Bă, nu mai pot, dacă mai citesc o singură postare despre mizeria asta cu „iubirea de sine”, o iau razna. Serios.
Nu știu dacă ați observat (deși n-aveați cum să nu), dar există un întreg trend al unor cetățence care urlă pe toate gardurile că până nu înveți să te iubești pe tine însăți, nu știi cu adevărat ce e iubirea.
Pe această cale, țin să le comunic că noi, cetățenii masculi, învățam asta încă de pe la 13-14 ani, doar că o numim mult mai simplu și prozaic: labă.
Bine, pa.
sursa foto: freepik.com
Nici nu știu ce să zic azi. Dacă mă iubesc (eu, pe mine, mă, îmi, mi-)? Platonic sau carnal?
Raspuns: da! Dar nu fac din asta o filozofie 🙂
Comentariu beton!19
Dar ai cunoștințe din astea care au descoperit iubirea de sine? Că io am multe. Ma rog, aveam.
Printre prietene, nu. Sau poate nu recunosc public că-s îndrăgostite de sinele lor 🙂
Printre cunoștințe, da, mai apare câte-o floricică de-asta. Dar n-o bagă nimeni în seamă și se potolește.
Comentariu beton!19
Am avut noroc la 16 ani că o tanti, am aflat mai târziu că îmi era ceva verișoară de gradul 4, nu știu echivalentul in armată sau învățământ, mi’a mai domolit maratoanele malahiei dezlantuite cu care îmi epuizam trupuşorul de abia înmugurit.Nici după ce această serafică ființă cu care ne’am abuzat în lifturi si boscheții Crângului, a trebuit să se întoarcă în localitatea de domiciliu, fiind în vacanță, nu am renunțat la întins artistic prepuțul că amintirile mă chinuiau. Deci m’am iubit cum nu m-a iubit nimeni.
Comentariu beton!68
Toate ca toate, dar să-mi spui că erau lifturi în Buzău acum treișcinci de ani…
Bine că erau la Rm Vâlcea … funiculare 🤪
Comentariu beton!26
Nu ca in Vâlcea unde fiecare avea liftul lui.
Comentariu beton!36
Bă, în Vâlcea mergeam în excursie în centrul orașului unde se construise un bloc cu lift „silențios”. Primul lift cu uși metalice și afișaj electronic pe care l-am văzut în viața mea. Pur și simplu mergeam să ne plimbăm de două-trei ori cu liftul, după care ne întorceam acasă. Ironia face că niste ani mai târziu, marea mea iubire din liceu să locuiască exact în blocul ăla, la ultimul etaj. De fiecare fucking dată când mă duceam s-o iau de acasă, râdeam singur în lift când îmi aduceam aminte.
@Mihai,
Vezi că apare acum @Solandi cu o statistică exactă despre lifturile din Buzău. Cu istoric, evoluție, dimensiuni, preturi, stare actuală 🙂
Comentariu beton!33
@Laura, ahahahaaaaaaaaaaaa
@Laura G., răutate mică ce ești!
@Laura, cu o introducere despre istoria lifturilor, eventual. 🤪
Adevărul este că ar fi un efort inutil în speţa de faţă.
Deoarece referirile la lift, din comentariile de mai sus, au nişte încadrări specifice în timp. Şi anume:
– Mihai se plimba cu liftul când era mititel. Ca şi mine, prin Tulcea, în blocurile turn din port, când eram prin clasa a 3-a. Asta prin anii 1980-1981.
– în schimb, Edelweiss pomeneşte de o întrebuinţare a liftului de pe vremea când el avea 16 ani, deci deja am ajuns prin anul 1991.
După cum se observă, e o diferenţă de vreo 10 ani între cele două amintiri. Ani care au coincis şi cu o perioadă extrem de prolifică în domeniul construcţiilor. Iar oraşele s-au umplut de blocuri turn cu lift.
Însă, ca un scurt istoric, în Buzău au existat încă de prin anii 1970 blocuri turn cu lift (bloc41 din Micro 14, an 1971, 10 etaje; bloc17 din Micro 5, an 1978, 10 etaje; blocurile Magnolia şi Camelia de pe B-dul. N. Bălcescu, anii 1975 respectiv 1976, 10 şi 9 etaje, etc. Iar unele dintre ele chiar în zona de la poarta Crângului (blocuri turn de garsoniere). Iar în anii ’80 au apărut, ca ciupercile după ploaie, sumedenie de blocuri turn pe bulevardul Unirii.
