Articol scris de Iulia.
…
Așa cum v-am promis săptămâna trecută, revin azi cu relatarea fericitului eveniment în sine. Vă zic de pe acum că dacă vă așteptați la un articol plin de cârcoteli și critici, nu e cazul. Poate pentru că am pornit de la bun început cu așteptări de ce poate fi mai rău, poate pentru că în capul meu scenariile erau care mai de care mai haotice și mai dramatice, poate pur și simplu pentru că locul și organizarea au fost super faine, nu știu, dar una peste alta, chiar a fost o petrecere mișto și ne-am simțit super bine.
Dar să o luăm cu începutul. După cum vă raportasem, vineri ar fi trebuit să merg la coafor, dar magnifica ființă care se ocupă de mirobolantele mele plete mi-a anulat programarea din scurt și m-am trezit iar pe panică și pandalii. Mi-a promis însă că mă rezolvă sâmbătă, așa că mi-a mai scăzut tensiunea oleacă.
Sâmbătă dimineața la 8 jumate trecute-fix m-am înființat la coafor, unde mi s-a pus regulamentar smacul colorator pe țeastă, am stat cumințică și am așteptat să treacă vremea, am parcurs și restul procedurilor și am plecat apoi spre casă. Chermeza urma să înceapă la orele 15, așa că, în capul meu sec, aveam timp suficient. Numai că, vedeți voi, socoteala de acasă și cu aia din târg au prostul obicei de a nu prea se împăca, probabil și pentru că boul de Murphy nu se poate abține să nu-și bage afurisita de coadă.
Pentru că mi-am dat seama că trebe să mă duc să-mi recuperez și boarfele de la curățătorie. Dar era abia ora 10:30, iar madama de acolo îmi zisese clar că mai devreme de 12 n-o să fie gata. Mi-am zis în sinea mea că nu e panică, pentru că respectiva curățătorie e în cadrul unui frumos mol brașovean și oricum mă gândisem să intru să-i mai caut copchilului o pereche de nădragi de rezervă, in case shit (la propriu, pentru că da, fi-miu mai face d-astea când ți-e lumea mai dragă…). Așa că am purces spre mol. A, și mai trebuia să trec și pe la bancomat, că scosesem ceva parale, dar mai intervenise ceva între timp și intrasem în ele, așa că mai aveam nevoie de supliment.
Mă duc deci frumușel, găsesc izmene pentru copchil, mai iau și o cămeșă, că deh, era la reducere, după care mă îndrept spre bancomat. Acolo, puhoi. Omor. Coadă ca pe vremuri la portocale. Mă plantez și eu regulamentar în spatele ultimului cetățean și stau. Și stau. Și mai stau oleacă. Pentru că s-a dovedit că o mare parte din cetățenii aliniați frumușel la coadă taman ce își făcuseră carduri la minunata instituție bancară. Carduri pe care trebuiau să le activeze. Așa că la fiecare cetățean din ăsta, una din duduițele de acolo trebuia să vină, să îl ieie de mânuță și să îi explice ca la proști ce și cum să facă, pentru că, aparent, instrucțiunile de pe ecran sunt absolut insuficiente.
Nfine. Trece vreme, simt deja cum îmi crește părul și presimt că voi ajunge la nuntă tot cu rădăcinile cărunte, degeaba m-am dus la 8 dimineața la coafor… dar, până la urmă, Bărbosului i se face milă de mine și îmi vine și mie rândul. Bag cardul, zic mașinăriei câți bani vreau să-mi deie. Și stau. Și iar stau. Și mai stau. Și mașinăria gândește. Și, într-un târziu, scuipă banii. Băi oameni buni, am crezut că îmi iau câmpii. Pentru că divaisul diavolului mi-a dat 1000 de lei în hârtii de 10 lei!!! Cum pana lu moș Andrei să mă duc io cu ditai teancul la nuntă?!? Dau să intru în hipermarșeul din incintă, să văd dacă se milostivește careva de mine să-mi schimbe purcoiul de băneți în ceva hârtii de valoare mai mare. Aiurea! Că am uitat că la hipermarșeu nu mai sunt case d-alea la care poți plăti cu bani peșin unei ființe vii, mai sunt numai din alea de îți scanezi singur produsele sau d-alea la care îți scanează angajatul produsele, da de plătit, plătești tot la o mașinărie. Plec deci de acolo cu coada-ntre picioare.
Mă duc să-mi ridic boarfele de la curățătorie, că între timp se făcuse circa orele doișpe, după care, asudată și ostenită, pornesc spre casă. Mă încuraja însă gândul că o să mă opresc la magazinul din comună să mai schimb din bani, că sigur tăntițele de acolo o să se bucure de mărunți.
