Absolut superb, am reușit să mă întorc în timp pentru 48 de de secunde. Dar pentru asta trebuie neapărat să vă uitați cu sonor.
Iar după ce vă uitați, să citiți și comentariile dacilor liberi, la postare. „Nu se mai face, domnule, pepsi ca pe vremuri”, de parcă odinioară plămădea pepsi-ul bunica, în tihnă, cu dichis, nu era făcut tot din chimicale. Care chimicale nici măcar nu erau neaoșe, făcute de strămoșii dacilor liberi, cu mâinile lor dibace. Se importa concentratul din America, noi doar îi puneam apă și acid și-l îmbuteliam.
Nfine, dacă aveți timp și chef, să vă uitați și peste comentarii. O să vă distrați.
În New York mai există un restaurant unde Coca-Cola se face pe loc din concentrat și sifon.
Rețeta e aceeași. Și atunci și acum. Diferența de gust e dată de apă.
Ah, da. Fabrica Unirea era singura fabrică de Pepsi din tot blocul comunist.
Comentariu beton!18
Păcat nu poți să citești comentariile. Au trecut de la pepsi la parizer și altele de genul.
@MV: 🤣🤣🤣
Se știe că parizeru’ românesc comunist are valoarea lui în aur și e mai sănătos ca hrana zeilor. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!30
Dașinormal.
Fabrica din județul Constanța unde se fabrica/imbutelia „pepsi ” se numea „Munca Ovidiu”. Era situată la ieșirea din localitatea Ovidiu (20 km. de Constanța), înainte de intrarea în Lumina. Așa, de dragul pepsiului…românesc!
0
Comentariu beton!11
Nope. Făcea și în Ungaria din 1970, fabrica FÁJIV ( Fővárosi Ásványvíz és Jégipari Vállalat).
Ehee, ce vremuri, chimic era și atunci, fiind copil nu prea mă interesa, dupa 1985 se gasea foarte rar, așa că atunci cînd aducea tata o lada de la Scornicești era sarbatoare.
Aveam o vecină, taică-său era director la TAPL (parcă așa se numea), aducă era șeful aprovizionării publice din Vâlcea. La ea ce-am mai băut pepsi. În rest…
Imi amintesc ca in ’83 am fost la Tulcea si au gasit ai mei Pepsi. Am baut de la mic la mare fiecare cate o sticla. Am avut sentimentul ca l-am prins pe Dumnezeu de picior. Ce destrabalare🥤😁. Pana l-a revolutie nu cred ca am mai avut norocul sa beau atat de mult Pepsi dintr-o data. Cel mai tare e ca acum nu mai pot sa beau nici o bautura pe baza de cola. Am capatat un fel de intoleranta la bauturile astea mirifice🤷♀️
Comentariu beton!17
Eu pot. 💪💪💪
„Pepsi-cola e sublima, magnifica, dar …” Foarte bine alese cuvintele😅 Eu sunt nascuta dupa 90, asa ca nu am trait „vremurile bune”. Cumva, la noi acasa nu s-a baut suc niciodata, prea multe chimicale.
Ca în orice alt domeniu, problemele apar doar dacă exagerezi.
Doar pe litoral savuram asa ceva. Fără stat pe la cozi, unchiul meu era meșterul care repara instalații frigorifice, acasă la el nu lipsea Pepsi din frigider.
Dar era și 9 lei sticla, pe litoral. Greu.
Nu cred că trebuia să dea bani pe ele, era tare căutat de șefii de hoteluri/restaurante când se defecta vreun agregat frigorific, dacă era după programul de lucru veneau și îl luau de acasă.
10-15 zile cu Pepsi la discreție☺
Fratele meu a adus o sticluta de concentrat de cola. Eram mica ,dar imi amintesc si acum gustul…prea pronuntat. Gresise fratele doza,pusese cred cam mult concentrat… Arata ca o melasa ,daca stiti cum este.
Eeee,vremuri cu bune si mai putin bune !
Brifcor… eu am băut mult Brifcor… Pepsi nu prea am pupat.
Era o fabrica de Quick-Cola si Brifcor la Campina …
😉 Quick-Cola sau Cico…
Nu-mi amintesc precis; Brifcor nu era cumva băutura aia galbenă ( avea o culoare tare) , căreia noi ii ziceam Biseptol?
Mai era și o imitație de Pepsi. Țin minte că după culoare o botezasem Feruginol. Cam asta era oferta de băuturi răcoritoare in epoca de aur.
@Seladon… ai dreptate.
1976, tabără cabana Prislop județul Alba, clasa a VI-a.
