Da, am mai combătut pe aici pe acest subiect spinos, dar cum a trecut multă apă pe Dâmbovița de atunci, eram curios dacă s-a mai schimbat câte ceva în mentalitatea românului degrabă descălțătoriu de oaspeți. Așadar, să purcedem.
N-aș putea să dau un procent exact, dar cred că în mai mult de jumătate dintre casele din România se practică descălțatul musafirilor. De altfel, “descalță-te, că face nevastă-mea scandal” cred că este una dintre cele mai populare expresii din spațiul carpato-danubiano-pontic, imediat după “morții mă-tii, nu vezi că s-a făcut verde?” și vestita “cred că m-a tras curentul”.
Iar eu nu înțeleg motivația oamenilor care fac asta, deși am fost crescut de regina neîncoronată a descălțatului musafirilor. Și-am numit-o aici pe maică-mea care avea un talent deosebit să mă facă să mă simt de kkt când le cerea celor care veneau pe la mine să-și dea pantofii jos la ușă. De-atunci am rămas cu sechele, azi n-aș mai cere niciodată, nimănui sa se descalțe când intră la mine in casă.
În primul rând că descălțatul ăsta mi se pare o chestie care presupune un grad de intimitate destul de ridicat. Da, da, nu cred că e ceva normal să pot mișca liber din degetele de la picioare, chiar și prin șosete, în prezența cuiva cu care nu am o relație cât de cât apropiată. Cum e asta? Nu ne cunoaștem, ajung la tine printr-un concurs de împrejurări și totuși, câteva secunde mai târziu, iată-mă-s șezând desculț și oleacă stânjenit în sufrageria ta. De ce mi-ai face una ca asta sau de ce ți-ai face una ca asta?
Serios, nu-mi dau seama de ce-ai risca să te expui pericolului olfactiv. După cum bine știm, există un procent ridicat de cetățeni cărora le put picioarele. De ce ai vrea să te expui de bună voie unui asemenea risc? Nu mai bine stați voi liniștiți de vorbă cu musafirul fără niciun fel de interferență mirositoare?
În anii ’90 erau la mare modă niște teniși de pânză cauciucată care se purtau fără șosete. Mă rog, puteai să-i porți și cu șosete, dar erai in aceeași situație în care ai fi purtat sandale cu șosete, urma să fii ostracizat social. Prin urmare, dacă tot îi purtai, o făceai după toate regulile, adică fără șosete.
Nu am idee ce fel de reacții chimice se întâmplau între pânza cauciucată din care erau făcuți tenișii ăia și pielea picioarelor, cert este că n-am să uit în veci damful greu, pestilențial, pe care l-am simțit venind dinspre propriile-mi picioare prima dată când i-am dat jos. Iar dacă asta s-ar fi întâmplat la mine acasă, nu era nicio problemă, dar i-am dat jos acasă la niște oameni care mă invitaseră la masă, la ei acasă.
Am ajuns la oamenii ăia, m-am descălțat și ne-am pus la masă. Well, la fiecare mișcare pe care o făceam cu picioarele, la fiecare fluturare de degete, simțeam mirosul ăla blestemat. Era atât de puternic încât aveai impresia că-l vezi cum iese de sub masă si se împrăștie prin toată casa. Am înghițit cu noduri și n-am știu cum să mă car mai repede de acolo, deși eram student și conta enorm orice masă moca. De-aia zic, de ce te-ai expune la un asemenea risc descălțând oamenii care-ți intră în casă?
La limită este și chestia cu “descalță-te, că-ți aduc imediat papuci de casă”. Hmmm, nu, mulțumesc. Dacă nu-mi dai niște papuci noi de unică folosință, parcă aș prefera să nu-mi bag picioarele în purtătorii tăi de bacterii neidentificate. Adică ție ți-e frică de ce aș putea aduce eu pe tălpi, dar mie să nu-mi fie de papucii pe care mi-i vâri sub nas și pe care n-am nici cea mai vagă idee cine i-a mai purtat înainte și ce amintiri sub formă de ciupercuțe drăgălașe a lăsat în ei? Nu, mulțumesc, prefer să stau desculț.
Dar, ca să fiu corect până la capăt, există totuși trei excepții pe care sunt nevoit să le accept.
Prima. Când ai ajuns la om acasă vâslind prin zloată, zăpadă sau noroi. Pentru că orice ai face, oricât ți-ai scutura încălțările, după zloată sau zăpadă tot se vor forma două bălți imense sub tălpile tale. Iar noroiul nu se ia tot niciodată, indiferent cât te ștergi pe preșul ăla de la ușă.
A doua. Prezența copiilor mici în casa respectivă. Mai precis, a celor care merg de-a bușilea. Personal, nu pricep de ce i-ai feri de niște anticorpi, dar pot să înțeleg că părinții-s semi-paranoici și mai bine lași naiba încălțările la ușă decât să trezești din amorțire dragonul parentingului modern.
Și a treia. Când musafirul, din motive care-mi scapă, cere el singur să se descalțe. Facă-se voia lui, dar tot l-aș obliga să poarte papuci de casă. Nu de alta, dar dacă chiar îi miros picioarele, nu văd de ce-aș fi eu nevoit să suport.
Acestea fiind zise, sunt foarte curios cum se prezintă situația încălțat-descălțat la domniile voastre acasă. Mai ales că mulți de pe-aici sălășluiți prin neagra străinătate, deci putem afla direct de la sursă cum stau lucrurile pe la sălbaticii ăia unde apa caldă nu e doar la nivel de concept abstract.
sursa foto: freepik.com
Nu.
Am aspirator și mop. Pot face curat după plecarea musafirilor. 😎
Io când merg la frate-miu mă descalț, că noah, marmură pe jos, încălzire-n pardoseală și „să nu pătezi marmura”.
🤣🤣🤣
Comentariu beton!42
Am aspirator mare,cu găleată de vreo 5 litri,în loc de sac,cu filtru hepa,etc,unul mic ,și matură electrică de la lidl,pe care o încarc toată ziua,că așa o și folosesc.
Toată lumea are ce ziceți voi aici (în principiu), ce n-avem unii e chef să le folosim după vizită 😄 Da’ tot nu e motiv să descalți omul.
Comentariu beton!58
@Bertha: în cazul meu, Generalu’ de Unitate, pe numele de alint OCD, preia imediat comanda, iar mâna se-ndreaptă singură spre aspirator, mop. Îmi stă pe creier dacă știu că-i musai să fac curat și n-am făcut. 🤪
Comentariu beton!15
Te-a păcălit! Și eu am marmura încălzită și nu se pătează deloc. Sau dacă se întâmpla, se curată foarte ușor. Ai putea sa-i recomanzi un roboțel care aspira și spală, din partea mea.
Comentariu beton!14
@Alexandra: are roboțel d-ăla, dar are și frate-miu piticii lui pe creier. 🤣🤣🤣
Noaptea dintre sâmbătă și duminică, pe la 12-1-2 când ne pleacă prietenii, tot ce-mi doresc este să mă pun pe făcut curat. Mai ales și cu 2-3 pahare de vin la bord. Sunt sigură că și vecinii ar aprecia sunetul melodios al aspiratorului.
La ora aia nici paharele nu le mai strâng.
Comentariu beton!39
@Rox, dar joia la prânz, să zicem? iar musafirii să nu fie tocmai preteni apropiați? Că asta mă interesează în special.
Musafirii mei nu au stat niciodată mai mult de ora 23.00. Musafirii mei, când se strâng toți, sunt 5 la număr, cu mine 6.
N-o să dau cu aspiratorul la ora 23, dar pentru asta am Vileda DuActiva Broom. Silențios și curat. Altfel nu pot dormi, că tot acolo-mi stă mintea. 😀
@Mihai, eu nu-mi explic de fel de musafiri ar fi ăia care nu-s prieteni apropiați… Singurele persoane care vin în timpul săptămânii la orele acelea ar fi diverși „meșteri”*. Și noi și prietenii suntem la joburi sau, dacă lucrăm de acasă, tot nu vin prietenii că alea-s ore de muncă, nu de vizită. Vizitele de plăcere au loc în weekend și da, ne cam lungim în noapte și atmosfera e relaxată, nu avem o casă elegantă, cu stat la masă în ținută festivă + încălțări. Când am făcut revelioane unii acasă la alții, fetele și-au dus papucei sau balerini de stat înauntru ca să nu fim chiar în papuci de casă & rochite elegante, dar nici cu ditamai cizmele de afară.
Altfel, nu prea știu care ar fi persoanele alea care nu-s nici meșteri, nici prieteni (sau familia), dar să fie invitate înăuntru la discuții și să se pună problema de descălțat sau nu.
Am zis mai jos – nu cer nimănui direct se descalțe, că mi-e rușine, dar nici nu-i împiedic pentru că efectiv mă deranjează. Noi nu suntem maniaci cu curățenia, nu facem șmotru toată ziua, de aceea când facem, vrem să se păstreze cât mai mult 🙂
* Cel mai „tare” a fost unul care a venit să măsoare pentru ceva rolete și, în dormitor, a pus o pungă pe un scaun (ăla pe care arunci hainele), a pășit cu un picior pe ea ca să urce și celălalt picior l-a pus pe colțul patului, pe rama din pal, dar un pic și pe cuvertură. Încălțat. Mi-a stat inima un pic.
@JT, nici noi nu suntem mai mulți de 5-6 cu tot cu noi 2. O să caut mătura aia 🙂
Comentariu beton!15
@Rox: dacă seara am măturat, asta nu înseamnă că dimineața, după cafea, nu dau cu aspiratorul. Tocmai, că MUSAI să aspir. 🤣🤣🤣🤣🤣
las și io perla asta aici, mai ales că @JT îmi va da dreptate; acum fffff mulți ani, o discuție cu o tînără doctoriță (n-o cunoști! în caz că citește nevasta…), cu care am făcut o scurtă perioadă niște tsukahare…
– auzi, de ce le put picioarele bărbaților iar fetelor nu?
– pentru că la voi vin din cwr! iar la noi de lîngă… paradis…
Sunt total de acord cu tine. chiar daca stiu ca trebuie sa dau cu mopul si aspiratorul dupa vizita, este de prost gust sa pui musafirii sa se descalte. Plus ca daca faci asta vizita va incepe in circumstante ciudate si usor nefaste. recunosc totusi ca imi primesc musafirii in bucatarie/loc de mancat unde am gresie pe jos. 🙂
Am vreo doi prieteni pe care ii pun, dar imi permit ca ne stim demult si si ei fac la fel, insa cam atat.
dar daca tot ii pui sa se descalte le poti cere, partii masculine, sa faca pisu asezati pe buda. ca nah, dupa ceva pahare de vin nu mai tinteste lumea bine si trebuie si aia spalata.
Comentariu beton!40
Exact alea 3 situații sunt excepția și pentru mine.Tata și sora ,cumnatul ,o fac fiindcă știu că am 3 copii și n-am femeie la curățenie. Însă, ce mi-a plăcut maxim în materie de descălțat e că diverse persoane,de la cablu,centrală termică, cel cu citirea luminii,au început să poarte cipicei de unică folosință .Cel de la lumină chiar m-a rugat să îi pun ceva,un ziar ,un carton, să nu calce ud până la contorul electric. Deci ,se poate educa omul oricând…Acum ,tu ai zis musafiri, eu am gândit doar în materie de intrat la altul în casă.
Comentariu beton!43
Păi în primul rând mă gândesc dacă mie îmi convine, pentru că trebuie să-i pui la dispoziție papuci nefolosiți sau spălați, ceea ce e foarte greu. Mi s-a întâmplat să mă descalț undeva, iar papucii pe care i-am încălțat arătau nașpa rău. Așa că, ori îl lași încălțat (asta dacă nu se descalță din proprie inițiativă), ori îi pui la dispoziție papuci de unică folosință, din ăia de spital.
Nu descalț pe nimeni, deși mă enervează să fie praf pe jos. Dar mă enervează mai tare să umble omu’ în șosete, poate-i iese vreun degețel și se simte prost. Așa că insist să nu se descalțe nimeni, unii înțeleg, alții nu. Asta mă enervează și mai tare: mă, dacă-ți spune cineva să faci într-un fel, tu de ce ai face altfel? Nu pricep și pace. La fel ca ăia care așteaptă să fie rugați de o mie de ori să mănânce. Ți-am spus o dată, n-ai vrut, gata, treaba ta. Mă rog, divaghez.
Comentariu beton!53
Daaaa, ciondăneala aia absurdă de la ușă:
– vă rog să nu vă descălțați
– ba daaaa, se poateeee?