Și din nou, greșit! Pentru că în comună încă nu se făcuseră cumpărături așa vajnice, așa că tot ce am rezolvat a fost că am primit o hârtie de 200 de lei și încă una de 50 de la un nene aflat în spatele meu când mă milogeam de tanti să-mi schimbe. Bun și așa, mai bine decât nimic, ce să mai și zic…
Ajung într-un final acasă, se făcuse deja vreo 1. De nervi, îmi deschid o bere. Între timp, încercam să găsesc cea mai optimă metodă de a merge și reveni la și de la chermeză. Întrucât aveam în plan să consum ceva beuturi alcoolice și cam aceleași gânduri îl mânau și pe distinsul meu soț, am zis clar că nu mergem cu mașina.
Ca să înțelegeți, locația evenimentului e la vreo 15 minute distanță de noi, problema e însă că la noi în comună nu există taxi. Uber sau altele asemenea n-am, că nu am nevoie de obicei (și oricum am auzit de la un blogger faimos că nu prea mai sunt „frecventabile”). Dar apoi, pe la jumatea berii, îmi vine mintea cea de pe urmă – poi stai așa, ia să abuzez io de bunăvoința prietenilor. Așa că îl sun pe prietenul care mă scosese din cacao și cu valoarea darului și-l rog frumos să vie să ne ieie și pe noi, când merge el spre chermeză. Era un ocol, e adevărat, dar avem prieteni de treabă.
Bon, bani avem, țoale avem, transport avem. Mai trebuia „numai” să ne ambalăm cu toții și petrecerea putea să înceapă. Da asta era mai ușor de zis, decât de făcut. Pentru că fi-miu alerga prin curte cu o sabie de jucărie în mână, atacând mingile și alte obiecte, iar bărbatu-meu tundea iarba (că ce moment mai bun să tunzi iarba decât înainte de a pleca la nuntă?). Bun. Zic în sinea mea: lasă, mă pregătesc eu prima și apoi văd și de restul.
Mă bag la duș. Bineînțeles, copilul meu, care până atunci mă ignorase cu grație, a început să bubuie în ușa de la baie. Urmat îndeaproape de bărbatu-meu, căruia FIX atunci îi venise ideea că trebuie să le dea la câini apă proaspătă. Reușesc să îmi spăl cumva organismul grațios, dau să încep să mă tencuiesc. Fi-miu chirăie printre picioarele mele că vrea să vadă ce fac. Dansez lambada, ce sufletu meu crezi că fac?!? Salt copilul lângă mine pe blatul din baie, continui tencuiala. Copilul își bagă deștele prin toate cele, după care se sterge delicat pe bluză și pantaloni. Ce bine că am fost suficient de inspirată încât să nu-l îmbrac încă în hainele ăle bune. Reușesc într-un final să îmi compun o meclă acceptabilă, nimic spectaculos, da măcar cât să nu arăt ca o paiață psihopată.
Iau copilul de-o aripă și-l invit la spălat. Fuge de mine. Îl plachează tac-su. Reușim să îl îndesăm în baie. Ba reușesc chiar și să îl spăl. Îl scot din baie și îl las să bântuie cât fac bagajul (pentru că da, am plecat de acasă cu bagaje – haine de schimb pentru copil, papuci de schimb pentru mine, d-astea…). Între timp se spală și omul. Începem procedurile de îmbrăcare. Tragedie! Cămașa bărbatului avea ditamai pata pe una dintre manșete. Fi-mi-ar scârbă de curățătoria voastră! Caut panicată altă cămașă, găsesc una cât de cât. I-o arunc din mers, cu o mână încerc să îmi trag rochia pe mine, cu cealaltă încerc să imobilizez copilul. Se zbate. Scapă. Reușesc să mă îndes în rochie. Fac din nou echipă cu bărbatul, prindem copilul, îl îmbrăcăm. Între timp, apare și prietenul care venise să ne ia. Îndesăm în mașina omului bagajul, scaunul copilului și, într-un final apoteotic, și pe noi.
Ajungem la locație. Căldură mare. Mirele șade la întâmpinare. E transpirat mort, dar reușește să mențină un rânjet care poate fi considerat prietenos, după ce probabil s-a pupat deja cu vreo sută și ceva de persoane. Ne anunță că urmează să apară ceva animatori pentru copii. Aproape vedeam o rază de speranță, câteva momente de liniște, în care să beau și io o gură de ceva rece și să schimb 3 vorbe cu un alt adult decât bărbatu-meu. Și din nou….greșit! Pentru că animatorii, dragii de ei, au venit. Dar fi-miu le-a aruncat o privire sictirită și a anunțat sec că el vrea să stea cu mami și cu tati. Na poftim.
Facem așadar cu rândul la păzit copilul – că am uitat să vă spui: locația respectivă, deși superbă per total (alo, băeții, dacă citește careva p-aici, contra unei sume modice, vă scriu un review fain de tot :-))))), avea o mare problemă – includea și niscai lacuri, nu prea protejate de o potențială înmuiere a unui copil în ele. Așa că în timp ce unul din noi conversa într-un colț cu alți adulți, celălalt bântuia după copil.
