tot ce ai invatat la scoala, si sa vezi atunci daca te mai descurci prin viata.
E puțin discutabil ce zici. Și să nu încurcăm cei 7 ani de acasă cu un program fix urât de elev.
Subiectul e mult prea amplu.
Nu vreau să te dezamăgesc, dar io când am mers la școală-n clasa I știam deja citi, scrie și socoti. Am fost autodidact. Școala am făcut-o strict pentru hârtia de la bacalaureat, că nu aș fi putut da examenul de admitere la facultate fără ea.
Din școala românească am rămas mai mult cu anii din facultate, și nu cu chestiile învățate acolo neapărat, ci mai ales cu faptul că am ajuns la capitală dintr-un mic oraș de provincie unde mi s-au deschis porțile unui tărâm absolut fantastic. Da, da, moldovean „emigrat” la București :-))). Facultatea tehnică m-a dezamăgit cumplit și am fost nevoit să învăț mai mult la joburi. Și încă învăț, după ani și ani…
Liceul și gimnaziul au reprezentat un șir de toceli constante (cu extrem de mici excepții).
Educația juniorului a fost și unul dintre motivele pentru care am plecat.
Liceul mi s-a părut un coșmar din cauza cantității enorme de lucruri care trebuiau învățate pe de rost. Capitole intregi erau total inutile. Bănuiesc că trebuiau să asigure niște catedre unor profesori care aveau pile. E adevărat că am făcut o facultate, care mi-a asigurat un drum în viață. Dar aceleași mizerii au continuat și la facultate, in concluzie aș putea spune că m-am descurcat in pofida sistemului de învățământ, nu datorită lui.
Din cauza sistemului rigid am pierdut mulți colegi care s-au scârbit să învețe mai departe și s-au orientat pe meserii mai practice. Asta nu e chiar o nenorocire, dar e totuși o alegere forțată. Că să nu zic că am avut un coleg de facultate care și-a luat zilele pentru că a picat la unul din primele examene…
O alta tară : orientarea profesională era o glumă pe vremea mea și nu cred că după mine a fost o mare scofală. Elevii defavorizați nu au nici o șansă.
In al treilea rând remarc lipsa orelor de educație civică, care cuplate cu lipsa de educație de acasă au creat omul de tip nou, toxic, nesimțit, poluant, fără cultură generală. Homo manelensis.
Comentariu beton!16
Absolut de acord cu ceea ce ai scris. Până în clasa a 8-a eram cel mai bun din școală, la toate materiile. Invățam cu plăcere (asta și datorită profesorilor) și prindeam 90% din materie din zbor. Am luat treapta de admitere la liceul dorit fără probleme. După care s-au schimbat lucrurile: profesori cu nasul pe sus, plictisiți și cu metode de predare care pentru mine erau greoaie, combinat cu alegerea unui anturaj nu tocmai bun (vina mea, absolut) m-au făcut să nu-mi mai placă școala și bac-ul l-am luat la limită din cauza notei la matematică. Mi s-a părut mult prea greoaie materia la mate, am lipsit de vreo 2 ori la rând in clasa a 12-a și am pierdut firul; nu am reușit niciodată să recuperez complet ce se predase in orele alea pe care le pierdusem. Ok, vina mea in totalitate, dar materia ce se preda in ultimul an mai ales mi se părea total inutilă (de altfel nu mi-a folosit niciodată in viață). Se preda mult cantitativ, prea „stufos” și ar fi folosit doar celor ce iși doreau să urmeze o carieră in domeniul respectiv. După mai mulți ani am văzut cum funcționează aproximativ sistemul de invățământ in țările nordice și am rămas plăcut surprins. Din punctul meu de vedere, ar trebui dat cu „napalm”, un reset ceva la sistemul de invățământ și luat totul de la zero, e totul mult prea imbătrânit.
M-a ajutat sa nu ajung un vagabont, cu toate ca am chiulit la greu, pentru ca baraje nu se mai construiesc, iar joburile de le am avut dealungul timpului nu au avut legatura cu pregatirea din liceu.
Concret,in zilele noastre ajută doar cat să ai o diplomă pentru mai departe,la școală postliceală nu te poți înscrie decât cu diplomă/adeverință de 12 clase.Că în rest,pilaf,nu te pregătește pentru o meserie clară.Să nu uităm un lucru totuși: școala e croită după proceduri învechite ,doar profesorii (unii) sunt mai tineri și încearcă și ei marea cu degetul,in fața unor persoane care n-ar renunța la scaune și funcții,dar „abramburesc ” totul în jur.De-aia spuneam ieri de recunoștință in sens descendent,momentan mi-a ajutat copiii cât și pe ai altora de același calapod cu mine.
absolut. orice școală, oricât de slabă, oricât de “inutilă” te ajută, alternativa fiind să nu faci nimic. problema nu se pune dacă ajută sau nu școala, ci cum ar putea să ajute mai mult. bineînțeles că unele scoli sunt mai bune și altele mai puțin bune, profesorii sunt unii excepționali, alții foarte slab pregătiți și majoritatea de nivel mediu, adică exact ca în orice alt domeniu de activitate, respectiv societate, respectiv specie umană. egalitatea, echitatea sunt foarte greu de atins, probabil imposibil. nu existau nici în comuna primitivă, deci…
pe scurt, oricâte discuții și dezbateri, fără această formă de organizare a educației, chiar ca am fi o apă și un pământ.
ps și de la profesorii nașpa poți învăța foarte multe. ce să nu faci, de exemplu, sau cum să nu te comporți.
Comentariu beton!19
Categoric scoala este absolut necesara si profesorii foarte importanti. Acum depinde de cum este scoala si ce asteptari avem de la ea. Pentru ca este o mare diferenta intre scoala de la oras si cea din zona rurala si aceasta diferenta a existat si in regimul trecut. Eu am facut primii 7 ani de scoala intr-o pe atunci comuna la 20 km de Constanta. Desi era considerata scoala de tara am avut parte si de profesori buni datorita apropierii de oras. Am avut o profesoara de istorie in a 5-a si a 6-a care m-a facut sa iubesc istoria antica si medievala. Dar fiind tara aveam agricultura in orar ceea ce nu a fost un lucru rau. Si acum stiu despre rotatia culturilor, rase de pasari si animale domestice. Insa aveam si niste petarde de profesori! In vara dintre a 7-a si a 8-a a venit la noi un unchi si eu citeam Cei Trei muschetari. Unchiul m-a intrebat sa ii spun ceva despre carte, am inceput sa ii povestesc si da-i cu Dartagnan (citit asa cum am scris) in sus si in jos. Ce limba faci tu la scoala? Franceza. Si nu v-a invatat nimeni cum se citesc grupurile de litere in franceza? S-a uitat pe caietul de notite si s-a luat cu mainile de cap. Mi s-a facut asa o rusine pentru ca eu eram premianta scolii, din aia cu snur albastru (comandanta de unitate)! Si i-a zis lui tata: muta-o de la scoala asta pentru ca se va pierde. Asadar clasa a 8-a am facut-o la Constanta apoi si unul din cele mai bune licee, facand naveta 5 ani pe ploaie, ger, zapada, ore tarzii si tot tacamul. Diferenta era ca de la cer la pamant. Apoi Politehnica la Bucuresti (am facut ceva meditatii pentru admitere, stati linistiti). La matematica l-am avut profesor pe Flondor cel tanar, fiul celui cu culegerea pentru cunoscatori, care insista sa intelegem rationamentul unei demonstratii si care ne zicea: important este sa tineti minte ca ati auzit despre notiunea respectiva si unde sa cautati! Absolut minunat sfatul pe care l-am folosit de multe ori pe parcursul vietii.
Si acum revenind la oile noastre 😀 Scoala de azi a ramas intepenita in trecut, intreg sistemul trebuie schimbat si adus in era noastra. Si redusa diferenta dintre oras si sat, diferenta care acum mi se pare si mai mare ca inainte. Eu m-as multumi ca dupa 8 clase 70-80% dintre elevi sa stie sa scrie si sa citeasca corect, sa faca o cerere si un cv coerente, sa fie capabili sa inteleaga un text, cele patru operatii aritmetice, tabla inmultirii si ceva notiuni de geometrie plana, sa citeasca o harta si eventual o limba straina. Daca pe deasupra mai capata si notiuni de istorie, biologie, chimie si fizica deja ar fi minunat. Dar la cum arata lucrurile in ziua de azi asa ceva este o utopie ! Scuze pentru ca m-am intins.
Comentariu beton!19
Dacă nu există profesori care să stârnească curiozitatea de a descoperi ceva, orice, școala rămâne o fabrică de roboței papagali în stare să redea aproximativ texte valabile acum 30/40 de ani și nu află ce anume i se potrivește sau ar vrea să încerce. Da, acum sunt „n” opțiuni dar școala a rămas pe câteva variante: drept, medicină, management și comunicare, eh, ia comunicare de unde nu-i, câte emailuri scrise corect primești, câți absolvenți de orice formă de învățământ/formare lucrează fix în domeniul în care s-au specializat, câți angajați merg cu plăcere la job, numărul lor este infim și de aici lehamitea și misecuvenismul binecunoscut.
Mie mi-a trebuit exact teorema lui Pitagora. Când am refăcut acoperișul casei, am calculat lungimea cornilor, (coarnelor?), cu ajutorul ei. Qed.
probabil majoritatea răspunsurilor vor fi „da”. pt că noi avem o vârstă de 40+, estimativ. și pe noi ne-a mai ajutat școala.
eu aș pune întrebarea altfel: considerați că școala de-acum vă ajută copiii în viață? ei, aici aș răspunde cu un „nu” hotarât. eu văd școala românească fix ca pe fabricile comuniste: angajați foarte mulți, slab pregătiți, consumă multe resurse pt a produce pe stoc, fără căutare pe piață, o marfă mediocră.
e un sistem împietrit în principii depășite, de acum 50 de ani. e un chin permanent și fără rost. dada, copiii se duc la școală cu scârbă, cu frică, furioși, fără multe speranțe. și-o să vă dau un exemplu scurt! fiică-mea înoată ca peștele-n apă, patinează și schiază foarte bine, dar nota ei la sport e mereu proastă. pt că-n școala noastră sport înseamnă doar.. mersul piticului și capra și săritura la groapa cu nisip cu barem etc.
nu intru-n subiect mai adânc, că n-aș mai termina cu nemulțumirile față de programă, sistemul de notare, cărțile proaste, profesorii fără vocație, obsesia pt individualism, învățatul pe de rost etc.
Comentariu beton!52
eu locuiesc in Canada,baiatul meu face fotbal de performanta,fica mea inot,dupa un trimestru de evaluare la orele de sport,pentru disciplina fotbal prfesorul de sport ,a notat o pe fica mea cu 10 ,iar pe baiat cu 6.Explicatia a fost ca evolutia fetei pe parcursul cursului a fost mult mai mare , iar baiatul nu a evoluat de loc,Precizez ca la examen au avut aceleasi procedee tehnice,pe care baiatul le stapanea forte bine inca de
inceputul cursului,raspunsul a fost ca el urmareste progresia copilului pe perioada cursului.
