Articol scris de Iulia.
…
Nunu, stați liniștiți, nu mă apuc să fac vreo analiză socio-economică sau geopolitică sau de altă natură d-asta la care nu mă pricep și să vă scriu părerea mea despre protestele celor din învățământ sau de la Sanitas sau mai știu eu de unde.
Ntz. Noi vorbim acilea de chestii mult mai simple, dar cu care știu cu siguranță că mulți dintre noi trăim (sau, unii mai norocoși, au trăit și au supraviețuit să povestească) zi de zi. Și anume, despre protestele copiilor.
Bănene, nu știu alții cum sunt, da modelu ăsta de plod cu care ne-am procopsit noi ar putea ieși lejer campion la Olimpiada de Proteste și Smiorcăieli pe Teme Diverse, dacă s-ar organiza vreodată așa ceva.
Adică nu, mint când zic că nu știu alții cum sunt. Că știu. Că-i văd în jur. Sunt fix la fel, cu mici variații. Unii-s mai pașnici decât ăsta al nostru, alții-s mai drăcoși. Dar toți, absolut toți au un talent incredibil de a găsi motive de smiorcăială, văicăreli și proteste din cele mai bizare motive.
Fiți atenți aici, vă dau un exemplu: fi-miu merge la înot, de două ori pe săptămână. Că după ce ne-am chinuit doi ani și io și tac-su să-l învățăm câte ceva despre flotabilitatea organismului și deplasarea acestuia prin apă, turuind amândoi precum Moise-n pustiu, am decis că e mai bine așa. Să meargă în mod organizat, cu niște profesioniști antrenați, să se descurce ăia cu el.
Ceea ce au și făcut oamenii. La modul că a început cursul în martie, iar acu e în stare să înoate fără aripioare, colăcei și alți asemenea adjuvanți. Bun, înoată e un pic mult spus, e mai degrabă așa, cam ca un cățel în apă. Dar plutește, nu se duce la fund precum un bolțar.
Dar divaghez. Ideea e că merge la înot. Iar azi dimineață când l-a predat tac-su regulamentar, instructorul i-a povestit că data trecută, distinsul fiu s-a pus pe jale și pe plâns și protestat la finalul orei. De ce credeți voi, oare?
Păi vă zic eu: pentru că omul, mânat de bunăvoință, a zis să ajute plodul cu strânsul boarfelor, așa că s-a apucat să îi bage în rucsăcel prosopul, șlapii, astea, mna. Chestie care aparent pentru domnul fiu a reprezentat o adevărată tragedie greacă, soldată cu lacrimi de crocodil. Pentru că el voia să-și pună el, singurel, lucrurile în rucsac. Și n-au reușit să-l potolească pe nebun până n-au scos toate catrafusele din raniță și nu l-au lăsat să și le pună singur la loc.
Păi dacă nici ăsta nu e motiv de jale, ziceți și voi! [insert aici smiley d-ăla care își dă cu palma peste frunte]
Alta. La ei la grădiniță au niște coșuri în care au sticlele cu apă. Fiecare grupă are alt coș, ca să știe fiecare plod unde să-și caute hașdoioul când îl pălește setea a mare.
Peste zi, coșurile astea sunt în clase. Atunci când îi scot pe draci afară și la final de program, femeile alea de acolo aduc coșurile și le pun în vestiar, ca fiecare copil/părinte să ia sticluța aferentă acasă.
Fi-miu are o idee foarte fixă cu privire la modul în care trebuie tratată chestiunea apei. Ritualul este așa: intru în vestiar, mi se predă copilul. Copilul se dezbară de păpucii de interior și își ia mergătorii de exterior, își mai ia pe el ce alte țoale mai are de luat, după care, musai și obligatoriu, mergem împreună să luăm sticla de apă din coș și să o punem în rucsăcel.
Băbăieți, nu vreți să știți ce tragedii și plânsete cu muci și/sau ce crize de bâzdâci se generează dacă, din nou, mânată de prea multe bune intenții, vreuna din educatoare sau îngrijitoare, îndrăznește să comită păcatul capital și să îi înmâneze odorului sticluța înainte vreme. Ori, și mai rău, să o ia din coș și să i-o pună în dulăpior „ca să o găsească mami, puiule, când vine să te ia!”
Vă jur că am asistat într-o zi la o fază d-asta, moment în care fi-miu i-a aruncat ăleia o privire de ai fi zis că vrea să își activeze laserele din ochi și să o transforme instant într-o grămăjoară fumegândă de cenușă pentru îndrăzneala de care a dat dovadă.
După care, firește, s-a pus pe jelit cu muci și sughițuri. Pentru că nenorocita aia de sticluță nu trebuia să fie în dulap!!! [insert aici smiley care se dă cu capul de pereți în mod repetat]
Sau alta: zilele trecute a fost oleacă vară și p-aici, pe la noi. E ok, între timp s-a rezolvat, sunt 14 grade și plouă cu clăbuci. Mă rog.
Fiind io așa entuziasmată de acest simulacru de vară, zic să încalț copilul cu sandale la grădiniță. Idee la care (culmea!) copilul a achiesat cu entuziasm. Așa că i-am dat sandale. Dar taman când să-l dau pe ușă afară, mă trosnește un gând: hait, că i-am dat io sandale, dar la grădiniță se schimbă în păpucii de interior. Și e cam nasol să se încalțe cu ei așa, pe piciorul gol. Să nu cumva să-l jeneze pe mititel, să nu cumva să transpire… Pac, am găsit soluția: i-am pus la pachet o pereche de șosete.
Și am instruit atât tatăl care urma să-l depună la grădiniță, cât și copilul însuși: papuci de grădi -> punem șosete; sandale -> dăm jos șosete. Clar? Ba i-am mai pus și pe fiecare să repete de două ori, să fiu sigură că au priceput.