Am apucat chiar și să halim vreo 3 feluri – aperitivul, care a fost bun-bun. Și cu oleacă de fonfleu (ceva mousse de nush ce cu reducție de alt nush ce sau așa ceva), și cu oleacă de non-fonfleu (niscai zacuscă și pită prăjită). După care, la un moment dat, a mai apărut niscai somon. Bun și ăla. Asta în condițiile în care eu nu mă omor după somon (nu daț cu pietre, mi se pare de obicei foarte gras). L-am mâncat cot la cot cu fi-miu, care a avut o bătaie de falcă la el de numa. Și am mai apucat sarmalele. Astea au fost surpriza absolută a serii. Mie, de obicei, nu-mi plac sarmalele de cârciumă. Cele mai „bune” pe care le-am mâncat au fost… comestibile, dar în nici un caz excepționale. E, astea au fost absolut de-li-cioa-se! P-astea nu le-am mai împărțit cu copilul, că el era ocupat să se înfunde cu niscai fursecuri în timp ce ședea în cur în mijlocul ringului de dans.
A, am uitat să vă mai relatez un aspect: entărteinmentul a fost asigurat de un anume Tibi Scobiola – recunosc cu mâna pe inimă că habar nu aveam cine este distinsul domn, m-a lămurit oarecum bărbatu-meu, care mai auzise de el, da nu asta e important. Ce voiam să zic de fapt e că toată treaba a fost mega ok. Au cântat omuleții ăia de numa, iar când luau pauză (erau numitul Tibi și cu încă o duduie guristă), aveau un digeu care punea muzici.
A fost un amestec nostim, ba un Coco Jambo, ba un Dulce-i vinul, ba un Jastin Bibăr ori o Adelă. Una peste alta, muzică ascultabilă într-un astfel de context, iar cel mai clar semn în acest sens a fost faptul că ringul era PLIN aproape tot timpul – minus momentele de băgat la matz, evident. Deci lumea clar s-a simtet bine. Iar cel mai bine cred că s-a simtet fi-miu, care pe la orele 21 nu se lăsa luat de pe ring, că el mai vrea să mai danseze. Asta în condițiile în care, în mod normal, el pe la 19-20 e în pat, cu băluțe în colțul gurii.
N-a fost nici cu pinguin, nu că s-a furat nici mireasa, iar cel mai mișto din toată chestia mi s-a părut faptul că mirii chiar păreau că se simt bine. Au dansat amândoi de le-au sfârâit pingelele, au băut cot la cot cu invitații, pe la 9 el deja era cu cămașa ieșită din pantaloni și gulerul descheiat, iar ea cu freza ciufulită și machiajul mai puțin decât perfect. Ceea ce, zic eu, e semn bun, cel puțin comparativ cu ce am mai văzut eu, cu puțina mea experiență în domeniu.
Am plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, am ajuns acasă, ne-am mai deschis câte o bere, ca să bârfim un pic înainte de culcare, ca niște moși cârcotași ce suntem, copilul a adormit ca ultimul bețiv, pe canapeaua de pe terasă, îmbrăcat și încălțat, iar noi am concluzionat că la așa nunți e chiar fain să mergi. Da nu prea curând, că nah, mai răruț e totuși mai drăguț. 😀
Aaaaaa, staț așa și nu mișcaț, că am uitat să vă spui cireașa de pe tort. Sau, mai degrabă, bomboana de pe colivă… M-am dus la nuntă ca ultima gâscă, cu zmartuaciu la mână… Cu rochia dă mătasă și cu ceasu dă plastic… Pentru că am vrut să mi-l dau jos după ce m-am îmbrăcat. Și mi-am dat seama că sunt bronzată fix cu o frumoasă urmă de ceas. Și clei d-ăla de colorat pielea n-am prin casă, că am încercat o dată și am ieșit o frumoasă culoare morcovie, cu oleacă de dungi, de ziceai că-s o zebră fiartă în suc de morcovi.
Deci am avut de ales – defilez cu dunga pe mână sau păstrez ceasul. Am ales să păstrez ceasul, ce dacă e de plastic, măcar cureaua e tot roșie, la fel ca rochia. Stau la țară de ceva ani, mi se iartă micile „excentricități” :)))))
Ps: dacă e careva prin Sibiu și are drum pe la Stadionul Voința, mă găsiți acolo toată ziua 😁
Comentariu beton!110
Am și eu probleme din astea și mi am cumpărat niște brățări, ca sa mai camuflez urmele 😁. Ma bucur că v ați simțit bine, și eu patesc tot așa… Cand plec cu low expectations, mă distrez ce mai bine. De săptămâna trecută stau cu sufletul la gura sa aflu dacă îți vine rochia de mers la nunti. La mine e problema mare 😂 de multe ori în dimineață evenimentului a trebuit sa cumpăr haine noi, că alea vechi intraseră la apa, stand în sifonier
Comentariu beton!19
@(alta) Iulia, să știi că mie-mi place Tibi Scobiola! prima dată l-am auzit la Vocea României, acum vreo 10 ani și de-atunci l-am mai prins live la câteva evenimente & nunți, cu trupa lui cu care cântă coveruri.. Tibi & Ana chiar n-au playlistul standard al nunților și-i un tip fain! 😉acum înțeleg de ce nu părăsea puștiu’ tău ringul de dans.. inspirată alegerea mirilor 🙂
Comentariu beton!23
Bănene, eu sunt mut de admirație, am crezut că Tibi Scobiola e un nume inventat să dea bine în povestea Iuliei. Dar că el chiar există și că voi știți cine este și ce cântă, nu m-aș fi așteptat. Mut de admirație sunt, vă spun.