@Cata, să fim oameni serioși, să nu mai comparăm mere cu pere, te rog!🙂
copiii tăi fac diferite sporturi, la școală, da? fotbal, inot, tenis și ce-or mai avea-n programă.
ai mei au primit o minge (una bucată minge pt toată clasa, fete+băieți o minge, da?) la fiecare oră de sport. apoi proful a plecat la magazin, la o șuetă cu bibliotecara sau cu asistenta și-a mai venit la ei cu 5 min înainte de sfârșitul orei. să ia mingea aia și să facă prezența. toate semestrele, 4 ani de liceu, da? ca să-i noteze, i-a pus (în penultimele 2 ore!) să execute mersul piticului, săritura peste capră, să sară la o groapă de nisip și să alerge 100 m.
când m-am plâns la dirigintă, în cls a IX-a, mi-a zis așa: „doamnă, haideți, fără scandal, vă rog, că domnul de sport mai are 4-5 ani până la pensie! ce vreți acum? și sunteți și singura care se plânge!”
și nu vorbim de vreun liceu tehnologic, în vreun colț uitat de lume, ci de un Colegiu Național, în buricul municipiului, cu medii de admitere peste 9!
gata, tac, că mă enervez, mă încrunt și mai fac și riduri!😃
Comentariu beton!19
am făcut doi ani de mate-fizică, dar la liceu industrial, aștfel că, teoretic, există pe undeva o diplomă de-a mea care spune că am o calificare de prelucrător prin așchiere. orele alea de desen tehnic, de rezistență a materialelor și cele de practică în atelier mi-au completat foarte bine formația cvasi-umanistă de la clasa a 11-a încolo (da, am dat treapta a doua, ultima generație) și mă ajută foarte mult acum. ca să nu mai spun că sunt fiu de țărani get-beget. în lipsa liceului și a ce a urmat după el, la ora asta aș fi cu cositoarea pe dealurile satului sau aș tăia copaci prin germania, așa cum fac mulți dintre colegii mei de generală.
altfel spus, dincolo de educația propriu-zisă, care poate fi mai bună sau mai rea (a mea a fost medie spre bună, liceu bun spre foarte bun, facultate și doctorat cu concurență mare, deși nu atât de profitabilă pe piața muncii), contează foarte mult deschiderea pe care ți-o oferă învățământul secundar, saltul pe care îl faci în raport cu generația părinților și în raport cu cei lângă care ai crescut. știu, e irelevant în familiile de intelectuali sau în familiile celor care se consideră a aparține unei elite (financiare, profesionale, culturale etc.), dar contează foarte mult pentru copiii născuți în familiile gulerelor albastre sau mai jos!
Comentariu beton!36
foarte frumos spus!
Salut. Va pot da exemplu cazul meu. Sunt din Ploiesti, mama a murit cand aveam 10 ani si fratele meu 3, tata era un om familist si se pricepea la gospodarie (ceea ce a salvat cumva lucrurile) dar era un om abuziv si ne batea cand era lumea mai draga mai era si minunata epoca de aur si evident nu aveam bani de niciunele iar alimentele se gaseau dupa cum multi cunosc. A fost un context rau pentru cineva la inceput de drum. Rezultatul: am facut scola generala cum trebuie si eram premiant iar la mate ma pricepeam bine, am dat treapta 1 si 2 ai am intrat la facultatea de chimie fara sa fac meditatii (atunci se dadea examen la 3 materii si subiectele de mate si fizica erau la fel ca la automatica, ei dadeau
2 matematici si eu am dat chimie). Am terminat facultatea si dupa un semestru la un institut am ramas la facultate (pe niste salarii mici), ca sa fac bani in plus am dat meditatii la mate (pe chimie nu erau multi musterii), am facut diverse proiecte, am articole si brevete (unele sunt aplicate) am aparatura de ultima ora care functioneaza si sunt foarte aglomerat. Ideea este ca scoala oferă un cadru (nu este ideal in cele mai multe cazuri) de care trebuie sa profiti cat mai mult pentru ca acum se pun bazele. Spunea un psiholog ca sunt cunoștințe pe care de fapt nu le utilizezi dar iti formeaza creierul si cele procedurale prin care dobandesti anumite abilitati. De ambele este nevoie. Ca sa inveti corect raportul este cam de 30% de la profesor si 70% aportul elevului. In cazul unora mai lenesi sau care nu prea pricep multe se pot face meditatii (asa am castigat bani). Un exemplu banal de problema la care multi elevi aveau mari dificultati: functia de gradul 2. Foarte ciudat. Si nu e vorba de derivate sau integrale. Problemele de acum: clasele 1 – 4 merg cat de cat dar mai mult la oras, clasele 5-8 sunt un dezastru pentru ca intervin parintii si daca dai note mici iese jihad si alte materii in afara de romana si mate nu exista, liceul pentru mine a fost baza dar fundatia era de la 5 – 8 iar acum este ceva de groaza. La liceu problemele sunt mari (cel putin la sotia mea la liceu si la profil mate-info): vin elevi cu note umflate si pregatire zero si cand sotia mea le da 3 incep cu petitii. In clasele 9 si 10 nu prea te intelegi cu ei datorita hormonilor si apoi btrusc in clasele 11 si 12 sunt foarte ok si se poate lucra cu ei. Ce probleme sunt: programele care un loc sa fie adaptate a fost scoasa materia si practic nu poti face legatura intre cunostinte (studenti la chimie primul an care nu stiu formula bicarbonatului de sodiu), numar mare de elevi in clase, finantarea pe cap de elev e o problema, salarizare profesori mica si lipsa de respect pentru acestia, birocratie etc. Cei care vor sa faca treaba sunt tracasati si tot felul de violatori si abuzivi dau scoala in judecata si raman la catedra. Dupa mine scola e buna dar trebuie eficientizata si oamenii sa umble dupa competente si nu dupa diplome sau note mari. Oricum nu toti care ajung in strinatatwxsi performeaza fac meditatii sau se baga bani in ei. La ora actuala ai si multe informatie pe net. Cam asta este.
Comentariu beton!20
„(..)liceul pentru mine a fost baza dar fundatia era de la 5 – 8” si „sunt cunoștințe pe care de fapt nu le utilizezi dar iti formeaza creierul si cele procedurale prin care dobandesti anumite abilitati. De ambele este nevoie. Ca sa inveti corect raportul este cam de 30% de la profesor si 70%”. Si in plus, am constatat ca, intr-adevar, „In clasele 9 si 10 nu prea te intelegi cu ei datorita hormonilor si apoi brusc in clasele 11 si 12 sunt foarte ok si se poate lucra cu ei”. Cand eram disperata de fiica mea in clasele 9-10, credeam ca este o loază, si mi-a spus o profesoara ca se vor schimba, maturiza si vor deveni altii in clasele 11-12 nu am crezut. Dar a fost exact asa. Si apropo de format abilitati: fiica mea a ales un liceu de filologie, unde nu a facut NICIO o ora de biologie, NICIO ora de chimie sau fizica. In clasa a 11-a s-a hotarat ca da la medicina, de m-a si speriat, cum sa-i ajunga din urma pe cei de la profil real?! A reusit cu 9.50 la medicina la o universitate de top si acum este medic pe cardiologie interventionala. Liceul terminat in 2014, nu pe vremuri
Comentariu beton!18
IoanaS, fiica ta a reușit la Medicină cu ajutorul meditațiilor? Dacă da, atunci nu are importanță profilul, a intrat datorită muncii ei, sprijinită de meditatori.
Nu m-a ajutat. M-au ajutat părinții, modul în care mama și tata m-au educat. Liceul a fost de umplutura, țin minte că m-am „certat’ cu diriga pe fondul unui comentariu la poezia „Iarna” . Eu ziceam că peisajul e luminos, ea zicea că nu, că în comentariu zică că nu… Franceza am învățat -o afară, deși mă făcut 8 ani.
De matematică nu îmi aduc nimic aminte, nici de fizică, nici de chimie. Un pic de istorie și geografie, pe care le- am completat după terminarea liceului. Așa că sorry, nu consider că școala m-a adus unde sunt eu acum.
la liceu ar trebui sa ai maxim 5 materii pe care sa te concentrezi. 2-3 obligatorii (de profil) si 2 optionale, dar din acelasi segment. eu am facut mate info, cu ce pusca lu stefan cel mare m-a ajutat filozofia, franceza, geografia si istoria la liceu? cu absolut nimic. invatam limbajul Pascal, care e mort de o mie de ani, in loc sa bag la greu limbaj de programare nou si util.
cum sa nu ajute filozofia, franceza, geografia si istoria in viata?! Imi place enorm si ca se studiaza logica in liceu acum. Si ca se fac cercuri de debate. Imi pare rau tare ca nu se faceau pe vremea mea ( liceu terminat in 1988)
Comentariu beton!17
la ce te-a ajutat Pascalu? Ca te obliga sa gandesti structurat. Fara posibilitati de scurtcircuitare a procesului. „aici se pun variabilele, aici se pun functiile, aici procedurile, aici corpul programului”. Asta scotand partea „comerciala” din ecuatie. Nu te invata ceva comercial, te invata programare.
Ca atare, cand ajungi pe piata muncii, nu iti pasa ca este c#, java, python, react, cacat. Nu le stii? Aia e, le inveti. Dar, baza, programarea, is acolo
la ce te ajuta limbile straine? nush…sa nu fii prost?
la ce te ajuta istoria? Apai, corect, nu aia invatata in liceu. dar istoria si geografia te invata la fel. Sa nu fii prost. Eventul, daca ai face geografie economica ai afla ca romania nu e „o tara bogata da ne fura strainii”
Comentariu beton!18
istoria, geografia si limbile straine se pot invata ca baza in 1-8. vrei sa mergi mai departe, te duci la un liceu de profil. si da, e misto rau sa inveti bazele pe un limbaj mort, altfel nu se poate. stilul hardmode romanesc.
da. Bazele se invata pe un limbaj mort. Pentru ca tre sa inveti bazele nu un limbaj. Ca d-aia se cheama „baze”.
„istoria, geografia si limbile straine in 1-8”. Ce ma? Practic sa inveti chestii importante cand inca nu stii daca te incalti cu fesul sau cu manusa?
Comentariu beton!12
Săptămână trecută am participat la întâlnirea de 45 de ani de la liceu. Din cei care mai suntem în viață au lipsit doar 3. De cum ne-am întâlnit am vorbit de parcă ne despărțisem ieri. Am fost împreună. Suntem împreună. Dacă m-aș apuca sa va povestesc de profesorii noștri n as termină până mâine. Dar recunosc că am avut noroc. Foarte mare noroc.
Până în clasa a opta orice elev trebuie să acorde o atenție binevoitoare tuturor materiilor. Inclusiv teoremei lui Pitagora, materie de clasa a șasea.
Stau și mă mir. Oameni ( mai ales influentari) care te privesc de sus dacă spui că n-ai citit decât puțin Dostoievski, că poezia lui Arghezi „nu-ți vorbește” sunt mândri de faptul că habar n-au de chestiuni de matematica elementară, că legile fizicii nu sunt demicratice iar abstractizările necesare pentru studierea naturii ignoră sentimentele punctului material.