Comentariu beton!48
Toate ca toate, da’ întrebarea rămâne: în care dintre aceste lifturi a apăsat pentru prima dată Edelweiss „butonașu” 🤣🤣??
https://youtu.be/IqoSeM5epEI
Comentariu beton!16
Si pe vremea mea ne iubeam singuri, dar nu spuneam la toata lumea
Comentariu beton!29
Exact. Îți mai ieșeau și vorbe dacă spuneai cuiva.
Era ceva legendă și cu păr în palmă🤣
Comentariu beton!22
Și puștii mai miopi erau bănuiți de excese 🤓
Comentariu beton!32
Și dacă te prindea cineva în timpul iubirii… mamă ce păcat avea să fie.
Am un amic care mi-a povestit că timp de vreo lună i-a ținut mă-sa teorie de cât de grav și de păcat este o… iubire de sine.
Comentariu beton!18
Eu am avut surpriza de a da peste prichindelul meu în timp ce tatona descoperirea sinelui. Reacția mea a fost, cred, normală. Mi-am stăpânit tot ce era de stăpânit și i-am explicat că e normal/ firesc ce face, doar că să evite să fie surprins. Că, na, gura lumii…
După episod am avut o curiozitate tâmpită și am căutat pe net subiecte pe tema „iubirii de sine” la copii. Cert e că doamnele care fac asemenea descoperiri au un retard de dezvoltare, am citit despre fetițe care descoperă iubirea de sine de la 6 luni. D’oooohhhh!
Se dezbate încă. Ce zici?14
@Maria B: fătul își descoperă organele genitale și plăcerea oferită de jocul cu ele în luna a șasea de sarcină. Sunt destule cazuri care „iubirea de sine” a fătului a fost surprinsă de ginecolog la ecografie.
Se dezbate încă. Ce zici?16
În loc să săriți în apărarea sufletelor frumoase care într-un final apoteotic au reușit să-și descopere sinele și să-l și iubească, domnule templier…
Adică eu susțin că sunt retardate și dvs îmi demonstrați că sunt retardate la superlativ?
Nțțț!
Nu se face așa ceva, ne merităm mânuțele alea roșii!
PS: Știți care este dilema câinelui după o repriză de descoperire a sinelui? – „no, acu’ eu am dat …. sau am luat ….?!”
(Scuzați punctele de suspensie)
Meh, fatul se plictiseste in burtica si cum alte jucarii nu are, se trage de extremitati, de degetele si de alte cele. Jocul cu organele intime ii provoaca tot atata placere cat ii provoaca jocul cu.. degetelele. Zero!
Ma ia cu tampeala cand psihologii afirma ca copiii sunt fiinte sexuale. Nu sunt! Deloc. O dovedesc, printre altele, experientele cu pedofilii, absolut toate victimele, fara exceptii, au suferit traume ce le-au marcat viata de tineri si de adulti pentru totdeauna, unii au devenit incapabili de relatii normale, sanatoase, altii sufera de hipersexualitate; abuzurile pedofile le-au pus o durere fara leac in suflet si in actiuni.
Copiii si sexul nu fac parte din acelasi film decat daca este un film de groaza, cu pedofili si alti monstri asemeni.
Comentariu beton!21
Bă, hai să ne organizăm: discutăm despre cei ce doar discută? Sau discutăm despre cum ne iubim noi pe noi, între noi?
P.S.: Câtă procrastinare!!!! Un articol de la un revelion de dinainte de pandemie!
Comentariu beton!27
HaHaHa am scrollat până sus să văd data 🙂
Ce vrei FB mai acționează și ca lecitina: ce făceai acu’ 2-5-x ani. Interesant însă data de 31.12 probabil a trebuit să caute postarea asta.
Sau a făcut cum procedam noi la matinalul de dimineață într-o televiziune de municipiu: zodiacul de azi? Vezi teancul ăla de ziare? Alege unul și citește zodiacul. Unii chiar scriau scrisori de mulțumire că le-a mers ziua fix ca-n horoscop 🙂
Comentariu beton!16
Eu cred că voiau să zică de self esteem și nu știau cum să traducă.
Să-și țină self esteem-ul în pantaloni. 🤭
Religion is like a penis.
It’s fine to have one.
It’s fine to be proud of it.
But please don’t whip it out in public and start waving it around,
And PLEASE don’t try to shove it down my children’s throats.
