Dincolo de oamenii care apreciază cu adevărat ce mai fac eu pe aici, pe interneți, există două categorii aparte de „admiratori”.
Prima. Cei care îmi spun că admiră foarte mult ce fac și că îmi apreciază mult munca, dar nu mi-au dat niciodată în viața lor vreun like sau vreun share, n-au avut niciodată vreo reacție la ceva scris/postat de mine. Și când zic niciodată, apăi e chiar niciodată.
De fiecare dată când m-am intersectat cu vreunul din ăsta, i-am dat pe loc unfriend. Pe sistemul „dacă tăcea, filozof rămânea”.
Probabil o să vă întrebați nedumeriți „dar la ce te ajută like-urile sau reacțiile lor?’’. Iar asta e ca și cum ați întreba un actor „la ce te ajută aplauzele”, ca și cum ați întreba un cântăreț „la ce te ajută să cânte publicul odată cu tine?”.
Te ajută să înțelegi că oamenilor CHIAR LE PLACE ceea ce faci. N-oi fi eu nici actor, nici cântăreț, nici prea talentat, dar și eu și ei trăim din același lucru: modul în care publicul apreciază (sau nu) ceea ce facem.
A doua. La următorul nivel sunt cei care spun că admiră foarte mult ce fac și îmi apreciază mult munca și care, pe lângă că nu mi-au dat niciodată vreun like și nu au interacționat vreodată cu ce fac eu, ar avea nevoie să-i ajut cu ceva. Gen, cu niște promovare de produse sau servicii. Gratis, desigur.
Că așa-i arăți unui om că-i apreciezi foarte mult munca și ceea ce face, spunându-i că munca lui nu valorează nimic. Pentru că, oricum ai lua-o, din orice parte te-ai uita, cam asta înseamnă când îi ceri cuiva să muncească gratis pentru tine: îi arăți că nu dai nici doi bani pe munca lui.
Gata, m-am răcorit. De multă vreme voiam să scriu asta.
surs foto: freepik.com
no money, no honey. vechi proverb .
Comentariu beton!44
Sunt rău dacă spun că-i tipic românesc? 🤪
Comentariu beton!47
Nu, nu ești.
Chiar deloc
Ră…ușor. Rău erai dacă spuneai din alea cu moarte/ardere/transformare în crenvurști a acelor admiratori.
sunt roman dacă spun că -i rau?
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.5
Credeam că nu-i chiar așa de greu să nu fii nici rău, nici prost, simultan. Dar pare că e.
Comentariu beton!30
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.3
De ce vreți voi să-mi stricați frumusețea asta de experiență?
Înseamnă că pentru ceilalți e și mai greu.
@MV: nu pune la suflet, că nu merită. 😎
Oricum io m-am oprit pe subiect. 😉
Drumuri bune! 🤘
P.S. Dar Lexusu’ tot rău arată. 🤪
Se dezbate încă. Ce zici?5
Mihai, nu cred că a vrut cineva să-ți strice experiența, eu sigur nu. Îmi pare rău că a trebuit să intervii. Din nou. Din punctul meu de vedere, John a pus o întrebare, respectiv dacă-i rău pentru că stigmatizează cu „tipic românesc” lipsa de respect a unor oameni pentru munca altora. Să fim serioși, e tipic omenesc, peste tot în lume sunt admirativi din ăștia egoiști care minimizează și desconsideră munca altora, reducând-o uneori la zero, uneori chiar dimpreună cu persoana care o prestează. Deci ce să fi făcut? Dislike pentru „tipic românesc” pe motiv că e super greșit ce spune, like că totuși n-a sărit cu „huooo, moarte lor” și să aibă impresia că e corect ce spune, scroll&ignore? Îmi pare iarăși rău, dar exclus așa ceva. „Ră…ușor” e tot o stigmatizare, știu, dar totuși, el a început. Consider că merită să fie tras de urechi primul. Bine, cât e el tras de urechi eu o să fug, dar o să mă consider la fel de certată.