Gates s-a lăsat de școală?
Că tot sunt in butoiul cu amintiri, un ziar de pe vremuri, nu știu care, zicea nu e suficient sa ai plete că Năstase sau mustață că Tiriac pentru a juca finala cupei Davis.
Comentariu beton!15
@Elvira Gates a abandonat Harvard după 2 ani. Larry Ellison (fondatorul Oracle) a trecut prin două universități (la prima fiind chiar studentul anului) fără să termine vreuna. Steve Jobs a abandonat colegiul după un an.
Io n-am citit nici Dostoievski nici Arghezi. Asta e, nu mi-au căzut sub ochi , nici nu am căutat.
Boss, îți răspund sincer că nu știu dacă mai folosește la ceva. Sunt profesor. Tânăr, ca profesor, vechi în câmpia muncii. Anul ăsta fac 50 de ani, cei mai mulți petrecuți în multinațională. Așa mi-a venit, să intru în învățământ, să împărtășesc copiilor experiența mea. Ține, la vreo 10%. Ăștia sunt excepția. Hai sa va zic și care e regula, cel puțin în școala unde predau. Poate mă sfătuiți pentru anul viitor. Pentru că, recunosc, sunt un pic speriat. Nu predau la a IX-a. Dar au terminat a IX-a, și îi voi avea anul viitor așa: 2 fete care au născut în primăvară (una a luat premiul III și se va mărita in vară, suntem invitați la nuntă), un băiat care acum 4 ani și-a găsit mama spânzurată in casă, un băiat părăsit de mamă la 6 luni, crescut de tată și bunic. Nu are nicio umbră de respect pt femei, indiferent că sunt profesoare, colege sau…orice. pot înțelege ce comentarii a auzit despre femei, motivele nu le comentez. De bărbați se teme, și asta pot înțelege. Bun. Adăugăm pe listă 2 fete ( sunt a XII-a acum) cu 2 tentative de sinucidere (una violată de frate-sau). Mai punem pe listă copii care fac naveta 30-50 km, unii se trezesc la 5 ca să poată ajunge la 8. Cei mai norocoși se trezesc la 7, că îi aduc părinții cu mașina. Mai am și una care se dă la mine pe față. Are 18 ani, legal nu ar fi problemă. Jur, nici nu am atins-o, dar trebuie sa recunosc, e frumoasă. Dar știu că va face asta și anul viitor. Ce mă fac? Ăăăă, da. Avem și copii cu burse de merit și care merg in Erasmus, și olimpiade, da. Cei 10% de care vorbeam.
Comentariu beton!27
In completare: arde un pic la corazon și baga nisip in ochi cand o elevă primește temă la engleză să scrie despre profesorii care au impresionat-o și scrie despre proful de economie (ăla sunt eu) că „multă economie nu ne-a învățat, in principal pentru că nu am vrut noi să învățăm. Dar ne-a învățat despre respect, răbdare și corectitudine”. Mai spun doar că erau clasa a XII-a, erau în practică, cu mediile încheiate, dar au venit la ora de inspecție. 25 din 28. Și au venit pregătiți.
Comentariu beton!20
Durere mare …
La școala asta este nevoie de echipă solidă de psiholog, asistent social, rețea de suport și pe urmă de profesori. Profesori care să nu îi abandoneze după un an….
La fel ca în multe alte școli.
Baftă, oricare va fi alegerea ta.
Poate o colaborare strânsă cu consilierul școlar.
Activități cu consilierii DGASPC și cu cei de la siguranță școlară.
Abordarea unor ONG-uri ex.Salvați copiii.
Poate sunt pe aici psihologi/ doctori care ar fi doritori de voluntariat, să se implice în activități fizic/ online.
Dacă vă simțiți copleșit poate ar trebui sa vorbiți și dvs. cu un psiholog.
Fata frumoasă caută validare și popularitate provocând un profesor.
Daca v -ați gândit că juridic nu e o problemă, ar putea fi o problemă.
@ Laura, avem psiholog. O profesoară care a absolvit psihologia și, printre ore, ii consiliază. Și profesoara de logică are diploma de psiholog. Probabil se pricepe, nu știu. Nu îi poți trimite cu forța, trebuie acordul părinților. Puțini și-l dau. Din toată gașca enumerată, din câte știu eu, merg la psiholog numai cele cu tentative de suicid
@Mircea, și când sunt disponibili, mai este mult până departe.
Am contribuit o vreme cu munca mea la diverse sisteme și de învățământ și de integrare socială. Greu. Am obosit și mi-am văzut de mine, până la urmă.
In legatura cu psihologul scolii. Cunosc un baiat care trece in clasa a 8-a acum. Probleme peste probleme, ajunsese sa fuga de la scoala (bully la scoala, mama care nu poate sa il struneasca). I-au recomandat ore la psihologul scolii. S-a dus de 2 ori, dupa a refuzat. Dece? Copiii il faceau nebun ca are nevoie de psiholog.
In România numai ideea ca ai nevoie de psiholog si cei din jur cred ca esti nebun.
Desi am sfatuit-o pe mama sa isi duca baiatul la un psiholog in afara scolii nu a facut-o. Si ea ar trebui la psiholog dar nu o face. Banii nu sunt o problema. Dar problemele lor continua🤷♀️
Ai redat o parte din motivele care m-au tinut si pe mine departe de catedra. N-as putea sa gestionez situatii de genul. Poate nu sunt eu ce trebuie si de asta stau si deoparte dar profesorul nu trebuie sa fie nici confesor, nici preot, nici psiholog. OK, trebuie sa vezi semnele si sa raportezi abuz similar celui pe care l-ai descris, dar cui? Intr-o tara in care se considera bataia rupta din rai? Si intr-o tara in care vrem reguli dar reguli pentru ailalti, nu pentru noi…
@Florina, nu va fi nici o problemă, că știu eu să mă abțin 😂😂😂. Am menționat numai ca fapt divers, e jenant, in puii mei. Cum sa tii ore? Cum sa evaluezi? Asta e cea mai mica problema din ce mă așteaptă anul viitor, hormonii unei adolescente. Da’ ce fac cu restul? Serios, ce fac? E ușor să le dau un test și să împart note de 2 și 3 (că mai mult nu ar lua, probabil) dar e etic? E profesional? Având în vedere situațiile? Chiar sunt in dilemă. Pot sa ii dau notă mică și „frumuseții”, nu prea excelează la alte capitole. Aici sunt probleme psihologice și sociale, pe care noi le cunoaștem. Putem acționa ca niste roboți sau ca niste oameni, dar cum ar fi corect? Ca să închei totuși într-o notă pozitivă, elevii de la liceul nostru au promovabilitate peste 90% la bac, înainte de contestații. Media „normala” era 70-75%. Cei mai mulți (70-80%) nu au luat meditații, pentru că nu și-au permis. E meritul lor în primul rând, și al profesorilor de la clasă.
Comentariu beton!12
@Mircea, eu nu stiu sa te sfatuiesc la obiect, dar am tinut sa-ti scriu ca sa-mi exprim admiratia. Esti un profesor caruia cu adevarat II PASA. Si asta a devenit o raritate in Romania.
De-ar fi mai multi ca tine.
@ Mircea, felicitări pentru rezultate!
Nu m-am gândit că nu te poți abține.
A sunat ciudat propoziția, în n context.
Problemele sociale ale elevilor sunt mari.
Dacă nu te întâlnești cu ele fiind într- o alta societate sau având un nivel de trai ridicat ( poți plăti activități, meditații, scoli private) nu prea ai cum să înțelegi.
Teoria e una, aplicarea alta.
E trist că mulți copiii sunt afectați pe viață.
@Florina, păi, ca bărbat, nu pot.zice că nu observ sau că nu sunt tentat. Uite, aici, pe grup, recunosc că mă atrage. Dar…am capul pe umeri, nu altundeva. Am copii mai mari decât ea, îi sunt profesor, nici nu se pune problema. Totuși, e greu de predat sau de evaluat la clasa aia, când ea vine decoltată sau stă în poziții care… arată multe. Nu e imaginația mea, am destulă experiență de viață încât să îmi dau seama ce face. Știu că e teribilism și dorință de validare acolo. Aș renunța la acea clasă, sincer, dar sunt singurul profesor pe discipline economice, nu pot face schimb cu nimeni. Habar nu am de ce i s-a pus pata pe mine, că la alti profi e ok. Pe de altă parte, clasa e cea mai bună. Nici ea nu e fată rea, merge in Erasmus, nu e obraznică, dar e ostentativă în a-și etala farmecele. Aparent, numai față de mine.
@Mircea, chiar înțeleg ce spui. Faptul că ești sincer, mă face să te apreciez și mai mult.
Unii tineri se fixează pe ceva/ cineva.
Poate anul următor se întoarce mai matură la școală.
Clar ca scoala m-a ajutat. Dar eu sunt unul din elevii care au avut parte de invatatori si profesori ingrozitori la clasele I – VIII. Si totusi cumva am supravietuit. Cred ca am stiut din totdeauna ca vreau sa fac istorie. Asa ca la liceu am supravietuit invarand doar ce am vrut si ce mi-a placut. Facultatea m-a ajutat foarte mult. Eu am facut parte dintr-o generatie in care am avut parte de profesori la facultate care ne-au invatat sa gasim informatia corecta si am invatat si sa cercetam. Practic asta fac si acum dupa multi ani chiar daca nu lucrez in domeniu. Cercetez si rezolv probleme pe care altii nu le pot rezolva.
Pot sa fac o mica comparatie cu clasele I – IV din România anilor ’80 cu clasele I – IV din Belgia zilelor noastre. Fiul meu tocmai a terminat clasa a IV – a la nici 10 ani. A invatat la scoala cam ce am invatat si noi. Adunari, scaderi, imultirea, impartirea, scris, citit, cateva notiuni de istorie, geografie si botanica. Dar diferenta tine aici de abordare si de ce ii va ajuta mai tarziu in viata. Ce au invatat in plus? Reguli de circulatie pe care va trebui sa le stii toata viata. In fiecare an au examen de mers cu bicicleta urmat de un examen final in clasa a 6-a. La sfarsitul clasei a 4-a au avut un examen pietonal de aproximativ 3 km, copiii mergand singuri si doar supraveghiati la anumite obstacole. Examen la care poti sa pici.
Invata sa inoate.
Copiii nu primesc diploma decat pentru diferite activitati si in nici un caz pentru media de sfarsit de an. De altfel nimeni nu stie cine e cel mai bun din clasa si cine e mai slab. Asta mi se pare extraordinar.
si la noi, in RO a fost la fel. Nu stiu cum e acum. Fiica mea a terminat liceul in 2014, gimnaziul in 2000. Ore de circulatie rutiera, cu multe aplicatii practice pe drum. Ore de sanitarii priceputi cu prim ajutor si ore de „pompierii priceputi”, ore de civica, de logica, de debate, de ecologie etc. Si da, pana in clasa a V-a nu au primit note, doar calificative care erau comunicate doar parintilor. Doar scoli de stat, nu am avut bani pt scoli private
Asta cu diplomele mi se pare si mie ceva exagerat la noi. S-a ajuns până acolo încât se dau diplome inclusiv pentru participare, când astea ar trebui sa certifice o exceptie, o excelență, un rezultat extraordinar. La ceremonia de absolvire a clasei I a fiului meu, a înmânat învățătoarea la diplome de a facut scurtă la mâini. Iar unii copii s-au supărat că nu au primit diplomă pentru ca au participat si ei la o plimbare cu bicicleta in curtea scolii…
Cu diplomele e la fel în Germania, Bavaria. Abia la terminarea liceului s-au aflat și cei mai buni elevi. Nici un cuvânt despre cei grei de cap.