Firește, cum altfel, la prânz când am mers să recuperăm copilul, acesta bântuia prin curte cu șosetele bine înfipte în sandale. Se făcuse deja cald tare afară, așa că io, în tâmpenia mea, zic „Hai, mami, să-ți dau jos șosetele astea, să nu te coci!”
Păi nu mai bine luam io un rahat și-l mâncam, savurându-l pe îndelete, decât să fac una ca asta? Că vă jur, nici dacă m-aș fi apucat să îl jupoi de viu ș-apoi să îl presar cu sare grunjoasă din belșug n-ar fi chirăit așa de tare. Cred că nici fețele palide pe care le scalpau pieile roșii nu scoteau răcnete de magnitudinea și intensitatea celor proliferate de distinsul meu fiu, odată ce s-a văzut descălțat de mult iubitele șosete.
Mda. Acestea fiind zise și scrise, vă provoc la un fel de concurs, așa: băgați acilea cele mai stupide și incredibile motive care v-au făcut distinșii moștenitori să izbucnească în jale, strigăte și țâpurituri. Se câștigă puncte bonus dacă toată treaba se întâmpla într-un loc și/sau moment cât mai nepotrivit posibil – nu, că urlă în Kaufland după napolitane nu se pune neapărat.
Vă ascult cu interes. 😀
P.S. În caz că vă întrebați, nu e concurs cu premii, că n-au intrat încă banii de la Vasilescu, așa că premiile sunt sub formă de sincere felicitări. Atâta s-a putut.
Gata,am citit,acum la muncă. De aici tare amuzant se percepe…îmi pare rău,copii nu s- a putut,iar eu copil nu îndrăzneam sa am propriile alegeri
Comentariu beton!21
Practic, e amuzant, la 10-15 minute după ce se întâmplă 😁
Cât despre opinii și alegeri, când eram noi mici nu cred că a avut vreunul dintre noi dreptul la așa ceva. Alte vremuri, alte mentalități 🤷♀️
Comentariu beton!30
Cred că am avut un copil puțin altfel. Nu am avut parte niciodată de asemenea manifestări. Și nu, nu glumesc, chiar nu am avut parte de așa ceva. Singura chestie unde era poate mai figurant, era mâncarea. În rest, aveam zile când nici nu știam că avem copil. 🥰
Acum să vedem cum va fi cu moștenitorul familiei, căci s-ar putea să se schimbe datele problemei. Are deja ceva bâzdâci în curuleț, dar niciodata când este doar cu noi, ci doar când apar în peisaj părinții. Vom trăi și vom vedea. 🙄😏
Comentariu beton!22
Ah, firește, și al nostru e un îngeraș cu bunicii, acolo nu există bâzdâci 🙄
Comentariu beton!16
Sincer, chiar nu-mi aduc aminte. Am si o scuza: copilul meu are 34 de ani si cred ca, in timp, mi-au rămas doar amintirile plăcute.
Sigur, avea si el cate un tantrum din asta dar chiar ca nu mai știu de ce.
Mi-am adus aminte!
Voia sa mănânce singur. Ok, nimic de zis. Bascula cu simt de răspundere pana când cădea un dumicat, microscopic, pe jos. Dumicat pe care îl luam si-l aruncam la gunoi, normal. Ei…ziceai ca in dumicatul ala stătea toată mâncarea si rămânea flamand pe veci din cauza lui.
Comentariu beton!35
Fi-miu a avut un parcurs sinusoidal, așa, cu mâncatul singur. Pe la 1 an – 1 an și un pic, a început să vrea singur. Să nu dea dracii să fi încercat să îl ajuți, că se lăsa cu proteste.
Apoi, după 3 ani, a decis că el e mic și nu poate mânca singur. Deși la grădiniță halea de n-avea aer. Dar ne trombonea că îi dau doamnele.
Acu e ok, a trecut de faza asta. Singura problemă e că mănâncă într-una. Suspectăm că o să ne mănânce și urechile într-o zi 😂
Comentariu beton!35
Din experiența altora: țipete, urlete, plâns cu muci pentru că mama binevoitoare i-a pus ceaiul în ceașcă mai devreme, să nu se ardă odorul. Și ceaiul trebuie pus exclusiv in prezența lui (în dimineața aia, că nu e cu ritual) . Biata de ea mai pusese ceaiul la răcorit si in alte zile.
Alta: bluza preferată ajunsese așa, o jerpelitura. Se spăla doar noaptea, se usca până dimineața ca să poată fi îmbrăcată. Și s-a întâmplat o ploaie + un cățel in timpul zilei iar seara urma ceva vizită. Long story short după o ceva apocaliptic bluza a fost scoasă de pe trupul moștenitorului, pusă la spălat și ajutată după să nu mai fie. S-a rupt mami, ai vazut ca abia mai intrai in ea. După jelania de despărțire au scăpat cel puțin. A fost instaurata regula: nici un obiect de îmbrăcăminte nu mai poate fi spalat imediat după purtare. Hainele așteaptă cuminți alți frățiori și surioare să fie spălate.
Comentariu beton!19
Ah, avem și noi 2 probleme din aceeași categorie.
Prima e un „tricou de fotbal”. Adică un tricou cu Liverpool, pe care l-a primit de la prietena noastră. E jale mare când trebuie pus la spălat.
A doua este numita Oaia. O dihanie de pluș cu care doarme. Bine, ea săraca practic nu mai e de pluș de ceva vreme. Cred că e ținută laolaltă de muci, bale și Sfântul Duh 🙄
Rareori apuc momentul propice să o bag la spălat, și asta când efectiv devine neagră (deși ea, cândva, a fost albă). Apoi se lasă cu jale că și-a schimbat mirosul 🤦♀️
Comentariu beton!38
@(alta) Iulia hehe, juniorul meu (vorba vine, că acum e cam sărit de 18 ani și mă bate la cântar) încă mai are așa oaie de dormit, dar neagră din ”născare”. Încă nu am reușit să găsesc alta de schimb, asta fiind a doua.