Comentariu beton!24
Te apreciez, Mihai. Sincer. Abonată cu două mailuri, personal și de muncă, gen. Și cred c-am comentat, distribuit și reacționat mereu fără vreun interes ascuns, din simplul motiv că aprecierile tacite nu ajută pe nimeni. Că dacă nu voia reacții, omul scria acasă, în oracol. Nu public.
Să faci o postare și pentru noi ăștia care apreciem constant, gratuit și dezinteresat. Că merităm, na! 😂
Comentariu beton!69
Să știi că ni zici rău deloc. Mulțumesc. ❤️
Păi zizăși „dezinteresat” și imediat ceruși ceva…
Cum e aia? :p
Eu îți zic pe wapp că ești frumos și deosebit de deștept. Putem face asta și de două ori pe săptămână. Chiar și vecinele mele mai tinere știu asta de la mine.
Comentariu beton!59
Și io le-aș povesti vecinelor ce blogăr frumos, suplu și faimos mă bagă-n seamă, dar mă tem să nu mă trezesc c-un parfum Antraxel cu dedicație de la CMMFDL. 🤭
Se dezbate încă. Ce zici?11
Mă enervează la culme misecuveniștii! Timpul, munca mea, a altcuiva. trebuie apreciate și remunerate! Atitudinea de ”Hai mă, ce-i așa de greu să faci asta pentru mine ….”
Comentariu beton!21
Misecuvenist – îmi place cuvântul. Il trec lângă „țarafarii” lui Mihai.
Comentariu beton!23
1. Aplauze 😀
2. Like si share nu o sa iti dau pt ca nu am cont pe Facebook si nici nu am de gand sa imi fac.
3. Cand iti faci tu cont pe Patreon?
👏 Oare se vor supăra și responsabilii cu lăbuțe roșii?
Nu cred. Aia contribuie mai mult – creeaza trafic, dezbateri…
Aia măcar se vede c-au trecut pe aici.
Dap, da-i incolo (gen ma-sa!). Tu sa fii sanatos!
Fair enough! Energia și creativitatea se valorifica și cuantifica undeva!
Ce idee mi-ai dat ! Cum ar fi să faci într-o zi un articol numai cu linkuri și pagini ale cititorilor, dar nu personale, ci cu pasiunile, afacerile, atelierele, hobby-urile etc lor! Cu titlul: Promovăm cititorii noștri! Sau noștrii, care dorește ! Un fel de giveaway (sau pomană, cum s-ar traduce).
Îmi amintesc de un prof rigid, dur și boxer (de muzică era, prin clasa a V-a) care scăpase dintr-un accident parcă și, drept mulțumire, pe unii i-a trecut, altora le-a dat note mari, pe alții nu i-a mai bătut… :)))
Pentru alte idei de idei, stați aproape !
Comentariu beton!17
Oamenii nu știu sau nu vor să știe ce muncă se ascunde în spatele postărilor tale.
Pare simplu… dar să scrii zilnic, haios, să editezi, să fii la curent cu tot ce mișcă… pfoai!
Eu te apreciez și te citesc aproape zilnic, iar dacă nu pot zilnic, recuperez. Nu rămâne nimic necitit! Nu comentez mereu, poate nu-s așa inspirată întotdeauna, dar când citesc comentariile de multe ori mă distrez maxim! S-a creat aici o comunitate de oameni faini, deși nu-i cunosc, am un feeling când citesc comentariile!
Îmi plac Iulia, Edelweiss…
Te 💖 maxim, sincer! Fără alte conotații! Continuă să faci ceea ce-ți place, ești foarte talentat!
Se dezbate încă. Ce zici?18
Daca dau like, share, comentez dar nu iti spun ca apreciez ceea ce faci e OK? Sau ca sa fiu sigura iti spun acum: imi plac articolele tale, le citesc de cate ori prind timp si de cele mai multe ori sunt de aceeasi parere.