– va rog mult, nu e cazul
– vai, dar nu se poate așa ceva🤷♀️
Comentariu beton!68
Exaaaact. Jur că începusem să cred că am eu o problema că nu îmi place nici să descalț omul la usa și nici să insist cu mâncarea. Faza e că unii refuza mâncarea, așa din obișnuință iar apoi au un mic șoc când nu îi mai rog încă o dată și îi văd că ar mânca, dar le e nașpa să dea înapoi. 😅
Prietenele mele s-au obișnuit cu mine, își iau ele ce vor, nu îmi place să fac expoziție cu ce am și așa suntem toți mulțumiți. 😁
Comentariu beton!13
La mine se descalță doar rudele și prietenii apropiați și numai în cazul în care stau ore bune. O fac ei natural, pentru propriul confort.
Nu aș pune pe nimeni să se descălțe, mi se pare că pui omul într-o situație stânjenitoare.
O chestie f mișto mi s-a întâmplat cu doi domni care au venit să repare AC. Înainte să pășească în casă și-au pus botoșei de plastic peste încălțăminte. Nu le-aș fi cerut să se descalțe, dar m-am bucurat maxim că aveau botoșei, am și scris un mesaj de felicitare către firmă. Mi se pare un cost minim pentru firmă, dar un mare confort pentru client.
Comentariu beton!93
Acasă la mama doar popa intra incaltat in casa și doar atunci cînd nu este noroi. Daca cumva ploua in zilele cînd vine îl roagă și pe asta sa se descalte. La mine nu pun pe nimeni fiecare face cum vrea.
Comentariu beton!32
Noi nu le cerem musafirilor sa se descalte. In general, cei care intra pana in living si eventual la baie nu se descalta. În bucatarie musafirii n-au ce cauta decat daca vor sa faca o ciorba, iar in dormitoare… doar daca vor sa faca ei patul sau sa dea cu aspiratorul. 🙂
Cei care vin de departe si raman peste noapte, precum si cei cu care ne vizitam, de ani (zeci de ani) de zile si in general raman mai mult… se descalta. Dar ii banuiesc ca se descalta ca sa se urce cu picioarele pe canapea – gen sa-si flexeze cate un picior si sa-l bage sub ei.
Comentariu beton!25
În Cehia se descalta inclusiv cel ce vine să citească contoarele. La școală idem au doua perechi de încălțări separate pentru interior și exterior. La muncă la fel, încălțări de interior și exterior. Acuma zi și tu care sunt mai țărani, noi sau ei.
Comentariu beton!60
Păi nu vorbim de aceeași situație.
ma rog, ideea e ca astia se descalta peste tot, si au prins gustul si cei care erau musafiri in aceasta tara, gen ukrainieni si indieni. Doar ca doar pe jumatate, adica fara pauci de schimb. Aveam un coleg indian ce se descalta la birou si stiam cand o facea fara sa ma uit sub birou. Si facea saptamanal desi i-am atras atentia ca ii put labele. Colegul ukrainean avea papuci de schimb dar ii puteau aia de strada prin cutie si ii tinea sub birou. Deci e cu dus intors.
Ah, si la ei vezi adesea barbati in sandale si cu ciorapi uneori chiar gauriti la degetele mari, umbland prin firma sau pe strada 🙂 :). Un fel de sexproof protection 😀
Daca doar te descalti fara sa ai o igiena corecta a picioarelor, nu rezolvi nimic, doar un pic de comfort pentru tine si mult discomfort pentru cei din jur.
In schimb, daca faci asta pentru o mai buna igiena si respecti toate regululile, atunci poate fi chiar ceva pozitiv.
https://prague.tv/en/s72/c1402-Family-Kids/n3593-Back-to-School-10-Must-Haves-for-the-Czech-School-Year
„2) Indoor School Shoes (Slippers) – Czech custom mandates that children (and often teachers) wear slippers or indoor shoes during the school day. Traditional Czech slippers can be found at shoe stores like Bata, Humanic and CCC which are located in most of the main shopping centers in Prague. During the back-to-school time, CCC stores usually have a bin of slipper-type shoes with breathable soles at the back of their store. Prices run between 140 CZK to 250 CZK depending on style. Many schools now permit students to wear Croc-type shoes as well. Crocs are sold at Destroy and knock-off Crocs are sold at open-air markets.”
Ucraineni, fără „i-ul” ăla dinainte de „e”.
Mihai, chiar vrei sa ii rapesti bucuria Charlotteiii? 🙂
țăran degrabă descălțătoriu here! că la 35€/mp parchet lemn masiv, parcă nu-mi vine să-l schimb anual pe motive de urme de pietre și tocuri cui; ok, din cauză de copil mic, deși a fost refăcut țiplă înainte de nașterea fetei, acum arată ca după un bombardament cu bile de rulment; dar fiindcă fie-mea este singurul „sculptor”, io îi notez operele și peste vreo 15-20 de ani o să-i trimit factura de înlocuire; n-aș lăsa portițe de protest cum că, vezi Doamne, este operă comună; în plus, în living am și un mițos alb…
musafirii de-ai casei primesc papuci dacă vor (perechi designate special) iar cei ocazionali primesc cu forța; acești papuci se bagă la spălat după folosire;
dacă am avea doar gresie descălțatul ar fi opțional…
Comentariu beton!48
Cum? Tu faci parchetul, nu parchetul te face pe tine :))
Ai punga la telecomanda?
Nu-i descalț, există mop și aspirator. Dacă vor ei (că ploaie, ninsoare…) – papuci de casă “pentru musafiri”. Mă descalț in casele prietenilor care au copii (de obicei, ajungem să ne jucăm împreună pe aceleași podele 🤭). Altfel…picioarele desculțe mi se par ceva destul de intim
Nu îi descalț și nu mă descalț.
Comentariu beton!17
Eu consider ca un musafir cu bun simt se descălța de bunăvoie.
Da, exista aspirator și mop, dar nu vad de ce sa obligi gazda, ca după plecarea ta, sa mai petreacă încă 10-15 minute din viata, ca să șteargă. Mai ales dacă musafirii pleacă după 12 noaptea.
Nu mai vorbesc de apa și detergent, când toate astea pot fi evitate simplu…prin descălțat. „Domle’, dar cât poate sa coste o galeata de apa.”
2 lei, 5 lei, e vorba de principiu.
În al doilea rand, sunt doamne care vin în vizita încălțate în stiletto, cu toc cui. Și guess what? Dacă ai parchet natural, te alegi cu niște urme frumoase de tocuri. Mai ales ca pe doamna o și apuca plimbatul. Am pățit-o.
În al treilea rand, pe toată durata vizitei, cei care locuiesc în acea casa se perinda pe acolo, și pana se șterge pe jos, la plecarea musafirilor, plimba pe picioare, prin dormitor, tot praful de pe strada.
În al patrulea rand, cu excepția holurilor și băilor, noi avem covoare. Clasice, din lana, tip mocheta. Care, nu au costat tocmai puțin. Și sincer, ma doare inima, sa se plimbe care mai de care pe covorul cumpărat din banii mei munciți. Barem, dacă tot…măcar sa îl stric eu, nu alții.
În al cincilea rand, problemele olfactive trebuie rezolvate de musafirul respectiv. Fie sa se spele, fie sa își mai schimbe șosetele de alaltăieri, fie sa meargă la un dermatolog dacă are fungi. Nu vad de ce ar fi problema mea, sa nu îl fac sa se simtă nu știu cum.
Comentariu beton!127
Prefer să merg în iad în loc să mai aspir un covor. 😬😬😬
Le urăsc cu patimă, poa’ să fie făcute din lână de aur cu inserții de mătase naturală, bumbac egiptean și satin crescut la sânu’ lui Isis. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!38
Nu cred că există ceva mai românesc decăt „noi avem covoare scumpe și ma doare inima să meargă cineva pe ele”. Ah, ba da, există, telecomanda televizorului vârâtă frumos într-o punguță. Că, na, se uzează. Pișa-m-aș pe ele de covoare, că eu le fac pe ele, nu ele pe mine.
@MV: vai! Să nu te-audă maică-mea că te-ar dojeni o țâră. 😀 😀 😀
Sunt de acord cu tine, fuche-m-aș-n ele de covoare și-n cine le-o inventat.
Comentariu beton!19
Mihai Vasilescu, e „romanesc ” sa ai grija de obiectele din casa, cumpărate cu banii munciți?
Probabil tu faci banii mult prea ușor încât sa „te pisi” pe lucrurile personale.
Din păcate, casa mea nu e cocina unora și nici eu nu sunt Sclava Isaura.
Cui nu-i convine, nu are decât sa nu mai vina. My home, my rules. Nu e nicio paguba. Ma lipsesc cu plăcere de musafirii cu arfe.
Sa nu confundam bogăția cu durerea-n cur vizavi de propria casa.
Pana la urma e o chestie de viziune, atitudine și educație sa știi sa păstrezi ceea ce ai.
Plus ca, nu tuturor ne place gresia în sufragerie.
Comentariu beton!50
Sigur că da. Păi ce, telecomanda televizorului e de colea?
John Temple, eu urăsc visceral casele minimaliste stil cavou, unde nu tronează decât gresia, marmura, inoxul și sticla.
Comentariu beton!27
Ma bag si eu ca musca in lapte. Am avut „norocul” sa luam o casa prost facuta si sa fie parchetul rece tot timpul. In afara de asta, avem 2 copii, ambii sub 2 ani jumate. Nu înțeleg de ce sa o luati in deradere pe Raluca pt exprimarea ei cu privire la covoare. Avem si noi si covoare si covorase pt ca e rece peste tot, pt ca avem copiii si nu in ultimul rand pentru ca ma simt mai confortabil in casa mea avand covoare. Ca sunt nebuna, ca sunt comunista, ca sunt invechita, e strict treaba mea, dar nu cred ca ar trebui sa fiu ironizata pentru asta. Peste tot unde am mers in vizita m am descaltat si existau covoare, dar trebuie sa mentionez ca nu am mers in vizita la divi si dive, ci tot la rude, bunici, parinti, care bineînțeles sunt invechiti la fel ca mine, având covoare. Este îngrozitor sa ii puta cuiva picioarele sau ție însuți, dar cred ca mai degrabă ar trebui rezolvata problema cu igiena si cu schimbarea sosetelor/incaltamintei. Tot spunem ca trebuie sa fim empatici si sa acceptam ca suntem diferiți, iar tu ai asemănat asta cu telecomanda in punga. O fi vreo dovada de primitism sa tii totusi la lucrurile pe care le ai in casa. Ne chinuim de 4 ani sa punem ici colo cate un lucru dragut, am luat cu greu fiecare pat/saltea/comoda/scaun etc si acum copiii le vor strica pe toate. Ar trebui sa ma bucur? Sa golesc casa ca asa e fancy? Ori sunt eu prea obosita, dar ma întristează destul de tare exprimarea voastra.
PS: ma bucur ca ati găsit calea fericirii, a curateniei depline si a detasarii de tot ce este material.
Comentariu beton!51
Eu nu țin la covoare ca obiecte că nu-s nici scumpe, nici cine știe cât de frumoase sau sensibile, dar nu am cum dezinfecta un covor pe care cineva a umblat cu toate jegurile de afară culese pe tălpile pantofilor. Că gresia și parchetul le spăl cu soluții, dar pentru covoare n-am nimic în afară de aspirator și le ducem la spălătorie profi de 2 ori pe an.
Dar cât nu sunt acasă covoarele, îmi lipsesc foarte mult si nu atât estetic, cât fonic. Mi-am dat seama cât de mult mă disperă zgomotele de chestii pe parchetul gol – de la scaunele de birou cu roți până la plescăitul papucilor de casă cu talpa de plastic și toate obiectele pe care le scăpăm sau le târșim pe jos (măsuța, tabureți, prelungitoare, aparate mici).
Comentariu beton!28
@MV eu ador covoarele. De orice fel. Deci, la mine în casă, inclusiv în bucătărie și baie este covor. Altfel, mi se pare că sunt într-un cavou rece, fără personalitate, fără căldură. Gusturile nu se discută. În plus, am 2 copii care se joacă mai tot timpul pe jos. Și nu în ultimul rând, nu vreau mizerie în casă. Mi-e silă numa’ când mă gândesc că omul o fi călcat în vreo flegmă din aia sănătoasă și mi-l aduce în casă. Nu vreau nici să dau cu aspiratorul și mopul după fiecare musafir, am lucruri mai importante de făcut. Nu cer nimănui sa se descalțe, imi este rușine, dar, dacă nu o face din proprie inițiativă, următoarele dăți când vrea să vină in vizită, nu voi fi acasă.