La sosire acolo constatăm că era un mic bar la cabană. Pepsi la sticlă la discreție și ciocolată germană sau austriacă. Bani de buzunar destui. Toți s-au dus pe Pepsi și ciocolată. A fost perioada aflată în top 3 cele mai fericite momente din copilăria mea
Comentariu beton!45
Inca imi suna cunoscut acele voci.
Da ești bătrân tare dacă îți amintești reclamele alea 🙂
Nici tanar nu sunt.
Pepsi era o legenda inainte de 89. Exista, dar era rar vazut, in celebrele sticle care au reaparut acum.Nu tin minte sa fii baut decat foarte rar. Brifcor mai prindeam, dar si ala pur ocazional. Si, odata, a adus tata, habarnuam de unde, esenta de brifcor. Ala a fost luxul suprem o vreme.
Deci, vacanta de vara începea cu plecarea către litoral la 4 dimineață, de la Slatina. Pe la 7 intram în București, după o mică pauză pe la Pitești, de răcit motorul Daciei, că na, se încingea de la atita mers continuu cu afterburner la 90km/h. Portbagajul era ticluit de tata încă de pe la 10 seara, cu borcanul de brînză după roata de rezervă, ladița cu roșii și castraveți lîngă roata de rezervă, geamantane și alte alea in rest. Plus patul pliant cu cadru din aluminiu, bun de stat la plaja. Oricum o treime de portbagaj era ocupat cu cutia de scule. Pai cine era atît de iresponsabil încît să plece fără un alternator, un demaror, un carburator, un delcou, o pompă de benzină, leviere, culbutori, bujii, platine, chit că toate erau uzate și nici nu prea erau funcționale, dar erau.
La intrare in Militari luam pîine proaspătă și iaurt/smîntînă. Apoi traversam Bucureștiul, o aventură in sine pentru nebucureșteni și imediat după ieșire trăgeam pe dreapta și mîncam micul dejun, că aveam de mers. Cine știe, poate urmau pene pe drum. Cu Dacia orice era posibil. Daca ajungeam fara probleme la popasul Privighetoarea de la Slobozia, eram ca și ajunși. Ei bine, la Privighetoarea începea oficial vacanta. Da, acolo beam primul Pepsi Cola in anul ăla. Și pe urmă sa te ții. Nu pot exprima acum in cuvinte ce simțeam atunci ca puștan de 11-13 ani ce mergea către marea albastră și bea un Pepsi. La Eforie Nord opream la gară și luam citeva sticle de pepsi de la hotelul Traian, aveau la barul de la parter, pentru cine știa. Apoi continuam către Eforie Sud și eventual Tuzla, că acolo ne cazam, la particulari. Și beam al doilea Pepsi, iar tata bea și el o bere. Eventual curăța jiglerul, bujiile, împărtășea experiența de șofat 470km cu ceilalți șoferi. Unii aveau încă 200-300 km in plus, că veneau de dincolo de Clooj.
Și apoi urma vacanta la mare. Zilnic mic dejun cu roșii, brînză, castraveți și parizer/salam, dejun la autoserviri, cina pe unde se putea, dar neapărat Pepsi zilnic. Cite 2-3 sticle. Era doza de libertate. Eu așa o numeam, doza mea de libertate anuală.
Comentariu beton!162
Excelent comentariu!👍
Nu pot sa cred comentariile alea zau…
Nenea ala cu „A fost odata, ni l-a furat si pe asta” mi-a facut seara. Rad ca prostul de 15 minute 😆
Prin ’87 am fost în vizită de lucru pionierească să vizităm uzina SEMĂNĂTOAREA. La sfârşit ne-au tratat cu fursecuri şi Pepsi. Eram la capătul mesei, erau două sticle pentru acelaşi scaun. Recunosc că le-am băut pe amândouă. Şi acum mă gândesc la pionierul care n-o fi avut ce să bea.
Comentariu beton!24
Ce pepsi? Toneta ”La Olteanu” plasată strategic lângă o școală generală și o grădiniță care vindea suc la pahar din concentrat de vișine și sifon cu 20 de bani paharu. Erau negocieri crâncene în fața tonetei pentru că olteanu, ca orice oltean zcârcit, dacă nu erai atent îți cam dijmuia concentratul de sirop și sorbeai doar apă chioară cu bulbuci.