Asa ca felicitari din partea mea!
A scris Chinezu, in urma cu vreo 5-6 ani, un articol in care facea un sondaj despre bloggerii nostri preferati. Iar eu am spus despre tine. Big mistake 😂 De atunci nu ma mai baga in seama 😂 Ghici cine trebuia sa iasa number one?
Ahahahahahahaaaa.
sa nu imi spui ca zoso sau arhi. ca, chinezu’ n’are cum.
Eu ți-am spus că merge o mică monetizare pentru a creste în ochii lu’ Țucălberg ăla. Așa triai puțin și din alde ăștea. Iar celor care caută anumite comentarii le-ar fi mai ușor dacă ar avea un semn distinctiv de membru, comentator de top, contributori…
Preluată de aici (scrisă de mult timp): „Nu ești cum te vezi tu, ești cum te văd alții.”
„We don’t see things as they are, we see them as we are.” – Anais Nin 😏
Cunoaștem. „Sunt trup și suflet lângă tine, poți apela oricând, cu orice.” „Poți să mă ajuți mâine să…”
„Aaa, nu, sunt ocupat până peste poate.”
I-ai uitat pe aia care incep comentariile cu eu te apreciez mult, te urmaresc de multa vreme, dar… si dupa dar de obicei vine apocalipsa. Aia din care rezulta ca de fapt esti un idiot care nu pricepe nimic si tre sa te lumineze ei. Astia sunt preferatii mei
Eu apreciez . Chiar îmi place .
Simt că e oarecum o atmosferă de familie . Facem unele destăinuiri fiecare, sunt afinități interpersonale, eu unul am niste domni și doamne pe care ii citesc întotdeauna cu multa plăcere, ba încă mai mult, cărora le caut comentariile .
Dar să mă bată bunul Dumnezeu drăguțul daca am cat de cat o explicație de ce ar da o ființă umană evoluată un dislike la, de exemplu, un articol in care discutam de mame și copii, chiar bărbați, uciși de teroarea roșie reincarnata in Europa.
Cât de neom poți fi, totuși ?
Dintr-o groapă comună se zărea o mână și un galoș roz ieșind din pământ, absolut îngrozitor.
Eu vad imaginea asta și greu pot sa o scot din minte, nici nu cred că voi putea vreodată.
Ei, știrea aceasta ilustrata are câteva zeci de comentarii contra și pe Adevărul și aici la Mihai, și în multe alte locuri pe internet.
Cum se poate dezumaniza un om așa, ce resorturi schizofrenoparanoidpsihopatice criminale ies astfel la suprafață?
Îngrozitor .
Comentariu beton!17
Nimic nou sub soare. De la aia straini, nici o asteptare, dar eu am avut parte si de asa zis „prieteni” care asteptau preturi mult mai mici pentru serviciile pe care le prestam la un moment dat, de contabilitate, ca de, doar erau prieteni si eu trebuia sa muncesc pe mai putini bani pentru ei. De ce?! Asa li se parea lor, ca merita, pen’ca eram prieteni… Da, stiu, m-am dat de gol ca am practicat o meserie extrem de hulita de toata lumea – aia de contabil. Dupa aia a urmat o incercare de firma de servicii de curatenie. Firma pe bune, doar cu contracte la firme private, nu de-aia cu contracte cu statu’ unde sa se miste banii statului intre buzunarele functionarilor la stat si firma de curatenie 😉 Acolo a urmat a doua lovitura de genul: dar cum, asa mult e la tine o curatenie generala?! Pai nu suntem amici, prieteni, etc…you name it? Am lichidat firma dupa vreo 8 ani de chin.