Comentariu beton!24
@JT, pe covoarele potrivite și activitatea asta e de executat. 😛
Ideea principala e: de ce sa curate alții după tine? De ce? De ce?
Care e faza? Pentru ca tu sa o arzi un lord?
Iar tu, gazda, dacă insiști „vai, nu, nu intrati asa, ca…(inserati motiv)”
1. Vreți sa arati ca ai mop cu abur, fără abur, aspirator, roboțel and shit și ca ești super blindat, încât curățenia e un fleac.
2. „Lăsați, ca oricum trebuie sa aspir/sa sterg”. Te lachesti singur și atragi atenția ca ai o casa murdara.
3. Vreți sa pari gazda de gasca/de treaba care nu se formalizeaza, care a atins o superioritate dincolo de lucrurile materiale. Obiectele sunt pentru fraieri.
La noi, Israel, nimeni nu a auzit de obiceiul asta. Am si uitat ca exista. Poate ca din cauza climei calde, nimeni nu se gindeste sa descalte pe altul. E prea mare riscul.
Comentariu beton!25
sau din cauza obiceiurilor sanitare :))
Perfect de acord cu cele 3 situatii in care este necesar sa te descalti. Altfel, nu am descaltat niciodata pe nimeni la noi si nici eu nu ma descalt, sau daca trebuie, a doua oara nu mai merg in locul respectiv. Am cipicei de plastic in geanta si in masina si papuci de unica folosinta si din cei care se pot spala la
90 de grade in casa, in caz ca apar doritori. Iarna schimb presul de la intrare cu unul gros si absorbant dar noroi si zapezi mai rar prin urbea noastra in ultima vreme. Sunt si eu curioasa cum e cutuma prin strainataturi 🙂
Brrr, nu! Dacă este zloată, ok, chestii de unică folosință: papuci/ botoși, dar în niciun caz obligați să o facă, există soluții: mop, aspirator. Într-un singur loc sunt obligată să mă descalț pentru că încălzire în pardoseală și parchet de nușce lemn exotic, se amprentează de la tocuri, dar primesc papuci de unică folosință, dar au și o terasă semi închisă și încălzită pe care o prefer. Ne vedem rar spre foarte rar. 😁
Muhaha, dar am pățit și chestii gen obligatorie descălțarea, șosete albe și în cinci minute erau gri șobolan, le-am arătat discret gazdei, plecat scurt și revăzut doar în oraș în locuri publice 🙄 dacă tot ceri asemenea chestie cel puțin să fie curățenie lună, altfel înțeleg că vrei să îți curețe musafirii pe jos cu șosetele personale.
Comentariu beton!34
Mie cel mai nașpa mi se pare încălțatul când trebuie să pleci, momentul ala când nu mai zici nimic și gazda stă în ușă până tu te încalți, mi se pare penibil, dar în Germania unde locuiesc se practică obiceiul chiar dacă nu îți spune să te descalți când o faci nu va spune să nu te descalți iar când nu o faci îți spune, și nemți nu români.
Nici eu nu ii pun sa se descalte dar cei de-ai casei o fac insa la polonezi e un cult al descalțatului.Am patit o faza am mers la ziua unui prieten peruanez ce are drept iubita o poloneza.Petrecerea la el acasa si guess what toti oaspetii erau descaltulti, la numar vreo 20 de oameni si un sir luuung de incaltari in hol.Eu am spus ca nu as vrea sa ma descalt pt ca una sta la parter si are marmura pe jos deci iti degera picioarele(era noiembrie)doi eram in rochie cu dres de 20 den si as fi distrus dresul.Bai s-a suparat aia cu toate ca mi-am pus botosei ca nu ii respect casa ca kkt ca n-am avut incotro si m-am descaltat si mi-am pus botoseii peste dres sa nu stau chiar desculta.Nu am poposit mult ca era un amestec de mirosuri greu de suportat chiar cu 2-3 shoturi de tequilla in nas.Dar aici e lege păşeşti in casa poloneza te descalti automat.
Se dezbate încă. Ce zici?17
same in CZ. parca ar fi veri 😀
vine din copilarie, de pe vremea scolii. Cum au fost educati asa fac.
Întotdeauna, fara excepție, nu treci cu incaltamintea de afara mai departe de holul de la intrare. Nu iti convine, la revedere :)) Si nu, nu are nicio valoare ca exista mop sau ceva, nu vad decât miliarde de microbi si urme de rahat de caini si flegme plimbate prin living, invizibil asa. No way.
Comentariu beton!109
Ai punctat foarte bine! Exact cum mă pregăteam și eu să comentez.
Comentariu beton!16
Augusta soție era paranoică cu descălțatul la ușă, inclusiv în ceea ce mă privește pe mine. Inițial i-am dat argumentele pe care le-ai scris și tu mai sus, după care am renunțat și mi-am văzut de treabă. Într-un final, cei trei copii, două pisici și un câine care fac permanent traseul curte/casă au vindecat-o.
Comentariu beton!15
Eu am renunțat să mai rog oamenii să nu se descalțe. Cred că și ei cară în conștiință pe „Descalță-te! că nu ai stat tu 3 ore să freci covoare!”.
Mie nu-mi plac covoarele (alea…cât toată camera), traverse sau orice nu poate fi spălat și uscat fără bătăi de cap, prin urmare unii își țin încălțările că le îngheață degetele 😁.
Ce nu înțeleg eu e îndărătnicirea asta a părinților cu șosete și papuci de casă, cu care terorizează copiii. Ai mei stau cu tălpile goale mai tot timpul anului, își pun haine mai acoperitoare ( în casă) prin decembrie-ianuarie și sunt la fel de sănătoși sau răciți ca și cei înfofoliți.
Pe unii ii pun sa se descalte, iar pe altii ii trimit la tuns 🙂
Comentariu beton!14
La noi in casa te descalti si punct. E mai sanatos asa, avand in vedere ce e afara.
Am trait si eu jumatate de an in alta tara, am prins jumatatea aia mai rece, cu ploi, ceva zapada, etc. Nu mi-am spalat ghetele NICIODATA tot timpul ala, aproape puteam dormi incaltat. Aceleasi ghete, dupa 3 zile de Romania, aveau noroiul pana sus acolo la ultimul siret.
Cand eram la scoala generala eram cu niste colegi de clasa la colindat. Si am zis sa trecem si pe la fosta doamna invatatoare. Care ne-a poftit frumos in casa, cine ar fi crezut. Apoi ne-a poftir si sa ne descaltatam. A fost cel mai lung descaltat din viata mea si stiam eu de ce. M-am prelins pe langa un perete in sufragerie pe jumatate mort.
Aveam o soseta maro deschis si una neagra pana corbului.
Comentariu beton!49
In principiu nu impun nimănui nimic, cum vor ei, dar le zic totuși că nu e nevoie să se descalțe. Dar aproape toți o fac, sechele din copilărie. Le dau papuci din ăia de pâslă de pe la ikea, dar unii nu vor că nu poartă nici acasă. Familia se descalță ca acasă la ei și se servesc singuri cu papuci. Când mergem undeva facem cum știm că se așreaptă de la noi sau cum fac ceilalți. De cele mai multe ori ne descălțăm, dar cer papuci, că eu nu pot fără. La familia apropiată mă descalț ca acasă. Dar cea mai tare experiență de tipul ăsta a fost un airbnb in Munchen, vara asta, unde dintr-o neînțelegere am nimerit o cameră într-un apartament locuit de un cuplu. Aveau ăia toate încălțările înșirate pe holul de la etaj, așa că ne-am prins ce așteptau de la noi. Urma să stăm acolo cazați, așa că era clar ca aveam de gând să ne descălțăm, dar în casă, nu pe hol… Să vezi „distracție” să urci 4 etaje pe scări și sa observi că trebuiesă te descalți pe hol… Tot urcând am avut timp să observăm că mai aveau și alții acest obicei.
Obiceiul asta vine, cred eu, de la cei care au trait pe la tara unde da, cand vii din grajd cu ciubotele pline de baliga, le lasi la usa.
Dar, in conditiile in care eu (musafir) sau eu (locatar) abia m-am dat jos din masina si am intrat, nu vad sensul descaltatului. Daca vreau sa n-am fir de praf in casa si sa nu frec la covoare, nu invit pe nimeni si gata.
Eu, personal, nu POT sa merg desculta. In casa, imi schimb incaltarile cu papuci. Nu vad de ce as obliga pe cineva strain sa umble descult pe la mine prin casa.
Vecinii mei de palier sunt turci. Palierul era plin de tot felul de incaltari de nu mai aveai loc sa treci. Pana cand le-am explicat ca n-au decat sa-si ia un dulap din ala special si sa-si puna ciubotele IN casa, ca nu e nimeni obligat sa se impiedice de ele cand vine acasa. Acum, nu ma mai saluta, dar nici ciubotele nu mai stau imprastiate pe te miri unde. Win-win.
Comentariu beton!32
În primul rand, dvs locuiti în Germania, unde discutam despre alta curățenie pe străzi.
În al doilea rand și eu abia ce m-am dat jos din mașină și am intrat în casa (a mea de data asta), dar înainte am făcut o oprire la ghena de gunoi și am aruncat gunoiul. Ma gândesc ca va puteți închipui ce e pe jos, pe lângă tomberoane, cate mizerie și câte miliarde de microbi și alte cele.
Cum ar fi fost să ma opresc la o prietenă și să intru asa, încălțată, ca doar abia ce m-am dat jos din mașină?
Pana la urma sa nu uitam ca trăim în România, o tara nu foarte curata (asta ca să fiu mai delicata), unde se aruncă pe jos orice vrei, unde se scuipă și se flegmeaza din greu, unde dai de rahat de caine pana si în fata ușii apartamentului, ca… ce sa vezi, vecina de la etajul 3, care-și scoate cainii la plimbare, nu știe ca tre’ sa și strânga după ei. 😒
Comentariu beton!26
La mine in casa nu vin in vizita oameni cu care nu sunt suficient de apropiata sa se poata descalta. Noi nu intram incaltati, mi se pare aiurea sa calc in mizeriile aduse de afara (ca eu chiar stau desculta la mine in casa). Still, nu-i pun sa se descalte ca si mie mi se pare aiurea, dar am in hol intr-un sertar, botosei de pus peste incaltaminte… Toata lumea fericita.
Comentariu beton!21
Sunt perfect de acord cu tine! Iarna, cand e flescaiala de pe lume (ca la noi zapada se mai gaseste probabil prin muzee… Daca!) mi se pare cam nesimtire sa intri in casa cuiva, si sa ramai asa cu bocancii siroaie de apa, namol, etc. Cand intri la tine in casa si stii cata stratu de diverse ai pe incaltari, ti le scoti din picioare, nu? Nu te duci la buda, pana pe canapea, o tura prin bucatarie si prin dormitor si apoi te asezi frumusel sa ii dai jos. Eh, la fel si la altii. Singurele dati cand am institat sa se descalte lumea la mine au fost cand mergea fi-miu de-a busilea si era mocirla afara. In rest, vorba ta. Anticorpi. 🙂 In Franta nu prea exista asta cu descaltatul in vizita. Sunt persoane care o fac „natural”, ca vor. Dar nu imi amintesc sa imi fi CERUT cineva vreodata sa ma descalt.
Eu am descălțat o bună perioadă din viață musafirii și mă descălțam, la rândul meu. Dintr-un soi de inerție „educațională” ca să zic așa. Acum nu mai descalț pe nimeni la mine acasă, dar mă declar regina neîncoronată a botoșeilor de unică folosință. Am mereu în geantă câteva perechi și nu mă jenez să întreb dacă pot să-i folosesc când merg în vizite. Uneori mă mai trezesc că încă-i port și pe stradă, așa de tare-mi plac.
Fază de astă-vară cu descălțatul. Am ajuns la cabana Negoiu, în drum spre vârful Negoiu. Am stat acolo cât de-o pauză de-un sandwich și de-un pipi. Regula „casei” ca să ajungi la baie era să te descalți într-un hol unde tronau o puzderie de șlapi, pentru liberă folosire. Toți drumeții se descălțau frumos, luau o pereche de șlapi și-și făceau treaba. Am strâmbat oleacă din nas și așa de ciudă mi-a fost că nici nu-mi trecuse prin cap să-mi pun o pereche de botoșei și-n rucsac, ce nu pot să zic. La întoarcere eram frântă, mă dureau tălpile, aproape de cabană deja visam la șlapii ăia, nu cred că m-am mai descălțat vreodată cu așa vervă. Aveau oamenii acolo și niște fotolii super confortabile, așa că am tras și un puiuț de somn mai ceva ca la mine acasă. :-))
Comentariu beton!13
Nu-i descalț eu, că toți prietenii care vin și trec mai departe de hol (=gresie) și ajung pe covor, se simt și se descalță singuri, iar eu nu-i opresc. Dacă vor papuci bine, dacă nu, iar bine.
