Vineri seară, adică ieri. Abia mâncaserăm toți patru și dădusem drumu’ la Netfix. Pe scurt, mă pregăteam de o seară liniștită, când mă trezesc cu o notificare pe whatsapp. Mă uit să văd cine-mi scrie. Era Cabral care-mi trimisese un articol de la el de pe blog. Articol pe care tot io îl solicitasem. Mă rog, nu neapărat la ore d-astea, dar îi răspund omului frumos, civilizat, cum se face, că nu suntem animale. Na, îl știu de când eram mic, practic am copilărit cu el la televizor, nu se face să vorbești urât.
Bănene, și-n loc să ne urăm de noapte bună și de weekend mirobolant, se apucă al meu să-mi povestească o fază pe care tocmai o pățise cu un țărănete. Dar mai ales cum i-a dat-o ăluia elegant din vorbe frumos meșteșugite pe care, din motive lesne de înțeles, nu le pot reproduce aici.
Moment în care, încântat de cum i-a dat-o ăluia, îi scriu:
”M-ai uns pe față”.
N-aș putea să bag mâna în foc, dar cred că s-a auzit de la om din Berceni, până aici la Clotilde în Sectorul 1, cum i se zguduia creierul de râs când a tastat:
”Ăăă…”
Între timp, am văzut ce-am scris și m-am repliat rapid:
”Uns pe suflet*”
”Nu pe față.”
Dar deja era mult prea târziu, am început să râd singur cu fornăituri pe nas, ca un imbecil. Încercam să mă calmez, dar n-aveam cum, că ăla scria porcării din partea cealaltă. Și poate aș fi reușit să mă liniștesc cât de cât, dar exact când mă mai calmasem, le apucă pe fete să mă întrebe:
– Cu cine râzi?
– Cu Cabral.
– Cu Cabral ăla de la televizor?
Nu știu cât de amuzant vi se pare vouă, dar când am mai auzit-o și p-asta cu „Cabral ăla de la televizor”, am fost gata. N-am cum să vă explic cam cât m-am chinuit să i-o scriu și ăluia, printre lacrimi și grohăituri de râs. Efectiv nu vedeam ecranul telefonului să tastez.
După care, exact când credeam că există o șansă să reintre lucrurile în normal, ce credeți voi că se întâmplă? N-aveți de unde să bănuiți, dar vă spun io acum: mă sună Cabral, aia se întâmplă.
Nu reușesc sa-mi dau seama ce o fi crezut el că rezolvă dacă mă sună, cert este că în momentul în care i-am răspuns, el m-a auzit pe mine cum grohăiam, iar eu l-am auzit pe el cum face ca urșii când se pregătesc să moară. Bă, nu că urla de râs, era așa ca un geamăt prelung presărat cu strigături, de-a intrat și Andreea peste el în cameră, să vadă dacă mai are cu cine crește copiii ăia sau s-a terminat tot.
N-am cum să vă descriu în cuvinte în ce hal făceam amândoi. Nu știu cum era la el în casă, dar la mine fetele se uitau împietrite cum sunt pe punctul să mă sufoc în timp ce urlu de râs.
Când am simțit că-mi urcă tensiunea de stau să-mi iasă ochii din cap, iar lacrimile îmi curg fără să le pot stăpâni în vreun fel, am fugit pe balcon, la aer. Înainte să ies, le-am strigat fetelor: „dacă vedeți că mă prăbușesc, chemați-o pe mami”.
În tot timpul ăsta, Cabral era cu mine în telefon și urla: „moooor, moooor, nu mai pot, moooor”. Vă jur că nu mint si nu exagerez.
Când m-am prins că orice aș face nu mă pot opri și că risc să trezesc naibii vecinii și jumătate de cartier, am intrat din nou în casă. Măcar să nu mă fac de căcat pe toată strada.
Proastă alegere. De-zas-tru. Mi s-au aburit ochelarii pe loc, dar rău de tot, ca iarna. Acum, pe lângă că aproape mă sufocasem și că ochii stăteau să-mi iasă din cap, iar lacrimile îmi curgeau nestăvilit, mai orbecăiam și ca o cârtiță suferindă de cataractă.
Până la urmă, printre sughițuri și alte zgomote nedefinibile exact, l-am auzit pe Cabral cum îngaimă cu sfârșeală în glas:
– Bă, eu închid că nu mai pot, mor…
Cred că ăsta a fost norocul nostru, aici s-a făcut diferența de n-am făcut AVC amândoi. Dacă n-avea Cabral puterea să închidă telefonul, nu știu cum se termina seara de ieri.
Tot ce pot să vă spun e că, la aproape o oră de la faza asta, încă nu puteam să comunicăm unul cu celălalt pe whatsapp. De fiecare dată când încercam să scriem ceva, ăla începea să râdă ca disperatul și io mă prăvăleam pe canapea grohăind. Până la urmă am renunțat, am zis că mai e o zi și mâine.