Sincer să fiu, mi s-a părut mai ușurică școala ca în România dinainte de 1989. Fără teme (hai bre, ce e aia o problemă două pe trimestru?), fără lecturi de nici un fel, fără scris. Liber cu calculatorul de mână la examene, chiar dacă e unul de categoria științific.
Făcut regulile de circulație și bicicleta. Clasa 1 și 2 calificativele la sport veneau de la sala de înot. În clasa 5 toți au învățat ski în Austria. Era planificat în clasa 6 să facă dansuri clasice dar a picat.
Facultatea e mai chiznovată. Profii predă de parcă deja ai ști materia. Nu există să ai restanțe sau să nu frecventezi. Zbori și pa și pusi. Spre surprinderea mea, dacă la liceu (Gymnasium) era o problemă motivarea să învețe copii mei (învățau fluierând din mers, fără manuale), la facultate chiar se screm să învețe. Acum contemplu perspectiva că ăla micu să meargă în China naibii. E un Summer Camp mda, dar și Ceaușescu a fost prin China și au ieșit numai nașpete.
„Șansele egale” – decât un clișeu, ca să spun așa. Treaba este că suntem diferiți, de la naștere. La ce ar trebui să ne uităm, în primii ani, părinți și școală, este la ce avem noi aici? Ce poate și ce îi place acestui copil? Care îi sunt înclinațiile și limitele? Poate să devină inginer sau balerin? Sau orice. Până la urmă, fiecare are rostul lui. De ce să îl chinui cu ani de trigonometrie când poate să învețe tâmplărie sau croitorie?
În fine, liceul este plin de plictisiți fără chemare.
Problema școlii în general este mai complexă decât pare, chiar dacă unii credem că ne pricepem pentru că am trecut prin ea sau avem rude în învățământ.
@Laura, ce șanse egale are una care se trezește la 5 ca să prindă trenul cu unul care se trezește la 7.30 pentru că stă la 5 min de școală? Și știi care e culmea? Aia vine la timp, el întârzie
Mircea, exact ce spuneam – un clișeu. Bun pentru dosare, proiecte de politici sociale de tot felul, uneori discriminare pozitivă și cam atât….
Școala, așa cum e ea azi, e o porcărie sinistră care nu a evoluat de 3000 ani încoace. Același stil, tâmpit, mecanic.
Între timp transportul de la căruța cu cai a evoluat la avion, vapor, tren, mașină; locuințele la nave S.F. comparativ cu cele de acum 150 ani șamd.
Școala trebuie să moară pentru a renaște logică, pragmatică, concisă, utilă-n viață.
Avionul, vaporul, trenul, masina, etc. (computerele, satelitii, …) puteau exista fara scoala (matematica, fizica, chimie, etc.)? Eu zic ca absolut nu!
cand faci box primul lucru pe care il faci este sa te bati cu sacii. Sincer sa fiu, niciodata nu m-am batut cu saci, in afara salii de box. Deci, de ce te pun aia sa te bati cu sacii?
Problema in Romania nu este ca liceul baga cam multa materie in tine. Intre noi fie vorba, sistemu baga cam multa materie in 1-8.
Problema este ca informatia nu este adaptata perioadei. Desi, daca o luam ca pe componenta de „antrenament” este destul de irelevant. Si, THE BIG ONE, ca dupa ce ai terminat liceul esti omu ploii. Facultatile sunt mega de cacat. Nu avem nici una in top 500. Ce e peste top 100 inseamna „facultati meh”. Dupa 500 sunt „facultati ca sa intre si ele in top”.
Din punctul de vedere al unuia din top 10%. Termini liceul stiind cum sa rezolvi toata matematica. Stii toate varfurile din tara. Intri la facultate. Dupa 2 ani, stii cam pe unde tre sa te scarpini daca te manca urechea.
ca atare scoala are doua componente:
– baby sitter
-putina educatie
@animaloo, de acord cu ce spui tu de facultati. Fiul meu cel mare a facut calculatoare la Automatica din Bucuresti. Cand era student in anii mici a venit un nepot din SUA care studia si el cam acelasi lucru acolo. S-a uitat pe programa de la Automatica si a zis: la noi astea nu se mai studiaza de 10 ani!! Si al meu top 10%, in liceu premii la olimpiada nationala de informatica, chiar si lotul national largit intr-un an. Macar a avut un profesor la un curs de programare care a vazut ce si cum cu el si alti cativa le-a zis: asta este tema de final, o predati in ultima ora si nu mai veniti la curs ca asta este curs de incepatori si voi nu aveti ce cauta aici. Asa este la noi sistemul cu aceleasi cursuri obligatorii pentru toata lumea. Si pentru ca tot avea timp s-a angajat la o multinationala faimoasa din anul 2 si a facut in paralel si facultatea si serviciul. El sustine ca facultatea nu l-a ajutat cu nimic, l-a ajutat pregatirea intensiva din liceu si studiul individual.
Al mic care a facut software engineering in UK nu a avut niciun curs de matematica obligatoriu. Existau cursuri optionale de matematica si puteai sa le faci daca nu stapaneai notiunile de care aveai nevoie la programare dar nu contau la credite. Aveau cursuri de lucru in echipa – echipa primea o tema si fiecare cu bucatica lui. Si apoi fiecare echipa statea in ultimele zile in laborator 24 din 24 ore sa puna bucatile cap la cap, sa rescrie ce nu era bine si sa incarce tema finala pe site inainte sa expire timpul. Asta se intampla in 2009-2012.
aia arde. nu „vai…obosim la liceu”.
Socul intial il ai in prima sesiune. Cand realizezi ca toata materia de bac, si inca ceva, tre sa o inveti intr-o saptamana 🙂 Si, si mai socant: ca se poate.
Dar. Inveti degeaba. Prostii.
@Animaloo, cand am intrat la facultate cu aproape 8 credeam ca ca stiu istorie la greu. Am terminat facultatea si un masterat amandoua cu nota maxima. Dar cand am terminat eram sigura ca cunostintele mele nu sunt nici macar la genunchiul broastei🤷♀️
Asta inseamna a constientiza ca a invata niste manuale pe de rost nu inseamna ca stii ceva.
Cand vrei sa faci box prima data te bati cu unul de nasul tau. Daca ai stofa ajungi si la sac.
Tu povestesti cum te duci la box de moft, ca ai bani si vrei sa faci chestii, plm gen ski sau sala.
Daca te-ai dus la box si te-a pus direct sa te bati…
ah. Si rautatea zilei: daca teoria lu pitagora ti-a dat frisoane si nu prea ai reusit sa o intelegi…creierul tau nu e chiar cel mai potrivit 😀
Eu consider ca scoala m-a ajutat in viata. Din clasa I si pana la master, toate mi-au adus cunostinte pe care le aplic zilnic si probabil tot atatea cunostinte pe care le consider inutile. Am fost mereu inclinat spre stiinte exacte si m-am facut inginer, asa ca mie imi folosesc mai mult matematica si fizica. Probabil altora le folosesc mai mult stiintele umane. As adauga macar prin clasa a 8 a ceva materie care sa ajute la descoperirea fiecaruia si alegerea unui drum mai potrivit pentru fiecare si niste optionale reale (La noierau doar ore la care sa pierzi vremea si eventual sa iti cresti media). As elimina comentariile alea absolut infioratoare de la romana, religia, latina.
Cunostintele de baza le-am dobandit la scoala. As fi preferat si fara interactiune cu alti copii, nu mi-a placut niciodata interactiunea cu de-a sila. Si fara informatii / materii inutile, supraincarca mintea si tu ca si copil, nu stii sa prioritizezi. Pe urma devii un adult care nu intelege ca e mai important sa te ocupi de oala de pe foc care arde, nu de scama de pe jos. Asta vad la colegii mei pe care i-a „ajutat” foarte mult scoala, i-a facut sa „gandeasca”.
@DD: 🤣🤣🤣🤣🤣
Deci tre’ să facă omu’ 12 ani de școală ca să-nvețe cum să nu-și dea foc la casă?
Un astfel de individ trebuie gazat pentru că-n mod clar e mai util societății drept săpun.
@John, nu, ma refeream ca oamenii investesc foarte mult timp si energie disecand detalii neimportante, si pierd din vedere chestiunile „arzatoare”, importante.
Da’ daca tot veni vorba, niste cursuri obligatorii despre situatii de urgenta ar fi fost foarte binevenite la scoala.
@DD: am doi nepoți. Ăl mic (12 ani) a terminat al doilea pe școală, ăla mare (15 ani) e mai prost ca hârtia de budă folosită pe ambele părți (cu amenințări și câteva palme primite de la ta-su a reușit să intre la liceu și nu la profesională – ei, părinți cu facultate și masterat, că aia era durerea lu’ mă-sa). Atât acasă, cât și la școală, ambii au primit/primesc aceeași educație.
Iar în Austria, școala-i o glumă comparativ cu cea din România (mă refer la cantitatea materiei și a temelor primite).
Ar fi fost mai bine daca nepotul de 15 ani intra la profesionala si invata o meserie cat pentru capacitatile sau apetitul lui de scoala.
@DD: din păcate prostia și lenea merg mână-n mână, iar el e exemplul perfect.
Io-s de acord cu tine că le-am zis și io, dar mă-sa se jeluia de toți morții. 🤷♂️
No, trăim și vedem, da’ io-s foarte curios dacă are de gând să pună burta pe carte sau nu. 🤔
Cu toate nuanțele deja menționate, și la care achiesez fără rezerve, școala până la nivel de clasa a XIIa cred că este relevantă în formarea unui cetățean. Fie că este liceu vocațional (strung, patiserie, agricultură etc.) fie teoretic. Și indiderent de note, ceva ceva mai mult ca sigur tot se lipește de „loază”.