Noi cu prietenii suntem la un nivel de intimitate în vizite încât stăm chiar și pe jos pe covor, la măsuța de cafea sau cu picioarele adunate pe canapea (fetele, mai mult). Nu sta nimeni băț pe scaune.
De ce mă deranjează încălțările pe covor? Pentru că pe covor umblu și eu desculță uneori și mi-e silă să calc cu tălpile curate după duș pe unde s-a pășit cu tălpi mizerabile de afară. Sau cu șosete și apoi îmi pun picioarele pe canapea. Port si papuci de casă, dar nu obsesiv.
Și dacă gresia o pot dezinfecta ușor, covorul n-am cum, doar când îl duc la spălat profi.
O dată a venit un amic și a zis că e plecat de acasă de multe ore încălțat pe căldură și nu ar fi indicat să se descalțe și l-am lăsat în pace pentru confortul olfactiv al tuturor.
Tot zic ca-mi iau niște sosoni de ăia de plastic pentru când vin „meșteri”.
Comentariu beton!20
Asta e genul de situatie in care orice ai face am asa o senzatie ca nu poti multumi pe toata lumea. Asa ca la noi e relaxata treaba – in casa oricum nu prea intra musafiri decat genul de prieteni BUNI (sau rude apropiate) cu care oricum discutia e relaxata si fiecare face cum crede/se simte bine.
Casa & living-ul au fast gandite in asa fel incat zona „publica” nu are legatura cu restul casei. Daca se murdareste sau ceva, aspirator/mop la indemana si in 10 minute e totul „bec”.
La usa am permanent 2-3 perechi de papuci de unica folosinta / exclusiv pentru musafiri si pe care-i inlocuim sau spalam dupa utilizare.
Singura exceptie a fost pe perioada cat a fost copilul mic si mergea de-a busilea prin casa dar atunci oricum am limitat accesul tuturor persoanelor straine in casa. Nu suntem nici germofobi/ipohondri, am incercat sa fim echilibrati cat-de-cat, de-aia copilul a umblat liber peste tot dar nici nu l-am lasat sa linga pantofii pe talpa.
In pandemie, si am pastrat obiceiul asta si acum, toti „furnizorii” (revizie centrala, reparatii, gaze, lumina, etc) care intrau in casa cu treaba primeau (daca nu aveau ei deja) botosei de pus peste pantofi si cam asta ar fi.
Urăsc sa ma descălț si sa plec murdară pe picioare/șosete (se întâmplă inevitabil).
La mine nu trebuie sa te descălți. Cand am avut musafiri care au stat peste noapte le-am dat papuci de unica folosință.
Când știi că te duci undeva, te speli înainte, șosete curate, mai ajută și un spray dedicat, iar dacă umbli mult, îți iei cipici.
Când știi că vin musafiri, ai deja pus un preș/ștergător la intrare, ai și niște papuci curați.
Bine, cea mai bună metodă e să nu te duci, ca să nu-ți vină.
Eu insist să nu se descalțe nimeni…una chiar a insistat sa stea în tocuri…în dormitor…dar aici e altă poveste…super !
@Ananas: tocurile-n dormitor se acceptă-ntotdeauna. 🤭
Cand eram mica mama nu punea musafirii sa se descalte , am ramas si eu asa pana de curand ( deh cu toata frica asta de agenti patogeni ) . Pe vremuri aveam papuci de diferite culori pt fiecare prieten care venea in vizita asta pt ca insistau ei sa se descalte , dupa ce m-am mutat nu am pus nici un fel de covor/pres/mocheta in casa tocmai pt ca nu puneam lumea sa isi dea jos pantofii si sa pot sa dau repede un mop . Acum am cumparat vreo 20-30 de perechi de papuci de unica folosinta si ii las ambalati la usa ca sa se vada ca sunt noi – pt ca am fost marcata de niste momente cand am fost pusa sa ma descalt si primeam niste semi-jeguri de papuci rupti patati vai de ei …bleah
Nu, chiar insist să nu se descalțe nimeni. Dar, am pățit cu o cunoștință care, fiind zloată afară, avea încălțările pline de noroi amestecat cu zăpadă. S-a șters superficial și, bineînțeles, toată mizeria s-a scurs pe covor. A rămas pată până am schimbat covorul, oricât l-am curățat.
O fază neplăcută s-a întâmplat când era fiică-mea de vreo trei – patru ani. A venit un domn în vizită și, deși am insistat, s-a descălțat. Doamne, nu vreți să știți ( simțiti ) ce damfuri emanau piciorușele distinsului. La scurt timp, aia mică zice: „Da’ de ce de miros picioarele tale așa de urât?”
A fost un moment extrem de stânjenitor, dar, copiii spun ce simt.
Comentariu beton!20
In Spania nu se descălța nimeni, asta și pentru ca ăștia au gresie în toată casa, asa ca a da cu matura și mopul după ce pleacă musafirii e super rapid! Mie in schimb îmi place maxim sa stau desculță, sa pot sa îmi pun piciorul sub mine când stau pe canapea, spre ex! Mi-am cumpărat un covoraș drăguț tare, dar pe care orice urma de praf își lasă amprenta! Și oricât l-aș fi aspirat, tot trebuia sa îl iau la perie ca să se vadă curat. Am renunțat la covor în scurt timp, era prea mare bătaia de cap 😂😂😂 Cine venea la mine se descălța doar în perioada în care al meu prunc mergea de-a busilea și se tavalea pe jos de ziceai ca-i un purcel la groapa de noroi. În rest, toată lumea încălțata, asta dacă nu au noroi pe tălpi. În România, disperarea mea era cu toți rahatii aduși în casa pe tălpi, am pățit-o in nenumărate rânduri, când oamenii nu belesc ochii pe unde calcă și își dau seama când ajung la căldurica și se simte damful de 💩
Io nu primesc pe nimeni.
Comentariu beton!42
Cel mai sănătos. 😎
@Edelweiss, da’ de primit, te primește cineva? 😁
Sunt un nene absolut fermecător, de aia sunt invitat des la chestii sociale , însă de obicei mă dau lovit, pentru că, pentru mine, a vorbi cu oameni care nu am un trecut îndelungat necesită un efort din partea mea, eu fiind un om timid și introvertit.
Bine, astea se duc dracului când hotărăște consoarta programul de vizite de onorat. De obicei rude de ale ei. Ea se simte bine, fiind o persoană foarte sociabilă și expansiva, eu, ei bine, trăiesc o suferință aproape fizică și plec de acolo stors ca dracu.
Comentariu beton!21
Edelweiss, idee. Ești în vizită și „Da’ ce-ar fi să punem noi și niște muzică? Nu, nu, nu vă ridicați, mă ocup eu.” 😀
Comentariu beton!22
Eu la jobul anterior, patronul ne punea sa ne descaltam si sa mergem in slapi. Era o firma mica de fotosopat si alte lucruri si era intr-o casa.
Nu, nu practic și nu solicit.
Am o traumă din trecutul postrevoluționar, care a început cu onoarea de a fi invitată la o cină diplomatică (!), într-o reședință situată la bloc. Mi-am pus „pantofii de duminică”, noi-nouți, pe care dădusem jumătate din salariu. Înainte de a păși în vastele apartamente, mi s-a pus în vedere că trebuie să mă descalț, pe casa scării, și să las practic averea nesupravegheată pe un hol de bloc din București… așa că am stat 5 minute (ca motanul din banc), m-am încălțat și-am plecat.
Comentariu beton!18
De acord cu excepțiile, dar pentru restul de situații, eu știu că în codul bunelor maniere regula e sa nu te descalți, din cauza mirosului și eventualelor șosete găurite in pantofi. La fel mă enervează și aia cu „sănătate” când strănuți. În codul bunelor maniere regula e sa nu spui nimic, și așa persoana in cauza e jenata că îi curg mucii și tre sa și caute batista, nu mai are și grija ta sa ți răspundă cu multumesc. Și mai e și regula de a aștepta pe cineva să iasă din încăpere/lift/bloc/etc și apoi să intri tu. Mă enervează maxim când nu se respecta
Teoretic, da.
Practic, nici musafirii nu vin îmbrăcați în vreun frac sau doamnele în vreun deux-piece, astfel încât lipsa pantofilor sa strice ținuta.
Când vii îmbrăcat în blugi rupți și un tricou de la Berska, si bei o bere la bucătărie, cu gazda, crede-ma ca nu e nicio tragedie dacă ramai în șosete.
Nu descalt niciodata musafirii (a, doar daca e noroi afara, exact cum zici), iar eu in casa nu merg decat cu papuci. Adica nu desculta.
Cand am citit titlul, m-a umflat rasul, ma asteptam la o unanimitate de pareri. Am fost f surprinsa de raspunsurile pe care le-ai primit, asa ca o sa ma abtin sa spun cum privesc eu chestia asta.
P. S. Anduta a spus cumva dragut „inertie educationala” 😁
Sincer, și eu sunt relativ uimit.
Eu sunt uimită de cât de multă lume a descoperit puterea binefăcătoare a botoșeilor de unică folosință. Power to the botoșei! 😀
Comentariu beton!18
Hai sa va zic ce am patit acu ceva ani,la un avocat,cu cabinet la/si la domiciliu. Ajung la bloc,urc cu liftul ,si ma intampina omul la usa . Imi spune expres ca la el lumea trebuie sa-si lase incaltarile la use. Buuun,asta e,dar …usa de la intrare in apartament..!
Am executat ordinul,ca de…tot venisem,dar jur ca atat cat am stat m-am tot gandit daca plec de acolo desculta sau nu !
Eu am pățit o odată, Doamne fere… Și acum sunt șocată când îmi amintesc. Am mers în vizita la varul soțului care avea copil mic pe atunci. Eu, obișnuită dintotdeauna sa nu ma descalt, normal, doar acasă na descălțam, în rest niciunde, îmi spune din ușa, sa ma descalt ca ei au copil mic și umbla pe jos. Eu eram cu niște sandale cu bretele, ma descalt, nu mi da papuci, nimic. Umblu asa cu tălpile goale, nasol,eu nici acasă nu umblu asa ca mi e silă. Simt orice firimitura, scama et,c. Eu nu descalt pe nimeni la mine acasă. Chiar insist sa între asa, deși unii insista sa se descalte.
Nici eu nu pot merge desculță prin propria casă, am papuci pentru toate sezoanele. Copiii merg cum vor, dar mai ridic o sprânceană când găsesc în pat firimituri aduse pe șosete. 🙂
Înainte să am picii, nu mă deranja să intre oricine încălțat. Ștergeam repede după ce pleca și gata.
Acum, pentru că cei mici se joacă foarte mult pe jos, mă aștept ca cei apropiați să se descalțe. Am papuci de casă de cauciuc, îi spal repede după utilizare și gata.
Eu prefer să mă descalț când merg in vizite. OCD-ul meu mă împiedică să calc covoare încălțată, mă doare fizic să fac așa ceva. Dar mie nu-mi miros picioarele, că atunci sincer nu știu ce aș face. Papuci de plastic peste încălțăminte, fix ca la spital? Cum ar fi să te duci in vizită și să-ți dea papuci din ăștia? Ați pățit?
A venit cineva la mine și mi-a cerut de la ușă papuci de casă. I-am zis să intre cum e. „Nu, dă-mi niște papuci.” „Am și botoșei, dacă vrei”. „Ce botoșei?” Îi arăt. „Îu, ca la spital? Brrr. N-ai niște papuci de casă normali?” I-am dat, ce să și fac? Da’ și-a luat câteva perechi de „îu”-șenii la plecare, cică „ia stai că nu-s o idee așa rea.” Ce naiba să mai înțelegi? :-))
@Anduța
Cred că nu e o idee rea. Doar efectul psihologic e aiurea pentru că asociez cu vizitele in spital. Poate există si modele mai simpatice.
Pe mine mă vizitează doar câțiva prieteni foarte apropiați și aceștia știu regula casei: pantofii de stradă rămân pe holul de la intrare.
Dacă musafirul e pe drum de multă vreme, primește papuci de casă pe care îi spăl după folosire.