Nu știu dacă are legătură cu tot stresul acumulat în ultimii doi ani, habar nu am de ce tocmai de la discuția asta care se anunța absolut nevinovată, cert este că au trecut ani mulți de tot de când n-am mai râs în halul ăsta. De fapt, nici măcar nu-mi amintesc când mi s-a întâmplat ultima oară să simt că mi se face rău de la râs. De întâmplat mi s-a mai întâmplat sigur, dar n-aș putea să jur dacă în secolul ăsta sau în ăla dinaintea lui.
Cabral, frate, mulțumesc! Aveam nevoie de asta și nu știam că am.
Și când Cabral râde… păi râde de răzi de râsul lui! Noi, ăștia din Berceni pe lângă faptul că suntem frumoși suntem și haioși! Mulțumesc,chiar aveam nevoie de un râs copios!😂😂😂😂(mi-am imaginat fețele voastre.)
Comentariu beton!80
Ahahahahahahaaaa, dadada, ăi mai frumoși, voi sunteți. 🤣🤣🤣
Da, știu cât de bine e să ai cu cine să râzi. Da’ așa, cu muci, cu lacrimi, cu sudoare pe frunte, cu câte un pârț nevinovat. Ultima oară când am râs în halul ăsta, m-a durut capul juma’ de oră. Și mă tot întrebam dacă suntem normali. Și dacă la vârsta asta nu cumva e dovadă de senilitate😁
Comentariu beton!60
Mie chiar mi-a fost frică să nu mi se facă rău. De-aia le-am zis fetelor s-o cheme pe Mara dacă mă văd întins pe jos.
La telefon ați avut loc unul de altu să vorbiți, că și lu’ întrebăciosu’ de cetățeni îi curg cuvintele din gură ca Niagara. O fi si el vreun frate oltean.
Comentariu beton!56
@Edel, e mai rău de atât, e din Berceni. 😁
Eu ultima data am râs până la sufocare la faza de mai jos, de mi-a zis barbată-miu: dacă nu te potolești, trag pe dreapta și te arunc din mașină.
„Acum vreo două săptămâni m-am dus acasă, la ai mei. Barbată-miu era la pește, așa că am testat cu fiu-meu mersul trenurilor. E ok, trenurile merg la program.
Am trecut și pe la soră-mea, că, na, are un magazin de haine și nu puteam rata o sesiune de (…). Voiam musai niște pantaloni negri. Avea. Unii tare mișto, dar evazați. Mult prea evazați pentru stilul meu, dar, pentru că mi-au plăcut, i-am cumpărat. Luni m-am îmbrăcat cu ei și seara când a venit bărbată-miu să mă ia de la serviciu îl vad cum se uita mirat din mașină la pantalonii mei. Urc, și doar ce-l aud:
– tu n-ai aflat c-a murit John Lennon?! Și o dată cu el și moda asta hippie?
Mă rog, am râs până acasă ca nebunii. Mai mult el.
Weekendul ăsta în timp ce butonat pe net îmi pică ochii pe o geacă. În poză era bej, puțin lucioasă, dar mișto tare. Bag cardul, îmi vine comanda, cam lucioasă geaca pentru stilul și gustul meu, cam prea aurie, dar am renunțat la ideea returului așa că a doua zi m-am îmbrăcat cu ea. Vine iar bărbată-miu să mă ia de la muncă, iar mă privește uimit prin geamul mașinii, întru în mașină și aud:
– nici de RoboCop n-ai aflat c-a murit?!”
Comentariu beton!334
@Eleno, văd c-ai trecut prin muzică și cinematografie ca prin brânză. Sper să nu-ți lași mustață, că și Salvador Dali e mort.
Multumesc, Elena! Mi-ai fācut ziua bunā!! Bine, si Mihai, dar tu ai fost mortalā! Si cafeaua mea a murit, mā duc sā fac alta!
Comentariu beton!39
Jos pălăria … chapeau d’ăla … Elena P iz on ză stage 🥰😁🤭🤗
Comentariu beton!26
Lennon, ca Lennon… dar RoboCop e mort?!?!?!
Comentariu beton!38
@Catalina, mie așa mi-a zis bărbată-miu. Și ce-mi zice el e literă de lege pentru mine.
Comentariu beton!38
Altfel, Elena n-are timp și nici inspirație pentru scris pe blog, desigur. 😛
Mi-am imaginat cum ati ras si am inceput ziua razand. Si eu aveam nevoie. Multumesc.
Comentariu beton!21
😀 😀 😀
Daca stiam ce scrii, lasam naibii cafeaua pe masa, ca era sa devine istorie si ea (cafeaua) si covorul si laptopul. M-am zguduit de ras, multumesc 🙂
Comentariu beton!22
:)))))))))))))))))))))))
Eu râd destul de des. Dar când am câte o criză din asta de râs, de obicei pornește de la niște prostii și cu cât încerc să mă opresc, cu atât râd mai tare.