Eu îmi aduc aminte cum lasam lada verde din plastic cu 24 de sticle la rand la Gostat și ne înființam la coada când vedeam camionul ca vine sa descarce. Nu luam de multe ori dar se aducea parca de 2 ori pe săptămână. Brifcor se aducea f rar la Centrul de încărcat sifoane. În rest, ametita aia de Quick cola – un fel de original-fake Pepsi.
Doamne, ce fericita eram sa trag de lada aia amarata de Pepsi pana acasă! aveam 10-13 ani.
Am băut o data sau de 2 ori Cola, de la un vecin care lucra la Intercontinental , nu m-a impresionat :))) , dar aducea tot felul de dulciuri care ma înnebuneau, în plus, la ei toată iarna trona fructiera, pa opulenta, plina ochi cu portocale, mandarine și banane.
Ii sunt recunoscătoare lui Dzeu ca aveam doar 13 ani jumate la Revoluție!!!
Comentariu beton!11
Sunt prea tânără pentru a avea amintiri cu Pepsi dinainte, ăla bun și românesc. Am aflat de existența lu’ sucu’ magic după ’90. Cred că deja nu mai era din ăla chiar autentic, că-l mai diluau sau deja începuseră să bage pudră de gândaci prin el.
Dar OMFG!!! Cum naiba, frate, să fii atât de imbecil și să scrii atâtea inepții. Auzi tu: rețetă românească, ingrediente naturale!
Mi-e și frică de oamenii ăștia. Și-s mulți!
Comentariu beton!16
@IoanaMM: nu-ți înțeleg mirarea, doar se știe că Adam și Eva erau români, iar numele lor, în original, era Ion și Ana. 🤣🤪🤣
Comentariu beton!11
Nu pot să citesc comentariile alea. Pur și simplu fac urticarie de nervi. Au luat-o pe arătură nostalgicii după vremurile lui Ceașcă.
Eram studentă, căsătorită, locuiam într-o garsonieră și aveam vecin un tip din SRI. Era prin ’85. Nu se găseau de niciunele și vecinul avea ca misiune să ne supravegheze pentru că aveam colegi arabi, care mai veneau pe la noi pentru cursuri. I-a plăcut de noi și ne-am trezit că ne-a adus Pepsi și brânză la cutie. Pepsi era minunată, cântau îngerii când o beam. Nu se găsea nicăieri în Pitești. Ne durea la bască de chimicale sau conservanți.
Comentariu beton!15
Am citit comentariile. Suprarealism curat…Ai zice că scopul în viața al unora e să cosmetizeze trecutul!!!
Acum un an jumate l-am dus pe fiul adolescent la expozitia organizata de Muzeul Jucariilor la Muzeul National de Istorie. A fost impresionat de jucariile cu care am crescut noi. Domnul care a adunat colectia si a infiintat Muzeul Jucariilor este super pasionat de lucruri retro si am avut o conversatie super interesanta cu el.
Ăla din poză e Dem Rădulescu?
Da. E unul dintre actorii din reclamă.
păiseputea? nepotism (mă rog, unchism) pur! un rîmniceanvîlcean îl promovează p’altul…
Comentariu beton!13
@costicămusulmanu știam eu că e ceva necurat la mijloc. Ai făcut lumină. Bravos! 🤪
Dem Radulescu este, dar cine e blonda?
Pe vremea mea și Pepsi-ul era altfel, mai bun! 🙄😂😂😂
După ‘84, pauză Pepsi. Eu sunt fan Pepsi nu Coca Cola. Mereu am in casă câte un bidon. 😊👍
Eu asociez primul Pepsi cu ceva trist.
Eram clasa a II-a, la țara in judetul Buzau, in 1987.
S-au terminat orele și a venit un vecin la școala. A luat toti copiii (eram vreo 40 ) la el acasa. Ii murise o nepoata si ii facea pomană.
Acolo, eu si colegii mei am băut primul Pepsi.
Imi amintesc si acum privirea părintilor fetei.
Ne priveau cu drag, dar si cu o tristețe profundă.
Comentariu beton!16
Mangalia ’87; tata:
– îmbracă-te, mergem!
-unde?
-hai!
