Ce te scoate din minți la partenerul tău?

Să înceapă să povestească o chestie total lipsită de relevanță când vede că citesc. Sau să insiste să mă uit la televizor să văd ceva care nu mă interesează.
E drept că oricum sunt de domeniul trecutului, dar nah, principiul rămâne valabil.

Fosta N1:
– nu se putea trezi dimineața la 7 să meargă la sală, dar pentru programarea de la coafor era în stare să se trezească la 5.30 dacă ar fi fost cazul
– nu puteam pleca din casă nicăieri fără cearta anterioară, mai ales când plecam împreună
– tot timpul trăncănea aiurea când eram la volan, tot timpul vedea doar radare, poliție și amenzi
– nu era capabilă să țină o dietă, dar putea înfuleca o șaorma la ora 23 fără probleme
– venea veșnic stresată de la căcatul ăla de farmacie, deși i-am zis de N ori să schimbe firma

Fosta N2:
– mă trezea în weekend la ora 7 ca să facem nimic, plm dacă ar fi fost pentru sex ar fi fost ok, dar nu, să ne trezim devreme ca să ne culcăm târziu
– ș-asta trăncănea aiurea când eram la volan

Da’ care-i baiul cu patul lăsat nefăcut? Întreb pentru ăăă… o prietenă.

În curând se fac 10 ani de când sunt împreună cu partenera mea! Ultimii 9 ani am fost și colegi de muncă! Zilele în care nu am fost împreună le numeri pe degetele de la mâini. Sa fi fost 8, hai 9 zile în total. În rest, non stop împreună. Din păcate, în ultimii 3 ani am uitat de noi ca entități separate, am uitat să ne reinventăm relația. Ca sa ne dăm o șansă nouă și relației noastre, de la începutul anului, ne-am mutat separat, nici nu mai lucrăm împreună, am luat o pauză! Ce vreau să zic e că deja îmi este dor de tot ce mă enerva la partenera mea și cu siguranță, dacă ne vom relua relația, voi privi cu alți ochi toate aceste situații ‘tensionate’, foarte mult cu zâmbetul pe buze!

eu le-am impartit in 2 categorii: voluntare si involuntare

involuntare: lasa par.. ba frate zici ca stau in casa cu o turma de ciobanesti carpatini. nu stiu ce de dracu inainte de pandemie nu era asa de evident. cand se mai strange si cu gloaba aia de sora-mea la vorba, zici ca l-am avut pe varul „It” in chirie.

voluntare: nu stie sa se relaxeze. am avut 2 zile libere de pasti, de la stat. ca sa fie treaba treaba ne-am mai luat o zi inainte si o zi dupa. bai daca a stat locului femeia asta, in afara de ziua de pasti a robotit intruna. si pe urma seara cine se vaita ca nu i-au stat picioare. pai bai femeie, cand ti-am zis ca mancam KFC de pasti numa sa te vad si eu pe tine ca stai locului la un film ceva, ai zis ca glumesc.

Curățenie exagerata. Nevasta-mea spala holul casei de 5 ori pe zi, etc. Ma scoate din minți cu atâta maturat, spălat, aranjat.

Deschide o sticla de suc, bea o gura si o lasa pe masa. Apoi cand ii e sete deschide alta. Asa face si cu apa si cu berea.
Noaptea daca ii e foame, isi face un sandwich si nu mai pune produsele inapoi in frigider. A doua zi trebuie sa le arunc ca nu mai sunt bune.

@John Temple dacă arăți așa bine cum te lauzi probabil atragi femeile până la prima zi petrecuta în casă împreună. Că pe urmă dă discutatul în tine și după ce ți aud predicile fug saracele unde văd cu ochii. Mai rău decât o femeie care vorbește este doar un bărbat care trancaneste mult

Vorbitul tare la telefon sau in Zoom, cu studentii. Da, e profesor, da, e obisnuit cu amfiteatrele si da, are plamanii buni dupa treij’ de ani de explicat in amfiteatre. Dar de cand suntem acasa, si fiecare e in Zoom-ul lui, zau daca nu ma doare gura sa le spun tuturor ca remarca „deschide camera, ca-ti pun absenta” nu e pentru ei, ci se aude de la vecinul de apartament. Pe cuvantul meu, daca a mai ramas unul singur in blocul asta care sa nu fi inteles principiile contabile pana acum, cred ca e surd.

Vorbitul la telefonul mobil blocheaza instantaneu orice alta activitate. Crede ca vorbeste la fix, n-am reusit sa-l conving de contrariul. Inceteaza orice altceva – daca ieseam undeva, ramane asa, intepenit, unde se afla pana termina.

Golitul buzunarelor hainelor de spalat – ai cuvantul meu ca nu m-ar enerva daca n-ar fi trebuit sa chem meseriasul sa o repare, de cate chestii s-au blocat prin ea. Ca na, e profesor, nu instalator, iar ultima data cand a „reparat” un fier de calcat a ramas o punga de piese. „Cu astea ce e?” „N-au mai incaput”.

Uitatul si aruncatul lucrurilor la gunoi, din greseala. Trebuie sa fiu vigilenta sa verific cosul de gunoi, daca observ ca lipseste vreo telecomanda sau altceva. Si apropo de telecomanda, a plecat cu telecomanda in parc pe post de telefon mobil, e adevarat, acum 16 ani, cand telefoanele si telecomenzile erau usor confundabile. Cheile, portofelul, trebuie sa aiba cip pe ele, ca sa le gasim. A reusit sa-si rataceasca cheile masinii prin buzunare, dar si-a dat seama de asta doar DUPA ce am strabatut Bucurestiul noaptea, sa-i aduc cheile de rezerva, ca nu mai putea pleca.

Eu? eu sunt perfecta, bineinteles. Am, totusi, o mica problema cu veniturile, ca nu-s pe masura cheltuielilor…

Hmm, eu ma intreb daca or mai fi oameni asa dificili ca mine care au nevoie de bezna totala si liniste ca sa poata adormi…care sunt ciufuti daca sunt treziti din somn inainte de ora la care as fi vrut sa ma trezesc(de obicei cam 9-10 in weekend, in timpul saptamanii ma trezesc de nevoie la 6:30)…?
Are si el chestiile lui care ma enerveaza uneori dar calitatile sunt mai multe la nr asa ca ne intelegem bine, zic eu. 🙂
De exemplu, la inceput ma enerva mult jucatul des pe pc si in special ca, fix cand aveam ceva sa-i spun, nu putea fi deranjat (purtand casti). Mai apoi, m-a convins si pe mine sa incerc unul dintre jocuri si m-a prins sincer, ii inteleg entuziasmul si cel mai important, zic eu, acum doar uitandu-ma pe ecranul lui stiu cand nu poate pune pauza, cand e momentul oportun sa-l intreb cv etc.
Cred ca fiecare avem lucruri/obiceiuri enervante pt altii, eu inainte fiind obisnuita sa locuiesc singura, mi-a fost greu sa ma adaptez la obiceiurile lui dar a meritat, si el a facut acelasi lucru.