Fetele trebuie obișnuite cu situația. Așa că-ți doresc să râzi din tot sufletul cât mai des!
Comentariu beton!36
Și io râd mult, râd și-n situații în care n-ar prea trebui, dar aseară a fost din cu totul alt registru. :))))))))
dacă nici io nu-s clarvăzător… da’ nu găsesc fine tune-ul, să aflu și numerele la loto…
Adevărul e c-am holbat nițel ochii când ai zis da Cabral. Dar m-am gândit c-ai văzut pe Facebook.
nope, sorry; ieri am fost tătă ziua la clienți/volan, așa că țucărbergu’ a avut parte de ignore total; oricum, scenariul nu-i de ieri da’ m-a activat că i-a răspuns @Edelweiss, așa că l-am căutat și…săr praiz
Deci voi, după ce v-ați sunat unul pe celălalt, nu ați purtat nicio conversație, nu? Numa’ ați râs?! Băi, chiar mi-au dat și mie lacrimile de râs, adică n-ai cum altfel, zici că am fost acolo. 😁
Comentariu beton!20
Nimic, nada, niciun cuvânt n-am reușit să spunem. Singurele cuvinte pe care am reușit sa le rostesc au fost cele în care le rugam pe fete s-o cheme pe Mara dacă mi se face rău. Chestia e că ăla m-a auzit când am zis asta, și-a început să facă și mai urât în partea cealaltă.
Si eu am aparut cu niste colanti….”O,oooooooo….Joci in Robin Hood?”!
Comentariu beton!34
Asta este precum faza in care sotia, dornica sa mai invioreze relatia, isi asteapta sotul imbracata in niste desuuri negre de dantela, cu o masca neagra tot de dantela pe fata. Cand vine sotul acasa,se uita mai lung la ea: „Ce faci Zoro?”
Comentariu beton!24
Replica din banc era : auzi Zoro, faci și tu niște sarmale ? 🤭
Comentariu beton!27
Mulțumesc pentru rasul de azi.
Mi-am dat seama ca nu mai stiu cum se face…a trecut prea mult timp si prea multe s-au adunat.
Ma duc sa imi dau 2 palme si sa ma hlizesc cu copiii
Comentariu beton!13
Multumesc, Mihai, am ras cu hohote 😂 Voiam sa merg la supermarket, dar mai astept putin, poate ca, auzindu-ma, vecinii au sunat la 110 si nu se face sa nu ma gaseasca acasa.
Da, da, mai iei și amendă naiba. 😁😁😁
Mihai, in cazul in care iau amenda, ti-o trimit tie sau lui Cabral de la televizor? 🤔
Comentariu beton!25
Ieri, jumătatea mea a scos una buna de am ras amândoi cu lacrimi.
Ma duc spre laundry, si o vad ca trebăluiește pe acolo. Eu “A, le-ai pus la uscător”. La care ea zice: “A” la uscător, și “B” pe sarma la uscat! Eu: tuuuu, tu faci mișto de soțul tău? Poate vrei sa îți umblu la punctul “C”! La care ea “poate vrei sa spui la punctul G”! Amândoi râsete cu lacrimi! 😜😂😂
Comentariu beton!45
Stimati tovarasi , bai nene , am patit-o si eu cind am chiulit de la ore ca sa ne dam dizidenti fata de sistemul de trista amintire si a odioasei sale sotii , ne-am hotarit sa zicem bancuri , zis si facut ….. Am luat-o asa in mod aleatoriu ala eu , ala eu …. rideam fiecare dupa posibilitati pina cind a venit rindul ultimului vorbitor care ne-a aratat indexul (degetul) , in secunda doi rideam toti cu muci , horcaituri , unii prezentau o usoara instabilitate psiho motorie , altii erau de-a dreptul asfixiati . Rezultat : pe unii ii dureau muschii gitului insa toti aveau crampe abdominale , de atunci rid da mai mult pe interior ca sa nu mai patz ce am patit .
Comentariu beton!24
Chiar m-am amuzat și din greșeală am apăsat pe mânuța roșie. 🙈
Multumesc!!Si eu aveam nevoie de un ras de asta😂😂!
Tot despre ras.. am avut o perioada in care ma uitam singura la comedii si radeam tot singura, spre amuzamentul alor mei. Sufeream si de crize de ras, din alea de nestapanit si aparute in cele mai nepotrivite momente, ca cele de la ora de matematica si degeaba incercam sa blochez rasul ca-mi iesea prin nas, gura, ochi, urechi si avea urmari nefericite:”- iesi afara, nesimtito, de la ora mea!” Chestia asta nu mi-a trecut nici azi!