Datul cu mopul este una din activitățile casnice care îmi displac profund.
Iar când intru într-o casă nouă pentru mine, întreb care e regula și mă conformez.
Comentariu beton!14
Ai casei se descalță din automatism, am la întrare multe perechi de papuci de unică folosință. Fiecare se servește. Oameni străini nu se descalță pentru nimic în lume. Mulți au imboldul dar îi opresc ferm. Pentru când vin firme să facă sau să verifice ceva în casă am protecții pentru talpă, ca papuceii de spital. Le dau la întrare și pot sa se plimbe.
Și eu cred că excepția cea mai mare o reprezintă bebelușii umblători. Dar soluția cu papucii de unică folosință e cea mai practică.
Când vine puștimea la fică-mea nu apuc sa zic nimic, ăștia își aruncă adidașii din zbor și fug în cameră pentru că se tăvălesc pe canapele și pe perne. Nu am reușit să îi țin încălțați. Norocul meu e că toți spală adidașii frecvent, nu am sesizat mirosuri dubioase. 😄
In Suedia te descalti cand intri undeva. Te descalti cand mergi in vizita, cand mergi la scoala la sedinta cu parintii (si copiii au incaltaminte de interior), cand esti spectator la diverse meciuri ale copilului in sala de sport, etc. Odata a trebuit sa ma descalt cand am lasat pisica la hotelul de pisici cand plecam in concediu. Cred ca au regula asta din cauza climei, cu exceptia celor 2 luni de vara, in restul timpului ploua sau ninge.
Copiilor li s-a intiparit atat de bine regula asta incat chiar daca le spui sa nu se descalte, ei tot o fac.
Comentariu beton!23
Nu cer să se descalțe. Am doua cazuri: in cazul A, stam la apartament cu încălzire în podea. Când vine cineva la noi nu cer să se desculțe nici măcar când a fost fiu-meu mic și mergea în patru labe. De obicei oaspeții se descalță ei. Ca sa le fac alegerea mai ușoară, eu in apartament (in prezenta lor) port slapi de vară, de plajă (nu șoșoni sau papuci de casa-prea cald). Daca aleg sa se descalțe, dau și eu jos slapii. Daca nu, rămân cu șlapii și toate lumea e aproximativ „încălțată”. Am organizat acu vreo 5 ani o masă de revelion, eveniment pt care ne-am ințolit și încălțat, doar ca o prietena nu și-a dus pantofi (și doar nu era să stea în cizme), așa că a trebuit să ne descălțăm toți. A fost cam ridicol, că eram toți ințoliți cu rochii de seara, alea alea, dar desculți 😅.
Cazul B: am și o casă la țară. Acolo e simplu, la parter nu ne descălțăm, iar la etaj musafirii nu urca.
Ați trăit senzația acută de penibilitate în momentul în care musafirul avea șosetele găurite sau murdare? O stare de jenă reciprocă care nu se poate uita….
Pentru mine ăla ar fi semnul că acel musafir a fost ultima dată-n casa mea. 😉
Cât de needucat poate fi cineva încât să umble cu ciorapii rupți?
L.E. Stați așa că și fostu’ președinte al băncii mondiale umbla cu ciorapii rupți. E drept că asta s-a-ntâmplat în 2007. 😀
@Joihn Temple nu cred că era preșu’ dar oricum cineva imediat sub el, Jeffrey Franks, și avea pantofii găuriți. Dacă era chiar preșu’ unde se descălța?
La câți metri de gresie am, ar fi și culmea să pun oamenii să se descalțe, deși aici, unde locuiesc eu, e o rușine să intri încălțat în casa omului. Eu, oricu și acasă la ai ei, pe covoare, tot încălțată umblu.
De descălțat mă descalț doar la prietena mea și noi practic suntem ca surorile.
Eu nu le cer musafirilor să se descalțe. Nici mie nu îmi place să mă descalț când merg în vizită. Am rămas cu sechele din liceu. Prietena mea cea mai bună din acea perioadă stătea la mătușa ei și când o vizitam, mătușa respectivă mă punea să mă descalț și îmi dădea papuci de casă. Cred că avea vreo 10 perechi de papuci. Deci, clar! Nu le cer musafirilor să se descalțe.
Eu am caine si pisici, nu e cel mai curat din lume la mine acasa.
Noi, familia, ne descălțăm cand venim acasa, dar niciodata in viata mea nu am descălțat vreo persoana care nu e din casa. Cum sa descalț barbatii, iar femeile nu? Cum sa descalț o femeie pentru care pantofii sunt un “statement”, o parte din outfit… ciorapi de matase, pe parchet?
Cred ca sunt reminiscente ale traiului pe uliță, cand veneau acasa plini de noroi si nu putea chiar mărșălui asa pe covoare
Eu am 3 câini x aprox 50 kg/buc, care se frăsuie înăuntru/afară de aproximativ 673 de ori pe zi. Deci descălțatul oricui (al nostru sau al musafirilor) ar fi oricum inutil.
Covoare n-am pentru că le urăsc cu pasiune.
Iar legat de copil, atâta timp cât se așează pe jos și în curte la grădi, și în parc și unde naiba îi mai trece lui prin cap… Mai contează că se așează pe jos și în casă, unde se intră cu încălțările? 🤷♀️
La fel cum zicea cineva mai sus, și eu mă așteptam la o unanimitate de păreri (as in „nu se descalță nimeni ever”). M-am uluit.
O fază „mișto” a fost când am fost invitați la niște amici, care ne-au solicitat insistent să ne descălțăm pe hol, iar după ce am intrat, am constatat că era un jeg pe jos de puteai planta semințe, că în câteva zile 100% apăreau răsaduri 🙄
Comentariu beton!21
Păi poate le era frică să nu cărați afară, pe tălpi, cernoziomul ăla bunu pentru răsaduri.
Aveam o prietena care zicea : nu te descalta,draga,ca-mi iei firimiturile pe talpi !
La parter avem parchet și regula este că se poate intra încălțat. Uneori chiar trebuie să insistăm. Pentru cei care chiar nu vor să înțeleagă avem papuci de casă fashion de genul celebrilor tăi sneicsi 😅
La etaj avem covor. Celor apropiați le cerem să se descalțe. Celorlalți le oferim cipilici albaștri.
La casa precedentă aveam mochetă peste tot, și la parter și la etaj. De aia pe care nu poți să o scoți să o duci la spălat. Acolo celor cunoscuți le ceream să se descalțe și le ofeream papuci de casă. Pentru ceilalți aveam cipilici albaștri.
Eu sunt mai antisocială, așea. În concluzie, îmi intră în casă doar rudele și amicii ffff apropiați. Care se descalță din proprie inițiativă, că ce zici, mai intrăm pe la toalete publice și na! Oricum, am papuci special pentru musafiri, câteva perechi. Când merg în deplasare pur și simplu întreb care-i uzanța. Și am o pereche de șosete în geantă. Just in case. Câte bordeie, atâtea obiceie.
Mă, de obicei, musafirii vin în vizită de la ei de acasă sau de la muncă sau de undeva unde s-au pișat înainte. Las-o-n duamne iartă-mă p-asta cu taoaletele publice, că dacă fac un sondaj pe blog nu dau peste zece oameni care au călcat în vreo toaletă publică în ultimii 5 ani (asta evident, dacă nu erau în concediu pe undeva dar dacă erau în concediu, nu aveau cum să vină pe la tine). Zi că vrei să se descalțe lumea și cu asta basta. 😀
Avem caine si pisica ce au acces liber afara si in casa. Cum nu incalt si descalt cainele de fiecare data cand se duce la pipi, nu vad de ce as face asta cu oamenii veniti in vizita.
Este insa foarte adevarat ca de cand am cele doua patrupede, mi-a crescut considerabil toleranta la mizerie. Cea la dezordine a fost crescuta ca un Fat-Frumos de catre sot :))
Avem niste prieteni care spala pe picioare catelul de fiecare data cand iese in gradina. Nu pot asa ceva.
Nu avem covoare pe nicaieri. Am ales intentionat sa avem gresie la parter desi imi place enorm cum arata parcheul din lemn masiv. Avem un robot sa aspire. Si m-am obisnuit cu gandul ca asta e. Nu sunt cea mai cea gospodina cu casa luna.
Acum avem un bebel de sase luni. Dar cum mai are nitel si ii roade urechile la caine iar cainele ii trage cate o limba de cate ori il prinde, rezista el si daca merge in patru labe pe podeaua nedezinfectata.
Comentariu beton!17
Unul dintre motivele pentru care nu invitam musafiri acasă.
Exista cârciumi pentru orice tip de întâlnire
Pentru părinți am papucii lor, pentru meșteri și alte neprevazute am botosi de unica folosință pe care ii rog sa ii pună peste pantofi, iar pentru prieteni dacă trebuie musai sa vina la.noi am papuci de unica folosință.
Îmi displace și sa între încălțați, si sa ii pun sa se descalte, asa ca aplic cele de mai sus.
pe hol la mine exista un dulap de pantofi, iar intr-un colt sunt depozitati papuci de unica folosinta (in punga) pt musafiri.
daca sunt musafiri cu ciorapi rupti/de alte culori sau cu picioare murdare nu ma intereseaza ca musafir.
in casa stau doar in papucii mei (nu-i ofer la nimeni)…..nu suport sa stau in picioarele goale, iar daca merg undeva si ne descalta……nu ma mira.
La noi acasă nu există politica descălțatului, mai sunt musafiri care insistă să se descalțe, noi insistăm să nu o facă și, după un balet mai lung sau mai scurt, până la urmă se face voia noastră. Pe de altă parte, când merg pe la cineva care are filme cum că musafirii trebuie să se descalțe mă arăt dornic să mă descalț anunțând, așa în treacăt, că mie îmi put picioarele de se ofilesc florile. Nu-mi put, dar nici chef să stau desculț sau să fac schimb de ciuperci cu toți cei care or fi purtat papucii ăia de casă pe care îi mai oferă unii, și am observat că textul ăsta funcționează de minune. 😈
La mine unii se descalta, altii nu, fiecare cum simte… dar in general se descalta daca stau mai mult, ca sa se destinda, dar daca stau cateva minute n-are sens. Am zeci de perechi de papuci de casa (e o nebunie a mea sa ii cumpar, pur si simplu imi plac), 😇 pe care ii spal dupa fiecare utilizare, indiferent cine ii incalta (pe ai mei ii incalt doar eu, nu ii spal zilnic). Eu ma descalt cam in toate casele in care merg (de obicei mergem la cunoscuti/apropiati si familie, iar la noi tot acestia vin), daca undeva e mochetat sau multe covoare, nu se curata doar cu aspiratorul sau mopul, asa ca, cer papuci (daca nu am eu, ca de obicei am o pereche de papuci la purtator, na, pitici), eu nu suport s astau desculta sau doar in sosete nici la mine acasa, nici in alta parte; si la hotel imi iau papuci de acasa, chiar daca peste tot au ei de unica folosinta, ma simt mai ok cu ai mei.
Iubitul unei nepoate este din Seychelles, poti sa il bati ca sa intre incaltat, exclus, se descalta in fata usii de la intrarea in casa, in orice casa, asa e la ei, nimeni nu intra incaltat la nimeni. Asa si la noi, fiecare isi face regulile in casa, unii dupa piticii de pe creier, altii din obisnuinta, altii din nșpe motive, nu putem fi toti la fel. La mama, la unul dintre frattii mei si la sora mea, nu exista sa intri incaltat, asa si la alti membri ai familiei, unii au mocheta peste tot, altii au parchet, altii au doar obsesii, dar eu respect regulile din casa fiecaruia si nu fac o drama din asta, adica nu e cu suparare, ca nu asta-i motivul vizitei.
Comentariu beton!12
La mine în casă nu intră decât persoane foarte apropiate. Cărora nu le cer să se descalțe pentru că se descalță singure. La fel și în cazul vizitelor pe care le fac eu, mă descalț dacă gazda nu insistă să nu o fac. Oricâte mopuri și aspiratoare sunt într-o casă nu mi se pare ok să vin cu căcați de câine în casa omului. Că RO este și țara aia educată în care poți să calci în orice fără să-ți dai seama.
Altfel, nu mi se pare nici o dezbatere. Fiecare face cum vrea la el în casă, nu e nimic de discutat.
Comentariu beton!26
Aia cu musafirii care se descălță singuri e atât de lame. Doamne, cât de jenantă e, mai ales în contextul a ce-ai scris după. Plm, înțeleg perfect că la tine acasă se descălță lumea, înțeleg și de ce, dar nu veni cu pretexte și justificări care-mi insultă inteligența.