La o primă scormonire a neuronilor, găsesc una bucată întâmplare, dar dacă m-ai mai lăsa puțin, sigur mai apar… După programul administrativ regulamentar de sâmbătă, apare moștenitoarea tronului (avea 5 ani) în camera mare unde avem un covoraș mic cu oareșce model pe dânsul în 2 colțuri. Și începe a suspina subtil de câteva ori, după care dă-i cu plâns dintr-ăla adevăratu cu sughițuri, muci și tot tacâmul! După ce amândoi reușim să liniștim ploada, ni se explică printre suspine, dar așa să audă și cei din blocul vecin: taaaaaaaaatiiiiii nu a pus bine covorul!!!! Invers trebuie!!!!! Da’ nu vedeți!!!!!!!!!! Acum cum o să mai putem sta????????
Ferească sfântul… No, ziceți și voi, cum am putut face asta? 😂😂😂
Comentariu beton!46
Mi se pare normal, cum să deranjați în halul ăla fengșuiu? 🤣
Comentariu beton!20
Fi-miu, 3-4 ani, vede o fotografie cu el pe o șosea pustie. Și dă-i plâns, că îl calcă mașina pe băiat, voi de ce l-ați lăsat pe șosea și tot așa vreo oră.
Cred că au fost mai multe, dar are 33 ani acum, durează mai mult să mi le amintesc
Comentariu beton!42
Mvai, ce bună e asta! 🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!15
băi, e din soft! adică au un bug, o subrutină „IF mă-sa/tac-su looks like enjoying life, THEN LET’S HAVE THE DEVIL OUT!!!!”
am avut o săptămînă de kkat; luni am păzit intrarea la UPU c-a căzut maică-sa pe scări, am dormit vreo 3 ore și am plecat în periplul bulgăresc; de unde am revenit la niezu’ nopțîi, ieri; lasă că plimbarea de două mii și de kilometri a fost o încîntare, că proasta asta de economie nu știe să-i citească pe alde ciucă și ciolacu, prin urmare nu doar că nu duduie, ba chiar e letargică bine, da’ fizic eram rupt-rupt; așa că, la 6,02, cînd a început să urle alarma de pe parter, mi-au trebuit 20 de secunde să sar din pat, că nu pricepeam ce/unde/cum; am oprit alarma (și asta are un bug, mai pornește așa, de nebună, la vreo 2 luni), și am revenit în pat;
– tatiiiii!!!!, se aude vocea cristalină
– da, da, pune capu’ jos…
pauză 30 de secunde, o simt cum coboară din pat, și se dezlănțuie iadul:
– mi-e foooame! mi-e foooooaaaaameeee! hîîîîî, mi-e foooooooaaaaaameeeeee!!!
cred că a hrănit-o maică-sa, pînă la urmă, văd că nu mai urlă…
Comentariu beton!56
Hm, și oare cum se poate rula un debugger, ceva? 🤔
Sper că e bine doamna mamă! 🤗
Comentariu beton!18
Buna dimineața!
Cam încăpățânat moștenitorul. Are stofă de șef. Nu vreau să îmi imaginez ce o să facă la adolescență.
Ai mei au 14 ani. Luni le-am făcut carte de identitate.
Nu îmi amintesc de un moment asemănător cu cele expuse.
Noi i -am crescut ,, ca în armată ‘.
Poate au fost, dar nu cred că aveam energie să le observ . Acum le savurez pe ale voastre sâmbăta.
Comentariu beton!15
O să facă pe dracu la adolescență, îl amenințăm că îl trimitem la școala militară 🤣
Acu nu-ți imagina că dacă îl apucă dracii ăia răi, ne apucăm să îi căutăm în coarne.
Oricum, per total e un copil rezonabil (comparativ cu ce mai văd în jur), nu o mică bestie răzgâiată. Ce povestesc eu aici nu se întâmplă zilnic. Și în esență povestea era despre motivele hilare care pot declanșa o astfel de jale 😁
Să-ți trăiască proaspeții posesori de buletine!
Comentariu beton!11
văz că și părinții avem cam aceleași bug-uri, „școala militară” also here…🤣🤣🤣
Ce ma fac io ca al meu VREA la liceul militar desi nici apa nu-si ia singur si ordinele mele si-ale maica-sii le executa asa cam a doua zi, cand isi aduce aminte….? Ce-i drept de mic i-au placut militarii, politistii si cam toti cei in uniforma….. Mi-e mila de el si de instructorii de acolo daca nu-si schimba perspectivele…
Cat despre fite si ifose, nu prea a avut cand era mic si chiar se uita ciudat si nedumerit la alti copii care se dadeau cu fundul de pamant daca se punea cineva in calea fericirii lor de moment….
Comentariu beton!19
@ Adorian: îl ameninți ca-l trimiți la liceul de arta.
Comentariu beton!45
Excelenta idee😂😂😂
@ Iulia, mulțumesc. Mi-am dat seama că nu e răzgâiat de voi și că e rezonabil. Mă refeream la personalitatea lui.
Cum observă fiecare mică schimbare și reacționează imediat.
Nu lasă nimic să ii perturbe ecosistemul.
N-am mostenitori, dar eu am facut cand eram mica crize ca tata sau mama, nu mai stiu, nu avea fermoarul la geaca inchis pana sus, regulamentar. Si multe altele.
Comentariu beton!18
😂😂😂
Trebuie neapărat să o întreb pe maică-mea dacă am avut și eu astfel de fixuri.
@ (alta) Iulia Trebuia sa aiba ai mei mare grija cand instaurau o regula. Nimeni nu avea voie sa o incalce, mai ales subsemnata.
