Astăzi am hotărât să-mi continui nobila misiune de educare a populației din frumoasa noastră patrie. Știu că pare un demers în van, dar eu sunt mulțumit dacă măcar un singur om înțelege ce-am scris și, ulterior, aplică.

Am constatat în ultima vreme că mă deranjează mult mai puțin câte o cratimă pusă aiurea (sau chiar nepusă deloc) ori câte un „i” în plus sau în minus, decât modul în care pun în text semnele de punctuație foarte mulți cetățeni. Motiv pentru care, de cele mai multe ori, renunț să citesc ce au de zis respectivii.

La ce mă refer? La comentarii sau postări (uneori chiar la articole) scrise așa:
Cuvânt cuvânt cuvânt,cuvânt cuvânt.Cuvânt cuvânt,cuvânt cuvânt!

Sau
Cuvânt cuvânt cuvânt ,cuvânt cuvânt .Cuvânt cuvânt ,cuvânt cuvânt !

Sau
Cuvânt cuvânt cuvânt , cuvânt cuvânt . Cuvânt cuvânt , cuvânt cuvânt !

Sau (varianta cea mai nasoală, cea care le combină pe toate cele de mai sus)
Cuvânt cuvânt cuvânt,cuvânt cuvânt .Cuvânt cuvânt , cuvânt cuvânt ,cuvânt cuvânt !

Nu știu cum stă situația la voi, dar eu, dacă văd ceva scris după modelul ultimului exemplu, pur și simplu nu pot să citesc. Iar dacă totuși mă chinui să citesc, niciodată nu iau în seamă opinia celui care a scris în halul ăsta. N-am cum, creierul meu refuză să ia în considerare un text ale cărui semne de punctuație sunt puse fără nicio regulă și arată ca o turmă de iepuri scăpată pe câmp. Prin urmare, nimic din ce este scris așa nu va ajunge la mine. Și sunt convins că există foarte mulți care gândesc la fel, n-oi fi eu singurul nebun.

A se reține că nu vorbesc despre typos. Există extrem de mulți oameni care habar nu au cum se așază semnele de punctuație în propoziție sau în frază, lucru care nu-i împiedică să le pună unde le vine lor la îndemână. Oameni care se vor uita la exemplele de mai sus și nici măcar nu vor înțelege ce e greșit în ele.

Pentru ei, dar și ca să fie clar pentru toată lumea, o să încerc o explicație formulată cât mai simplu:

👉 În limba română nu se lasă spațiu după cuvânt, adică înainte de semnul de punctuație. Indiferent că vorbim despre virgulă, punct, semnul întrebării sau semnul exclamării, toate se „lipesc” de cuvântul care le precede, fără spațiu, fără pauză, fără nimic.

👉 În schimb, tot în limba română se lasă spațiu (sau pauză, sau cum îi ziceți voi) între semnul de punctuație și cuvântul care urmează după el, indiferent că vorbim despre virgulă, punct, semnul întrebării sau semnul exclamării. Ai pus semnul de punctuație, jbam, ai lăsat un spațiu liber după, și abia apoi începi să scrii următorul cuvânt.

👉 Dacă tot nu e clar, vin și cu exemplul aplicat. Orice text, în limba română, trebuie să arate așa:
Cuvânt cuvânt, cuvânt cuvânt cuvânt cuvânt. Cuvânt cuvânt, cuvânt cuvânt cuvânt? Cuvânt cuvânt cuvânt!

Hai că nu e rocket science, înțelege și-un copil de clasa a patra.

Cu plăcere!