Facultatea, da, este over-rated, imho. Poți avea o viață f decentă și un nivel de cultură al mediei și fără a te forța părinții „să am copil la facultate”
Inteleg ca pentru fiecare profesor e importanta materia sa…pentru cel de istorie…istoria romanilor e fundamentul pentru formarea tanarului, pentru cel de mate…mai vorbim? „matematica e limba universala a omenirii”…nici nu sta la discutii (desi din punctul meu de vedere daca nu erau fizicienii, matematica…era buna numai pentru comert), …profii de limba romana?, pai din punctul lor de vedere fara Rebreanu esti un om mort…
nfine, ca e sistemul prost…da
ca sunt unii profi idioti…da
dar, si aici avem un mare DAR, sunt extrem de multi profesori dedicati si fac totul din pasiune, fiind tratati ca ultimii oameni atat de parinti, cat si de colegii lor. de mass-media nu mai zic: parca fiecare prof e tovarasul Johann 6 case din meditatii…
sunt elevi pe care scoala i-a scos din saracie..si eu sunt unul dintre ei, copil orfan, tatal bolnav si pensionat de boala taman cand aveam bacul de dat…am facut o scoala cu chiu cu vai prin Cluj, iar primul job a fost intr-o multinationala, unde am avut primul salariul cam de trei ori cat avea tatal meu pensie (deja normala) dupa 40 si ceva de ani de munca (intr-adevar electrician, dar electrician in cadrul unei mine, cu grupa I cu tot tacamul)…
nu aveam scoala, eram la saiba sau prin Italia sau Spania…nu e rau nici aia, insa eu as prefera altceva, scoala mi-a dat sansa sa aleg…
Dar, din nou, unul destul de mare, daca tot nu ne convine cum e sistemul, ar trebui sa ne implicam in schimbarea lui si sa nu ne oprim pana nu il schimbam. Asa, de pe margine, „chibitzam” fara rost!
Comentariu beton!13
Uite, eu sunt un profesor din ăla, tâmpit, care a intrat în învățământ după peste 20 de ani in privat, dintre care 16 in multinațională. De ce am hotărât să fac asta? Uite, dau din casă și va spun. Era în pandemie, fiică-mea era clasa a 7-a, o ajutam la temă la matematică (e departe de a fi calificarea mea, dar la matematica de 5-8 mă pricep binișor) și îmi zice „dar de la tine chiar înțeleg, de ce nu sunt toți profesorii ca tine?”. Ăla a fost un declick. Atunci am hotărât că asta vreau sa fac: să schimb sistemul și să îi ajut pe copii. Sistemul nu poate fi schimbat din interior. Suntem prea putini. Trebuie și presiune din exterior. Și e un proces de durată. Unii profesori sunt foarte slab pregătiți, nu neg asta. Nu vor putea fi înlocuiți in 2-3 ani, pentru că nu ai ce pune in loc. Ca să facem ceva in 5-10 ani trebuie sa ne unim toți forțele, profesori și părinți. Copiii sunt efectul acestei munci susținute. Scuze, dacă sună patetic.
Comentariu beton!19
Mie mi-a folosit. M-a ajutat sa imi dau seama ca imi place si ce nu, ce as putea face ani la rand, fara sa ma plictisesc.
Precizari: sunt aceeasi generatie cu berenger, ultima care a dat treapta a II-a, cu 5 probe la bac (romana scris +oral, mate si inca 2 la alegere: sport si engleza in cazul meu).
In generala cu putine exceptii am avut norocul sa am profesori buni care stiau sa te provoace, sa te faca sa devii participant activ la ora, nu un simplu spectator.
Am terminat generala cu cunostinte solide la romana si mate dar si istorie, chimie, sport, geografie, etc. Am fost anti-talent la muzica, desen si caligrafie (materie care regret ca nu se mai face acum). Am avut note de la 5 la 10, am luat si premii, insa cel mai mandru sunt de rezultatele de la olimpiade si alte concursuri la care participam din placere.
In liceu am avut doi diriginti extraordinari, in primul rand OAMENI si apoi PROFESORI.
Ne-au educat si daca astazi suntem unde suntem (45 in clasa, toti am facut o facultate si profesam in domeniile respective) e si meritul profesorilor care au stiut sa ne indrume fara sa ne forteze. Desi a fost clasa de mate-fizica, avem minim 5-6 doctori, economisti, filologi, teologi, scriitori, ingineri, IT-sti. Acum bag aia cu „pe vremea mea”: profesori erau in general cei cu talent si dorinta de a face aceasta meserie. Am intalnit si exceptii insa acum parca sunt regula.
Scoala din ziua de azi: nu cred ca generala e ok, cel putin gimnaziul mi se pare ca e foarte aglomerat dpdv al materiilor si al numarului de ore. In clasa a 7-a sa ai 2-3 zile pe saptamana cate 7 ore si restul cate 6 cred ca e enorm, la fel 30 de ore pe saptamana in clasele primare.
Plus ca toti care aveti copii stiti cam cat cantareste ghiozdanul. Recomandarea e sa nu depaseasca 10% in greutatea copilului. La fetele mele oscila intre 15 si 25% !
S-au redus orele de sport asta in conditiile in care nu mai prea exista cluburi sportive scolare (i.e. gratis) si avem o gramada de copii supraponderali, cu aversiune la ideea de miscare. Cuplat cu fast-food-ul si gaming-ul + social media in 10-15 ani o sa avem rate record de AVC-uri, depresii, obezitate morbida si altele. Hell, nici macar nu se mai pot juca pe terenurile de sport ale scolilor si liceelor. Aproape toate sunt inchise in vacante si dupa-masa „sa le protejeze”.
In liceu diferentele sunt enorme: atat intre licee cat si intre liceeni: atat dpdv al calitatii profesorilor, al dotarilor, al educatiei elevilor, financiar intre elevi sau elevi vs profesori.
In sistemul actual poti sa iei bacalaureatul si sa fi analfabet la propriu, nu doar functional.
Trebuie schimbat accentul de la memorare mecanica pe creativitate, corelatii interdisciplinare si initiativa.
Da, cine vrea invata ceva si razbeste, insa procentul e mult mai mic decat acum 20 ca sa nu zic 40 de ani. Sanse egale my ass ! Noi inca avem sute de scoli cu toaleta in curte, fara incalzire sau apa potabila. In septembrie 2021 erau cam 1500.
Ce sa vorbim de consilieri scolari sau psihologi care sa fie si pregatiti si acceptati/ascultati de copii si parinti ! Cand la noi e standard sa hotarasca parintii ce va deveni copilul inca de cand e sugar. Repet: noi cei de aici nu suntem reprezentativi pentru societatea romaneasca.
Apoi sunt problemele de legislatie si regulamente.
Nu e normal ca din cauza unui elev prost si badaran sa nu se poata tine ore iar colegii lui sa sufere din cauza asta. Pentru ca in acest moment la scoala, la fel ca in justitie, se poate manipula sistemul in favoarea infractorilor ale caror drepturi au precedenta in fata drepturilor victimelor directe sau indirecte. Exista cazuri de elevi care si-au bagat colegii in spital sau si-au atacat profesorii sau si-au agresat sexual colegele si au continuat scoala in aceeasi clasa cu victimele ! Pentru ca nu pot fi exmatriculati. Si de regula victimele au plecat/abandonat scoala.
Nu e normal sa platesti/penalizezi scoala sau profesorul in functie de mediile obtinute si promovabilitatea la evaluare nationala sau bac. Nu cand dotarile, conditiile si examenele nu sunt corecte si egale.
Am mai comentat la alt articol: sistemul trebuie refacut de la zero.
Numai ca nimeni nu vrea sa se apuce de asa ceva pe termen LUNG.
A pomenit cineva de finlandezi: in urma protestelor profesorilor si pe baza sugestiilor lor acolo s-a regandit sistemul si dupa cateva generatii au analizat rezultatele. Apoi au corectat si au asteptat din nou sa vada ce se intampla.
La noi se schimba „pe ici, pe colo, in punctele esentiale” la fiecare ministru nou al educatiei ! Si am avut 24 in 33 de ani fara a numara vreo 5 interimari !!!
Discutia e foarte lunga insa daca ar fi sa enumar ideea de baza asta e:
„Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învătământului și permisiunea fraudei la examenele studenților.
Pacienții mor în mâinile unor asemenea medici.
Clădirile se prăbușesc fiind construite de asemenea ingineri.
Banii se pierd în mâinile unor asemenea economiști.
Dreptatea se evaporă în mâinile unor asemenea juriști și judecători.
Crahul învățământului este crahul națiunii.”
Comentariu beton!27
Buna postare. Uite, avem un elev cu 2 la purtare. 320 de absențe neomotivate, amenințări la adresa profei de biologie, tentativă de viol l la adresa unei colege (mă rog, oficial e agresiune sexuală, că nu s-a întâmplat nimic, doar a tarat-o in toaleta și i-a rupt bluza, dar noi, care am intervenit știm ce urma). E minor, va repeta clasa. Se va întâlni iar cu profa de bio. Și cu colega. Oh, și cu noi. Dar de bărbați ii frică. E ăla părăsit de mamă la 6 luni și crescut de tată și bunic. Sincer, nu vreau să îmi imaginez de ce. Dar pot sa înțeleg
Total de acord. Am fost la o scoala generala foarte buna, iar in clasele V-VIII chiar intr-o clasa speciala de matematica. Desi ma pregatisem mult, la capacitate am clacat, coplesita mai mult de importanta examenului decat de volumul de informatii asa ca am ajuns la un liceu slab dar aproape de casa. De la colegi olimpici pe tara si profesori dedicati cu care puteam vorbi orice, am ajuns la colegi care beau in timpul orelor si profesori care le tratau pe fete ca viitoare teenage moms (si care nu cred ca indrazneau sa viseze la mai mult, dupa modul in care erau tratate). Am fost prima pe clasa de-a lungul anilor si a 3-a pe liceu la bac fara prea mult efort, cumva din inertia disciplinei din anii de generala. Nu am mai avut profesori care sa vorbeasca cu noi despre lucruri importante (pentru noi) , sa ne inspire, sa ne faca sa visam spre un domeniu, oricare, ajutandu-ne astfel macar putin sa ne orientam spre ceva. Desi am fost pe profil de mate-info cu multe ore de mate si fizica, cand am ajuns la Poli am avut mari probleme de adaptare la nivel, mai ales la fizica. Atunci am realizat cat timp am irosit la liceu. Iar profii, cu cateva exceptii… total dezinteresati, cu un picior aproape de pensionare dar nu voiau sa le lase locul asistentilor (cei care chiar ne invatau ceva la seminarii si laboratoare). Unii umpleau table intregi copiind de pe foi ingalbenite, fara sa scoata un cuvant.
Dacă ăia care au făcut Facultatea de drept și cu ăia care au făcut academia de poliție nu s-ar lăsa cumpărați de ăia care au făcut facultatea la privat, atunci ăia care au făcut o Politehnică, o Medicină sau o Arhitectură și-ar putea face treaba spre binele tuturor.
Ce vis frumos.
Eu cred ca veriga slaba e gimnaziul. Din anii de gimnaziu nu imi amintesc absolut nimic, dar apoi am avut bucuria unor ani de liceu (5) absolut minunati, profil pedagogic, unde profesorii ne tratau ca pe viitorii lor colegi. Eram incurajati sa citim, sa punem intrebari, sa vorbim in contradictoriu, sa ne spunem parerile ceea ce si faceam, intr-o atmosfera extrem de tinereasca. Astazi scoala mea este fizic o ruina, iti plange sufletul.