Cu ce plansete era intampinata replica „Hai mami ca de data asta ai voie” :)))
Ioiiiiii da! Agrafele!!!! Sunt 2 la fel, jur că nu e observabilă vreo diferență! Asta pentru inutili ca noi, pentru că demoiselle îmi explică în fiecare dimineață că le-am pus invers 😂😂😂
Încep să observ un pattern cu inversul asta 😂😂😂
Comentariu beton!15
Aaa inca una. Vede poze de la nunta părinților. Trece o vreme și începe jihadul. Nimeni nu înțelege de la ce s-a luat. Se potolește cât de cât și explică: a fost frumos la nunta. Și am văzut si pe taia și pe maia și pe…ihaaaahaaa (altă tură de jelanie), da’ io de ce n-am fost? (plod aparut la 8 ani după numita nuntă).
Comentariu beton!59
Ahahahahaha, mai avem și noi discuții din astea când vede poze anterioare existenței lui: da eu de ce nu sunt în poză? Da eu unde eram? Da de ce nu eram? 😂
Comentariu beton!19
A avut și nepoată-mea (9 ani momentan) o fază d-asta când era mai mică. Până la urmă a fost fericită cu informația că era „în planuri”.
nervi de titan, İulia! 😃 te cred și te înțeleg. la noi, de pe la vreo 2 ani, începuse perioada lui „eu pot! singul”. orice. evident că nu putea să se încalțe singur, daaar, ferească sfinții să se lase ajutat. urla, de ziceai că-l rupe-n bătaie cineva. vreun an de zile a mers cu stângu-n dreptu’ și viceversa, că nu era chip să-l potolim altfel. la fel și cu hainele. urla instant, dacă doar te ofereai să-l ajuți. am preferat să-l lăsăm cu tricourile pe dos sau cu fundu’ pantalonilor în față. cele mai crunte chirăieli începeau dacă-i puneam noi pasta de dinți pe periuță. de n ori a trebuit s-o spălăm și să-l lăsăm pe el să-și pună, pt că… „eu! eu pot! singul”.
dar apogeul a fost când s-a spart cana lui din care bea lapte. o lună am bântuit magazinele, să găsim una la fel. bine, am luat 10 căni, c-am zis să nu mai aud vreodată smiorcăieli pe subiect. și, da, tot dintr-o cană din setul ăla de 10 bea și azi, când e mai înalt ca mine cu un cap.
curios, cu fata n-am avut probleme de-astea. dimpotrivă, cerea ajutor pt orice. și nici de tantrumuri n-am avut parte, de ne-ntrebam dacă-i ceva în neregulă cu ea.
Comentariu beton!52
Ah, da. Și modelul nostru mai umblă uneori cu stângu-n dreptu și viceversa. Sau cu fundul la nădragi/chiloți în față. Dacă pe el nu-l deranjează 🤷♀️
Comentariu beton!11
asta cu hainele…; am ieșit de vreo două ori în tîrg, doar noi 2, cu ea îmbrăcată ca de la circ…
totuși luni, cînd a trebuit să mergem după maică-sa la urgențe (da, e bine, mulțumim), a priceput că nu este în centrul atenției și a fost extrem de compliantă în absolut toate privințele
Comentariu beton!20
sănătate doamnei și nervi elastici și dvs., @costicămusulmanu! apropo de îmbrăcatul ca la circ, mi-am amintit de momentu-n care-a decis, cu jelitul aferent, că vrea colanți ca ai soră-sii. roz. roșii. fucsia. sau mov cu gărgărițe… și, ca un făcut, îi îmbrăca fix când urma să plece cu taică-său pe undeva.
una peste alta, citind-o pe İulia și citind și comentariile, pe-aici suntem toți părinți norocoși, avem copii cuminți.
Comentariu beton!40
@Mălina, imi amintesc cand juniorul l-a pierdut pe Mickey, iubirea vietii lui. Nu avea inca 3 ani. Ce bocete si urlete au fost atunci. Ne-am simtit su a fost ca la inmormantare. Mai aveam un Mickey de rezerva acasa dar ala avea eticheta pe laterala su nu la fund. Nici gand sa il vrea pe ala. Cine s-a dus cu el luni sa cumpere un Mickey? Am gasit unul conform cerintelor juniorului. Am cumparat 2. Sa vezi acum diferenta intre cel folosit si cel nefolosit 😉. Intre timp are o colectie de Mickey de diferite marimi. Iar acum la aproape 10 ani inca e preferatul lui desi doarme intr-un pat plini cu maimutoi de pluş.
P.S. Am trecut si noi prin faza pot eu, singul😁
@AdinaE, dadada, știu ce spui! la 2 luni a primit o bufă-pluș. au fost nedespărțiți până-n clasa a V-a 🫣 a făcut și 4 ani de școală-n ghiozdan, biata bufă 😃 într-o vacanță, a realizat pe la jumătatea drumului spre mare că a uitat bufa. ne-am întors după ea, pt liniștea noastră, că nu adormea fără bufă.
o are și-acum, e jerpelită și jumulită, ca după 20 de ani de activitate 🙂 când e supărat sau stresat, o bagă sub pernă 😁
Comentariu beton!33
@Mălina, la stres el freaca eticheta lui Mickey pe care am inlocuit-o de vreo 3 ori pana acum😀
Va fi amuzant totul când va fi mare, acum nu prea ți se pare așa😊. Am cam puține de care să-mi amintesc, doar una o știu bine de tot.. Avea fi-miu vreo 5-6 ani, îl luasem de la grădi și cum n-aveam cu cine sâ-l las, l-am luat cu mine la școală. Nfine, acolo toate bune, fetele s-au jucat cu el, a fost în centrul atenției, alea alea. Plecam din Scoala, intrăm în magazinul de lângă unde vede o dihanie de “castel” din plastic. O mizerie cenușie, diformă și fără formâ, pe care Mâria Sa decide că-l vrea și vrea și vrea și se trântește pe jos și răcnește de parcâ îl ardeai cu focul iadului la cur.. Am zis câ magazinul era plin de elevii mei?? Nope, exact așa! Cànd vede câ nu se lipește de rahatul ăla, începe cu: mâcar ia-mi o ciocolâțică, câ n-am mâncat de o lunâ nimic!!! O să mor de foame!! Ești reaaaaaa!!! De odată apar vreo 3-4 eleve cu ciocolata , bomboane, suc… Haideți, doamna, lâsați câ-i luâm noi! L-am luat pe sus în brațe deși era cam greu, n-am spus nimic și am ieșit ca uraganul din magazin, nu știu de unde am avut atâta forță sâ-l car. A fost unica dată când a făcut așa ceva, până atunci nici mâcar nu se smircocise vreun pic, probabil câ râsfățul fetelor i se urcase deja la cap și se transformase în câteva ore exact în unul din copiii pe care îi privea chiar și el încruntat ..