și am mers noi 2, ca băieții, nu mai țin minte unde exact (Neptun-Olimp), într-un restaurant, unde s-a comandat scurt:
– 2 pepsi, te rog!
nu țin minte gustul băuturii (știu că era acidulată și rece), da’ țin minte că „eram doar io cu tata”…; următorul moment a fost o bere la vaslui, după ce am făcut 18 ani;
actualmente (de 20 de ani, chiar) nu beau nici un fel de suc, fie el acidulat ori ba; cred că porția de pepsi/cola mi-am luat-o în anii II-IV de facultate; frecată cu amigo…
Comentariu beton!14
Sunt curios dacă mai ții minte cât a costat pepsiul.
mult; cu tot cu șpagă a lăsat vreo 40 de lei (a scos un bălcescu și a primit 50-60 de lei rest), da’ sucurile nu știu cît au costat…; și nu mai am pe cine întreba;
Întreb pentru că eu țin minte că prețul de bar/restaurant era 24 de lei. Adică huuuuge.
să nu mănînc maron, țin minte clar că a plătit cu o bancnotă de 100! și a primit rest; zic că era și un 50 de lei acolo, dar culorile de la 50 de lei și vladimirești (25 de lei) erau similare; mai viu verdele din 50;
acum că zici, parcă mi se pare că am primit o monedă de 5 lei, rămasă mie; asta înseamnă 25 tata, 5 eu; chelnerul clar nu a plecat fără șpagă, so 48+22+30=100?
PS vacanța aia (la costinești, nu mangalia) l-a costat 8300 de lei, cu tot cu radarul luat la brașov, unde a sărit milițianul dintr-un boschet; ne dusesem în vizită la viitorul soț al mătușii, sora mamei
Aia zic.
@MV, intre anii 1983-1989, la „Cabana Fantanita Haducului” pe drumul Sibiu-Brasov, pepsi costa 5 lei sticla si se gasea tot timpul. La „Cabana Valea Oltului” pe drumul Sibiu-Valcea, la „Cabana Saliste” pe drumul Sibiu-Sebes la fel. In Sibiu a existat „Fabrica Pepsi Cola” si aproviziona reteaua de restaurante si baruri. Toate aveau pret fix, 5 lei. Real, pretul era 4 lei, dar era o poveste intreaga cu returnarea sticlelor. O perioada, (pana prin 1987) cumparam pepsi, de la un aprozar!!! de langa casa, duceam lada de sticle goale si luam lada plina, cu 4 lei/sticla.
Reclama era : „Pepsi- avant si energie” 😉
E bine că taica-tu nu te-a dus imediat la bere după pepsi, că te stricai la stomac …
n-auzi, bre, ce zice Cantemir (pe la 1700!), că vasluienii îs scoțienii regiunii!?
Ce Pepsi, lasă Pepsi, eu vreau să știu cine făcea braga aia de la tarabă de la sec. 45 și unde se mai găsește acum!! :))
Braga din aia cu acelasi gust mai gasesti vara la Russe pe strada, au tonete cu chestii bune!
Rețetele de Pepsi diferă de la țară la țară.
Sunt create cu diferite concentrații de zahăr în funcție de studii îndelungate asupra populației. Probabil și la alte adaosuri diferă cantitățile.
De aceea un pepsi din Italia diferă la gust față de un pepsi din US.
Aveam o vecina lucra la cantina partidului pe vremea aia. Ne mai aducea minuni ca-i lucra mama, croitoreasa fiind. Doua sticle de Pepsi, o cutie de Alvorada(cafea) si cate un sapun Lux roz sau Fa verde. Sapunurile se stie! se tineau in rufe in sifonier! Nu aveam idee pe vremea aia ca expira si oricum cine era dement sa arunce un sapun Fa verde?
Comentariu beton!21
O tempora, o mores! 😇
Pepsi costa 4 lei oficial. Tot ce era peste era furtul gestionarului.
Eu îmi amintesc doar 4.5 și la final de comunism 5-5.5 lei.
Io nu am prins emisiuni din astea de anchetă jurnalistică la vremea lor, cred că de prin 80 deja nu mai aveau loc în program (că se și scurtase). Însă am văzut pe net mai multe în ultimii ani și m-a mirat la început libertatea cu care se puteau critica în anii 70 „tovărășește”, uneori mai relaxat (ca aici), alteori mai indignat, diferite probleme din viața socială. Sau, mai bine zis, m-au făcut curios dacă aveau vreun efect, vreun ecou, sau erau numai de ochii lumii.
În afară de anchete pe probleme de „aprovizionare a populației”, am mai văzut cîteva despre problemele Bucureștiului, lucrări interminabile la străzi, spațiul public neglijat, întîrzierea autobuzelor, chestii din astea. În toate se apelează la „tovarășii din sectorul X”, uneori se iau și interviuri, se descoase șoferul de autobuz în direct, de ce întîrzie, se ia atitudine. Nu poți să nu te gîndești că totul era de decor, potemkiniadă, ăsta e reflexul căpătat după ani trăiți în România simulată.