Am înțeles, e lame și jenant ce nu e ca tine. Pentru că e blogul tău. E alegerea ta să vorbesti astfel cu un cititor care și-a exprimat, civilizat, un punct de vedere. În nici un caz nu ți-aș răspunde să te jignesc la tine în casă. Mult succes cu mopul!
Comentariu beton!27
Nu, e lame și e jenant pentru că așa e, nu pentru că nu-mi convine mie. Citește restul comentariilor, c-au mai fost destui care descălță lumea la ușa. E alegerea lor, dar nu-mi insultă inteligența explicându-mi că așa aleg musafirii. Nu, bosule, așa alegi tu, și n-am nicio problemă cu asta. Altfel, eu nu te-am jignit în niciun fel. Că te-ai simțit tu jignit e cu totul altceva. Pwp, spor la stat la ușă uitându-te cu reproș la oameni până „aleg” să se descalțe.
Ce nu ai înțeles că „la mine în casă nu intră decât persoane foarte apropiate”?! Adică nu ne formalizăm. Tu, la tine în casă, de unul singur, stai încălțat cu pantofii cu care ai călcat în flegmele de pe stradă? Aia e, persoanelor FOARTE apropiate nu trebuie să le ceri sau să le explici nimic, le lași să se simtă ca acasă.
Și nu m-ai jignit pentru că ai altă opinie decât mine, ci prin modul zeflemitor și agresiv prin care ai ales să exprimi asta. Dar putem să trăim și așa…
Comentariu beton!24
Cum zici tu, boss, cum zici tu. :))))))))
Buei, bo$$, nu mă enerva! :)))
Găsisem și eu încă un blog de citit în afară de alea trei pe care le urmăresc în fiecare zi și tu mă iei la măciuci „lame”. Bine, am reținut, la tine pe blog nu mă descalț!
Niciodată. Chiar dacă e noroi afară. 🤣🤣🤣
La noi în Moldova nici nu se discuta despre asta – toată lumea se descalță. Și noi, deși stam aici, în București, facem la fel. 🙂 Și îi rugăm și pe prieteni sa o facă, la nevoie. Pentru că de regulă și prietenii noștri bucureșteni se descalță fara să vorbim despre asta. A fost ciudat doar o singura dată cu un prieten spaniol, la ei nu se descalță nimeni în casă și ne-a zis că e ciudat pentru el sa se descalțe și nu am insistat. Daaaar ce mi se pare interesant e că la noi e o cutumă. Pur și simplu, așa se face, nici nu exista întrebarea asta. Nu în cercurile mele. Iar aia cu șosetele puturoase mi se pare o exagerare – mi s-a întâmplat foarte-foarte rar să simt mirosul șosetelor venind de la un invitat. Cred că tu erai foarte atent la acest miros că erau picioarele tale, gazdele e posibil să nu fi observat. Mă rog, nu zic că nu contează, până la urmă dacă tu îl simți, te simți apoi stingher și clar nu mai ești în apele tale. Zic doar că nu mi s-a întamplat cu prietenii sa fiu deranjata de miros de picioare.
Comentariu beton!16
In casa in care am crescut (ca in majoritatea caselor de romani) orice musafir se descalta by default. Mai tarziu cand am avut propria casa nu puneam pe nimeni sa se descălțe, doar daca musafirii doreau din proprie initiativa si le ofeream papuci tot numai daca doreau. Pe de alta parte cand m-am mutat într-o tara mediteraneana, am fost socata sa vad ca acolo nimeni nu se descălța la intrare – nici membrii familiei imediat cand ajung acasa, daramite musafirii (e adevărat ca in majoritatea caselor nu sunt covoare, ci gresie / marmura etc). Mi-a luat ceva timp sa ma obișnuiesc ca prietenul meu (maltez) nu isi lasa pantofii la întrare, ci de multe ori merge in baie, in dormitor, face x, y, z lucruri pe care le are de facut prin casa si apoi se descălța :)) Este o alta extrema, cu care e greu sa te obișnuiești cand ai fost crescut in spiritul romanesc al descaltarii la intrare :))) El la randul lui a fost uimit când a venit in Romania si s-a descălțat la intrare in aproape toate casele prietenilor/familiei :)) Din ce am observat, tind sa cred ca descaltatul este o practica intalnita mai mult in Romania – Europa de Est.
Nu, e o practică curentă și în Germania și Austria. În Italia și Spania, cel puțin pe unde am fost rar prinzi o casă fără gresie sau ceva de genul așa că încălțat intri.
La mine, care vrea sa se descalte, se descalta – si asta-i valabil pentru cunoscutii apropiati, care, de obicei, stau mai mult. Se simt ei mai confortabil.
De exemplu, asta vara o prietena care vine mai des la o cafea si-o vorba, si de multe ori stam la bucatarie, a insistat de fiecare data sa se descalte ca sa stea cu picioarele goale pe gresie, sa se racoreasca. Si mie-mi place sa stau vara cu picioarele goale pe gresie.
Dar am o cunostinta apropiata, spre prietena, care mi-a povestit ceva la care m-am mai gandit cateodata. Ea e singura, adica nu are un partener stabil de multi ani. Femeia-i decenta, adica nu-i schimba ca pe sosete… dar se nimerise ca-n perioada aia sa fi cunoscut un tip cu care ar fi vrut sa aiba de-a face, if you know what I mean. Si a venit momentul cand s-au dus la el, la o cafea.
Prevazand ca va fi o cafea mai lunga, s-a gandit sa se descalte, cu toate ca tipul n-a adus vorba despre acest obicei. Si cand si-a dat jos pantofii, a simtit ea cum ca ceva n-ar fi in regula dpdv olfactiv, dar nici inapoi nu s-ar fi incaltat, ca deh! spera cumva ca va fi nevoie sa-i dea jos. Asa ca s-a scuzat si s-a dus la baie, s-a spalat cu gel pe picioare prin ciorapi, adica cu tot cu ciorapi, s-a sters/uscat cu hartie igienica si gata!
Stiti cum sunt ciorapii de dama, subtiri, se usuca pe picior imediat.
I s-a parut cea mai buna solutie: sa-i dea jos, sa-i spele si sa se imbrace iar cu ei ar fi fost dificil si-ar fi durat mult, s-apara fara ciorapi, ar fi fost prea evident/indraznet/ofertant, asa ca a facut cum a crezut ca-i mai bine.
Cafeaua a avut efectul scontat, dar nu s-au tinut de obicei prea mult timp.
@moatza, cred ca multe femei isi spala sau isi spalau picioarele imbracate cu dresuri, am facut-o si eu de nenumarate ori, mai ales cand ma murdaream pe talpi, pt ca mergeam desculta pe la careva sau se decolora talpa vreunui păpuc; era mai simplu sa spal cu totul decat sa stau sa ma dezbrac 😂
Eu nu mi descalt niciodata musafirii, slava domnului sint aspiratoare robot, sint mopuri cu aburi si afara este asfalt in general. Dar locuiesc in Cehia si cehii sint mai dihai ca romanii cu descaltatul. Ei insisi se descalta la usa si si lasa pantofii afara din apartament. Si fiind strain unii dintre ei nu te ar descalta cind ii vizitezi dar vezi in privirea lor un fel de recunostinta cind te descalti din proprie initiativa
Eu una ma conformez regulilor din acea casa, simplu, mi se pare ciudat sa te simti ofensat de asta desi am intalnit oameni care sunt, aparent, dar se merge pe principiul my house, my rules din ce observ in general. Si in Anglia unii prefera sa te descalti in casa la intrare, ce-i drept mai rar, iar eu sincer nu ma asteptam la asta, crezand ca e chestie foarte romaneasca (dar bine, sa luam in calcul ca exista culturi diverse, imi imaginez ca romanii si polonezii stabiliti in Anglia mai degraba vor fi cu descaltatul ca asa au ‘mostenit’). Si alte culturi au chestia asta cu descaltatul. Totusi, ce observ e ca lumea in general e foarte relaxed, nimeni nu considera mare tragedie ca are reguli diferite in casa sa. E alegerea lor. Pana la urma daca ei aleg sa testeze noi miresme de sosete si picioare, cine sunt eu sa ii opresc sa stau in calea fericirii lor? 😆
In alta ordine de idei, la mine in apartament fiecare alege daca vrea sa se descalte sau nu, de obicei cine este mai apropiat si sta in vizita o perioada mai lunga de timp se va descalta ca asa vrea si ii voi oferi papuci curati. Daca e vreme urata si foarte ploioasa si a trecut prin noroi cred ca e de la sine inteles ca prefer sa fie lumea descaltata.
PS daca plec de-acas’ plec totusi cu sosetele bune, just in case🤣
Dom’le, da’ ce sa mai zicem de acei oameni care insista ei, singurei si de buna voie, sa se descalte, da’ asta doar din reflex cumva, ca si ei au ramas cu sechelele descaltatului. Stiti, aia care iti intra pe usa si imediat intreaba „ma descalt, nu?” si le zici „nuuu, nu e nevoie, intri asa fara nicio problema” si trebuie sa duci munca de convingere cu ei, sa-i asiguri ca e chiar ok, dar parca nu le vine sa creada si raman blocati. Le zici ca n-ai nici papuci sa le dai, ca poate e praf de jos, asa ca ce naiba, decat sa se murdareasca pe sosete, mai bine sa stea incaltati. Reactia lor este cumva de „nu, dom’le, ma descalt, ca asa se face”. Stiti ce zic? Nu e ideea ca ar vrea ei neaparat sa se descalte (ca nah, daca vrea omu’ sa se descalte ca-l strang pantofii sau doar ca-i mai comod pentru el, nicio problema), e doar ideea ca au ramas cu impresia ca „asa se face, e respectuos sa faci asta cand intri in casa omului”. Macar trebuie sa se ofere sa faca asta, sa se vada c-au avut intentia. Poate pe viitor, usor usor, o sa ne vindecam si noi de idiotenia asta care ne-a terorizat copilaria, hahaha.
Nu.
Insist de la ușă. ”La noi nu se descalță. Vă rog. Vă rog, nu! NU! ;)”
Nu am nici un chef să mă bucur de priveliștea unor șosete. Poate omul a luat pe întuneric prima pereche de șosete din sertar și au gaură. Poate face tratament pentru cine știe ce ciupercă a piciorului. Poate umblă în gumari și-i put picioarele. Poate, pur și simplu, îi put picioarele. Poate are bocanci și-i ia un secol să se descalțe. Poate că motanul meu e fan pantofi și-i place o tură de sex cu strigături cu ei. (Asta se petrece, ia pantoful ”în brațe” și-l violentează cu labele din spate. Castrat fiind.)
Poate e îmbrăcat mai elegant, iar pantofii fac parte din ținută. Asta cu atât mai mult la doamne. Nu investesc în ciorapi de calitate, aleși cu grijă, trași pe picior cu emoție, asortați la ținută și la încălțări, ca să umblu desculță să mi-i agăț de parchet sau, mai monstruos, în ceva șlapi supradimensionați.
Pot aspira și da cu mopul după. Pot pune un preș cu ceva dezinfectant pe el la intrare. Pot să le dau șervețele, etc. Dar să-mi descalț musafirii? Jamais și niciodată.
Dacă mi se cere, depinde. Dacă-s oameni la care țin mult, mă conformez, înjurând în sinea mea. La alții nu mă duc acasă.:)
Pai pe principiul asta, nici nu ar trebui ca oamenii sa facă sex.
Dacă partenerul are chiloții rupți sau murdari, dacă ea nu e epilata, dacă are vreo boala de piele, dacă are celulită, dacă nu s-a spălat și miroase?
Cum sa il/o faci sa se simtă prost? Mai bine stam îmbrăcați.
O sa spui: da, dar în general, ar trebui sa îți iei chiloți curați, sa te speli și sa te îngrijești.
Și atunci, de ce nu putem sa ne spălăm pe picioare, sa ne luam ciorapi curați și negauriti, când știm ca mergem într-o vizita?
@X, nu trebuie sa umbli in gumari ca sa-ti puta picioarele.
Mi-amintesc ca inainte de-a pleca intr-un concediu de-ala in care mergi mult pe jos, m-a luat o durere la un deget de la picior, ceva infiorator, cu junghiuri.
Si a trebuit sa ma duc la doctor. Aveam niste pantofi din piele, cu captuseala din piele si decupati in fata. In plus, obisnuiesc sa am o igiena buna.
