Pe sistemul „una caldă, una rece”, săptămâna trecută aveam aici nouă articole mișto. Pentru azi de-abia am reușit să le strâng p-astea cinci.
- Doamna este unul dintre motivele pentru care tot mai mulți dintre noi începem să nu-i mai halim pe cei mai ecologiști membri ai planetei, Am numit aici bicicliștii, desigur.
- Fenomenul românesc pe plajă în Grecia. Pata de ulei
- Pâine
- Marea noastră cea de toate verile
- 7 lucruri pe care sigur nu le ştiai despre muzica anilor 90
P.S. Din motive independente de voința mea, astăzi nu vom avea Lista lui Edelweis.
Nr.2 e din ciclul „Vreau o tara ca afara sa fac ce vreau cu ea”
Comentariu beton!19
Fără să am ceva personal cu dna jurnalist, dar, primul gând mi-e ăsta:
„Așa cum serviciile secrete, national security, au semănat prin România, așa se culeg rezultatele – deci mucles cu văitatul cum că românii se simt liberi taman în afara țării lor.”
Dar deh, asta ar înseamna o introspecție ale unora ce poartă stele pe umeri și, bineînțeles, nu se rezolvă nimic când o entitate e pusă se se ancheteze singură.
Mulțumesc de selecție. Să aveți drum bun și liniștit!
Cum, bă !? N-avem Edel !? No good!
Deficitar rău pă management 🤪
Să facem o listă de manele or simfonică .. zic !?😉
Comentariu beton!24
Ambele. Da’ hai să fim curajoși și să începem cu manelele. Tocmai am ascultat la un radio „Den yparhw pia” a manelistului meu preferat Giannis. Rândul tău, acum. 😁
1. Și trotinetiștii. Unul era să-l spulbere pe fiu-meu, după care tot el s-a răstit că nu am grijă de copil. Pe trotuar. În stația de autobuz.
2. Anul ăsta am venit în Grecia pentru prima dată, pe „insula românilor”. La cazare am numai români, grupuri de câte 10-12. Mi-a fost groaznic de groază. Se pare că am tras lozul câștigător, că e liniște și pe plajă, și la cazare.
Comentariu beton!18
Mulțumesc, e bun și atât!
Înțeleg că nu ai unde să te plimbi cu bicicleta, înțeleg că nu avem piste, înțeleg tot, dar eu nu mă simt în siguranță pe trotuar când trec pe lângă mine bicicliști, și nu doar copii.
Dintotdeauna mi-a plăcut marea. Rar, rar de tot, au fost ani în care nu am ajuns.
Dacă nu am ajuns și la mare, pare că nu a fost concediu. Da, marea e o stare.
@Edelweiss, mare șef de zdrăngăneală metalurgică, sper că ești bine!
Comentariu beton!14
Io pentru doar cinci articole nu mă dau jos din pat.
Comentariu beton!38
Linda Evanghelista care ești tu.
Comentariu beton!16
Apreciez un om care se respecta 😉
Îmi cer scuze tuturor celor care erau interesați pentru absența Listei. Pur și simplu m-au ajuns din urmă părți mai rele din viață, s-au însumat și nu a ieșit bine. Absolut toate cuvintele m-au ocolit. Sunt la fel de bine sau de rău că oricare dintre voi.
Multumesc pentru grijă, aveți grijă de voi și ai voștri. Ne vedem duminica viitoare, vă promit, în cavalcade de metale. Până atunci sunt în Heilung.
Multumesc Mihai pentru tot. Și vouă. Mă înclin.
Comentariu beton!81
Cum zicea Shoric mai sus, doar că am apucat să mă dau jos din pat înainte de a vedea postarea.
Vacanță frumoasă celor care (mai) au.
Comentariu beton!17
Şi la tine plouă, ă?
Da.
Femeia aia cam are dreptate, mai ales cu copiii n-ai pe unde sa circuli cu bicicleta cam prin toate orasele. Da, nu e ok pe trotuar printre lume, dar pe unde? pe carosabil ca aici, unde au fwtut o dunga galbena pe marginea soselei si au denumit-o pompos pista de biciclete. Ai guri de canal , ai guri de scurgere apa pluviala, toate mai sus sau mai jos decat nivelul asfaltului, ai masini parcate, ca deh, unde sa parcheze si aia, si tu ceri copiilor sa mearga pe acolo. Se cere, se ameninta cu amenzi dar facilitati ioc. Ma mir ca nu le-a trecut prin cap sa faca pista intre cele doua sensuri de mers pe mijlocul soselei. Fa in plm piste de biciclete ok si apoi da amenzi, nu adopta prima data pedepsele si dupa aia te gandesti cum sa rezovi problema.