@MV, ăsta-i modul tău elegant de-a spune că bați cruci largi, că, uite, domn’e și la asta, ce muzichii îi plac la petreceri? 😁😂
Comentariu beton!18
Bridges Jones’ Diary nu alta😀👍
@Mojo, n-a fost stres cu țoalele, crossfitu să trăiască (‘r-ar nația lui a dracu de metodă de tortură) 😬
@irina, să știi că și mie chiar mi-a plăcut. La partea de „calități vocale” mă abțin, (în sensul în care nu mi-aș permite nici să zic „e varză”, nici să zic „pfua, senzație!”) că io am ureche muzicală cam cât o ladă de portocale, dar ca entertainment a fost super, a știut să întrețină atmosfera, melodiile au fost alese fain, foarte mișto per total.
@MV, să știi că și eu m-am uitat oleacă câș la alde Fritz când mi-a șoptit la ureche că ăla e Tibi Scobiola… You live with a person, you think you know a person… 🤷♀️
Nu ai pomenit nimic de gaina pentru nasi. Sa inteleg ca nici aia nu a fost? Ne batem joc de traditii? Macar papusa cracanata pe capota au avut?
Bravo de asa petrecere.
Comentariu beton!38
Ntz, nimic, măh. Nu tu pepușă cu craci în aer, nu găină, nu dans d-ăla cu basma la mireasă… Nici măcar tradiționalele „Ia-ți mireasă ziua bună” și „Pușca și cureaua lată”. Și asta nu numa cât am stat noi, că m-am documentat ulterior de la ăia care au stat până la închidere.
Comentariu beton!20
cu alte cuvinte, o nuntă insipidă, la care lumea s-a simțit bine?!
sau, cum ar spune basarabenii, la plecare, „scuzațî cî fărî di scandal”…
Comentariu beton!32
@costică, fix așa. Nu tu bătaie, nu tu unchiu Gica beat mort, încercând să ciupească mireasa și/sau invitatele de cur, nimic 🤣
Comentariu beton!25
Sa le fie de bine mirilor si a doua oara cu noroc!Bine ca erau hârtii de 10 lei si nu te-ai dus cu roaba de monede 😁😁😁😁.Hai ca am terminat cafeloiul si mă pregătesc sa imi duc copchii https://energylandia.pl/en/
Dixtractie faină vă doresc!
Bravo Iulia, faci o treabă excelentă. Keep it up! Felicitări pentru muncă, ești pe val, fată!
Comentariu beton!21
@Edel,mulțumesc frumos 😁
@(alta) Iulia, bine-ai revenit! dacă ai program de stadion azi (alergi? îi vreo competiție, ceva?), deduc că-i bine puștiu’ tău și mă bucur! 🙂 despre titlul poveștii de azi, ce să zic.. eu rămân tot la convingerea că a mai mișto petrecere e aia surpriză! 😉 hai să vă povestesc și de ce zic asta.. în ultimii ani s-a nimerit ca, de fiecare dată când mai adaug un ghiocel în buchețelul vieții, să mă aflu la părinții partenerului, în Moldova. de obicei e o petrecere discretă, mignonă spre minusculă, pentru că, după o anumită vârstă, aniversările personale mă deprimă 😁.
Cu o zi înainte de ziua mea, mă strigă socru-meu:
– Ce gânduri ai mâine?
– Ce gânduri?!
– Uite, că ne invită unchiu’ Costel să mergem la praznic.
Praznic – în mintea mea = petrecere monstru!
– La praznic, la el?
– Nu la el, la nevastă-sa, Cati.
Habar n-am cine e Cati. Spre rușinea mea – nici mătușile mele nu le știu pe toate, darămite pe cele căpătate în urma parteneriatului. Dar posibilitatea de a mai cunoaște pe cineva născut în aceeași zi cu mine, dublată de un chefuleț cu deranjul altora.. parcă îmi surâde. Oftez artistic și îmi dau acceptul:
– Mergem!
Partenerul stătea în dreptul ușii și mă privea lung. Luuung! N-aveam ochelarii, dar foarte probabil că privirile erau pline de admirație.. Firesc 🤪.
Fără să întârzie, socru-meu îl sună imediat pe unchiu’ Costel și confirmă o prezență masivă din partea noastră, mergem 5 persoane.
În sfârșit, vorbește și alesul inimii mele:
– Dacă știam, îmi luam costum de acasă.