Ei, vremea calda, picior fara ciorap, evident, cateva ore incaltata si ceva preumblari, toate n-au fost de bine pentru odoarea picioarelor mele. Asa ca mi-am luat servetele umede si m-am sters temeinic in cabinetul doctorului, inainte de consultatie, cu toate ca el insista ca a patit altele si mai rele, ca asta-i e meseria…
tarile in care se intra incaltat is alea cu cald afara. Unde exista gresie in casa si risc aproape 0 sa ploua afara
in restu, exceptand cativa „educati”, lumea se descalta. Se presupune ca atunci cand mergi la un om acasa ai si tu grija cu ce te incalti
de ce zic educati. Inclusiv tu o dai cu „numa in Romania”. De fapt, sunteti educati de filme si aveti impresia ca e un grad de evolutie sa intre ala cu pantofii in casa. Ca plm, nu ne-a ajuns perioada covid sa intelegem ca ar fi ok putina curatenie.
Ah. Daca vii la mine acasa sa cumperi un cacat sau sa imi aduci ceva si stai 1 minut, nu te descalti ca nu are rost. Daca stai 2 ore, te descalti.
In Romania aveam des petreceri acasa. Si mereu le ziceam oamenilor sa isi aduca papucii lor. Ca io nu am destui si ca nu or sa stea incaltati la mine acasa. Asa cum nici io nu stau incaltat in casele altora.
Comentariu beton!22
Mi-a luat ceva timp să citesc toate comentariile și am facut-o în scop documentaristic pentru că am avut o discuție pe tema asta cu un vecin.
Ca și in celelalte țări nordice enunțate mai sus, in NORVEGIA nu se concepe să nu te descalți la ușă.
Nu prea le pasă dacă au ciorapii găuriți (câteodată și la degete și la călcâi), ei se descalță, invariabil. Am văzut și prin holuri de hotel, mers la toaleta sau afară din casă in ciorapi, hilar pentru noi.
Drept este că aici se folosește mult criblura pe timpul zăpezilor și ar fi un circ deosebit să o bagi cu pantofii in casă. Chiar și descaltându-te la intrare, tot ajunge prin toate cotloanele pentru că holul de la intrare nu poate fi spalat la fiecare intrare in casă.
Vecinului, norvegian cu ceva ani de școală prin Italia, i-am explicat că manierele elegante în România spun că în niciun caz nu te descalți cand mergi in vizită și că numai rednecii care tocmai au dat de mancare la animale dau cizmele pline de noroi jos. Greșeală mare am făcut pentru ca pe holul lui de la intrare tronau două perechi de cizme HH pline de noroi pentru că omul meu și nevastă – sa tocmai făcuseră curat la cai. E de fițe să ai cal pe aici.
PS: obiceiurile ăstea nornegiene au venit fix pe sufletul nevestei mele care e pasionată de spalatul parsoselilor😜
practic e cum zic mai sus.
In tarile din clima calda nu te descalti. Pentru ca oricum ai in casa gresie si pentru ca riscul sa ploua afara e mic.
In tarile alelalte e normal sa te descalti. In casa ai covoare. Ai parchet. Exista risc de ploaie afara. Nu mai vorbim de iarna. Asa ca decat sa dai cu banu „ma descalt sau nu” mai bine te descalti mereu
Comentariu beton!15
E normal să te descalți și în tot orientul, indiferent de climă, din Turcia pînă în Japonia. Ține de cultura locală.
Comentariu beton!12
@Raluca
Dacă știm că mergem într-o vizită, da. Dacă apucăm să trecem pe acasă și să ne împrospătăm, da. Însă uneori ajungi la cineva la finalul zilei în care ai blestemat pe toți zeii că ți-ai luat șosete desperecheate și/sau cu gaură. Și atunci?
Dar mai apar și ocazii neplanificate. Și într-un caz, și în altul.
”Dacă partenerul are chiloții rupți sau murdari, dacă ea nu e epilata, dacă are vreo boala de piele, dacă are celulită, dacă nu s-a spălat și miroase?”
Ți se pare la fel de grav să aibă ea o boală de piele sau, respectiv, celulită? Celulita care nu are legătură cu zveltețea persoanei, ci cu procesele de absorbție a apei, și pe care o pot avea și persoanele subțirele?
Dacă ai boală de piele, cred că sexul e ultimul lucru care ar trebui să te preocupe, până te vindeci. Dacă nu ești proaspăt/ă ca dimineața, se rezolvă cu un duș scurt sau măcar un bideu. Iar uneori sunt momente în care îl dai dracului de epilat, oprește cine poate” *ăla care râde
@X-uleasca, are dreptate Raluca imo. Tot ii dati pe aci mai multi ca daca ii put musafirului picioarele sau daca are ciorapii rupti. Daca si cu parca, de ce tre sa presupui ca e nespalat, neglijent sau are o problema cu mirosurile corporale.
Poate nici nu trebuie sa obligi omul sa se descalte dar totusi nu mi se pare chiar asa nasol sa ii ceri asta musafirului, e regula casei si nu trebuie vazuta ca vesnicul complex de inferioritate romanesc.
@X-uleasca – da’ nu înțeleg de ce ai purta șosete rupte sau chiar și un pic roase oriunde, în casă sau afară. Că dacă-s puțin roase, există șansa ca până seara să se rupă de-a dreptul în încălțăminte. Dă-le naibii, sunt seturi de 5-7 perechi la câteva zeci de lei.
Dacă ar fi desperecheate, clar înseamnă că le-am luat anume așa ca accesorii parte din ținută, nu m-aș simți jenată.
@rox, eu zic că dacă cuiva îi put picioarele cronic (nu ocazional de la vreo pereche de pantofi mai nașpa, asta e, se întâmplă) ar trebui să găsească motivul în primul rând pentru confortul propriu, că înainte de a sta printre alții, stă în casă cu el/ea însăși și poate cu un partener/o parteneră.
N-am descălțat pe nimeni niciodată și urăsc sa ma descălț când merg undeva. Prefer sa nu mai merg, dacă știu ca urmează sa-mi dau jos încălțările.
Mi se pare de prost gust și prefer sa aspir și sa dau cu mopul după, decât să pun omul intr o situație incomoda.
Am prieteni care se descălța, deși insist sa nu o facă, dar asta este alegerea lor. Pt asemenea situații am papuci de la Ikea de unica folosință.
Cunoștințele mele știu ca urăsc sa ma descălț și o spun de fiecare data înainte sa ajung în casa lor: ” vin, dar eu nu ma descalt”. Nu știu cum le pica, dar nu o fac.
Casa mea, regulile mele, daca nu iti convine…
Musafirii mei, majoritatea olandezi, care nu au mai fost, întreabă dacă e o casă în care se descalță sau nu. E o casă în care nu, nu avem covoare din cauza alergiilor mele, avem pisic care iese în curte și nu se descalță când intră în casă, așa că nu văd rostul. Spălat și aspirat periodic și asta e. Am și papuci de casă pentru musafirele mele cu tocuri care cer ele (musafirele, nu tocurile) să se descalțe. Am un parchet scump dar de uz intens, copilul mai scoate bicicleta prin living când nu are chef să încuie/descuie poarta, țină mâțul să nu fugă pe poartă, etc, eu nu văd urme. Și dacă aș vedea, e casă locuită, nu muzeu.
Oare de unde mi-aș putea procura un pisic care se descalță? 🤣🤣🤣🤣🤣
Da.Descaltarea !
Urasc chestia asta cu descaltatul. Nu suport. Nu-mi place sa ma descalt si nu-mi place sa descalt pe nimeni care vine la mine in vizita. Cel mai mult ma enerveaza sa nu am nici macar o soseta, ciorap, ceva si sa fiu obligata sa stau in picioarele goale pe gresie.
De acord cu exceptia: daca e un noroi si zloata pe afara si atunci solicit singura sa ma descalt. Idem si pe cei cu copii mici, dar, pe urma ii ocolesc, pana isi revin in simtiri. Adica nu ma mai duc la ei in vizita pana isi revin. Daca nu-si revin…aia e, pierderea lor, nu a mea.
Mi s-a intamplat si in afara, in SUA. M-am trezit ca a trebuit sa ma descalt cand am mers intr-o vizita la niste prieteni de-ai sotului, ea filipino-americana, el american, nici nu aveau covoare si uite cum am stat ca pe ghimpi cele 2 ore cat a durat vizita, in plus, pe fata mea se citea ceva disconfort de nu intelegea saracu’ barbata-miu ce am patit. Lasa ca i-am spus dupa aia ca nu ma mai prinde la aia acasa, mai bine ne intalnim in oras cu ei si ne pastram cu totii incaltarile in picioare. Cat despre cei care imi ofera papuci, am aceeasi problema ca si tine, Mihai, cine stie ce ciuperci zac pe-acolo, prin papucii aia. Nu, mai bine nu ma invita acasa la tine decat sa ma descalti.
si acum rautacismu de dupa masa. Dupa cum se observa, din povestile de pe aici, singurele tari in care nedescaltatul este norma sunt: US, Italia si Spania. Deci. O tara pe care o stim din filme si cele doua tari in care au iesit romanii, masiv, la civilizatie.
Asa ca in creierul oamenilor a ramas ca „civilizatie = nu te descalti”. De unde si superioritatea „doar nu suntem tarani sa ne descaltam” desi, sincer, la tara era singuru loc unde intram fara sa ma descalt, la bucatarie, pentru ca era pe pamant sau afara.
Comentariu beton!21
da, doar că civilizația aceea vine de la niște domni care, peste pantofi, purtau gumari; care se scoteau pe hol…
Ha? Ce? Eu ziceam ca la tara se statea in general in zona unde nu conta ce jeg ai.
Nu. Nu esti deloc mai civilizat daca primesti oamenii incaltati in casa. In Romania nu inteleg cum sa faci asta, avand in vedere jegu. Efectiv, chestia cu incaltatu in casa este mega limitat. Nici macar la cele mai pizd tari
Da, imi descalt musafirii. Asta daca intra mai departe de hol sau sta mai mult de cateva minute. Dar pana acum doar un musafir a avut nevoie de invitatii la descaltare si asta pentru ca ea sta mereu incaltata (in pantofii de strada) la ea acasa. Si-mi spal si catelu pe labute la intrare in apartament. Asa ma simt eu confortail si urasc sa fac curat.
Obiceiul meu e sa ma descalt si cand merg in vizita. Daca gazdele sunt incaltate si-mi cer sa nu ma descalt, accept. Cred ca trebuie sa ne gandim la persoana pe care o vizitam si la regulile ei. SI sa ne pregatim pentru vizite. Sosete rupte/ murdare cand mergi la cineva in vizita? Inteleg ca pot fi (desi cred ca rar dupa ce-ai terminat facultatea) vizite spontane, dar altfel ce scuza sa ai?
Uneori ma descalț, alteori nu. Depinde ce poftește gazda. Și am in geanta cipici de unica folosință pt tras peste încălțările de afara. Da’ ce n am eu in geanta 🙂
La mine nu descalț pe nimeni, dar apreciez musafirii care observa ca in camerele pt prieteni e mocheta (între noi fie vorba, de abia aștept sa scap de ea). Iar cei care sunt obișnuiți de ai casei și rămân mai multe zile stiu ca prefer sa și aducă șoșonii personali 🙂
V am lămurit buștean 🙂
In Belgia n-am auzit de asa ceva si lucrez în curățenie. Ba mai mult, ei stau încălțați în casă.
Se descalta ei. Dar cu acest post am devenit subit mai constient ca poate nu doresc sa se descalte (si e ok, nu suntem in porumb, caci daca am fi as avea mud room.) Multumesc Mihai 🙂
La subiectul acesta sunt în minoritate 😀
Persoanele apropiate care vin la mine şi stau mai mult (câteva ore) se descalță şi au papucii lor, eu având covor în cameră. La fel şi invers când merg eu la ei. Nici măcar nu-mi amintesc să fi discutat subiectul, pur şi simplu am făcut cu toții ce eram „îndocrinați”. În cazurile în care mergeam la cineva prima dată şi nu ştiam care e obiceiul luam cu mine o pereche de şosete mai groase just in case. Dacă ar fi să vină la mine cineva care nu a mai fost şi ar sta mai mult, probabil că aş pregăti şi pentru respectiva/respectivul o pereche de papuci ce se pot spăla.
Iar în perspectivă, dacă voi ajunge să locuiesc undeva unde să am doar covoraşe mici uşor de îndepărtat şi în rest gresie, voi lăsa la latitudinea musafirului descălțarea.