Am amintiri foarte neplacute legate de liceu, materie plictisitoare, aproape adormeam la ore , profesori inapti fara vocatie,cu cateva exceptii notorii. Si eu am afirmat mereu ca sunt necesare doar clasele 1-8, in rest formare vocationala . Un pic de schadenfreude, ma bucur enorm ca scoala isi capata locul meritat in societate 🙂
Ca o mica paranteza, stiu ca post industrializare s-a dezvoltat sistemul educational la noi, pentru ca era nevoie de forta de munca, nu pt sprijinirea individualitatii viitorului adult
Eu am terminat liceul fix acum 3 ani. Pot să spun că m-am simțit debusolată și nici în momentul de față nu pot spune cu exactitate pe ce ramură mă pricep cel mai bine, să zic că am o înclinație spre științele exacte. Aș fi simțit nevoia de mai multă motivare,unii profesori îti ziceau în față că de ce să alegi meseria aia că ce faci cu ea du-te la medicină, inginerie(meserii serioase ca să faci bani) sau că nu faci tu față acolo e prea greu( o colega voia la Academie). Mai multă comunicare, îndrumare și puțin mai mult interes( au mai fost și profesori care ne-au dat sfaturi și chiar au făcut dirigenție cu noi chiar dacă nu erau diriginți; era totuși oră de mate materie importantă și am apreciat că profesorul a ales să vorbescă despre viață). Acum m-am dus pe contabilitate, dar nu e ceva care să mă atragă foarte mult. Școala e importantă și te dezvoltă pentru societate, dar parcă uneori îti taie și aripile.
MA uit prin comentarii si vad un aspect care nu prea e bagat in seama. Spuneti ca liceul nu aduce mare lucru. Toti parintii vor sa si dea copii la mate fizica sau info (above average) sau la motoare termice sau tinichigii (below average). Nu conteaza ce vor copiii sau ce le spuen dirigintele de a 8 -a. Pai si atunci cum sa ti foloseasca liceul daca tu nu esti in clasa care ti trebuie /place. Rolul scolii este sa te invete unde sa cauti cand ai nevoie de o informatie, sa-ti formeze modul de a gandi. Pe mine personal, m-au ajutat atat scoala generala , cat si liceul. Bineinteles si facultatea. Era pe vremea cand studentii romani erau la mare cautare pe afara (semn ca totusi sistemul producea ceva). Am fost profesor de liceu vreo 8 ani. Pana cand a inceput treaba cu ” sa nu stresam elevul”. Aveam 80 dolari pe luna, cea mai ieftina chirie 100 dolari. Am plecat Acum sunt prof uni si indrum doctoranzi. Se cam face praf si segmentul asta (nu sunt in Ro dar cam peste tot e aceeasi tendinta). Pentru cei care tot aduleza sistemul finlandez. Si el incepe sa scartie. Merge la scoala generala si un pic la liceu. Nu poti invata cu tableta la toate materiile. Nu mai au ingineri, nu mai au parte tehnica buna. Angajeaza f multi rusi acum in aceste domenii. Nu vad care ar fi o solutie la problemele scolii actuale. totul pleaca de la mentalitate. Intr-o societate bolnava nu ai cum sa ai o scoala sanatoasa.
0
La ultimele Pisa au rupt estonienii
I-au facut si pe coreeni. Aia sunt top
@Elena
”dar parcă uneori îti taie și aripile.”
Uneori !? De cele mai multe ori !
Am zis să fiu indulgentă😆😆
Vin și eu cu un comentariu, să fie cifră rotundă (sau așa era când m-am apucat să-l scriu)!
Am terminat liceul în 1993, prima facultate în 1997, a doua în 2006, în domeniul în care lucrez și acum.
Aș fi vrut ca la finalul liceului să fim mai pregătiți pentru aspectele practice ale vieții, nu doar să fi absorbit tone de informații pe care le-am uitat în mare parte, unele imediat după examenul de bacalaureat. Nu aș putea să spun în ce măsură mi-a fost influențat modul de gîndire de către școală și profesori, dar înclin să cred că nu prea mult.
Eu personal am avut o oarecare înclinare spre limbile străine, pe care, din nefericire nu am exploatat-o la potențialul maxim (lenea, bat-o vina!). De exemplu, am învățat ușor franceza din școală, ceea de mi-a permis să lucrez de trei ori în medii francofone (e drept, nu e franceza de Sorbona, mai mult autodidact, dar am luat note bunicele la testări și selecții fără meditații sau pregătiri cu persoane specializate, am fost lăudat de francezi și africani francofoni cu școală în spate că mă descurc bine). În schimb, nu știu de ce nu am avut aceeași plăcere să lucrez și la engleză, deși mă descurc mai mult decât onorabil (thanks MTV, Cartoon Network și tonele de filme anglo-americane cu subtitrare, of course!).
Din nefericire, am observat că și în cazul copiilor mei (20, respectiv 15 ani) fenomenul este identic: multă materie, iar aplicabilitate practică spre zero.
Că tot am adus în discuție limbile străine, fiica mea studiază în prezent portugheza și franceza. Am frunzărit și eu puțin cursurile ei (la franceză, bien sûr, portugheza mea fiind absolut nulă) și am constatat că se face prea multă teorie și mai puțină parte conversațională. Dar asta este doar părerea mea, nu neg rolul teoriei și al gramaticii (putain, fără ea e degeaba!), dar, în opinia mea studiile de limbă străină ar trebui să-ți permită să te exprimi cu ușurință în limba vie a momentului.
Dar nah, asta e doar părerea mea de nespecialist (vag)autodicact, pe care o exprim aici, chiar dacă nu a cerut-o nimeni!
P.S. Dacă sunt aici specialiști în domeniul limbilor străine (nu contează care), mi-ar face plăcere să primesc niște explicații mai amănunțite privind modul de învățare.
In suedia se pune foarte mult accent pe vorbit. Se baga si gramatica, dar baza e vorbitu
Daca ma intrebai acuma 20 de ani, iti ziceam ca scoala romaneasca e cea mai tare. Intre timp copiii mei au terminat scoala in sistem vestic si am realizat ce carente majore am si acuma. Om fi noi buni in meseriile noastre, dar nu putem sa comunicam cit sintem de buni, trac de vrobit in public, de structurat o prezentare care sa atraga si sa influenteze. Scoala copiilor mei I-a invatat de la gradinita sa faca prezentari, sa isi sustina punctul de vedere logic, toate materiile aplicate pe exemple concrete din viata de zi cu zi.
Vasilescule, cum să fie inutilă, vai de mine. Am adunat în liceu (încă seminar teologic cu fițe în oraș de cinci stele, ehem) niște life skills de nota 10.
Ia să le luăm la rând.
La profesori am învățat că profesionalismul unei persoane nu garantează caracterul, așa cum nici caracterul nu garantează abilitățile profesionale, iar ocazional ai ghinionul să nimerești indivizi care ratează la ambele capitole și totuși sistemul îi promovează și apără. Am învățat cum strânge tagma profesorilor rândurile când unul dintre ei este tras la răspundere, ca apoi să își plângă de milă pentru lipsa de respect.
Am învățat de la colege forma de promovare cu fofoloanca, poți să îți bagi rujul în ochi de mută ce ești, dacă oferi și se acceptă, n-ai nici o jenă cu trecerea clasei 😀 Management corporativ toată ziua.
Am învățat că e mai important renumele școlii decât adevărul și că toată conducerea este perfect dispusă să participe tacit și să apere traficanți de droguri, doar pentru a nu produce zgomot care să le atingă reputația.
Am învățat că nimeni nu e intangibil și o stângă corect aplicată aduce la realitate abuzatori indiferent că sunt în clasă sau în spatele catedrei.
Spune tu, nu sunt lecții prețioase?
Ba da, boss. 😁
Sigur ca sunt.
Cred că la fel a fost și cu copii mei. Au făcut același liceu ca Markus Söder, prim-ministrul bavarez și doi directori s-au făcut luntre și punte să protejeze renumele școlii în cazul unui băiat al meu dar și ala altora din clasa cu ștaif.
Cu intangibilitatea nu au apucat, dar eu am apucat la greu în generală.
Primele opt clase au fost ok. La liceu nu ma duceam la scoala decat ca sa trec clasa, nu inteleg de ce ma treceau. Intr-a doispea au platit parintii meditatii loazei, am intrat la cibernetica, am lucrat in IT, am emigrat, la 42 de ani vreau sa mai fac o facultate. Tot IT, dar vreau sa simt ca fac scoala. Scoala romaneasca, incepand cu liceul, m-a invatat umilinta si „pupa-i in bot si papă tot”.
Categoric da. Mi-a deschis ochii, că sa zic așa. Nu fac acum nimic din ce-ar fi trebuit să fac „conform pregatirii”. Sunt un inginer ratat, as putea spune. :))) Și nu folosesc zilnic teorema lui Pitagora, dar tot cred că a fost ok școala aia, așa cum a fost ea (și ce mult e de-atunci …).
Iar acum nu sunt dintre părinții cu stresul notelor și cu pregătiri pentru copii, ‘ca așa trebuie și așa face toată lumea’. Am 3 copii și până acum, doar unul a avut nevoie de vreo câteva ore de pregătire (și câteva înseamnă aproximativ o lună înainte de examen). Nu a fost ideea mea, ci a copilului, ceea ce spune cred destule atât despre copil, cât și despre profesorul lui de la școală. Un profesor foarte bun, dar care nu mai rezona in acel moment cu copilul (până la urmă și profesorii sunt oameni). Problema a fost observată la timp și rezolvată corect și simplu. Toate au revenit la normal, copilul și profesorul au rămas prieteni, iar eu nici nu-l cunosc (pe profesorul de la clasa vreau sa spun. L-am văzut pe la ședințele cu părinții doar). Copilul e licean acum :)) și vrea ceva, ce eu cred că nu i se potrivește. Dar până la urmă e viața lui :))) și mai avem vreo 3 ani de studiu.
Celălalt copil tocmai a terminat o facultate „afara” dar tot nu a făcut meditație în școală și nici în liceu. N-a avut probleme la admitere și nici în facultate. Crede că școala românească e o prostie și că nu-i folosește la nimic :))) deși nu s-a născut „filozof” (și eu sunt martor), dar e părerea lui. A mea e că a avut noroc de profesori buni, fantastici, extraordinari … în școala aia românească 🙂 inutila.
Cel mic :)) nu prea a avut noroc și ne-am trezit în a V a că parcă e prima zi de școală. A fost un pic de munca pentru el 🙂 și de răbdare pentru mine. Dar suntem ok. A recuperat într-un an aproape tot, doar cu profesorii de la clasa. Bine și un pic de ajutor de la mine, dar nu cine știe ce. Adică nu-i făceam temele (nici nu cred că aș mai ști acum mare parte din ele), doar aveam grija și „convingerea” clara că e treaba lui sa le facă.
Poate am noroc de copii buni, poate am avut noroc noi toți (eu și copii) de profesori extraordinari. Cine știe?
Cert este că școala ar trebui sa se dezvolte și ea odată cu noile generații, nu să rămână împietrită in anii 70. Dar și mai cert este că PROFESORII, aceia adevărați, își fac treaba, așa cum știu ei (și știu bine). Poate ar trebui sa fie mai mulți. Poate ar trebui sa fie văzuți și auziți ei, nu ceilalți. Din păcate sunt prea ocupați să crească oameni mari. Și o fac in orice condiții.