– De ce?! Las’ că merge și în blugi!
Inimioara mea ridică din umeri:
– Dacă zici tu..
– Auzi, dragule, dar ce-i luăm lu’ mătuș’ta?
– Ce-i luăm?!? 😵
– Păi.. asta te-am întrebat eu! Hai să mergem în oraș să-i luăm ceva. Ai idee câți ani face?
– Habar n-am. Stai să-l întreb pe tata.
Se apleacă peste balustradă și strigă să se audă în toată mahalaua:
– Papaaaa! De câți ani o murit tușa Cati?
– Di șăpti! se auzi răspunsul.
– Na, i-auzi, a murit de 7 ani. Îi luăm niște lumânări 😁.
M-a luat cu rău 🥴.
– Cum, mă, a murit?!?? 🤯
– Îhâm..
– Păi.. înseamnă că-i face.. parastas! 😵
– Și tata ce-a zis?!
– Praznic!
– Și praznic ce înseamnă?
– Petrecere mare?!
– Sau parastas obișnuit 😁. Crede-mă, de data asta e parastas obișnuit. Copilăăăă!.. Hai să mergem în oraș să-i luăm lu’ maică-ta cadou, că-și face ziua la parastas la tușa Cati! 😂 O să fie petrecere surpriză de ziua ei!
Comentariu beton!179
@irina, bine v-am regăsit 😁
Mergem la expo cu 🐩. Fi-miu pare relativ ok, azi noapte n-a mai făcut febră. Oricum n-aveam ce face cu el, așa că îl cărăm după noi, e obișnuit micul de el 😊
Am râs tare de praznicul tău 😂
Măcar colivă ai primit?
Comentariu beton!17
@irina, te rog eu frumos să mai scrii, da?
@(alta) iulia, abia aștept sâmbetele, să știi😀
Comentariu beton!17
@(alta) Iulia, fiică-mea îi în drum spre Sibiu, la festivalul Vino! dacă știam că ești prezentă, veneam și noi! puneam de-un Stand-Up Comedy ad-hoc, eram atracția festivalului 😂 ia, s-o sun și s-o trimit la expoziția canină! 😉
Cred că una din cele două regiuni din spațiul carpato-danubiano-pontic din care îmi trag rădăcinile e cumva înrudită cu Moldova, că imediat s-a aprins beculețul la stimulul lingvistic și am așteptat cu sufletul la gură dacă afli înainte să pleci d-acasă sau direct la ….ăăă, locație. 🙂
@Carmen_S, cât timp șeful blogului mă (mai) tolerează bătând câmpii pe-aici și lumea nu aruncă-n mine cu pietre, mai și scriu din când în când 🙂
Comentariu beton!20
@Ady, cred că parteneru’ s-a temut de-o cădere nervoasă, dacă mă lăsa neștiutoare până-n momentu’ evenimentului.. sau de cine știe ce reacție nepotrivită cu momentul, din partea mea, că m-aș fi dus clar plină de chef și voie-bună 😁 sau, pur și simplu a fost egoist, să savureze doar el clipa aia-n care mi-a picat fățuca 😂
Comentariu beton!17
Copila de la urma e Ilinca, din „Carnetele secrete ale lui Maximus Hip”, iar sarbatorita e de gen masculin in carte.
Poate sunteti sotia domnului doctor (autorul)? ☺️
@irina, dacă veneai, sigur ieșea de-un spectacol de uitau ăia să mai arbitreze câinii 😁
Dar te așteptăm cu brațele deschise în august, la Bodoc 😊
Am murit bre🤣🤣😅😅
Fain! Mulțam Iulia!
No, acu’ șed și cujet că ce draq de botez e ăl de merg eu astăzi, de începe la ora 15:00? E cu bătaie, sau fără, că de aceea începe devreme? (iară eu știu bătaie, că am mai luat)
Nasol că am spălat trelingul nou.
Comentariu beton!23
foarte bine că nu-l ai p’ăla nou, ce, voiai să eclipsezi cumătrii?
Sau să îl pătezi de sânge?
@Silviu, eu mulțumesc pentru că mă citești. Și tu, și toți ceilalți care vă rupeți din timp să intrati pe aici să citiți ce mai debitează mintea mea 😁
Descrierea pregătirii de nunta e tare rau de tot! 😁
Ma bucur ca te-ai simțit bine 👌
Mulțumesc 😁
Pai daca nu povestea despre pregătiri, nu avea ce scrie…ce nuntă e aia, la care lumea se simte bine, muzica e decentă spre bună,.mâncarea bună și nici nu se bate nimeni? Hai, că de îmbătat s-or fi îmbătat câțiva mă gândesc, dar în parametri decenți.
@(altă) Iulia, mă bucur că v-ați simțit bine și ați scăpat fără traume 😁. Bafta și la expo cu animalele!