Comentariu beton!32
Tare cu religia si penisu’ 😀
Prea multă energie negativă ai în tine:)) încearcă sa aprinzi niște bețișoare parfumate de lavandă și după descoperi și iubirea de sine😂😂
Maestrul are alt trigger. Doina. Crema 🙂
Parcă la tine Mihai citisem asta 😛
Sedinta de despartire de psiholog. Ii spusesem ca nu o sa mai vin, erau ultimele 2 minute si gata cu asta. Se uita la mine si-mi spune:
– invata sa te iubesti
– cam new age sfat, imi apare zilnic de la cate o fatuca pe instagram
– e cea mai puternica forta din lume
– ok, cum spui tu
Mi-nu-nat. 😁
The New Religion: Motivationalele! Ca orice religie sunt prost intelese, sunt rastalmacite, prost aplicate si, bineinteles, folosite ca arme in atingerea unor scopuri nu tocmai ortodoxe! Trupele de adepti seamana a secte, adeptii a sectanti.
Au preluat concepte din Biblie la greu, mai ales ala cu „intoarcerea celuilalt obraz”! Eu cand aud indemnul asta, le intorc celalalt bocanc pentru ca de cele mai multe ori vine din partea celor care sunt niste viermi ce comit abuzuri de tot felul.
Mai au si idei bune, aia cu traitul in prezent, nu in ieri, nu in maine, e foarte corecta ideea, plus controlul gandurilor ce o iau razna si ne fac sa absentam de la fata locului chiar daca fizic suntem prezenti.
Totusi o sa ma pun sa citesc si eu cateva motivationale ca sa nu se creada ca judec cartea dupa coperti.
fost-am dimineață-n piață să iau ardei iuți pentru grătar; în fața mea:
-doamnă, se strică totu-n grădină…
-daaa… un kil de roșii; … de la chemtrails…
-daaaa…
acuma văd că n-am muștar pentru mici; mi-e și frică să mă duc la selgros
Alta manea de FB care efectiv ma scoate din sarite: „suflet frumos”. Bre, de unde pla mea sa evaluezi un suflet ca „frumos” ?!? Si de ce public pe FB care e cea mai mare fosa septica a internetului. Da un telefon si gadilati-va la suflet cat vreti intr-o discutie 1-la-1. Nu pe FB.
Eu n-am observat trendul nici în 2019, nici după, n-am văzut postări în care să se ”urle” despre iubirea de sine, chiar sunt curioasă cum e o astfel de postare. ”Mă iubesc și mă ador, fără mine simt că mor”? Așa?
Mi se pare mie sau de la prea multa iubire de sine ne ducem … de suflet?
Dacă n-ai cu cine, n-ai cu cine.
Cat de curand ar tb inregiatrat la OSIM acest indemn …am scoate bani cat pt o pereche de sneicsi
Clar că la self-esteem se referă.
Estimez o doza maxima de hate dupa comentariul asta, dar nah, nu ma pot abtine. Va invidiez, sincer, ca puteti sa radeti de subiectul asta, inseamna ca nu stiti ce inseamna sa fii la pamant, e foarte bine asa. Daca articolul este pamflet, imi cer scuze, poate nu am eu starea necesara sa citesc printre randuri. Pe scurt, am lasat in urma o casnicie de 14 ani in care am pierdut absolut tot. M-am ridicat incet si m-am aruncat cu capul inainte intr-o relatie super toxica in care am fost jucaria unei persoane, relatie in care am dat totul si care m-a devorat literalmente. Nu vreti sa stiti cum e cand prietenii sau familia va vorbeste si tot ceea ce vedeti sunt buzele lor miscandu-se, iar in cap aveti doar filme despre trecut si intrebari gen: unde am gresit? merit ceea ce mi se intampla, nu sunt suficient de bun, oare nu eu sunt cel toxic? o sa ma mai regasesc vreodata? imi gasesc vreodata linistea? Cautam greseala exclusiv in mine. Am ajuns sa lucrez 16 ore pe zi sa imi tin mintea ocupata, ies cu cainii la miscare 2-3 ore in fiecare seara. Partea frumoasa a povestii este ca programele de tip „health” iti trimit mesaje „fuck it, you dont need us, you’re doing great” si isi dau uninstall singure. Si aici te ajuta oamenii care iti aduc aminte cine esti. Love yourself este ideea ca nu ai nevoie de absolut nimeni ca sa fii fericit, nu esti defect, nu esti gresit. Nu ai nevoie de o persoana alaturi de care sa fii intreg. Esti mai mult decat suficient, esti rar, esti pretios, esti unic, fericirea, echilibrul si linistea ta nu sunt conditionate de prezenta altor persoane. Si da, daca nu realizezi asta, te vei lovi mereu de relatii nepotrivite, in care te vei depinde mereu de altii. Bucurati-va ca nu aveti nevoie de mesajul asta, insa pe mine ma ajuta.