Intotdeauna am considerat ca munca trebuie retribuita corect indiferent ca X e prieten cu tine sau nu. Si nu am pretentii de „prieten” pentru a obtine tarife mai mici sau invitatii sau mai stiu eu ce, gratis, de la prieteni sau de la oricine. Vreau sa stiu ca sunt om si ca ii tratez cu respect pe cei care imi fac servicii sau pe cei de la care eu obtin ceva. Adica ii platesc pentru munca depusa sau serviciile primite. Am prieteni care sunt artisti – raman socati atunci cand ii refuz sa ma treaca pe lista de invitati la concertele lor. Atata timp cat am un venit, mi se pare normal sa platesc bilet la spectacolele lor. Nu am de ce sa merg gratis. Cand le spun chestia asta, se blocheaza. Deci mi se pare normal ca tu, sa te lepezi de oricine vrea ceva, gratis sau ieftin, pentru ca asa i se pare. Misecuvenisti – bun cuvant.
Comentariu beton!26
Eu am mare respect pt contabili. Fără contabilul meu mi-aş fi prins urechile în tot ce înseamnă administrarea unui SRL. Mi-a răspuns cu calm la orice întrebare, indiferent cât de tâmpită era 🙈
Comentariu beton!15
@Valia Subscriu. Am aceeași profesie, dar sunt angajată. Clienții obișnuiți nu comentează, dar „prietenii” și „neamurile” șefului meu sunt cei care au cel mai mic tarif, au cele mai mari pretenții și plătesc cel mai greu 😑 Cred ca de aia se spune ca nu trebuie sa faci afaceri cu familia și prietenii
@Ametist, uraaaa! Fanul tau forever! Din experienta mea de 28 de ani ca expert contabil, esti primul medic care spune asta. PRIMUL! Si am medici in portofoliu gramada. Respect! (P.S. maxim respect si pt reactia ta la ultimul meu comentariu, aia cu meseria, nici la asemenea reactie echilibrata nu ma asteptam, chapeau bas!)
Ah, discrepanțele dintre valorile percepute pentru diverse tipuri de muncă. Râuri de cerneală ce pot curge pe subiect.
Mă uitam recent la unele dintre măsurile luate de aleșii neamului în programul “Sprijin pentru România”. Printre altele, se pregătește creșterea salariului minim pentru angajații din agricultură și din industria alimentară la 3000 de lei brut, pe modelul celor din construcții. Plus cu ceva deduceri de taxe, sunt așadar munci pe care statul român le valorizează la un minim de 1524 de lei pe lună și munci care merită un minim de 2362 de lei. Din expunerea de motive a proiectului legislativ am aflat și argumentele pentru această diferențiere, respectiv că munca din agricultură/alimentară “nu este cu nimic mai prejos, ca nivel de dificultate, celei din construcții” și că agricultura, împreună cu construcțiile asigură cele 2 nevoi principale ale societății: hrană și acoperiș deasupra capului.
Altfel, sunt sigură că parlamentarii noștri admiră munca tuturor oamenilor, că doar admirația nu doare. Admiratorii de pe interneți or fi și ei pe aceeași tipologie. Evaluează și ei muncile pe diverse criterii și na, iese ce iese. De fapt nu, sunt pe o tipologie mai nasoală, că ei pornesc de la un minim egal cu zero.
păi ce facem, boss, nu erai matale guru pă soîșîlmidia? păi matele nu știț că laicurile e numărate și nu se împart așa, fără cîștig? păi dacă io-ți dau laicurile mele înloc să le împart cu tovarășii mei, care mă validează la rîndule, unde ajung?
și ce că… dacă zici și tu două vorbe despre produsul meu, doar nu-ți cer vreun rinichi…!?
Comentariu beton!13
ahahaha ce am ras
Nu suntem nici friends dar am dat ceva likes share, si nici nu am cerut nimic. Ba chiar am si refuzat anumite concursuri 😀 ca sa se inteleaga ca nu sunt dintre aia care fac 300 de comentarii numai cand e un articol cu ceva de pomana prin tragere la sorti.
Io pa aia i-as ignora cel mai tare.