Pe blog rad la istoriile lui Edelweis cand ii alearga pe unii si pe altii ca sa-i ia la bataie si de curand am descoperit-o pe Elena si am descoperit cat de fabuloasa este:
„-Da’ unde pleci, fey, de-acasă pe vremea asta?
-Ăăă, la muncă?!
– Și-ai luat și copilul cu tine?
’- Da’ ce te-ai machiat așa dimineată? Sigur te duci la muncă?!”
Cu dialogul asta in minte am plecat la servici si la sedinta! Ghici cine a fost nevoita sa gaseasca o minciuna ca sa se retraga din sedinta inainte sa se intample cine stie ce nenorocire? 😅
Comentariu beton!19
Eu astept comentariul lui Cabral.
Comentariu beton!27
Am râs și eu, cu lacrimi. Asta îmi aduce aminte de o fază din tinerețe. Plecam a doua zi în concediu, la mare. Și mă duc eu sa mă tund puțin. Numai că „puțin” a însemnat pentru frizeriță un fel de ciocănel. E, asta e, crește, mi-am zis. Ajung acasă, intru pe ușă, iar soțul mă privește vexat:”Și eu cum plec acuma cu tine la mare?” Tacticoasă, mă întorc și mă privesc în oglindă. În clipa aceea încep să râd ca o disperată. Când dau cu ochii de soț, privindu-mă perplex, dăi și mai tare. A trecut ceva vreme să mă liniștesc.
Comentariu beton!26
Vasilesculeee bine că nu ai vorbit Șolcanu … că nu știu pe unde scoteai / băgai cămeșa … mă rog … detalii 😜
Am râs și azi … mersi🥰😘🤗
Sau cu Trăistariu. :)))))))
Apropo de autocorrect:
Acu’ un an aveam si eu ceva timp liber şi mă uitam pe Netflix la un film. Sună noră-mea: „Ce faci?” Vreau să mă dau mai intelectuală, că deh, sunt profă, şi vreau să îi scriu „Mă regalez pe Netflix”. Autocorrectul îşi bate joc de o biată soacră şi scrie „Mă reg…lez pe Netflix” (Găsiţi voi litera lipsă, înlocuită de autocorrect). Meclă emoticoană de mare mirare de la noră-mea, eu, cu ochii cât cepele îmi dau seama de greşeală, dau să corectez urgent, dar autocorrectul nu se lasă. După vreo trei încercări nereuşite, apuc să scriu cu greu „regalez”. La care noră-mea: „Începusem să mă întreb ce faci tu când ai ceva timp liber şi nu stai cu nepoată-ta!”
Comentariu beton!65
Știre într-o dimineață la TV, acum ceva vreme, despre un incendiu într-un sat din Vaslui. După care urmează reportajul de la fața locului. Din 5 localnici intervievați, niciunul treaz. Dar la modul că abia puteau lega niște sunete între ele cât să pună de-un cuvânt. La un moment dat reporterul îl întreabă pe unul dintre localnici: „Și dumneavoastră v-a ars ceva?”
Moment în care, nervoasă fiind, zbier din hol: „i-a ars de băut! Ce altceva să-i ardă???”
A urmat ca un răget de râs (de la prietenul din vremea aia), care a durat niște minute bune. Răgetul, nu prietenul! După vreo 3-4 ore mă sună: „Băi le-am zis ăstora de la birou, și de azi dimineață râdem pe rând. Unul își aduce aminte, îl umflă râsul apoi râdem ca imbecilii de râsul lui. Și tot așa pe rând, și mie deja mi-a venit rândul de 2 ori. Nici nu știu dacă mai are legătură cu gluma ta.”
Comentariu beton!47
Asa ceva :))))))
Multumesc!
si eu aveam nevoie de un ras sanatos
Frate sigur nu ai fumat o țigară de calitate după masă, că altfel nu pot să înțeleg acest râs cu muci și lacrimi până la sufocare,ori n-am simțul umorului ori iarba era de rahat că am râs moderat așa nu cum povestești tu !!!😂😂😂
E ok, șef, contează c-am râs io. 😀
Hai că m-am spart și eu și a trebuit să mă lipesc cu superglue pe față & pe suflet.
Așa, să le reglăm pe rând…
Mai întâi, eu cred că replica a folosit bine fiindcă a avut legătură cu ce răspuns i-a dat Cabral țărăneteului, tot pe bază de expectorare labărătoare, pun pariu. (așteptăm varianta lui)
În al doilea rând, întreb și eu ca fetele: cu Cabral? That Cabral? Cum a ajuns Cabral să cunoască un ‘hacker’ celebru pensionar?
Creează o altă rubică săptămâlabă, intitulată „Prietenii de pe WhatsApp: …”, să știm cu cine avem de-a face.