Comentariu beton!29
Copii proprii nu exista, dar faza de la mare de acum 2 săptămâni când încă eram in concediu: chirăit cu suspine și cu oftari și apoi iar chirăit și mai tareeeeee pentru că mama nu a lăsat fetița să (fiți atenți ) mănânce nisip 😬 Și ce castel mândru aveaaahahahahahaahaha.
Mai, și oameni normali, s-au atacat aproape cand au auzit de unde o fi avut aia mică ideea?
Comentariu beton!15
Am un calendar de perete cu pozele nepoțelei de 1 an. Vine in vizită nepot 6 ani cu părinții lui. Alții decât ai fetițe. Jale. Pe el nu l-au iubit părinții că nu au făcut calendar cu el bebe. Urlete. Culmea că făcuseră dar ei s-au mutat in altă țară, eu in alt oraș. Printre lucrurile strict necesare nimeni nu a impachetat calendar 2017. Bunica cealaltă a găsit 2 file (august septembrie) pe un raft din debara( îngălbenite, pătate dar cu inconfundabila mutră a dorului). All’s well…
Comentariu beton!23
Nepotelul meu (16 ani, acum), în general era cuminte dar, într-una din zile, aspirând (covorul că la ceva mai bun, aspir degeaba), am aspirat un lego, mic de tot. Urlete și plânsete, i-am zis că are 1000 de bucăți de lego. Replica a fost, printre suspine, ăla era al 1001 și cel mai important. Binențeles că am golit sacul de aspirator și am căutat respectiva chestie.
Comentariu beton!24
2 maimuțe în proprietate, ca doar nu ne-am învățat minte după prima (asemănător Iulia cu a 4-a „dihanie”).
Prima a avut ani de zile probleme cu apa… Dar cu apa pe haine – orice picătură, ducea invariabil la schimbul obiectului vestimentar.. La balaceala în cada sau piscina era prima…. A doua are „tabieturi”, eu le mai zic și pitici… Orice se face doar cum vrea ea sau nu se face deloc… Deja acuma e jale mare fiind la școală, dar cum-necum ii o mare parte reușește sa le impună și acolo…
Cred ca nepotul meu de 4 ani ar câștiga competiția (dacă ar fi) la plansete și smiorcaieli.
Pe lângă cele menționate mai are și altele.
Se joaca frumos cu o macara. În minutul următor plânge și tipa de am crezut ca a rămas suspendat de cârligul macaralei. Da de unde . Cablul (aici firul de ata) al macaralei nu mai sta la locul lui și macaraua nu mai funcționează cum ar vrea el.
Dacă nu poate desface ceva, urla și plânge de parca si-a prins mâinile pe acolo.
Alte suspine: dacă i se pune mancarea în alta farfurie decât cea cu cățeii renumiți. Refuza mâncarea dar prima data plânge cu niște lacrimi de crocodil și iti trebuie ceva vreme sa te dumiresti care e motivul disperării.
Si multe alte variațiuni pe aceeași tema
Am zis ca e doar o faza dar se pare ca durează.
Cred ca nepotul meu de 4 ani ar câștiga competiția (dacă ar fi) la plansete și smiorcaieli (sau măcar medalia de argint).
Pe lângă cele menționate mai are și altele.
Se joaca frumos cu o macara. În minutul următor plânge și tipa de am crezut ca a rămas suspendat de cârligul macaralei. Da de unde . Cablul (aici firul de ata) macaralei nu mai sta la locul lui și macaraua nu mai funcționează cum ar vrea el.
Dacă nu poate desface ceva, urla și plânge de parca si-a prins mâinile pe acolo.
Alte suspine: dacă i se pune mancarea în alta farfurie decât cea cu cățeii renumiți. Refuza mâncarea dar prima data plânge cu niște lacrimi de crocodil și iti trebuie ceva vreme sa te dumiresti care e motivul disperării.
Si multe alte variațiuni pe aceeași tema
Am zis ca e doar o faza dar se pare ca durează.
Buna dimi, eu am indraznit sa ii pun colacul la strand si sa il oblig sa stea cu el in apa….la fel…urlete plans, vrei sa ma omori in apa? Noroc ca erau putini parinti pe acolo si fiecare cu drama lui…..
Comentariu beton!14
Povestesc din postura de mătușă.
Pe la vreo 3 ani, așa, copilul avea o pasiune pt pampers. Pampersul ăla de pe el, pe care nu ne lăsa să îl schimbăm, să îi punem unul curat. La un moment dat abia umbla, cred că avea vreo 2 kg de cărat după el. Doamne ferește să ne vadă că avem intenția să îl schimbăm, începea să plângă exact cum zici că face al vostru, era tragedia de pe lume, zici că cine știe cum îl torturam. Nu, nu îl deranja nici dacă puțea ca naiba :))
A avut câteva luni pasiunea asta, nu a fost ușor 😁
Dar am văzut la prietenii lui că și ei făceau la fel.