Pomanagii de serviciu.
Vai ce mi-ar placea, vai ce bine mi-ar asta, vai ce poza as face cu acel telefon.
Milogiii.
Astia imi repugna mai mult ca toti ceilalti. Si nu zic doar de acest blog, am vazut la Cabral peste 1000 de coments pt posib de a castiga u ap de cafea de 2300 ron.
PLM
Comentariu beton!13
Eu nu i-aș ignora deloc pe cei care citesc articolele plătite, intră pe link-uri și participă la tombole. Sunt absolut convinsă că există și o componentă bazată pe lead-uri a contractelor pentru campaniile plătite. Sau, mă rog, dacă nu e o astfel de componentă, mi s-ar părea ciudat.
Sau de ignore din poziția de comentator pe blog zici tu? Asta-i cu totul altă poveste.
Și eu am observat ca la articolele unde „se da ceva” sunt tare multe comentarii 😁
Am participat și eu la vreo doua, pe principiul ” ia și tu un loz” chiar dacă știu ca nu câștig niciodată. Nu mai am cum da like, share dau numai pe whatsapp (ceea ce nu cred ca se pune), dar intru aici în fiecare zi de 6 ani, că-mi place ce văd. Îl citesc și pe @Edelweiss, chiar dacă încă nu am curaj sa ascult ce zice el acolo🙄 , și am citit și postările despre mașini, care chiar nu ma interesează (mașinile), poate găsesc vreo „dudă” și pentru mine. Și chiar am găsit 😁
Da anduța, și tot ce e bazat pe leaduri e sfant…asta dacă ești in sales sau marketing altfel nu dai o ceapa degerată.
😉
Ai omis ceva. Pe lângă închinarea la sfântu’ lead și indiferență, mai există și hulirea sa.
Eee,e multe bre,cum ar zice unii.Păi domnule dragă,nu vezi și tu că lumea e din ce in ce mai mult pe 50/50 adică dacă mi-ai făcut un bine doar atunci ți-l și întorc?….apoi n-am să înțeleg niciodată profitorii la maxim din orice situație de viață nici să mă pici cu ceară de la lumânarea de Paște fiindcă nu am fost educată să cer fără să mi se cuvină.Sunt online destui care ar vrea să știe totul despre tine sau despre mine dar nu ți-ar da un salut pe motiv că se grăbeau așa că de un share cred că le-ar frige degetul dacă ar face-o.
Eu mai am o categorie: ăia care îți dau like la articol dar nici măcar nu l-au deschis.
Şi eu detest acest gen de personaje.
Offline mă confrunt cu asemenea situații din partea unora dintre distinşii colegi, pe care îi ajut cu sfaturi din specialitatea mea. Dar când vine vorba de returnat favorul, eu văd, eu aud. Şi să mă „răzbun” nu merge pentru că sunt pacienții la mijloc..
Este prima data când scriu un comentariu pe un blog. După cum probabil ți-ai dat seama din întâlnirea noastră de luna trecută de la restaurantul Plai, chiar apreciez ceea ce faci aici, altfel nu aș fi bătut drumul la Sibiu bazat exclusiv pe recomandarea ta (excelenta🙂).Cum ți-am spus și personal, citesc zilnic dar nu comentez. Pentru ca nu pot, nu este firea mea sa fac asta. Mai există și astfel de oameni, nu toți suntem la fel și nu cred ca orice cititor de blog trebuie musai să comenteze🙂. De câte ori mi se potrivește o campanie pe care o ai, accesez link-ul/ codul. Consider ca acesta este modul meu de apreciere față de ceea faci.
Pe Facebook nu activez, nu l-am mai deschis de ani buni și de dat share dau pe Whatsapp unui grup restrâns.
Eu voi continua sa te citesc, chiar dacă nu comentez sau nu dau share pe Facebook!
Comentariu beton!35
Nu știu cum sunt alții dar eu sunt mulțumit. Banii pe comentarii îmi intră, totul este OK.