Hai că mi-au mai căzut niște bucăți, mă duc să dau cu adeziv spumant.
Comentariu beton!15
Bă, să știi că nu zici rău. Cam are legătură cu ce-mi povestise. Doar că nu pot să reproduc aici. 😛
Pijama galben pui, pantaloni lungi, bluză cu mâneci asemenea, din ceva material fluffy, o binecuvântare pentru serile mai răcoroase de iarnă. Îl văd că se uită un pic ciudat. Aia e, nu toată lumea poate dormi despuiată pe ger, în pantaloni scurți și tricou. Unii chiar avem probleme cu circulația periferică! Suntem prin baie, simt două palme frecându-se viguros de spatele meu. Mă întorc, wtf darling style. Deschide ochii, pare complet surprins: „Opa, iartă-mă, credeam că e prosopul.”😬
Comentariu beton!74
Doamne, acum mă înec eu de râs
Nu mai departe de ieri, îmi luasem o zi de concediu având intenții bune de făcut curațenie după montarea unei centrale. Cum intențiile și cheful de muncă nu sunt pe picior de egalitate, m-am gândit că ar merge un impuls dat de o masă bună, adică un „meniul casei” cu cârnați de casă si cartofi cu legume ce-mi placuse mie la un restaurant. Caut pe net, văd ca livrează si la domiciliu, instalez o aplicație cerută, dau comanda. Zbang-zbang, incep notificările ca vă mulțumim, că lucrăm, ca vă aducem, că va facem, ca vă dregem… Urmează un telefon, destul de repede, de la livrator, care cerea strada de livrare că cică nu aș fi completat asta. Răspund amabil și mă trezesc că omul plin de bune intenții îmi trântește un și mai amabil: „mă sculați!”🙃… Păi, bine mă nene, cum să mai scol pe alții, dacă nici eu nu eram sculată bine din moment ce nu aveam niciun chef de muncă?🤔 Nu știu când am închis telefonul, dar lucru sigur e că omu’ a auzit o parte din râsul meu porcesc de doamnă. In fine, cât am mai chirăit eu de râs prin casă, cât mi-am mai inchipuit cum o arata omul cu cererea, ajunge și comanda. Ce credeți? Șoc! Nici macar n-am avut norocul să-mi vină cererea de la vreun tinerel cum știam că sunt livratorii. Era un bărbat de 50 si ceva de ani, grăsuț, care gâfaia cu simț de raspundere după cele trei etaje urcate si care părea destul de incurcat de situație. Atat de încurcat încât nu mai știa nici cât face comanda. Ce sa zic, m-am comportat ca o doamna surdă și am incercat să nu rânjesc fasolea prea mult că sa nu-mi scape vreun chiot, că acum deja mă gandeam că nu avusem noroc macar sa-mi vină cererea de sculare de la un domn mai tânar. Nu m-am potolit bine din râs că au inceput sa-mi vina iar notificari de la restaurant si aplicatie, printre care mi se cerea să evaluez livratorul. Optiunea „amabilitate” mi-a pus capac😁. Normal că am bifat toate variantele, că cine stie când mai am norocul să mai primesc și eu așa ofertă…
Comentariu beton!57
Da…. cu adevărat nefericită exprimare 🤣
Eu am râs așa azi-vară, cu un prieten, la ceva ce a zis nevastă-sa. Ceva de genul: eu mă duc să. Vii?
Am leșinat…
Am mai avut o fază – asta pe whatsapp – cu alt prieten, acum vreo 2-3 ani. Am avut un hemoroid… și îi povesteam că doare cu flăcări. Mă rog, am dat cu creme… a trecut. La ceva timp mă întreabă al meu: Ce-ți mai face hemoroidu’?
Eu îi răspund (plin de mândrie că ce funny sunt eu): bine, te pupă 😅 La care vine mesajul lui: În pwlă…
Am murit… mi-a dat fatala 🤣
PS Prima fază o am înregistrată, dacă vrei ți-o trimit pe messenger – să mai râzi și tu o tură.
Comentariu beton!27
Mulțumesc pentru amuzamentul de dimineață 😀
Eu sunt genul de om care râde de 3 ori: la faza amuzantă propriu-zisă, la jumătate de oră după ce s-a liniştit restul lumii şi mai târziu când îmi aduc aminte. La liceu mi s-a întâmplat de multe ori să nu înțeleg nimic din lecție pentru că îmi canalizam întreaga energie spre a nu izbucni în râs în liniştea mormântală.