Comentariu beton!28
Are dreptate doar umpic. Are dreptate să se plângă că nu sunt piste de biciclete dar nu are dreptate să se plângă că un poliţist i-a dat AMENDĂ pentru că circula ILEGAL cu bicicleta pe un trotuar pietonal unde nu este pistă dedicată pentru biciclete.
Semnele de circulaţie de pe drumuri nu le pune poliţia.
Uite ce zice doamna:
-Totuși întreb, de ce nu avem voie cu copiii pe trotuar?
Răspunde că în ultima vreme au fost foarte multe cazuri în care pietonii au fost vătămați corporal de către bicicliști.
– Apropo, avem sistem de avertizare sonoriză pe bicicletă? – întreabă agentul.
Copiii au, eu nu. Dar noi atenționăm pietonii cu un ‘PARDON’ și ‘MULȚUMESC’. Dar cu acest răspuns nu l-am satisfăcut deloc.
Cum zicea chinezul ăla bătrân: Gura bate curu. Că de aia i-a dat amendă şi a pierdut filmu.
Nu e Germania ca Olanda dar și pe aici sunt chestii cu biciletele. De 4 luni aproape am pensionat mașina și mă lupt vitejește să merg cu bicla la scârbici. Am oarece noroc, sunt și nu prea sunt piste. Deci, nu toate trotuarele se pretează la piste de biciclete pe care le ginești cu semnul ăla alb cu chenar negru și schița neagră a bicicletei, înțelesul e ”recomandat”, ăla pe fond albastru e obligatoriu pentru biciclete. Alternez astfel de piste cu bucăți de stradă delimitate de linii discontinue. Problema e cine se mai bagă pe traseu: cicliști puriști cătrăniți că nu au voie la Tour de France (bicle de cursă absolut fără apărători și lumini – în teorie ilegale) gonind ca după 6 la Noroc. Bătrânețe pedalând alene pe electrice – și eu am dar eu ignor suveran motorul rahitic, folosesc bateria exclusiv pentru lumini la 5 dimi sau 22. Mămici cu cărucioare. Atlete de super-devreme dimi – una m-a făcut să ies în decor și să strâmb schimbătorul de viteze: deși era posesoare de permis de conducere, cum m-a auzit venind val-vârtej din spate cum a făcut un pas la stânga deși fix pe acolo veneam, cum zice la Codul Rutier că se face orice depășire. Regula nescrisă e să se adune câte 2 minim în tandem, să bage strâmbe la oricine încearca să depășească cu bicicleta. Eu mă lupt să merg cât mai repede cu bicicleta că nu arzi nici o calorie dacă nu mergi ca și cum ar trebui să bați recordul mondial. Nu am văzut, nu am am citit de polițai să se bage peste bicicliști dar sunt destule rivalități între bicicliști și pietoni: m-am trezit îmbrâncit de pe trotuar pe stradă (am scuza ca fiind surd, unele străzi sunt realmente prea nașpa croite să mergi pe ele dacă nu auzi ce vine din spate sau față) iar bicicliștii nu iartă dacă prind pe banda lor pietoni. Yeah, sunt străzi și tortuare reșapate și în Germania (mai bine) dar până la urmă faci buci bătucite.
Singura chestie faină de la Covid e că de atunci în Germania șoferii caută pe cât posibil să țină distanța de 1,5 m între ei și bicicliști – au rămas peste tot inscripționările. Am apreciat la justa ei valoare măsura, când plecam pe două roți de la scârbici acasă pe la ora 22.
Să fii in ilegalitate și să te superi pe polițiști că nu ai condiții să petreci quality time cu copiii mie mi se pare ca și cum ai arunca chiștoace pe stradă și te-ai supăra tot pe polițiștii care te amendează/avertizează că nu ai scrumiere stradale/coșuri de gunoi. Adică inutil.
Acum poate stiu eu rau, e posibil si nu stau acum sa verific daca am dreptate, dar aceeasi politie care are dreptul sa dea amenda ca mergi pe trotuar (conform legii pe care o invocati si dupa cum spuneti are si dreptate) are acelasi drept sa amendeze autoritatile locale pentru starea proasta a drumurilor, pentru lipsa marcajelor, pentru lipsa semnelor de circulatie s.a.m.d. Acum va intreb , cate amenzi s-au dat pe temele astea? ca motive ar avea suficiente. A, e mai simplu sa te legi de o mama cu copii care merg cu bicicleta pe trotuar decat sa amendezi primaria ca drumurile sunt varza, nu?