Simplu ! ( ioi 🙂 cate injuraturi o sa-mi iau; bine ca mi-am umplut ieri frigideru’)
Precizez ca stau in Cea-mai-mare-stana-din-tara:
1. E plin de c….t pe trotuare si in iarba in Bucuresti. Pliiiiin! Nu exista, daca te plimbi pe jos, sa nu calci in c…t.
2. Noi umblam desculti in casa (exceptie iarna).
3. Am sa-ti dau papuci de unica folosinta.
4. Nu radeti! Am inca covoare pe jos!
5. Nu mai mentionez exceptiile spuse de tine.
6. Nu stiu daca e relevant, da’ eu asa am fo’ crescut: sa ma descalt cand intru la altii. N-ai sa ma vezi niciodata intrand incaltat. In Ardeal, e un semn de respect ptr casa in care meri!
S’auzim de bine!
So.
Comentariu beton!19
Ce sunt ăia musafiri?
https://dexonline.ro/definitie/musafir
Nu există așa ceva, dau cu insecticid, îi stropesc cu apă, sigur rezolv cumva înainte să ajung să le văd picioarele.
Acu, serios vorbind, mi se pare de prost gust să pui oamenii să se descalțe. Și dacă ești germofob, există preșuri d-alea de intrare cu dezinfectant, exista dezinfectante pt covor, aspiratoare cu abur, nu există să nu poți curăța. Pâna la urmă cine nu are chef nu e obligat să cheme oameni acasă, e plin orașul de cârciumi.
Mi-am adus aminte de celebra nuvelă În vizită a lui IL Caragiale jucată de Birlic unde personajul poartă şoşoni pe care-i lasă la intrare. https://www.youtube.com/watch?v=nbdNXbFHFBs. Mi se pare o soluţie elegantă când mergi la cineva în vizită şi are covoare pe jos 🙂
Eu INSIST sa nu se descalțe lumea când ajunge pe la mine/noi prin apartament. Unii (rude) nu înțeleg sa facă asta. Treaba lor!
Dar în nici un caz nu mă obosesc sa pun Roborock-ul la treaba după ce lumea pleaca. De lene! Se ocupa pisica 🙂 . Ce vreți, I’m a man! Mai inconștient așa… Și nu-mi pasa dacă sunt sau nu reprezentativ. Adevarul e ca nici nu mă dau în vânt după musafiri așa ca… I’m safe! 😉
La cuier(da, am cuier, din ala de fier forjat, mostenire :))))) ) am pt. preferintele fiecaruia: o punga cu chestii de plastic sub forma de botosi de spital care se trag peste incaltaminte si o cutie cu papuci dintr-un material neindentificabil ( 😛 ), de unica folosinta, cum mai gasesti prin hoteluri. Ambele variante ma costa extrem de putin(eMag). Asa imi stau linistiti toti piticutii din caput :D. Curatenia nu era o problema oricum(Rocky(Roborock) its my favorite pet :))) ), dar better safe than sorry. Sunt unii care au fost „bine” invatati de cei 7 ani de acasa si nu ar putea dormi bine la gandul ca au intrat incaltati. Eu prefer sa nu ma descalt cand merg la cineva, si am in rucsacul personal cateva perechi din botosii sus-numiti. Am cam invatat sa ii identific dupa fata pe cei cu descaltatul :)))). O exceptie: am cumparate 2 perechi de papuci pt un cuplu care vine regulat. Au fost noi si ii folosesc doar ei. Plus ca tipul poarta 47 si nu ii venea nici una din variantele mele :))))))
Nu mă descalț nicăieri, nu accept să se descalțe la mine decât iubitul.
Eheee, vorbiti voi asa . Da ia sa aveti doua locuri de munca, facultate la zi ( da nu ASE , vreo Medicina de Laborator) si timp putin tare . Cand ai trei ore libere intr-o sambata sa lustruiesti toate podelele, iar pe dupa amiaza iti propui sa petreci cateva ore cu amicii la un joc de carti in sufragerie, iar ei intra incaltati, mamaaaa tot ce iti vine in cap e ‘ fmm’ cu multi ‘m’ sau ‘ nu mai bine renunt de tot la socializare’ … parerea mea umila 😑
Daca ar fi sa facem o statistica din comentariile de azi, ar fi majoritari cei care sunt pentru descaltat.
Eu nu stiu cum este mai bine, nu comentez.
Stau doar si ma intreb, ce este mai jenant? Sa ceri sa se descalte musafirii, sau sa te scuzi (musafir fiind): ” Stii, imi miros picioarele, nu prea m-as descalta…”, sau, „am sosetele rupte…”
Pai astea nu sunt motive. Intre prieteni sau alti bipezi. Ma doare maseaua cer o pastila , mi s a rupt dresul , il dau jos si l arunc, s a gaurit soseta preferata, cer un ac, ata si cos, miros picioarele, cer sa ma spal, am transpirat, ma scuz dar fac si dus, s a patat rochia ma schimb in pijamale , s au crapat pantalonii, ii cos, nu stiu, si tampoane de menstruatie se intampla sa nu ai la tine. Nu am inteles intrebarea posibil. In vizita la invatatoare, alte babe simpatice, daca nu stau mult nu ma descalt. Daca stau mai mult, gen peste o ora, caut sa stau confortabil. Ptr mine fac asta nu ptr covoarele babelor. A fost la cineva in vizita, m a descaltasem si cand m am dus la baie mizerie multa, aparaie. M am dus, mi am luat pantofii m am incaltat la intrarea in baie, am iesit mi am dat jos pantofii. Daca e frig spun ca vreau sosete groase . Daca nu mi convine ceva, plec, nu stau incaltata, transpirata ca sa nu ma spal cand am nevoie.
Imi amintesc dupa petreceri. In bucatarie era gresie, era la intrare, deci incaltati.
A doua zi era fix ca in grajd.
De acord cu cele trei excepții, 100%.
Eu nu aș pune niciodată pe cineva care vine in vizită să se descalțe. Covorașul de la intrare este imbibat cu dezinfectant și se pare că este o soluție ok pentru toată lumea.
In ceea ce priveste descălțatul musafirilor, nu obișnuiau nici mama, nici bunica. Musafirii veneau imbrăcați elegant, cu o anumită prestanță. Costum și papuci/ ciorapi? Nu imi pot imagina. Prietenii mei nu vin la costum, nu mai sunt vremurile, insă nici in pijamale sau haine de casă nu stăm, ca să se „asorteze” cu papucii. Părerea mea.🙂
Când merg in vizită mă adaptez situatiei, nu mă deranjează nici una din variante.
Un pic off topic, dar tot cu incaltari!
In Africa, dupa o activitate impreuna cu localnicii s-a organizat o masa festiva. Boluri, castronele, tavi cu mancare (orez, sosuri, carne de oaie, etc) asezate pe masute joase. Gazdele noastre, imbracate traditional (caftane, pantaloni largi, in picioare slapi sau papuci din piele), tolanite pe canapele, unii picior peste picior, cu un papuc lasat jos. In timpul conversatiei se mai scobeste discret intre degetele de la picioare, mai rupe o pielita, etc, apoi baga mana in castron si ia niste orez pe care il trece prin sosuri. Urmeaza apoi invitatia: dar hai, luati si mancati, e foarte bun!
Impreuna cu colegul am cautat vreun vas in care nu bagasera mana (de notat ca erau si tacamuri pe masa pentru doritori, dar se pare ca utilizarea era facultativa), am inghitit cu noduri vreo doi dumicati, apoi ne-am scuzat ca trebuie sa plecam.
Mentionez ca nu sunt vreun sensibil, dar am totusi limitele mele!
Inainte sa am copil, aveam timp si energie pentru a curata casa dupa plecarea musafirilor. Acum nu mai am nici timp, nici energie pentru asa ceva.
Prefer sa ma bucur de vizita prietenilor si apoi sa dorm alea 60 min in care ar fi trebuit sa desinfectez flegmele si cacatii de caine de pe gresie dupa plecarea invitatilor.
Prietenii mei ma cunosc si se descalta singuri. Nu mi s-a intamplat sa le miroasa picioarele, poate ca se spala inainte.
Pentru prietenii sotului, care nu imi sunt foarte apropiati, spun(scriu) clar in momentul in care fac invitatia : « pregatiti sosete curate si fara gauri sau asumati-va sosetele gaurite pentru ca la noi in casa nu se intra cu incaltari ». Stiu oamenii la ce sa se astepte si probabil isi schimba sosetele. Nu am avut mirosuri dar am avut doi invitati care s-au mirat ca nu si-au murdarit sosetele la mine in casa, erau impresionati ca le-au ramas sosetele curate la sfarsitul vizitei…
Pentru mesteri instalatori si cazuri de extrema urgenta am intotdeauna in stoc protectii din plastic ce se pot pune peste pantofi.
PS : Nu cred ca oamenii care tin la covoarele si timpul lor, tin neaparat si telecomanda in punga. Nu ca ar fi ceva extrem de ingrozitor sa tii telecomanda in punga. Fiecare face ce vrea cu obiectele din casa lui, se poate pisa chiar si pe covor daca asa are el chef. Peace 🙂
La mine in casa nu intra decât prieteni apropiați și eu nu ma împrietenesc cu oameni cărora le put picioarele.
De asemeni am un covor alb in sufragerie sj ma doare sufletul sa îl văd murdar.
Înainte aveam covor închis la culoare și atunci nu se descălța nimeni nici măcar eu.
In RO e cu descaltare. Tara e o cocina, macar sa nu mi-o cari inauntru unde dorm si mananc.
Aici, nu am nicio problema. E curat afara iar inauntru se tine la fel indiferent cu ce sosoni intri.
Atat.
MV, fiidu-mi foarte drag ceea ce postezi, sincer, cred că acest articol e o capcană. Sa mai tai din lista ta de prieteni niscai „ciorapari”.
Cand vin musafiri nu ii descalt ca am gresie rece in toata casa. Care se descalta pleaca la baie sa faca dus daca e necesar, fara rusine. O fi rusine sa ti miroasa picioarele? Pai de aia exista apa si sapun. Am apreciat un descaltzacios care a simtit nevoia sa si duca pantofii in balcon. Si si a clatit si ciorapeii. Dupa ce a facut dus. E normal sa transpiri. Ce nu e normal e sa ascunzi.
@mihai
Pe mine mă deranjează că mulți dintre descălțători o dau pe aia cu “N-am chef de făcut curat după ce plecați” bine boss, da nici eu nu am chef de șters praful tău de pe jos cu șosetele mele!
Cel mai mult urasc musafirii care insista sa se descalte in casa! Desi le dau „aprobare” de cel putin 3 ori ca e ok sa intre incalcatati, tot isi arunca papucii jos sau intra simtindu-se vinovati.
Intr’adevar, unul dintre dezavantajele descaltatului e aspectul olfactiv… Pe de cealalta parte, eu am piticii mei: in casa umblu descult, in proportie de 99% fara sosete. Deci la cea mai mica urma de mizerie (potential din afara celor 4 pereti), mi se face „scarba” sa ma mai urc in pat (de exemplu). Si cum nu dau imediat cu aspiratorul/mopul dupa o vizita cu incaltati (ori e prea tarziu, ori lipsa de chef), iata ca piticii mei indruma vizitatorii sa se descalte. Dar nu verbal ci prin puterea exemplului: intampinam musafirii desculti si toti papucii aliniati frumos la intrare. 🙂
Acuma, partea „fericita” e ca cei putini care ne viziteaza cam au aceleasi obiceiuri, drept urmare descaltatul e „de la sine”.
Fiind crescut in cultura „descaltatului”, prima data cand am vizitat un bun prieten acu multi ani si mi’a zis sa nu ma descalt, mi s’a blocat neuronul pentru cateva milisecunde…
Nu văd de ce mi ar intra cineva incaltat in casa după ce poate ca a fost cu pantofii aia in baia împuțită dintr o benzinărie sau dintr-un mall iar eu am in casa un bebe de 11 luni care linge fiecare centimetru de podea pe unde circula. Nu mi s-a intamplat ca persoanele pe care le cunosc și le Invit la mine acasă sa fie nespălate pe picioare. Mi se pare normal sa se descalțe ca nu intra pe maidan la un fotbal, ci intr-o casa curată de om. Ma aștept ca ei sa fie curați pe picioare, o chestiune elementara pentru orice om civilizat. Aaa, vrei party fancy, te duci la un restaurant, unde te îmbraci și te încalți frumos și ramai așa. Ori mai poți face asta dacă ești mare baștan cu podele de marmura ori gresie, unde vine menajera și curăță dupa tine, moment in care și tu stai incaltat și toți ceilalți.