@Mircea, drept e și asta… Mă gândeam și eu, când am citit versiunea finală, înainte să-i fac vânt spre șefu, că mai degrabă e poveste despre pregătiri decât despre nunta în sine. Da aia e, n-a fost cu chirăială, locația a fost faină, personalul de acolo, impecabil, nu tu bătaie, nimic palpitant 😁
domnu’ @Mircea, ăia-s cîini, animalele îs în altă parte; majoritatea în politică…
@dom’ Costică, lăsați cu acestea. Am in grija unul pe care îl urăsc din suflet și cred că și el pe mine. Știu, mânuțe roșii, alea-alea. A venit la.pachet cu maica-mea, îl îngrijesc cât pot de bine, dar voi dansa pe mormântul lui când va muri. E bătrân, ciufut, needucat și neascultător. Îl îngrijesc (și jur că nu mă uit nici la eforturi, nici la bani numai pt că ea îl iubește și a avut grija de ea în ultimii ani), dat mă voi îmbată de fericire cand va muri. Când a fost admisă fiica-mea la facultate in UK nu m-am îmbătat. Asta ca să ai proporția gesturilor.
@Mircea, eu te înțeleg. Un câine needucat, obraznic și ciufut e îngrozitor de avut prin preajmă. Doar pentru că e „cel mai bun prieten al omului” nu înseamnă că toate exemplarele sunt niște minuni cu blană și trebuie adorate necondiționat.
Compasiunea mea pentru situație și respect pentru responsabilitatea asumată! 👍
bai chiar m-a amuzat articolul, asa de realistic si cu detalii marunte :)) incat te crezi tu in acel personaj :)) bravo.. frumos
Mulțumesc 😊
Mie imi place la nunta. Mancare, antren, țol festiv, ca invitat e distractie.
Am si nășit de 3 ori. Acolo nu mai e asa distractiv, ca stai in picioare toata viata ta si ar trebui sa fii in bascheti, numai ca esti pe niste cuie 😬
Dar e misto, de ce sa nu fie?
Ce vorbești? Știi ce rapid m-am schimbat în bașcheți? Am făcut prezența, am zâmbit frumos și în maxim juma de oră eram la teneși 😁
Eu și majoritatea celorlalte gagici, de altfel. Alt aspect care mi s-a părut fain – că lumea s-a axat să fie comodă și să se simtă bine.
super articolul! 😂
voiam sa mai zic, pt doamna autoare, doar ca FYI, poate pe viitor se mai iveste o ocazie sa aveti nevoie de Uber/Bolt, ca in Brasov se iau/duc curse si in comunele din apropiere (sanpetru, subcetate, izvor, talungeni – doar pe aici am fost eu si pot sa confirm, dar probabil merg si in alte parti daca nu domiciliati in cele mentionate) si ca la noi inca se circula ok cu aceste mijloace si eu personal inca n-am avut probleme, cum povestea sefu’ de blog 😁
De dus, te duc unde vrei, chiar și la Iași sau București, că doar nu te duc gratis. Problema e aplicația: de regulă,.poți comanda din localitatea țintă (Brașov, in cazul Iuliei) și, eventual (dar nu musai) câteva localități adiacente (de regulă, e vorba de distanta aeriană față de centrul localității țintă). Dacă raza e sa zicem 10 km, apăi atât îi și punct în afara acestei raze nu îți vede niciun șofer comanda și…pa.
@(altă) Iulia, dacă vreodată mai ai nevoie de așa ceva și nu ai prieten la care sa apelezi, solutia magică e următoarea: suni la un banal dispecerat de taxi din Brașov, chemi taxi și spui cuvintele magice „poate sa vină cu taxare (adică să dea drumul la ceas de.la ieșirea din Brașov)” sau „dau bacșiș generos (și te pregătești să plătești cam dublu decât arată ceasul)” și garantat găsești. Sigur,. costă mai mult dar…dacă situația e disperată…aici, in zona Clujului, cu aceste cuvinte magice îți vine și la 20-30 km mașină. M-aș mira sa fie altfel în Brașov.
@Mircea, dap, așa e, puteam chema un taxi, da ce nu puteam ști era dacă nimeream o mașină ok sau un coteț, iar eu am un pitic – nu car copilul nici 2 metri fără scaun. Iar dacă venea mașină fără Isofix, venea de pomană.
Da până la urmă, ne-am descurcat și nici prietenii nu m-au înjurat 😊
@Carmen M, noi stăm în Hărman, din ce am înțeles vin fără probleme, dar mi-era cumva lene să mă apuc, să instalez aplicația, să stau cu emoții dacă vine au ba…
ia să vă zic io una cu taxiurile la nuntă, că tocmai ce-am gătat de păpat (și produs, anterior), mijoteu’ di niel au leghium…
pe la începuturile carierei mele fusăi șeava ecsechiutive la fosta firmă dă stat dă taxiuri din urbe; și îngerul meu păzitor, fost revizor, cel care m-a învățat să mă descurc printre șoferi (știți categorisirea: oameni buni, oameni răi și șoferi), îmi povestește cum făceau băieții bani la nunți, înainte de ’89, cînd nu prea erau mașini; venea mirele/nașul și comanda pentru sîmbătă, 4-5-6 mașini; cînd se prezentau băieții la întîlnire, avea loc următoarea discuție:
– nașule/socrule/ginerică, ca să nu stăm cu ochii pe aparate, noi zicem să luăm de model o mașină, aia cu care merge nașul, și la urmă înmulțim cu cîte mașini suntem; că unde merge nașul, merge toată lumea, nu?