Din ce imi aduc aminte erau 3 fabrici de pepsi, cea de pe Viilor, cea de la 30 Decembrie si cea de la Constanta…
Funny, si un Dem Radulescu tanar! Legat de Pepsi, am baut in Costinesti, se gasea sigur la Hotel Forum, si parca uneori si la ‘impinge tava’, prin statiune, desigur, inainte de ’89.
La coltul blocului era o cofetarie care din cand in cand, (probabil cand prajiturile erau aproape de expirare sau ceva, nu am aflat niciodata motivul), deschidea usa din spate si vanzatoarele ne dadeau prajiturile sa le mancam. Nu vreti sa stiti ce haos iesea cand se deschidea usa aia si ne infiintam toti copiii din zona sa apucam si noi o prajitura. Eh, tot la cofetaria asta, venea o data la o perioada de timp, un camion care avea pe el scris mare Pepsi. In clipa in care il vedeam luand curba la coltul blocului, fugeam si ne asezam la coada, apoi ne anuntam parintii. De cele mai multe ori, stateam la coada degeaba, ca ai mei nu aveau bani sa ne cumpere, asa ca cedeam locul unora mai norocosi si mai avuti, cu conditia sa ne dea si noua o sticla de pepsi, desi eram 2 frati.
Nu stiu cum si prin ce metode, ai mei au facut rost la un moment dat de o naveta plina cu sticle goale de pepsi (uitai sa va spui ca trebuia sa ai sticle sa dai la schimb, nu puteai cumpara asa de capul tau) si culmea culmilor, au si cumparat o naveta plina de pepsi. A fost sarbatoare mare la noia casa in ziua aia. Nu a tinut prea mult, doar pana au plecat ai mei la munca iar eu si sora mea am golit absolut toate sticlele de pepsi. Nici acum nu stiu unde naiba a intrat atata pepsi si nu ni s-a facut rau. Partea proasta a urmat dupa ce s-a intors maica-mea de la munca si a descoperit grozavia. S-a lasat cu bataie, urlete, tipete si de atunci, nici ca am mai pupat pepsi….
Am crescut într-un bloc în care locuiau multe cadre ale armatei (și ale miliției, și desigur că și ale securității), și cum eram vecini de palier cu tovarășa sergent-major, mai vedeam Pepsi de Revelion și de aniversarea fiului dânsei, dar și de aniversarea mea, că mai erau niște servicii prestate „între doamne”. Astea ar fi alte povestiri. Deci, revenind la subiect, primul Pepsi l-am băut la aniversarea celor cinci ani ai fiului tovarășei sergent-major. Prima ladă de Pepsi am văzut-o la mătușă-mea, 24 de sticle de Pepsi, câte una pentru fiecare invitat la ziua ei. Sat micuț, dar binecuvântat cu un mic trafic de frontieră, deși era la o sută de kilometri de cea mai apropiată graniță, dar era pe drumul cel mai scurt, deși nu la drum național. Cred că oamenii opreau atrași de cele două cișmele, câte una la fiecare capăt al satului. Cumva se derulau în acele momente adevărate schimburi comerciale: Pepsi contra ouă, ciocolată contra pui de găină, se cumpăra și se vindea orice.
Divaghez, insa e funny. Mi-a povestit mama, Dumnezeu sa o ierte, cum la frageda varsta de 3 ani, cand m-au dus pt prima data la mare, m-au pierdut pe plaja. Si m-au cautat cu toata gasca lor de la un capat la celalat, iar cam dupa juma’ de ora am aparut cu un pepsi carat pe burtica. Vazusem probabil o coada la pepsi pe undeva, m-am asezat si l-am si primit, asa fara bani. Si indragostita de pepsi am ramas pana in zilele noastre. Da’ nu mai fug de-acasa.
La „Fântânița haiducului” undeva intre Sibiu și Făgăraș găseai mereu Pepsi. In fiecare vacanță treceam pe acolo și luam cate două lăzi. In rest mai găseai rar, dacă aveai noroc sa prinzi când băga, sau te anunța cineva. Tot așa, la barul din „Potcoava” de la Pârâul Rece găseai permanent Ballantines și Cinzano sau Martini. Țin minte și acum, costa 402 lei o sticlă (doi lei era sticla). Acum sunt pe toate drumurile, dar le eviți, că nu sunt sănătoase. Nu degeaba au apărut iar sticle vintage, publicul lor țintă este nostalgicul😁
Văzusem într-un documentar că asta cu gustul de altădată al Pepsi-ului e reală și a fost percepută și în vest. În 1984 au trecut de la zahăr normal la sirop de porumb.