1. Cred că numai la noi poliția e așa „capabilă”
2. Puteți să-mi ziceți cum vreți voi, că sunt rea sau orice altceva… Dar așa nu mai suport nesimțirea…. Deloccccc
3. Extrem de trist, dar foarte bine povestit. Prea bine 😬
4. Am văzut marea noastră cam târziu, copil nu am avut ocazia, că erau ai mei prea săraci ca să avem vreodată un concediu undeva. Dar nici că aș mai vrea. Am mai zis in alt comentariu, din vest nu îmi convine să bat țara, cu mașina același nr de ore îl fac până în Grecia sau Croația, și comparația nu-și are rostul.
5. –
1. Ceea ce lipsește multor români este o doză mică de grijă față de cei din jur. Respect, dacă vreți. Iar asta, cred eu, are rădăcini adânci în felul în care ne-am primit educația cu baza pe individualism.
Deseori mă întreb de ce in Germania, de exemplu, trotuarele pot fi împărțite armonios între pietoni și bicicliști (cu mici conflicte excepționale, bineînțeles) dar în România bicicliștii sunt o categorie de participanți la trafic detestată de toate celelalte. Lipsa educației (sau deficiența ei) este singurul motiv pe care îl pot găsi. 🤷🏼♂️
2. Ajungem și aici la educația menționată la punctul 1. Sper să nu greșesc dacă spun că raportul dintre românii cu bun simț și cei care vorbesc tare, înjură și se cacă pe ele de reguli e de 1 la 5. Și asta nu doar pe plajă în Grecia.
3. 😶
4. Născut pe malul mării, mă încearcă același sentiment de tristețe și neputință în verile când nu ajung măcar două zile la o mare oarecare. Anul ăsta a fost una din ele. 🤷🏼♂️
5. Nu le știam, dar aveam niște bănuieli. 😅
PS: Sănătate la Edelweiß! De orice felv fizică și mentală.
Comentariu beton!22
Legat de punctul 1. Îți dau dreptate că teoretic am putea împărți armonios trotuarul, problema este când conflictele excepționale nu mai sunt aşa de excepționale. Vorbesc din perspectiva de pieton care nu are nicio problemă cu bicicliştii dacă mă atenționează să mă dau la o parte. În experienţa mea (evident subiectivă) 80% dintre cei care circulă pe trotuar au impresia că am ochi la spate să văd când vin, nu avertizează în niciun fel şi aproape se şterg de mine. Dacă mişcam mâna şi-i dădeam jos cu tot cu bicicletă cine era de vină?
Comentariu beton!15
Eu sunt biciclist mai des decât sunt pieton. În Germania, într-un orășel care are multe trotuare în sistem shared space. Și dacă mă apropii din spate de pietoni care ocupă tot trotuarul încetinesc și dau o sonerie scurtă. În 99% dintre cazuri pietonii îmi fac loc să trec. 1% sunt cei care nu văd indicatoarele și/sau merg pe jumătatea dedicată bicicliștilor. Și în urma cărora eu merg cu bicicleta până în punctul în care pot să-i depășesc fără să ne deranjăm.
Și mai sunt și bicicliștii menționați de tine (nu mulți, nu puțini) care merg (deseori pe contrasens) având pretenția să-i vadă oricine din orice direcție. Bicicliști pe care îi detest și eu, pentru că ne fac de baftă pe ăștialalți, cărora ne place să respectăm regulile și pe ceilalți din jurul nostru.
Comentariu beton!18
De ce ești comunist și insinuezi că individualismul e rău?
Iliescu a fost votat de 3 ori, acela n-a fost din cauza individualismului.
@Lucian M, educație, educație, educație… Avem în oraș piste de biciclete pe un bulevard și la un moment dat am dat de un martalog cu bicicletă care ocupa singura bandă pe sens. L-am ocolit, claxonat și după m-am băgat în parcarea unui supermarket. Nu am apucat să mă dau jos din mașină că idiotu era lângă mine:
– Da de ce ai claxonat, ce, io nu am dreptu să merg pe stradă cu bicicleta?
@Lucian M aproape exclusiv cei mai problematici bicicliști sunt ăia care merg pe ciudățeniile/încropiturile nestandard pe 2 roți, în care stai culcat pe spate. Nici nu sunt vizibili și mai mult de jumătate nici semnalizări nu au, am întâlnit și alțiii OK cu lumini și catarg cu steag roșu. Dar aproape toți aroganți rău.