În imaginea ce însoțește articolul sunteți însuși dvs ? 🤪
Pe feisbuc vine un bărbat,
C-umpic de barbă, ras în cap.
Sunt, Tzuchi, neam de scriitor,
Da-i bag în … mamii lor,
Pe ăi de-s supărat.
În fiecare dimineață, fix,
La opt, opt și ceva, precis,
Îmi pun pe blog, și pe feisbuc,
Articolul de îl produc.
Și-mi place, cum am zis!
Dar îți aduci aminte, Tzuc,
C-AI-ul prost, și chiar caduc,
Dintr-o infamă neglijență,
M-a procopsit cu o absență?
De pe al tău feisbuc.
Să nu mai zic, nici tu, nici Bill,
Deși așa era în deal,
Nici chiar oculta mondială,
N-ați aruncat … o para chioară!
Să n-am bani nici de-un meal?
Văzîndu-mă că-s supărat,
Amicul Meșter, fain băiat,
A pus de-un raid rapid prin țară,
C-o gașcă mare … cam gregară.
Și cu hybride! Mat!
Lipsit-atîta să-mi revin,
Dieta s-o mai uit puțin,
Să uit că lumea nu mi-a dat,
Nici laic, nici șer, nici un căăă… cîrnat.
Citit-au doar! Din plin!
Numa’ că astăzi, ce să vezi?
Mă dam cu Lexus prin livezi,
Cînd apăru un nenea limbă,
Să-i fac campanie la firmă.
Pe moca! Să nu crezi!
Așa că, Tzuc, eu îți impun,
Să sari cu banu’, știi ce spun?
C-altfel e-o muncă colosală,
Să-ți educi proștii. Chiar cu școală…
Pe Bill, acu’ îl sun!
Story of my life: la orice text postat pe Facebook am un like, două, dacă am mai mult de atât mă închin cu ambele mâini simultan. Zic, poate nu le place oamenilor ce am scris, e ok, apoi mă întâlnesc cu oameni care îmi spun: vai, cât de mult îmi place cum scrii! Și încep să enumere chestiile care i-au atins la corazon, care i-au amuzat, și iar mă închin cu ambele mâini și cu un picior când îmi dau seama că le place cam tot, dar nu apreciază nimic. Băi nene, un like n-ar da! Nu reușesc să înțeleg de ce ai face asta, de ce te-ai bucura de munca unui om fără să arăți un minimum de apreciere, că apăsatul butonului de like chiar nu e greu. Ia ghiciți cine nu mai are chef acum să scrie din cauza asta?
Și eu sunt cam zgârcită cu like-urile, dar când îmi place nu mă sfiesc s-o arăt. Share nu dau, că tocmai v-am povestit cum am eu noroc numai de prieteni care admiră în tăcere și m-am săturat să postez doar pentru mine, iar de comentat… rar îmi fac curaj.