0
Scoala romaneasca are nevoie de dascăli cu vocație și cu burta plina; de un sistem administrativ flexibil și adaptat realităților curente.
Copiii sunt deschiși la nou iar cei mai multi dintre ei (fără super averi ale părinților) sunt dornici de cunoaștere și de a reuși în viață (a-și depăși condiția).
Am vazut mai tarziu postarea, dar vin si eu la spartul targului. Daca m-a ajutat scoala in viata? Liceul adica, pentru ca de asta ai scris articolul.
NU.
Am facut gimnaziul in acelasi liceu. Oras mic, distrus de tranzitie, sarac.
Gimnaziul a fost OK, liceul diametral opus. Era perioada in care mai toti profesorii tineri si cu perspective fugeau de/din invatamant, tranzitia salbatica, saracie lucie si agravanta.
Asta putea fi un motiv, ca am avut in liceu o serie de profesori tampiti, nepregatiti, in fine.
Spun ca gimnaziul a fost OK pentru ca vazand cu ochiul adultului, cam toate materiile aveau folosul lor in viata de zi cu zi.
Pastrez o amintire frumoasa profesorului de matematica (sever dar corect), profesoarei de romana care ne-a injectat gramatica in sange (stiu, nu scriu cu diacritice, dar asta e din lene), profesorului de istorie care venea pregatit la fiecare lectie si se bucura cand se iscau discutii. Si nu doar ei.
Liceu? strict vorbind de materii, praf. Manualele de limba romana mi se pareau scrise de oligofreni. Nu se facea gramatica (nu stiu daca s-a schimbat asta, dar ma indoiesc). Matematica, mai ales in clasele a XI-a si a XII-a, inutila. Nu am vazut rostul fizicii si chimiei daca nu esti la o clasa de profil.
In general materie multa, inutila, fara aplicabilitate in viata reala, stufoasa, bazata pe tocit.
Si in ziua de azi mi se pare jenant ca in scoala nu se studiaza lucruri ca literatura universala, notiuni de gospodarie (gatit, reparatii de baza prin casa) sau alte chestii pe care sa le folosesti in viata.
A, si temele. Eventual teme pentru vacanta de iarna, sute si sute de integrale. Asa dadea profesoara de matematica, o scarboasa. Am fost in vacanta de iarna la bunici, la vreo 500 de km, cu parintii, cu caietul de matematica dupa mine. Nu aveam cum altfel iar tema trebuia facuta „ce, ai chef de note mici? ti s-a urat cu binele?”
Desigur ca daca nu esti tampit le inveti singur, dar scoala romaneasca prefera sa te invete chimie organica, pe care am folosit-o de exact 0 ori in viata si cam de atatea ori o voi si folosi.
La mine a fost frumos faptul ca de acasa se acceptau note de la 9 in sus (si desigur, 9 sa fie exceptia). Singura parte buna ca ai mei nu au avut posibilitati mari a fost ca nu s-a pus problema de meditatii. Altfel sigur ma trimiteau fara comentarii.
Prea putine lucruri am invatat in liceu de la profesori. Cum sa fii un idiot care isi bate joc de ora, cum sa tragi cu ochiul balind la eleve, cum sa dai nas in nas cu elevii in carciuma de langa liceu, beat ranga fiind, in timpul orelor.
Iar de la unii colegi, cum sa chiulesti, sa nu faci nicio tema tot anul, cum sa fii in stare de corigenta pana in ultima saptamana, cand miraculos se indreapta media la 5 si cum sa iei bacul cu media 9 cand tu nu stii sa citesti coerent (vreo 3 din clasa, cu parinti influenti).
Iar dupa liceu m-am prins repede ca stiam din toate cate putin si nimic bun din ceva. Am avut bafta cu admiterea pe baza de dosar, am dat la o facultate foarte generica. Daca era sa dau examen de admitere la ceva, nu stiu daca luam.
Si chiar si in facultate desi presiunile de note de la 9 in sus erau aceleasi, am preferat sa termin cu tocitul. Invatam cat sa iau examenele, cu note mici deseori si atat. Nici facultatea nu m-a ajutat cu nimic in profesie.
Un text scris acum 3 ani. Este (foarte) lung, dar poate fi un ‘argument’ in favoarea ‘scolii’ (si a matematicii, nu neg!).
“10 motive ca să iubim MATEMATICA”
Just kidding!
Marius Teodor Spînu
Acum aproape 2 luni, domnul profesor Aurel NEICU, Director al Colegiului Naţional “Ştefan cel Mare” din Hârlău, liceu pe care l-am absolvit şi eu acum peste 35 de ani (este adevărat, pe atunci se numea Liceul Industrial de Chimie), mi-a adresat rugămintea de a scrie un articol pentru anuarul liceului pe care cu onoare şi mândrie îl conduce. În scurta discuţie telefonică (eram în pauza unui curs!), mi-a spus succint că ar fi încântat dacă aş putea scrie despre ‘frumuseţea ascunsă’ a Matematicii şi aş prezenta măcar o parte din motivele pentru care ar trebui să o ‘înţelegem/învăţăm’.
Deoarece mă simţeam oarecum vinovat (îi mai promisem, chiar de două ori, în anii trecuţi că voi scrie un scurt articol pentru liceul la care am fost elev) am fost imediat de acord şi nu am insistat asupra temei, ci doar asupra dead-line-ului (am un semestru foarte încărcat, cursurile sunt on-line, examenele on-line, peste 2.000 de studenţi,… so, you catch the idea!). Ulterior, l-am rugat să fie niţel mai specific, să nu dau cu ‘bâta-n baltă’ chiar de tot, şi-mi trimite titlul pe care l-aţi citit mai sus.
Parcă s-a prăbuşit cerul pe mine, nu era suficient că trăim în cel mai dificil an posibil, cu pandemia asta nenorocită de Covid 19, dar trebuia să găsesc/inventez 10 (zece!) motive pentru care elevii să “iubească” MATEMATICA!!! Eu, care se pare că nu găsesc nici măcar unul ca să-i fac pe studenţii mei să ‘înţeleagă’ şi apoi să ‘înveţe’ matematica (altfel cum vă explicaţi că peste 50% dintre ei ‘pică’ examenele, doar nu este vina lor, desigur este a profesorului, adică a mea!).
Probabil Aurel, profesor de Mate şi el, ştia că-i o sarcină imposibilă, dar ce şi-a zis: “lasă, Marius a fost politician, iar ăştia mint cum respiră, deci dacă s-a descurcat el să-şi ‘aburească’ alegătorii, se descurcă el şi cu nişte copii de liceu!” Totuşi, căpos şi orgolios cum sunt (poate o parte dintre cei care vor citi acest text îşi vor aminti de anii tinereţii mele), am decis să ridic mănuşa aruncată (eufemistic vorbind, de fapt ditai muntele de plumb) şi să scriu un text despre IMPORTANŢA matematicii.
Importanţa ei în lumea reală, nu doar teoretică, dar şi de ce pare/este totuşi aşa de greu de înţeles şi învăţat.Şi sper ca măcar o (mică) parte dintre elevii care vor citi acest text să găsească măcar un motiv pentru care SĂ ÎNVEŢE şi mai ales SĂ ÎNŢELEAGĂ “Matematica”. Pentru că matematica (ca şi fizica, chimia, biologia, etc.) nu poate fi învăţată fără a fi înţeleasă! Da, stimaţi elevi, puteţi memora formule, algoritmi de calcul, tehnici de rezolvare a problemelor şi exerciţiilor matematice, dar aceste noţiuni dacă nu ‘le-aţi înţeles’ nu le veţi putea folosi niciodată în viaţa reală într-un context diferit (tehnic, economic, ingineresc, etc.), care nu v-a fost ‘predat’ şi pe care aşadar nu aţi putut să-l ‘memoraţi’ şi asta-i o mare pierdere. Poate, după ce o înţelegeţi dragi elevi, unii dintre voi vor ajunge să o şi IUBEASCĂ!
Din punctul meu de vedere sunt 3 motive fundamentale pentru care foarte mulţi oameni (foşti, actuali şi viitori elevi/studenţi) ‘urăsc’ matematica şi anume:
1) Matematica nu poate fi înţeleasă şi deci învăţată pe ‘porţiuni’ şi doar din când în când.Efortul necesar este unul continuu, de zi de zi, săptămână de săptămână, an de an! Dacă, să zicem la Geografie (sau Istorie sau …) nu înveţi azi despre Munţii Carpaţi (păi tocmai m-a ascultat şi am luat nota 8, am să învăţ lecţia din săptămâna viitoare…, hey actual students, ring a bell?), o să poţi învăţa peste 2 săptămâni despre Munţii Alpi fără probleme. De ce? Pentru că nu sunt conexiuni vizibile şi obligatorii între cele două subiecte. Poţi învăţa Istoria Imperiului Bizantin chiar dacă ai chiulit la ora/orele în care s-a predat Istoria Imperiului Otoman, deoarece legăturile (care există!) dintre cele două subiecte sunt determinante/importante doar pentru specialişti, dar nu şi pentru învăţarea la nivel de cultură generală.
Din păcate la Matematică (Fizică, Chimie, etc.) ‘aşe nu se poate’, fiecare noţiune se leagă de următoarea, este ca o za într-un lanţ lung, lipseşte o za se rupe lanţul! Sau o analogie şi mai bună, fiecare noţiune matematică înţeleasă şi învăţată este ca o cărămidă bine pusă într-un zid. Dacă lipsesc una-două-nouă cărămizi sau sunt strâmb puse în zid (adică neînţelese logic, memorate doar mecanic), foarte repede zidul devine şubred (elevului îi vine din ce în ce mai greu să înţeleagă noile noţiuni, chiar dacă ‘se chinuie’) şi chiar se prăbuşeşte (elevul renunţă la a mai încerca să mai înţeleagă ceva, face doar formal/mecanic nişte calcule şi atât.). A învăţa matematică nu este un sprint de 100 m, ci un maraton!
2) Limbajul specific (simbolurile matematice), abstractul unor noţiuni teoretice şi poate o formalizare exagerată (asta apare deseori din dorinţa de perfecţiune în expunere şi rigoare în demonstraţie a matematicienilor!). Unele nu pot fi evitate (o teoremă scrisă concis cu simboluri matematice, universal înţelese de matematicienii din lumea întregă, chit că vorbesc chineză, turcă sau hindi, ar lua jumătate de pagină scrisă în cuvinte pe care le-ar putea citi – nu şi înţelege – ne-matematicienii), dar altele da, în special formalismul ultra-riguros şi prea abstract în enunţarea unor principii/enunţuri matematice. Aici, profesorii de matematică au un rol deosebit, ei pot ‘să decripteze notaţiile, respectiv textul matematic, să-l ‘traducă’ iniţial într-un limbaj mai ‘omenos’!
La urma urmei, v-aţi uitat (aproape) toţi la o reţetă scrisă de un medic, la o foaie de analize medicale sau chiar la un dosar medical. Aşa-i că nu înţelegeţi (mai) nimic! Pentru că şi doctorii folosesc limbajul lor specific ca şi matematicienii! Să nu mai vorbim de ingineri sau de informaticieni!