AleBlaga, ce este „bicicliști sunt ăia care merg pe ciudățeniile/încropiturile nestandard pe 2 roți, în care stai culcat pe spate.” ?
@shoric, a spus că aproape cei mai problematici sunt ăia pe încropituri.
Care încropituri se cheamă biciclete recumbente și sunt foarte utile, mari ales în termeni de eficiență în tururi și execursii lungi. Dar foarte periculoase, după părerea mea, în orașele aglomerate.
@Lucian M Săr’mâna pentru explicație.
@Shoric aşa deci, recumbente le zice. Au două roți, acționare cu pedale cu lanț şi schimbătoare, ghidoanele bănui că sunt sub cur sau pe lateral, pe acolo, fiindcă stau intinşi aproape la orizontală pe spate. La prima vedere le găsesc teribil de instabile şi ceva mai lungi. Probabil forma constructivă îi face să meargă în zonele urbane mai agresiv. Fiind şi mai scunzi, cam la un metru şi ceva sunt şi greu vizibili.
@AleBlaga: poziția în șa le oferă o aerodinamică mai bună, adică viteză mai mare. Dar exact cum spui și tu, în oraș, printre mașini, sunt practic invizibili și un pericol pentru ei și pentru traficul din jur, în special acolo unde infrastructura pentru biciclete lipsește.
Bune, mulțumim! Mare dreptate cu bicicletele, am văzut că se poate și altfel, dar în Germania…
O să caut și eu insula Groix 😊
Io nu o caut pentru că am dubii mari că găsesc acolo lemne pentru grătar.
Mulțumesc pentru selecţie!
1. Înțeleg că nu există piste pentru biciclete şi pe carosabil le este frică de felul cum conduc anumiți şoferi, dar nici mersul pe bicicletă pe trotuar nu este o soluție. Iar argumentul că sunt copii şi merg încet şi astfel nu deranjează pietonii m-a dat pe spate.
Plus că am copilărit în Braşov şi drumul pe care voiau să se deplaseze e străbătut de numeroase intersecții şi drumuri perpendiculare, aşa că nici nu apucau să meargă prea mult PE biciclete.
2. De ce nu mă mir?
3. Frumos, trist şi familiar
4. În ultimii ani concediul la mare pentru mine=septembrie, nu mă panichez încă. Ba anul acesta va fi poate chiar început de octombrie.
Şi da, este o stare ❤
5. 😂😂😂
Duminică faină tuturor, iar pentru MV family drum bun şi cât mai puțin chinuitor & have fun!
Eu tot timpul in august am senzatia aia de vara irosita, chiar daca am parte de concediu. In mare e din cauza si ca nu simt ca am facut ceva nemaopomenit in vara. Si mai e aspectul ca sunt adult si nu mai am vacanta de vara. Insa ce-i drept, nici cand eram copil nu faceam cine stie ce vara, si atunci mai mult ma plictiseam. Si chiar si acum la 31 ani , cand e august si septembrie am senzatia aia neplacuta de venirea scolii, asociata cu calvarul cu profesorii si colegii idioti.
Comentariu beton!16
mulțumim de selecție! da’ să povestești și aici drumul cu bacul de la zimnicea; și apoi traseul (plin de gropi?) prin bulgaria…
PS vezi că aia cu sunt ciușchi la lidîl e vrăjeală; mai să mă cert cu managerul de magazin că a cumpărat cineva (de aici, de pe blog) și mie nu vrea să-mi vîndă…
5. Atomic exista din nou in lista Digi! A inviat!
Exact cu același playlist de la sfârșitul anilor 90.
Mi-au crăpat urechile până am găsit Atomic.
Ce mi-a placut in saptamana 326 a anului 2022. Un articol aparut in 2008 dar pe care eu l-am citit in saptamana 326 a acestui an. Imi permit sa inserez articolul, la sfarsit fiind si trimiterea catre sursa si autor. Deci:
„Cultura de internet!