O fază asemănătoare cu cea pățită de tine, în care era să leşin de râs, mi s-a întâmplat la o şcoală de vară pentru tineri internişti. Fiecare participant trebuia să prezinte un caz clinic. O colegă începuse prezentarea şi la examenul obiectiv (examinarea tuturor organelor) a amintit de „rugos xifoidian”, expresie de care nu mai auzisem şi mi se părea atât de absurdă (cu alte cuvinte un os aspru) încât am izbucnit într-un râs incontrolabil (zguduitor de rinichi cum ar spune MV). Mă înroşisem la față, nu mai aveam aer, colegii de masă nu înțelegeau ce-am pățit. A trebuit să le scriu pe hârtie pentru că eram incapabilă să articulez ceva inteligibil. Deja şi restul lumii începuse să se întoarcă să vadă ce se petrece, colegii îmi făceau vânt cu un evantai improvizat şi îmi dădeau să beau apă. Mai rău au făcut fiindcă m-am înecat şi am început să tuşesc, reuşind să atrag şi atenţia profilor. M-am ridicat şi am ieşit din sală, retrăgându-mă la toaletă. După ce am mai hăhăit vreo juma’ de oră în regatul de porțelan am considerat că m-am liniştit suficient să pot reintra la prezentări. Zis şi făcut, îmi reiau locul în sală cu intenția de a fi super atentă la cazul curent..care începe cu o pacientă care „şi-a lovit extremitatea cefalică de calorifer” 💣 Bine că a urmat pauza..
Comentariu beton!31
Am patit si eu o faza dasta, dar inainte sa va zic, trebuie sa setez contextul.
Una din colegele mele s-a maritat cu un ITist mic, gras si chelios la 2 luni dupa ce s-au cunoscut. Ce sa zic, nici ea nu era piesa, dar putea mai bine cred. Nu stiu daca gasise dragostea adevarata sau a fost frica de a ramane fata batrana, dar fata incerca sa dovedeasca (ceva prea mult ) ce dragoste este intre ei. Eu simteam ca fac diabet de la dulcegariile astea, mai ales ca eram cu actuala nevasta de vreo 10 ani.
Ma rog, eram noi intr-o zi la tigare (mai multi) cand tipa ne arata o poza cu luna pe telefon. „Uite poza asta mi-a daruit-o X, a facut-o cu telescopul. A zis ca imi da luna de pe cer.” Iar eu am scos primele cuvinte procesate de creierul meu la ora aia „bine ca n-a facut-o cu endoscopul”. Bai deci o prostie banala, dar de la faza asta a inceput o epidemie de ras, de se tavaleau corporatistii pe jos, cu grohaituri si toate cele. Doamne, n-a mai vorbit aia cu mine 3 luni cred.
Comentariu beton!25
Eu cred ca de la stres s-a dezlănțuit rasul asta.
Spun asta ca am pățit ceva asemănător.
Veneam de la înmormântarea soacrei mele.
Eram cu soțul si cu cei trei frati ai lui cu consoartele).
Veneam cu trenul , mașinile erau înzăpezite in satul soacrei mele de la munte, pe care le-am recuperat abia prin primavara.
Era un tren cu bou-vagon (cine e apropiat de varsta mea stie ce e acela)
Ei, și cum stăteam care mai de care mai catraniti, unul dintre cumnați spune ceva (habar nu mai am ce) si noi începem sa chicotim care de care mai reținuți..
Si pe cat incercam sa ne stăvilim rasul, cu atât râdeam mai tare. Izbucneam pe nas, pe gura, pe urechi, cu lacrimi, cu muci, tot tacâmul, de simțeam ca îmi explodează capul.
Lumea se uita la noi ca la urs, noi pace.
Noroc ca nu știau ca venim de la înmormântare, cred ca anunțau salvarea.
Si am tinut-o tot asa aproape tot drumul.
Dupa aceea am realizat ca a fost o descătușare dupa 3 zile de stres ( în 31 dec. ne-au anunțat ca a murit)
Comentariu beton!18
Asta-mi aminteste de o faza de la inmormantarea soacra-mii, acum multi-multi ani!
Eram cu copiii moartei, omu’ meu si cumnata-mea, la medicul care scria certificatul constatator de deces. Si in timp ce medicul scria si mai punea si intrebari, noi vorbeam in soapta despre cumparaturile pe care trebuia sa le facem pentru pomana. Ajunsesem la cate kile de cas trebuie sa luam. Cumnata-mea sustinea ca ar trebui sa luam telemea, ca se taie mai frumos. La care fra’-su, incurcat: da’ care-i deosebirea intre cas si telemea.
Ei, aici am intervenit eu, doct: casu-i rotund si telemeaua patrata!
Au izbucnit indureratii intr-un ras… Si-au tot ras pana le-a batut doctorul obrazul.
La toate pomenirile care-au urmat s-a povestit faza asta.
