Aș fi scris de multă vreme pe subiectul ăsta dacă n-aș fi fost convins că tot ce-am spus în titlu e sută la sută adevărat. Aș fi vrut să spun că românii nu au cultura boicotului și de-aia, dar, din păcate, cred că lucrurile stau mult mai rău de atât.

Românii nu vor boicota niciodată, la modul serios și aplicat, companiile rusești sau companiile internaționale care refuză să părăsească Rusia, pentru că sunt obișnuiți să facă alții lucrurile pentru ei.

Un popor care așteaptă să i se dea și să i se facă, un popor de oameni care nu înțeleg că toate lucrurile se construiesc începând de la nivel personal, adică de la propria-ți persoană, nu va boicota niciodată nimic.

Știți cât va ține orice boicot la nivel individual? Până când individul respectiv va avea nevoie de un produs al companiei boicotate. În momentul ăla, va întrerupe un pic boicotul, doar cât să cumpere ce are nevoie, după care îl va relua la fel de strașnic și îndârjit.

Exact ca atunci când depășește toată coloana pe linia de tramvai, după care se bagă în față. Dacă e să-l întrebi de ce-a făcut asta, o să-ți explice că el nu face așa ceva de obicei nici să-l pici cu ceară, dar atunci, exact în momentul ăla, se grăbea. Ei, fix așa și cu boicotul. Nu ai cum să inițiezi niciun boicot într-o țară în care oamenii așteaptă să facă alții, că ei au treabă, se grăbesc.

Știți gluma aia care circula imediat după invazia Ucrainei? Când eram revoltați și de acord că trebuie boicotate toate companiile rusești din România, iar primele vizate erau Lukoil și Gazprom. Ei, gluma asta spunea ca dacă face Lukoil litrul de benzină 4 lei, românii vor întoarce imediat armele.

După care a venit ziua cu zvonul despre scumpirea benzinei și cozile de la benzinării. Iar gluma asta s-a transformat din banc în trista realitate. Singura deosebire a fost că n-a mai fost nevoie să facă ăia de la Lukoil benzina 4 lei, c-a stat lumea la coadă la ei și la 9.00 lei pe litru. Ce să mai, i-au boicotat de i-au rupt, praf i-au făcut.

În timpul plimbării mele zilnice trec, de două ori, pe lângă o benzinărie Lukoil cu spălătorie. De fiecare dată când trec pe acolo e plin de mașini care alimentează, e plin și la spălătorie. Absolut de fiecare dată. Boicot în toată regula, ce să mai.

Nu mă credeți? Atunci vă mai dau un exemplu: Leroy Merlin refuză să-și închidă activitatea în Rusia. Duceți-vă acum la orice magazin Leroy Merlin și-o să vedeți că e plin, n-o să reușiți sa găsiți loc de parcare. Despre ce boicot vorbim?

Nu vă mai raportați la ce e în bulele noastre de internet unde într-adevăr există oameni despre care sunt convins c-ar putea boicota, la modul serios, orice companie. Dar sunt atât de puțini, încât sunt irelevanți la nivel macro. În realitatea cea dură, boicotul de bulă le va lua praful de pe tobă companiilor boicotate. Pentru a le face cu adevărat să simtă ceva efecte nasoale, ar trebui să fie foarte mulți cei care le boicotează, iar asta este imposibil în această țară.

În rest, lumea va boicota exclusiv din gură și doar pe rețelele sociale. În trista realitate înconjurătoare, când cel care boicotează o sa vadă că i se aprinde becul la benzină, o să intre la Lukoil, că era cel mai la îndemână. Dar doar de data asta, că avea nevoie urgent, de data viitoare promite că alimentează din altă parte.

La Leroy Merlin, la fel, s-a dus pentru că stătea cu țeava spartă în mijlocul casei, era urgență mare, dar data viitoare…

Am dat doar exemplele acestor două companii pentru că astea sunt cele care mi-au venit în minte, dar puteți să extrapolați la oricare altele pe care vi le-ați dori boicotate.

Știți, pe vremuri am boicotat așa de capul meu, solitar, niște companii de pe aici. Mai precis, pe vremea când Steaua ocupa o mare parte din viața mea, am refuzat ani de zile să beau Pepsi, deși este băutura mea răcoritoare preferată. Dar, pentru că Pepsi și Dinamo aveau un acționar comun, Nicolae Badea, pur și simplu refuzam s-o cumpăr. Consideram că era ca și cum le dădeam din banii mei celor de la Dinamo.

Idem procedam cu produsele și serviciile grupului Ana, unde acționar era George Copos, adică omul care băga bani la Rapid. Am refuzat cu îndârjire să dau vreodată vreun ban pe ceva ce avea legătură cu Ana Group.

Chestii care sunt verificabile, de altfel, pentru că prietenii sau colegii mei, din vremea aia, râdeau de mine: „Crezi c-or să dea Copos sau Badea faliment pentru că nu le mai cumperi tu produsele?”.

Well, da, exact despre asta e vorba. Atâta vreme cât atitudinea este „n-o să dea Lukoil faliment dacă nu mai alimentez eu”, ajungem exact la concluzia pe care am tras-o încă din titlu: românii nu vor boicota niciodată nimic și pe nimeni.

Îmi pare rău dacă v-am distrus iluziile, dar dacă asta cred, asta scriu.

P.S. Mai jos aveți două fotografii. Prima, conform sursei, este făcută în data de 9 martie, dată la care Ucraina era de ceva vreme invadată de ruși. A doua, este făcută de mine la Lukoil-ul despre care aminteam mai sus, vineri, 25 martie. Adică exact în 30-a zi de când armata lui Putin a invadat Ucraina. Sper că remarcați modul decisiv în care cei de la pompe atacă economia Rusiei, da? Nu există niciuna liberă, ba chiar se stă la coadă. Iar dacă vă uitați cu atenție, o să observați că și la spălătorie există un cetățean care luptă destoinic împotriva Rusiei. Mai are rost să vorbim despre boicoturi și alte naivități d-astea?

P.P.S. Iată și niște poze, exact pe același subiect, din Polonia. Well…

9 martie

25 martie