Nu mă înscriu printre detractorii calculatorului şi ai Internetului. Dimpotrivă: calculatorul şi facilităţile lui mi-au schimbat viaţa în bine şi asta la o vîrstă cînd nu e uşor să asumi deprinderi noi. Scriu numai pe calculator şi apelez, de cîte ori am nevoie, la reţeaua electronică, pentru informaţie, verificare, detaliu. E la îndemînă, e rapid şi e, cu oarecari excepţii, o sursă de încredere. Am însă norocul de a nu mă fi format în vecinătatea şi prin intermediul calculatorului. Cu alte cuvinte, am puţine şanse să devin dependent, iar conceptul căutării intelectuale se asociază, pentru mine, ca şi pentru majoritatea congenerilor mei, cu alte proceduri decît cele pe care le implică manevrarea unei tastaturi. E motivul pentru care sînt foarte rezervat cînd e să judec performanţa culturală a calculatorului şi a Internetului. Ele au introdus în metabolismul culturii un coeficient de facilitate, care presupune, e drept, acces prompt, dar şi lene mentală, pasivitate, impostură. Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur şi simplu, a şti. Cunoaşterea ca depozit, inteligenţa ca exerciţiu al memoriei, interogaţia redusă la strictă dexteritate mecanică şi la curiozitate primară, toate acestea transformă faptul de cultură în produs de supermarket şi efortul de cunoaştere într-o subspecie a shopping-ului. Dar a fi cultivat nu înseamnă a şti, înseamnă a şti să cauţi. Nu a şti să utilizezi o „maşină de căutare”, ci a transforma căutarea într-un parcurs laborios, imprevizibil, plin de fertile derapaje colaterale. Cultura nu te îmbogăţeşte prin ceea ce îţi livrează în mod expres, ci prin aventura drumului, prin barocul tatonărilor. Cultura e facultatea de a decide ce e de făcut cînd nu ştii ceva: cum să pui întrebarea, la ce uşă să baţi, în care orizont să te mişti. Cultura te îmbogăţeşte şi prin ceea ce afli fără să fi căutat în mod direct. Pe scurt, cultura ţine mai mult de inspiraţie şi febrilitate spirituală, decît de zel cumulativ. Dansul e mai aproape de firea ei decît săpătura harnică şi achiziţia hrăpăreaţă. Or, Internetul nu încurajează dansul, ci mai degrabă o ţopăială arbitrară, o alergare aleatorie în toate direcţiile deodată. Internetul e un mod de a găsi, în care căutarea se reduce la butonadă. Ceea ce e grav e că, găsind atît de uşor, începi să-ţi închipui că deţii cu adevărat ceea ce ai găsit. Impostura e, de aceea, paguba subiacentă a culturii de Internet. Bunul dobîndit fără efort, parada de informaţie plutind pe un perfect vid cognitiv, ştiinţa neasimilată, neprelucrată organic, creează im-presia penibilă a falsului, a jongleriei stîngace. Nicăieri nu e trişeria intelectuală mai acasă ca în spaţiul culturii de Internet. Campionii ei păcălesc lumea, dar se păcălesc pe ei înşişi. Încep să creadă că ştiu, că emană miresme subtile, cînd, de fapt, miros a Google de la o poştă. Cultura de Internet ameninţă să devină cultura viitorului. Ea face victime încă de pe băncile şcolii, dar se instalează, vanitos, şi în creiere mai tomnatice, grăbite să vîndă ceea ce n-au cumpărat niciodată. Îmi pică ochii, din cînd în cînd, pe verbiajul bălţat al unei mici vedete de televiziune, pentru care laptop-ul pare să fie mamă, tată, frate, prieten şi, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescenţă schizoidă care îşi domină utilizatorul. Omul vrea să epateze, să etaleze cunoştinţe fenomenale, să arate, mă-nţelegi, prostimii cît e de deştept. Vreţi să auziţi ceva despre Olympia (pronunţie ezitantă) a lui Edouard (pronunţat cu un „d” final sonor) Manet? Ascultaţi la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia şi din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul şi-a tocit coatele şi şi-a mîncat tinereţile studiind asiduu istoria artei. Nu-i nimic – îmi spun. Insul a făcut, totuşi, de bine, de rău, un efort. Şi decît să nu ştii nimic, mai bine să înveţi cîte ceva, fie şi de pe Internet. Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…“
https://dilemaveche.ro/amp/sectiune/editoriale-si-opinii/situatiunea/cultura-de-internet-612774.html
Pace noua! 🤗
MAI MULTE
am citit de două ori comentariul lui scoby57. Încă îl rumeg.
@Shoric, eu bănuiesc că este Cornel Dinu care comentează sub acoperire, aci pe bloc… Ce naiba, e la mintea cocoșului!
PS. Vezi ca a comentat și la @Iulia cu trimitere la tine
1. No comment, că dacă spun „tipic românesc” sunt rău. 🤣
2. Grecia. Doar că nu. Prefer Croația, Spania, Italia.
3. –
4. Vezi 2.
5. 🤣🤣🤣
Edelweiss, sper că ești OK.
Duminică faină tuturor.
Ce fain îi să te trezești la ora 11. 🥳