Comentariu beton!38
Nu mai țin minte contextul, cu vreo două săptămâni înainte sa moara bunicu’ meu- un om chefliu,bonom , vesel, mare amator de bancuri și epigrame- ne zice aia cu … Mnezeii matii părinte, tata-i mort și ție îți arde de cantat?… a fost ceva ras și panarama fiind la o sindrofie in familie .La înmormântare, vine popa , își ia echipamentul de pro , se așează la capul defunctului și începe a canta.. Pe cuvant că la a 3 silaba in camera mai era el , dascălul și prieteni sau neamuri mai îndepărtate. Noi eram care pe unde putea, râdeam așa la limita leșinului… Punți…. La limita comei… In biserica, unii n-am putut intra. Macar dragul meu bunic a avut parte de o înmormântare după cum a fost și viața lui… Și în ziua de azi nu pot merge la înmormântări, fara sa ranjesc spre rictus….
Comentariu beton!35
Ultima oară am râs de am făcut pe mine, când încerca bărbată-miu să povestească ceva, și eu mi-am scos tacticos o meșă din ureche (pusă de ORL-istă), că am avut o infecție și a zis să o scot cand e uscata.
Cum el povestea acolo liniștit, cu ochii la mine, am apucat meșa, care fusese îmbibată in iod, și am tras de ea. Imediat i-a venit să vomite, si făcea zgomotele specifice, și mai încerca să-mi explice că nu ar fi trebuit să fac asta de față cu el, că îi e rău acuma, că vomită, că meșa aia era lungă, maro și creață. 😂
Eu râdeam de mama focului acolo, și de fel nu râd cu lacrimi, da’ fac pe mine. Și râd și mai tare de la faptul ca fac pe mine. Fug la baie, și el se duce la baia de lângă, unde a vomitat un pic. Și tot zicea că nu e amuzant, că el își varsă mațele. Și eu ziceam, printre suspine, că e amuzant, și chiar foarte.
Apoi, mai râd dimineața, când se dă jos din pat, și cad toate jucăriile și mingiile (alea cu zurgălăi) ale pisoilor, că i le aduc lui, sa se joace cu ei, pe timpul nopții.
Comentariu beton!24
frumos sentimentul…din pacate din ce in ce mai rar…ultima data cind am ris asa, impreuna cu inca doi colegi de clasa a fost acu vre-o 30 de ani…prin clasa a 11-a…ne daduse profu lucrare de control, eram cu caietu pe genunchi, iar colegul din stinga ma tot inghiontea …zi si mie, zi si mie…si mai stateam si in ultima banca…de concentarare, nu l-am auzit pe prof cind a venit in spatele nostru, sa asezat cu spatele proptit de perete, sa uitat la noi cam 5 minute, apoi sa aplecat si -mia soptit la ureche…hai mai nu fi magar…zi si mie…sincer mi-a luat 5 secunde , dupa ce i-am raspuns ca sa aibe rabdare ca mai am o fraza de scirs si ii spun si lui, pina sa realizez ca sintem in ultima banca…apoi din gest reflex am aruncat caietu de 200 de file in banca uitind ca banca e defecta si nu are fund…deci caietu ala sa izbit de parchet cun un zgomot de bomba atomica…am ramas 3 secund eperplex apoi ma bufnit risu…apoi pe colegu din dreapta, apoi pe inca unu din fata noastra…si am ris 45 de minute, timp in care o clasa intreaga si profu asezat la catedra s-au uitat la noi…cind termina unu incepea altu…si tot asa…la un moment dat ra ris si profu cu noi..iar la finalul orei, ne-a pus in catalog cite un 7 la fiecare… a zis ca pt tupeu si umor, ca in viata lui nu a patit cu nici un elev asa ceva….
Comentariu beton!32
„Nu știu dacă are legătură cu tot stresul acumulat în ultimii doi ani…”, zise unu care doar anul ăsta a fost în vreo 3 concedii şi nu este gata anul.
Comentariu beton!16
Ai scris greșit 5 concedii. 😁
– Ce ma disperă autocorectorul la telefon, i-am scris unei colege „joi vreau sa te tuf ca pe o cațea in calduri”
– Si ce voiai sa scrii?
– Vineri.
Cum băi să vrei să scrii suflet şi să iese faţă ? Şi nu, nu am înţeles care era faza aia de la care aproape s-a lăsat cu apel la 110 pentru că şi pentru mine, Cabral este „ăla de la televizor”. Mbine, mai poate fi : Cabral ăla care are blog.
Păi nu are vreo explicație logică. În contextul ăla mi-a dat fatala.
Păi vorbeşte cu tâmpitul ăla care râde ca prostu , să-ţi de-a acordu să ne zici şi nouă „contextu” ca să ne râdem şi noi 🙂
Am avut o experienta din asta de râs cu sughițuri fără sa pot articula un cuvânt acum multă vreme, eram la școală. Stăteam la casă, având vecin fratele mamei, aveam si interfon între case, sa comunicam mai comod în caz de iarnă. Era o duminică de noiembrie, seara, și părinții mei plecaseră la teatru împreună cu fratele mamei. Verișoara mea, colega de clasa cu mine, s-a culcat, eu cu bunica ne uitam la TV. Pe la 19.30 suna la interfon Verișoare mea, cu întrebarea fatală „e seara sau dimineață?”.