@Ramona eh, la 3 ani … am văzut unul la 6 ani și deja la școală purtând mândru pampersul.
Când avea distinsa mea fiica 4 ani, a plâns cu sughițuri la grădiniță pt ca nu au sărbătorit ziua lui Mihai Eminescu cu tort. Și și-a antrenat în protest toți colegii de la grupa mijlocie, rezultând o razmeriță greu de controlat, ulterior recitării poeziei Somnoroase păsărele. Altfel, da..plânset cu muci pt că i-am pus mai întâi tricoul și nu pantalonii, pt că drumul mergea spre stânga și nu spre dreapta, pt că am îngânat eu o strofă dintr-un cântec pe care îl auzeam la TV…și tot felul de motive similare 🙈.
Comentariu beton!19
Si, mi-am adus aminte. Fixatia cea mai mare a lui fiu-miu. Nu bea apa, nu manca, nu atingea cu gura cani, pahare, tacamuri sau farfurii decat daca erau proaspat scoase din masina de spalat vase. Acum ne spune, ca e mare, dar, cand nu prea putea vorbi, tare greu ne-am dat seama care era problema lui si de ce plangea si intra in greva foamei respectiv a setei. Si, intr-una din zile, pe la 11-12 ani, ne povesteste nonsalant cum, la un meci de fotbal fiind cu baietii, a gasit un pet din plastic uitat de cineva, l-a clatit la cismea si au baut toti apa cu el… Ne-a dat shut down si mie si consoartei cand ne-a povestit. Vreo doua zile am stat cu ochii pe el sa nu-i apara vreun deget in plus sau vreo pata pe piele…..
Comentariu beton!15
De la fi-miu mic nu prea îmi aduc aminte cazuri specifice că el făcea scheme din orice. Până pe la vreo 4 ani nu îl putea vedea în ochi pe tac-su și îl dădea afară din cameră. În rest, urlete din orice nu era pe placul lui. Acum s-a mai potolit. Nu mai urlă, doar se supără și trântește.
Însă cel mare nu suporta să fie mutate lucrurile din loc. Rutina era sfântă. Asta însemna că până pe la sf lui iunie umbla cu haine lungi, până la începutul lui octombrie nu puteam să-l bag în ceva mai acoperitor.
Urla ca din gura de șarpe dacă voiam să-l încalț cu sandale. Mânca predominant alimente care încep cu P (pâine, paste, pepene, pere) și nu mânca nimicuța alb (lactate, albuș de ou, frișcă). Știu că nu se pun schemele din supermarket dar fi-miu plângea în fața vitrinei cu cârnați🤭
Copiii funcționează după reguli care, de cele mai multe ori, sunt secrete. Partea proastă că regulile se schimbă și nu se dă preaviz, tocmai când te prindeai de cum stau lucrurile. Sau pur și simplu au niște senzori care detectează buna dispoziție, relaxul și zenul părinților și decid să testeze limite.
Comentariu beton!17
Am trecut de faza cu plansetele din orice. Cred ca una de care imi aduc aminte era cu jelanie pentru o felie de paine cu ciocolata la care nu ii taiasem cojile. Aia chiar era o problema😁. Cata munca am depus sa ii explic juniorului ca daca vrea ceva sa obtina de la mine trebuie sa renunte la plans😉 Acum cand vrea sa obtina ceva, vine si ma imbratisraza, pupa, chestii din astea 😀.
O alta problema care se termina cu jelanie era cand nu castiga la vreun joc. Chiar si acum mai indrazneste sa schimbe regulile de joc.
Mi-am adus aminte de o intamplare din asta. Eram la mama in vacanta si juniorul la nici 2 ani gaseste o cutie de conserve desfacuta. El nu si nu ca se joaca cu ea. Eu nu si nu ca se taie in cutie, logic de altfel. Cine a bocit si racnit o juma de ora dupa cutia aia de meral?🙄
Acum ceva mulți ani in urmă (că acuma au 21 respectiv 25 de ani). Vreo 3 ani la rand, pe 19 iulie, ziua fetei. De dimineață băiatul urla cu disperare ” De ce e ziua Anei prima!!! De cea ea tort si cadou si eu nu!!!! Eu câââând! ” Explicam de zeci de ori, cu răbdarea flenduri ca vine si ziua lui imediat, ca va fi cu cadouri, tort, alea, alea… Ne liniștim o luna. 31 august, ziua lui Tudor, seara. „Dar când mai vine ziua mea! Da cat mai e pana atunci?” – La anul, după Crăciun, Paste, ziua Anei …răspuns total greșit „Nu e coreeect! De ce e iar ziua Anei prima!” Noroc ca a ținut doar vreo 3 ani faza asta.
Comentariu beton!18
Hai si io cu poveste de pe vremea lui Pazvante 😀 Nu e chiar despre toanele copilului cat despre cum un adult poate provoca daune neintelegand cum functioneaza mintea unui copil.