– da dom’ne, așa facem!
și dup’aia începea bîlciul; starea civilă, invitații înăuntru, mașina nașului începea să gonească, cu urechea la stație; „e la cetățene… mai ai timp! hai c-a zis mireasa DA, mai ai 10 minute!”;
mergeau la biserică, iar plimbare; „hai, te apropii că-i la Isaiia dănțuiește…”;
mergea nașa să schimbe rochia sau ce-o fi avut de făcut… iar kilometri;
ajungeau la local, nașul voia să le dea liber da’ băieții erau unși cu toate alifiile: „lasă nașule, mai stăm un 30′-45′, fără aparat, să nu intervină ceva; uite, intrăm aici să luăm o cafea…”; bineînțeles că-n timpul ăsta nașul primea invitații, mai ciocnea… na, ca la petrecere; cînd îi venea nota… 😇; cel mai frecvent comentariu are „bre, da’ mare mai e și orașul ăsta…”;
data viitoare era rîndul altuia să fie „iepurașul”…
@(altă) Iulia aici îți vine cu ce vrei, numai sa ceri și să o faci din timp. Nu au șoferii scaun de copil în mașină (că na, ocupa spatiu și nu se cere foarte des) dar au dispeceratele. Dacă anunți cu destul timp înainte cât să treacă pe la dispecerat să îl ia și plătești pt ocol (in Cluj e 15 lei in plus, independent de restu’ care e pe ceas sau la înțelegere cu șoferul), îți vine și cu scaun de copil și, in general, cu orice vrei. Numa să spui de la început și bineînțeles să plătești. Cazane nu prea sunt in Cluj (mai sunt, dar puține și nu merg la comenzi de fițe – scuze, da’ taximetriștii așa le considera pe astea cu scaun de copil, etc) iar mașinile sunt in general curate. Bine, dacă e zloată afară, primești mașină curata numai dacă ești primul client, dar cred că e de înțeles că nu o fac oamenii lună și bec după fiecare client. Altfel, nu prea sunt probleme la capitolul ăsta. Ca să îți faci o idee, de anul trecut e obligatoriu sa aibă POS (bine, unii șoferi pretind că nu funcționează sau pur și simplu nu știu ei să îl folosească, na, tot români suntem și aici). Iar de anul ăsta e obligatoriu sa fie cu euro 5 (asta înseamnă mașini cel mult de prin 2015, puține mărci aveau euro 5 înainte). Nu că vreau eu sa laud Clujul, zic numai ca să se știe, pentru că e adevărat.
Bă, chiar, pot fi folosiți și pe post de bancomat.
– Sunteți de acord să vă plătesc cu cardul 50 de lei pt o cursă pe care nu o facem și să îmi dați 50 lei cash?
– Plătiți 52 și va dau 50, ca să îmi acopăr comisioanele, și da, de ce nu?
Discuție la care am asistat. Tranzacție care s-a efectuat.
@Mircea, nu mă refeream să aibă mașina scaun de copil, ci sistemul, că scaunul îl iau io d-acasă.
Da drept e că nu pot să spun că m-am stresat prea tare pe subiect, că deh, e mai simplu să apelezi mai întâi la prieteni și dupaia să încerci variantele mai puțin la îndemână 😁
Mișto nunta cred că au fost relaxați ca era a doua, că așa am văzut și la fratele meu 😜 în rest toate bune mai puțin cetățenii de la bancă… Frate așa greu e să citești?
Dap, aparent e o reală provocare să citești câteva cuvinte de pe un ecran 🤷♀️
1000 de bancnote de câte 10 lei? Unde ai fost, la nunta șeicului? Hai, zi pe bune, cât mai merge darul!
,,1000 de lei în hârtii de 10 lei”
Haios ca de obicei textul, muțumim pentru hohotele provocate!
Nici măcar mușamaua nu s-a executat?
Mulțumesc 😊
Hopa, stai așa, că nush despre ce e vb! Dezvoltă, te rog. Că io prin mușama înțeleg treaba aia de plastic pe care o punea bunică-mea pe vremuri pe masă în curte când mâncam pepene, să fie ușor de șters 🤔
mușamaua, dacă-mi amintesc io bine, e un fel de strămoș de-al „pinguinului”…
@dom’ Costică, cred că prin alte zone ii zice „bidinea”…sau le încurc eu, că nu-s prea umblat pe la nunți.