Poooftiiim? Atât am putut sa spun, ca am izbucnit în râs, și eu și bunica, fata aia insista cu întrebarea, noi râdeam și mai abitir.
Peste vreo 20′ apare Verișoara îmbrăcată cu sarafan, bentița, ghiozdanul im spate, tot ce trebuie de școală.
Abia ne potolisem cu râsul…abia. Ca de data asta ne tavaleam pe jos, cu cât era ea mai nevinovată și nedumerita de râsul.nostru.
Comentariu beton!19
Fereasca Dzeu dacă am mai ras asa de la cutremur…. Și nu, nu glumesc. Era în urma cu mulți ani și stăteam pe atunci la bunica din partea mamei. Era noapte, în jur de 1, eu citeam stand turcește pe canapea în sufragerie cand s-a pornit a se cutremura blocul și cum o vad pe bunica-mea ieșind din dormitor, buimaca de somn, ciufulita și cu ochii cât cepele ca încearca sa îmi zică „Ali(asa îmi zicea) hai….nu…cutremur…usa…stai…vino….” cuvinte însoțite de gesticulari și rotiri ale corpului încercând sa îmi arate usa de la intrare… Nu va spun ca m-a bușit rasul de era sa ma prăbușesc de pe canapea încercând sa ma ridic…. S-a uitat la mine preț de vreo 5-7 min cum lesinam de ras și a aruncat un „esti nebuna” urmat de o răsucire pe călcai spre dormitor, demna de o ieșire din scena. Bineînțeles că m-a luat rasul mai rău, dar l-am continuat la mine în dormitor…
Eram in armată, pe vremea odiosului. Cu ceva pile, am ajuns intr-un poligon, viață mai ușoară
De jur împrejur numai terenuri agricole ale CAP-ului iar ăștia țineau utilajele agricole in apropierea dormitoarelor noastre (de fapr dormitor fiindcă era doar unul și noi 24).
Ne roagă tov colonel și tov adjutant să mergem noaptea cu sacii să mai strângem și noi de prin combine ceva grâu, un sac-doi să aibă și ei să dea la găini. Adică la furat, ce s-o mai dau cotită.
Noapte, beznă, noi 3 indesam in saci de zor, pe furiș. La un moment dat simt un damf de bășină d’aia puturoasă, cum numai fasolea la gamelă putea să dea. Mă intorc către unul din camarazi și-l întreb, in șoaptă :
– Bă, tu o trăsăși ?
– Nu!
Îl intreb și pe celălalt :
– Atunci tu?
– Nu, să mor io!
Și atunci concluzionez, sigur pe mine, tot în șoaptă, desigur, că așa vorbesc hoții:
– Înseamnă că ne urmărește cineva!
Am râs cu muci și hohote în combina aia juma de oră, nu știu cum draq nu ne-a auzit paznicul
Comentariu beton!12
Ultima criza de ras a fost recent…am un sot cu imaginatie bogata.
Vine ora de culcare a puradelului, il iau in brate si incep sa legan si sa cant…sotul langa mine se uita ca avem urme de degete pe tv. Ii propun sa ia o carpa si ceva detergent pt geamuri si sa curete.
Se uita la mine cu ochii goi si imi arata ca ia plodu, il pune sa scoata limba si sterge tv….in momentul ala m-am pus pe pat, am inceput sa am o criza de ras. Ce sa mai doarme copilul, s-a trezit se uita la mine si nu intelegea de ce e cutremurul din 77 reloaded.
Partea proasta e ca deja a trecut 1 saptamana si inca mai am crize de ras cand vine sotul si imi arata degetele de pe tv.
Mihai, bine că nu ți-a zis omu’ și Mihaie, in loc de Mihai, cum îl striga, odinioară, Gigi pe MM Stoica, parcă.
Că io zic că ăia ați fi fost, dacă se întâmpla! Și nu te ungea nimeni pe față, da’ de-o vată-n nas tot nu scăpai. 😉
Ai dat de weed mai bun sa inteleg !
0 0
Nu doar că nu fumez iarbă, dar părerea mea este că toți cei care au nevoie de droguri ca să se simtă bine sau să se distreze ar trebui să facă terapie.
Stau intr-un open space si rad pe indundate de minute bune! An citit textukk si am raz, apoi m-am aventurat in comentarii si acum abia imi trag sufletul (nu tafa!)
acu pe bune …ce fumati?
Freudian slip ii zice in franceza…
„de-a intrat și Andreea peste el în cameră, să vadă dacă mai are cu cine crește copiii ăia sau s-a terminat tot.”
Ataaat!
(Cred ca ma dau astia afara de la birou!)