Locuind la Cta, copiii au fost dusi de mici la mare. Cel mare a invatat singur sa inoate multumitor in apa marii. Al mic desi se parea ca se tine la suprafata nu parea sa stie a inota. Cand avea 5 ani si ceva, in august a mers la bunici la Bucuresti. Cumnata mea (care a fost ca o a doua mama pt ei) si-a luat concediu si l-a inscris la un curs de inot la bazinul Dinamo in ideea ca impuscam 2 iepuri deodata: se suporta mai usor fierturile verii din Bucuresti si invata organizat copilul sa inoate. La prima sedinta, baga instructorul sleahta de copii in apa cu colacei, aripioare, etc. Cumnata-mea se duce sa isi ia ceva de baut si lipseste vreo 5-10 minute. Cand se intoarce copilul nostru facea ture de bazin cu o pluta din aia de o inpingi inainte cu mainile si urla din rasputeri. Il intreaba speriata ce s-a intamplat iar asta printre urlete zice: instructorul a vrut sa ma inece! Cum asa? Luat la intrebari instructorul sa explice ce s-a intamplat. Asta spasit zice: l-am vazut ca se misca bine, am vrut sa ii verific instinctele si l-am scufundat in apa apasandu-l pe cap. A iesit imediat la suprafata singur, am fost langa el mereu, nu a fost in pericol si apoi l-am pus sa faca ture de bazin cu pluta. Sa stiti ca poate face inot de performanta. Asa o fi, idiotule, dar raul s-a produs. Copilul a iesit din apa, in zilele urmatoare a refuzat sa mai intre in bazin si intr-un final au renuntat se mai duca. Deci platit curs de 2 sapt pentru jumatate de ora de apa. Daca i-ar fi spus cu binisorul ca incearca sa vada cum stie sa se miste in apa, alta ar fi fost situatia. Noroc ca nu a transferat spaima si asupra marii. Pana la urma cu noi si cu frate-su a invatat sa inoate in mare ca un peste!
Comentariu beton!15
Geeez, io-s adult, dar dacă mie îmi făcea cineva asta așa, hodoronc-tronc, îl băgam în toate neamurile feminine cale de vreo 10 generații.
Și să fi zis merçi că nu chem poliția!
Cum să faci asta unui om, de orice vârstă?!
Daca eram in locul cumnatei ceream banii pe curs inapoi si vorbesc foarte serios. Asa e nasa mea, la 40 ani intra in apa pana sub sani maxim, sub nicio forma sa nu ii atinga fata pentru ca, la Lia Manoliu la bazin, un inteligent de instructor a aruncat-o direct in apa la 7-8 ani ca na…asa se facea pe atunci.
Ieri am avut neobrazarea sa incerc sa arunc panpersul plin de kk la gunoi, neporcul de 1 an si 10 “lunisoare” aproape ca a facut atac de apoplexie.
:))))) l am rabdat 2 ture, la a 3 a i am explicat bland, totusi, ca eu nu stau cu cernobalul in nas. A facut spumite 5 minute si a trecut la altceva. 🙄🙄🤦♀️🤦♀️🤦♀️
Io-l băgam cu nasu-n el. 😈
Pe mine mă scot din pepeni plozii râzgâiați, indiferent de vârstă. 😎
Chiar am practicat: hai sefu, baga nitel nasu aici, a zis: caca. Da, tot nu am cazut la pace.
Ma’sa si ta’su erau prezenti la circoteca cu pampersul :)))), nu a fost impresionat nici de ei.
Nu stiu daca se poate chema rasfatat, da, probabil sunt ceva sechele de cum am fost crescuti toti 3, si d’aci fandaxia’i gata.
Ei,da,spume și glume de-astea le mai fac și din răsfățat deosebit.Dar la un moment dat li se ia de obicei și trec la altele .A mea cea mică,6 ani,cu hiperactivitate certificată și medicație pe măsură, mă întreabă de ieri unde e decodorul tv.A venit vodafone și l-a luat de la unul din televizoare și ne-a instalat în schimb un card tv , că era păcat de tv nou cumpărat.L-a zăpăcit până și pe omul venit să rezolve situația,l-a întrebat până la poartă când aduce decodorul înapoi, că e al nostru și trebuie să ni-l dea înapoi.🤣
Comentariu beton!13
Desenatul unui cal. Nici nu mai știu în ce clasă era dar țin minte că avea ”temă pentru acasă” desenatul unui cal și trebuia să prezinte capodopera a doua zi la ora de desen. Am desenat unu împreună și când a văzut rezultatul care arăta ca o schiță a lu unui pictor abstract a izbucnit:
– Păi ăsta este cal?!? Cum să mă duc io la școală cu mizeria asta?
Nu mai știu câți decibeli au fost atunci dar știu sigur că mă-sa a scoso afară pe casa scării ca să se răcorească umpic.
Când era mică jucam cu ea tenis cu piciorul în fața blocului și de multe ori chiar câștiga.
A fost singura în 2023, după vreo 15 ani, care a luat 10 la un concurs pentru un post de asistentă la spitalul Louis Turcanu din Tmișoara.
P.S. nu seamănă la ambiție și personalitate nici cu mine și nici cu mă-sa.
Noi si copilul de 4 ani la o terasa la munte. Domnisoara care servea il intreaba: Puisor, tu ce doresti? Baiatul nostru, sub puternica influenta e seriei Ice age, ii raspunde: Eu sunt ditamai dinozaurul si tu imi spui puisor???? Nu a plans, dar era siderat.
Comentariu beton!19
Ăăăă, e simplu. Dar fi-miu are 21 de anișori acum. Avea cred că 6…poate 5, poate 7, pe acolo. Am fost in parc, când sa venin spre casă, numai ce o rupe la fugă pe mijlocul străzii (noroc că nu a venit nicio mașină). L-am ajuns cu greu la mașina noastră și i-am zis „o oră stai fără tv și telefon și nu primești desert”.
O oră a stat fără telefon și tv. Și nici înghețată nu a mâncat, deși i-am zis că e iertat. „Ce, ai impresia că nu știu că am greșit și ai avut dreptate? Nu contează că tu m-ai iertat, eu știu că merit pedeapsa”
Comentariu beton!11
Pe sora mea au pedepsit-o la un moment dat ai mei 2 saptamani pentru ceva prostie. Cine se ruga de ea dupa o saptamana sa iasa afara cu mine ca gata, e iertata? Si ea nu si nu, pedeapsa e pedeapsa :)))
Hop și io.
Evident io copil. Maică-mea venea să mă ia de la grădiniță pe la ora 14, 14:30, nu rămâneam la program prelungit. Dar la 15 fix ne dădeau un corn cu rahat. Acum mi se pare o mizerie fără gust, atunci..diamant! Nu mă mișcam de acolo până nu primeam cornul. Mă ruga mama cu cerul și pământul să plecăm, îmi promitea că-mi ia altul pe drum..nimic! Orăcăiam de se auzea peste stradă.