Dacă tot a venit vorba, vreau să arunc și eu cu niște felicitări în șefu’ la blog. Bravo, domnu’, că scrii zilnic, admir sincer chestia asta și am speranța că peste câțiva ani le vei preda ștafeta mini fashionistelor 😁
@Mihai Vasilescu, fix acum patru ani (mai 2018) a fost realizat un studiu sociologic, având ca scop înțelegerea modului în care noi, românii, ne raportăm la tema.. INVIDIEI. rezultatul studiului? apăi, na, stăm cam așa.. românii sunt predispuși la comparații sociale, 80% dintre ei sunt încercați de un sentiment de INVIDIE când trebuie să își evalueze propria situație profesională și/sau familială, iar invidia este principala trăsătură negativă a românilor! mai mult, 4 din 5 români care trăiesc în mediul urban invidiază statutul și stilul de viață al cunoscuților și colegilor lor! conform psihologilor, invidia este o reacție emoțională negativă la calitățile, realizările sau posesiunile superioare ale altei persoane. ea, invidia, (li) se declanșează indivizilor în urma comparației sociale/profesionale cu persoane care au un statut superior și are un caracter automat. vorbim aici de „invidia malițioasă”, în care cel care invidiază își dorește acele avantaje pentru sine sau își dorește ca persoana invidiată să nu le mai dețină și are drept urmare un efort de denigrare a succesului celuilalt! majoritatea intervievaților au recunoscut că au simțit invidie malițioasă față de realizările unui cunoscut și, surpriză! (sau nu?), cei mai mulți dintre aceștia sunt utilizatori activi de rețele de socializare – facebook, instagram, twiter etc. aham! și, să continuăm.. 59% dintre intervievați au spus că și-ar dori ca persoanele pe care le invidiază să își piardă avantajele!! las aici și câteva reacții din interviurile realizate în timpul cercetării sociologice: „Invidia e dorința de a nu reuși nici celălalt. Ca să rămână la același nivel cu tine, să nu fie mai sus.”, „Invidia e atunci când te uiți pe gaura cheii și ți-e ciudă că n-ai și tu ce e dincolo, în loc să deschizi ușa și să cauți să intri în joc.” (respondenți din categoria 30-49 ani)!!! vrei și mai mult? ei, iată că sociologii care au realizat studiul, apreciază că invidia, dincolo de a fi o reacție umană normală, este profund înrădăcinată cultural la români! persoana care mi-a furnizat informațiile astea îi o sursă extrem de credibilă, pentru mine, fiind cercetător la Centrul de Consultanţă Istorică și participant la studiu! mai departe! discutând aseară pe subiect cu maică-mea (da, familia mea te citește! 🙂), dăscăliță de română, mi-a amintit despre ”blestemul invidiei de esență românească” – invidia ajunge la ură, ca-n Balada Miorița, apoi despre „afacerea Nobel” – în care Ștefan Augustin Doinaș, Mircea Dinescu și Ana Blandiana au semnat și expediat la Stockholm o scrisorică viermănoasă, ce a spulberat șansele lui Sorescu, că în romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu, invidia i-a făcut pe Nechifor Lipan, Ilie Cutui si Calistrat Bogza să comită o crimă și mi-a dat în cap cu un articol din 1871 despre viciile românilor, în care George Barițiu numea invidia „vițiul nostru național”.. da, ăsta-i contextul în care vii tu să te simți nedumerit, nemulțumit, dezamăgit, supărat chiar, că – deși ai zilnic, de ani buni, mii de cititori, deci văd munca ta! – îs puțini cei care au vreo reacție la ceva scris/postat de tine, să nu mai zicem de like/share ! 😁 ca să încheiem într-o notă optimistă, eu vin și zic.. bucură-te, @Mihai Vasilescu, asta denotă că ești mega-invidiat, deci chiar ești bun în ceea ce faci!! chapeau bas 🙂
Comentariu beton!14
Cred ca am mai spus intr-un com ce apreciez cel mai tare la tine si nu are treaba cu blogul😁
In rest dau like uri mereu (nu doar tie, dar am o lista de oameni care chiar isi dau silinta si merita un feedback si putina apreciere pt asta), chiar si inimioare cateodata:)))…si chiar si share la unele.
Actorii, ca sa ramina pe scena, trebuie in primul rind sa aibe bilete vindute – aplauzele sint „de amorul artei”, „combustibil de umflat in pene”.
pe FB dau cu „placutul” indiscriminant, dau la toata lumea … in special celor care nu au prea multi admiratori; pentru simplu motiv ca in marea majoritate a timpului nici nu ma uit la ce dau like. Cind vine vorba de bloguri sint un pic mai retinut … ca sa dau like tre sa fie cel putin nota 8+ ca sa-i dau Share 🙂 articolul trebuie sa fie in categoria „Excellence” cum se spune pe aici pe la noi 🙂