Băi, păi ce faceți aici? În loc să mă lămuriți, mai rău mă băgați în ceață… Mușama, dandana, bidinea… 🧐😳
@(altă) Iulia, dacă nu le încurc, e de fapt un fel de conga care adună – mai mult sau mai puțin – toți participanții la nuntă. Hai că conga trebuie sa o știi. Diferă ritmul. Sau poate nu, funcție de cât au băut participanții
@(alta) Iulia Musamaua e un dans in pereche ca brasoveanca unde de obicei trebuie sa prestezi ce spune solistul. Un fel de Simon says pe muzica.
https://www.youtube.com/watch?v=dCAndcDFTWQ
Totul e bine, când se termină cu bine!
Cel mai mult contează ca va-ti simțit fain.😊👍
Am avut parte de nunți groaznice (nuntă cu manele unde mi-a crescut tensiunea arterială, altă nuntă făcută la țară intr-un cort, cu înghesuială, cu mâncare nașpa, altă nuntă care s-a vrut de fițe dar muzica a fost groaznică așa că distracție pwla, și altele…). Și am avut parte de nunți unde nu aveam așteptări deosebite și ne-am distrat de nota 10. Apropo de nunți, pentru noi nu contează prea mult mâncarea, ci muzica. Dacă muzica este nașpa, nunta este de cacao.
De acord cu partea cu muzica – dacă aia e nașpa, poa să fie restul absolut perfect. De data asta mă interesa însă să fie și mâncarea cât de cât ok că eram cu puștiul după mine și ăsta face urât la foame (habar n-am cu cine seamănă, cred că cu tac-su 🙄)
@(alta) Iulia: Yaz?
Yep 😊
Săru-mîna lu matale,excelent scris.Mai fă de astea,că să rîdă și triștii de noi.😜😜😜
Facem să fie bine ca să nu fie rău 😁
Bine că măcar ați apucat sarmale pentru că altfel mureaț de foame cu aperitive și somon 🙂
Apropo, care este faza cu venitu acasă de la o sindrofie și simți nevoia să mai bei o bere sau ceva, sau să mai guști ceva de prin frigider deși ai trecut prin 4 feluri de mâncare?
Și nu te mai lăuda că locuiești în Brașov când tu de fapt locuiești în județul Brașov 🙂
Băi, să mor că nu știu care e treaba, da zău că parcă nu e treaba oablă dacă, după ce ajung acasă, nu îmi deschid o bere și nu pip o mahoarcă. Parcă nu pot să închei seara #cumsecuvine
Poi am zis io altceva? Am zis Brașov, generic. Dar am zis și în repetate rânduri că stau la sat 😜
exact, șoricule!
– unde locuiești?
– în exteriorul Londrei!
– unde, mai exact?
– Făurei…
Comentariu beton!26
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Hai si eu, cu nunti nenumarate la activ da fara talent descriptiv…
Da altceva voiam sa zic- Tibi Scobiola Band o fo pe la Raduleasca pe la nush ce emisiune, de multisor… stiu ca-mi placea…
Am căutat io pe iutub și înafară de ceva videouri obscure în care încearcă să se promoveze nu am găsit altceva. Probabil merg pe burtă pe la nunți și botezuri la gri, ca să nu zic la negru.
Asta nu mai stiu, probabil ca daca n-avea numele asta nu il retineam..
Daca omu si-a gasit vocatia m, cine stem noi sa giudecam…
Cred ca totusi la nuntile unde daru se constituie in viitoarea declatatie de avere a mirilor canta lautarii la alb, alb coliliu..
Sa ne bucuram pentru iulia, zic, si sa asteptam relatarea competitiei de la sibiu, desi de ceea ce iubesti nu prea faci misto …
@Irinoush, ai mirosit matale ceva… Nu prea am ce povesti de la Sibiu, n-a fost nimic palpitant, dar vă pot povesti că am mers cu 1 dintre cei 3 câini. Pe ceilalți 2 i-am lăsat acasă. Știind că se anunță ploi, le-am lăsat ușa deschisă la hol, să se poată adăposti, dac-o veni potopul.
Și ce credeți că au făcut jivinele? Au stat pe terasă, ca niște plăcinte. Când am ajuns noi acasă nu mai ploua, iar ăia 2 erau uzi ca niște ciorapi cu care te-ai plimbat prin bălți, purtând sandale 🤦♀️
Luați-vă jnauțări uriași, they said, sunt deștepți foc, they said… 🙄
@ (altă) Iulia, dajtepti foc sunt toți..did IT occire to You că unii sunt căpoși sau răzbunători? I-ai lăsat acasă, nu? Și tu ai plecat..și ai luat și fratele. Nu cred că nu au observat…
@Mircea da, dar nu :). De fapt Iulia se alintă, i-a durut în cot că îi udă, sunt obișnuiți să rămână singuri în diverse formații: unul, doi sau toți trei, când vor se pun și la adăpost, cel puțin ai noștri nu cunosc noțiunea de razbunare, mai curând când rămân pe acasă își trag sufletul și fac pază dacă este cazul.