Pe taică-meu îl torturam la fel așteptând chiar și câte o oră ca păunul din curtea unei mănăstiri să-și desfacă penele 🙃
De nenumărate ori a făcut circ juniorul, însă una mi-a rămas întipărită, fiindcă nu îl credeam în stare de așa ceva și de-astea auzeam doar prin revistele de can-can: e seară, într-o zi oarecare din timpul săptămânii. E iarnă. Iau plodul de-o aripă și mergem până la Lidl-ul de lângă noi să luăm 3 lulele, 3 surcele. Ajungem, luăm repede tot ce trebuie, dat fix la sfârșit îmi cad ochii pe un set de 3 oo Kinder. Mențiune: ăsta micu era la vârsta la care nu primea dulciuri cumpărate și în niciun caz chestii cu urme de lapte, că era alergic. Fiind fan oo Kinder, iau o cutie să studiez opțiunile de surprize. Nesatisfăcut, o pun înapoi și dau să plec cu juniorul și coșul. Dar cum am lăsat cutia înapoi pe raft, s-a dezlănțuit iadul: ăsta micu a început să facă scandal că le vrea el. Oole Kinder. Am început să-i explic frumos că nu cumpărăm, de ce nu cumpărăm. Dar auzea ceva? Mneah. Era setat. După câteva minute, am ajuns să îl iau de o aripă, la propriu, și am înaintat cu el spre case. Da deja era pe modul urlat, fund de pământ, muci cu sughițuri etc. Am reușit să pun câteva produse pe bandă, însă ăsta micu făcea atât de urât, încât am lăsat totul acolo cum era și am ieșit direct afară. Nici nu mai conta că era friguleț, amândoi eram transpirați de atâta workout… La câteva secunde după ce am ieșit la răcorică, ghici? Micul ghiavol s-a liniștit subit și ne-am întors liniștiți și fericiți cu mâinile în buzunar, de la Lidl.
Și-am încălecat pe-o șa… 😀
Al meu a fost( zic a fost ca tampa, ca nici acu nu s-a potolit de tot) de ala tipacios din prima lui ziulica. Urla jumate de ora daca prindeam semaforul pe rosu si se oprea roata masinii. Educatoarea cu 25 de ani de experienta jura pe rosu ca n-a mai vazut copil care sa faca o criza de isterie cand reuseste ceva. S-a si prapadit femeia intre timp si nu-s complet convinsa ca nu a ajutat-o si odorul meu un pic. Si l-am cautat de boale, da’ cica nu-i kaputt. De cand a invatat sa vorbeasca s-a mai domolit cu tipetele, da’ vorbeste pana ne sangereaza urechile. A, uitasem sa spun ca ne-am pornit la logoped, ca nu-l spunea pe „R” ca sa auzim ” Eu pot Rrrrr, dar nu vreau”
Avea fi-miu vreo 2 ani jumate-3, si adora bananele. Voi stiati ça exista un singur mod corect de à decoji o banana ? Am aflat noi, dupa vreo 10 minute de criza si plansete cu lacrimi de crocodil, cand à reusit asta micu sa spuna printre sughituri ça „nu de acolo se deschideeeeeee”
Numai parinti barbari pe lumea asta:)) Pe voi v-au crescut lupii? Nu stiti sa desfaceti o amarata de banana? 😜
Asa se pare! Eu o trag de coada :))) fi-miu voia sa o decojesc din partea aialalta, ça sa Tina banana de coada… (no pun intended)
Fi-mea plange și acum, la aproape 18,din orice. Ieri trebuia să ajungă la ore de conducere cat. B. dsr nu pornea motocicleta pe care tocmai ce o přgatisem de seara cu spălat lanț, uns, alimentat.
Brusc imi dau seama că alimentasem 4 litri de motorină.
„avem un furtun, ca aseară am pus motorină in rezervor? ”
A scos casca de pe cap ca să poată plânge și sterge la ochi. Am stat liniștit si am tăiat o bucată de furtun că pe aici e ca sârmele in România, cam peste tot găsești un furtun de udat gradina. Am deversat tot rezervorul pe jos, pus benzină din bidonul corect, dat la cheie și pornit cu mare fum de tractor. Șters lacrimi, pupături, pus casca, călare pe motor și gata! Întârziat doar 5 minute. Ea greșise bidoanele, dar nici eu n-am bagat nasul, că mă grăbeam spre o bere și era deja ora spre 22.30
Al mic, 14 nu a vrut să mănânce ciorba de perisoare făcută de întâia doamnă pentru că avea „ceva carnr suspectă”, adică pusese măsa și un os de vită pentru gust. „nu-i nimic, mănânci ce pregătești tu!” (magazinele sunt inchose duminica, sunt curios de unde-și cumpără ingrediente că i-am încuiat cămara 👿 👿 👿
Eu din păcate sunt mai zuză decât toate zuzele pământului… Când fac puradeii scandal așa din nimic, nu știu de ce mă enervez rău.
Și ce se gândi fii-mea, pupa-i-aș obrăjorii ăia, pe când avea ea fro 3 ani, să se dea cu curu de pământ – LITERALMENTE s-a aruncat pe jos – că să-i cumpăr nu știu ce. Oameni buni, m-am așezat lânga ea pe jos și am urlat de zece ori mai tare. Da cu tot tacâmu, dat din picioare, răcnit, tot… Se uita lumea la mine ca la urs, dar mai ciudat decât toți s-a uitat fii-mea.
Trei zile mai târziu, repetir, iar urlete și dat cu fundu de pământ de la copil, iar scandal maxim de la mine.
Raportez cu încântare că au trecut zece ani de-atunci și niciodată nu mi-a mai făcut scandal 😛