3) Importanţa Matematicii! Câţi dintre dumneavoastră (elevi, părinţi şi poate chiar unii dintre profesori!) nu v-aţi întrebat: “La ce-i bună matematica asta, la ce-mi folosesc polinoamele, matricile, derivatele, integralele etc.? La nimic, uită-te la Becali, este miliardar fără să ştie matematică!” Din păcate, vina pentru un astfel de raţionament, este (în totalitate aş spune) a noastră, a PROFESORILOR DE MATEMATICĂ! De ce? Pentru că NOI, profesorii de matematică nu am reuşit în 4 ani de gimnaziu + 4 ani de liceu + 3 ani de facultate să aratăm elevilor/studenţilor noştri (decât în mică măsură!) aplicaţiile practice ale MATEMATICII, cele din viaţa reală, cele fără de care astăzi viaţa multora dintre noi ar fi mai grea/mai anostă/mai … (Facebook, Google, Waze, carduri bancare, plăţi on-line, securitate cibernetică etc. – ce ziceţi, aşa-i că nu aţi bănuit că fără matematică nu existau ?). Cele care nu ar face poate ca elevii să ‘iubească’ matematica, dar măcar să nu o urască şi eventual să încerce să o înţelegă!
Evident că ne mai pot da o mână de ajutor şi colegii noştri care predau Fizică, Informatică, Ştinţe Tehnice etc., dar noi suntem cei care ar trebui să ‘ridicăm perdeaua’ arătând elevilor noştri dacă nu “frumuseţea”, măcar UTILITATEA practică a matematicii! Cum putem realiza acest lucru? Este adevărat că nu am fost învăţaţi despre partea aplicativă (sau prea puţin) în Facultatea de Matematică, deoarece şi acolo profesorii universitari încercau doar să ne înveţe ‘mai multă matematică’ fără a ne arăta şi aplicaţiile uriaşe ale acestei disciplineîn viaţa cotidiană – de multe ori ei crezând că noi, studenţii de la Matematică ştim deja! – dar există INTERNETUL şi GOOGLE search (apropo, fără algoritmii şi tehnicile matematice aceste tehnologii nu ar fi existat!).
De exemplu, fără matrici nu poate fi introdusă noţiunea de ‘valori şi vectori proprii ataşaţi unui operator liniar’, iar fără ‘operatori liniari (un fel de funcţii liniare generalizate)’ numeroşi algoritmi de inteligenţă artificială nu ar fi putut exista (da, opţiunea de autopilot/self driving a maşinilor electrice Tesla nu putea fi implementată fără noţiunea matematică de ‘operator liniar’!).
Jocurile pe calculator, fără noţiunea de ‘matricea schimbării de bază într-un spaţiu liniar’ nu puteau fi inventate/programate. Toată aparatura electronică modernă nu ar exista fără noţiuni matematice ca ‘serii Fourier, transformată Fourier, derivate parţiale etc.’. Google Maps sau aplicaţia Waze nu ar exista fără teoria matematică a grafurilor. Ştiaţi că mai mult de jumătate dintre câştigătorii Premiului Nobel în Economie sunt matematicieni? Este adevărat că nu există un Premiu Nobel pentru Matematică, dar nu ăsta a fost motivul pentru care mai mulţi ‘matematicieni’ decât ‘economişti’ au câştigat acest prestigios titlu, ci datorită faptului că modelele matematice aplicate în economie au avut un impact uriaş în business-urile din lumea reală! Ştiaţi că piaţa bursieră a produselor financiare (contracte futures, contracte cu opţiuni, etc.) care este actalmente de 20 de ori mai mare (valoric vorbind) decât bursa tradiţională, a apărut în 1979 şi are la bază un model matematic (numit modelul Black-Scholes-Merton după numele matematicienilor care l-au ‘inventat’, primii doi câştigând Premiul Nobel în Economie pentru teoria care stă la baza acestui model) bazat pe ‘ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale de tip stochastic’?
De fapt toate noţiunile matematice predate la liceu sau facultate, au fost inventate cu zeci şi sute (chiar mii în geometrie) de ani în urmă! De ce? Dintr-un motiv foarte simplu: necesitatea “modelării matematice a fenomenelor fizice, mecanice, economice, etc.” pentru a putea să le studiezi fără să faci neapărat experimente practice, care de multe ori nici nu sunt posibile. Adică, nu te apuci să construieşti un vapor adevărat şi-l lansezi la apă ca să vezi mai apoi dacă pluteşte sau nu. Întâi faci un model matematic, calculezi cum trebuie să arate conform legilor fizice ‘scrise’ matematic şi apoi îl construieşti!
Asta face de fapt matematica, ne ajută să înţelegem realitatea concretă! Forţa gravitaţională (magnetică, electrică, nucleară, etc.) nu o vezi, nu are gust sau miros, nu poţi ‘pune mâna pe ea, să o pipăi, să o simţi’, dar îi ‘vezi’ efectele! Pentru a le putea ‘modela matematic/abstract’, matematicienii au inventat conceptul matematic de “vector” (liber, legat, alunecător) şi asta s-a întâmplat cu sute de ani în urmă (noţiunea de ‘vector’ se predă începând cu clasa a VI-a!). Programele anti-virus, criparea datelor în aplicaţiile de e-mail sau telefonie mobilă nu ar exista fără noţiunea de ‘numere prime’ şi a proprietăţilor acestora (se predau în clasa a V-a!).
Toate acestea şi multe altele, pot fi nişte scurte ‘povestioare’ la introducerea fiecărei noţiuni noi introduse la ora de matematică, care să arate ‘utilitatea practică’ a acelei noţiuni, o scurtă istorie a contextului apariţiei şi (eventual) câte ceva de ‘inventatorul’ acesteia. Şi cred sincer, că dacă am proceda în acest mod, din ce în ce mai puţini elevi/studenţi ar “urî” MATEMATICA! Poate n-ar iubi-o, dar ar înţelege utilitatea predării şi învăţării ei!
În final, am să încerc să ofer un motiv pentru A ÎNVĂŢA MATEMATICA: BANII!
Vreţi mai mulţi bani şi un trai mai bun? Nu aveţi pile, nu faceţi politică la vârf (pe bani mulţi), nu aveţi calităţi de antreprenor/investitor pentru a face ‘afaceri bănoase’, învăţaţi cât mai multă matematică! Cele mai căutate şi bănoase profesii astăzi, dar mai ales în viitor, cer cunoştinţe serioase de matematică. Informatică, automatizări şi calculatoare, robotică, orice tip de inginerie, bio-inginerie, criptografie şi securitatea datelor etc. nu pot fi învăţate şi profesate fără cunoştinţe solide de matematică. Practic, nu există domeniu uman de activitate în care matematica să nu aibă o influenţă, chiar dacă de multe ori discretă sau practic invizibilă pentru imensa majoritate a oamenilor/utilizatorilor/consumatorilor.
În toate prognozele făcute de specialiştii din resurse umane privind competenţele necesare peste 10 ani, abilităţile matematice sunt pe primul loc.
În informatică sunt şi vor fi din ce în ce mai căutaţi programatorii cu abilităţi matematice superioare. Arhitecţii de sisteme informatice, programatorii din IA (Inteligenţă Artificială), Machine Learning, Reţele Neuronale, Algoritmi Genetici etc. trebuie să aibă o pregătire matematică foarte avansată, de aceea sunt și de 5-10-20 ori mai bine plătiţi cu un programator obişnuit! Mai mult, o parte din testerii de programe ,dar şi ‘average programmators’ nu vor mai fi aşa de căutaţi ca astăzi, deoarece ‘codul’ pe care îl scriu ei astăzi va fi scris mâine de alte programe informatice!
În încheiere, dragi elevi vă destăinui un ‘mare secret’: “singura limbă pe care o ‘înţeleg’ calculatoarele/smartphones este MATEMATICA!”. Limbajele de programare nu fac altceva decât ‘să traducă’ matematica într-un mod în care calculatoarele să o poată folosi!
Deci nu ezitaţi, ÎNVĂŢAŢI MATEMATICĂ PENTRU A AVEA MULŢI BANI ÎN BUZUNAR/PE CARD.
Dar nu vă faceţi profesori de matematică, că noi nu câştigăm mulţi bani! Decât dacă IUBIŢI cu adevărat MATEMATICA!
N-o iubeste nimeni :))
Liceul a fost si este un purgatoriu.
I-am spus fiului meu ca sa ramana sanatos la cap este obiectivul principal.
Intre profesori – prea multi frustrati si necontrolati psihiatric plus cativa pensionari lipiti de catedra liceului, in timp de tinerii pleaca din tara.
Pregatirile sunt baza. Si chiar si pregatirile ( pentru facultate) se fac adesea in alte orase.
Trist.
Scoala romaneasca este nasoala, chiar si in clasele I-VIII. Am doi copii care urmeaza cursurile unei scoli de top din Bucuresti, copii bursieri. In primii ani toti sunt de FB, la gimnaziu intalnim materie multa si inutila, profesori bazati exclusiv pe pregatirea copiilor separat de scoala si frustrari multe, multe: materii neinsemnate cu profi frustrati, care cer de la copii mai mult decat se cere la materiile de baza, doar pt ca simt ca nu sunt „importanti” si vor sa devina… In teorie ne spun ca elevii trebuie sa faca sport, sa se relaxeze. Copiii nu mai au timp nici sa respire, in timpul saptamanii au program mai lung decat adultii, iar weekend-urile sunt dedicate si ele temelor si invatatului. Cum sa motivezi un copil care nu are timp deloc sa traiasca pt el??? Din moment ce copiii dau examen la romana, mate si limbi straine dupa cei 8 ani, pt ce au nevoie sa devina experti, la materii pe care nu se stie daca le vor studia in viitor? De ce nu se gandeste ca orele de geografie, istorie, biologie, latina, religie, muzica, desen, sa fie ore de cultura generala? Si decizi la liceu care dintre materii doresti sa le aprofundezi! La sport se doreste sa sara in lungime perfect (desi ei nu mai au timp sa faca sport), la muzica sa invete doimi, patrimi, optimi, in loc sa fie despre cultura muzicala, la istorie sa invete perfect ani si domnii si razboaie, la geografie sa stie perfect continente cu tot ce inseamna ele si lista poate continua. Sunt extrem de dezamagita si incerc sa-mi sustin copiii cat pot de mult si de bine. Sunt o persoana pe care scoala a ajutat-o mult in viata, dar totul se facea altfel: aveam timp sa invatam si profesorii stiau sa isi predea materia si sa ne faca sa fim interesati, aveam timp sa ne jucam in fata blocului sau sa plecam vacanta intreaga la bunici la tara, fara sa ne fie teama ca revenim la scoala si vom fi bombardati de informatii infinite si inutile…
Mediul privat nu da doi bani pe scoala noastra pentru ca ne vrea SCLAVI. Cum sa-l intereseze pe fermier nutritia vacilor sau bolile porumbului atata timp cat el nu are decat 4 clase. Evident ca o sa zica „ce ma intereseaza pe mine ca ai invtat tu biologie in scoala si ai facultate. Tu treci si raneste la vaca”