Eram în Grecia într-un Aqua Park de pe lângă Salonic. Eram cu fie-mea care avea la momentul ăla undeva pe la 10-11 ani. După ce-am făcut un tur rapid să vedem ce au pe-acolo, evident că cel mai tare i-a făcut cu ochiul ăl mai mare tobogan. Era din ăla drept, lung și destul de abrupt, pe care coborai așezat pe un colac. Evident, numai în ăla s-a dat toată ziua, ba chiar i-a plăcut atât de mult (ce-i drept, și mie) c-am hotărât să mai venim și a doua zi, deși asta nu făcea parte din planul inițial de vacanță.
Așa c-am mers și a doua zi. Ne-am înființat la toboganul nostru, am urcat și ne pregăteam să începem distracția când a apărut unul dintre angajații parcului care aveau în grijă toboganul ăla. Mi-a zis că nu crede că fie-mea corespunde normelor de securitate ale toboganului, eu am făcut o față de bou și-am întrebat cum adică, iar el a adus o chestie gradată pentru măsurarea înălțimii. Iar fie-mea, într-adevăr, era cu vreo doi centimetri sub înălțimea minimă admisă pentru toboganul ăla.
Ce-a făcut fratele vostru în această situație deosebită? Vă zic eu ce-a făcut. Ca un român adevărat ce se afla, ca unul dintre exemplarele reușite ale poporului său, s-a uitat la omul de ordine și i-a zis contrariato-iritat:
– Dar ieri au lăsat-o să intre.
La care tipul a ridicat din umeri și mi-a tăiat-o scurt:
– Înseamnă că colegul meu de ieri nu și-a făcut treaba.
Și mi-a făcut semn să părăsesc locul, că deja stătea lumea la coadă și-i încurcam.
Dau acest exemplu de fiecare dată când primesc argumentul tipic românesc „dar și alții au făcut la fel, pe ăia de ce nu-i mai vede nimeni?”.
Nu, boss, NU CONTEAZĂ dacă alții au făcut prostia pe care ai făcut-o și tu, dar au scăpat nepedepsiți. Ăsta nu e un motiv să scapi și tu să nepedepsit, pentru că nu poți repara o greșeală cu altă greșeală.
Știți, în fotbal există o chestie care se numește „penalty de compensație”. În timpul meciului, arbitrul dă penalty pentru o formație care înscrie în urma penalty-ului acordat. Doar că penalty-ul respectiv e cam cu cântec, acordat mai așa, mai la limită, arbitrul nu e nici el foarte convins c-a procedat corect. Și-atunci, ca să nu se mai simtă cu musca pe căciulă, cu prima ocazie dă un penalty și pentru echipa adversă. Chestie care poate să pară cât de cât corectă, din punct de vedere moral, doar că nu este. Asta nu se cheamă că și-a reparat greșeala inițială, ci că A COMIS ÎNCĂ UNA. Pentru că nu poți repara o greșeală cu altă greșeală.
Atât am avut pentru azi. Înțelege fiecare ce poate.
Uatabautismele, „da, da’ și…”, ie veața noastră.
Intr-o tara in care aplicarea legii este personalizata si adaptata la chestiuni colaterale (ca una este sa te recomande doar vocea si talentul, iar complet alta sa te impinga de la spate familia), fiecare caz devine in mod obligatoriu un caz particular. Iar cand asta se combina cu slabiciunea institutiilor si cu dorinta multor amploaiati de face si ei un ban sa manance si gura lor o icra neagra, zi de zi ne cam ducem pe copca, cate putin, cate putin. Pana si decaderea se petrece asa, mai delicat, mai cu finete. Sa nu cumva sa ne cada prea greu.
Sunt prea prost pentru texte de genul ăsta. This shit is deep, bro, deep.
Comentariu beton!28
Dacă te uiți un pic în jur, o să vezi textul ăsta extrapolat în zeci de feluri.
Numai zeci? Pentru mine singura chestie cu adevărat arzătoare, că spitale, învățământ, autostrăzi, miliție performante nu am cum să apuc aici, este să se legalizeze iarba.
Comentariu beton!34
Normal că nu poți, a repeta și a repara nu sunt sinonime. Dar, ca să îți dai seama de asta, trebuie să conectezi creierul, chestiune cam dificilă pentru unii.
Na, că mi-ai făcut poftă de mers la bazin, @Vasilescule. Păi e frumos așa? 🙁
Comentariu beton!13
Ce bazin, mă? La voi nu e lock down d-ăla nasol?
Păi tocmai aia spun, că mi-ai făcut poftă și nu am cum să merg. 🙁 E totul închis din decembrie.
Auzi, dar la voi a mai scăzut rata de infectări? Cu vaccinatul cum stați?
Cazurile au scăzut din decembrie până acum, dar, când încă ai 500 de oameni la ICU, zic că nu e bine deloc.
Adevarat!
Rentă…
am dat click dar nu am cumparat nimic :D:D:D
Si daca costa ceva pt voi, pot sa mai dau 😀
ce cacat de stil de lipitoare e asta, sa scrii un cuvant sa faci redirect catre pagina ta?
Asta e o forma de cerseala new age, ar merita un articol in sine toata mizeria asta.
@cucurigu, minusurile ți le iei fiindcă nu-l cunoști pe Rentă…. 🤣🤣
Pe principiul „Prost să fii da’ să-ţi revii!”.
Din greșeală în greșeală, spre victoria finală!
corect, doar ca trebuie sa ii explici si la copil treaba asta .:)
Adevărat, pentru unii e cea mai des întâlnită scuză, dar, din ce am observat, nu e caracteristic românilor. O găsești din plin și la alții.
Mă gândeam că nu suntem singurii, dar eu vorbesc despre ce cunosc, despre compatrioții mei destoinici.
De aia cand copiii fac o boacana o incaseaza ambii ca nu esti sigur care e ala cu greseala si decat sa scape unul nepedepsit mai bine o incaseaza amandoi.Desi daca extrapolam ,mai bine sa scape un vinovat decat sa bagi in puscarie un nevinovat.
Eu nu pot alătura noțiunile de „copil” și „încasează”. N-am dat în toată viața mea de adult într-un copil (nici al meu, nici al altora) și nici n-am de gând s-o fac. Indiferent ce prostie ar face, în momentul în care am ridicat mâna să dau în el, înseamnă că eu, ca părinte, am eșuat.
@Claudia: deci d-aia era taică-meu așa imbecil? 🤔
De câte ori muistu’ de frate-miu (mai mic cu 2 ani) făcea o prostie, mi-o luam și eu pe coajă pe același principiu. Dacă aș fi scăpat nepedepsit l-aș fi ucis în somn de prima dată când a făcut asta, iar pe frate-miu l-aș fi jupuit de viu.😈😈😈
P.S. Și acum, ca adult, frate-miu e la fel de imbecil, doar că acum scuza lui preferată e că face totul pentru familia lui. 🤬🤬🤬
@MV: Bine zis.
io nu am pregătire juridică dar reprezentanții celor cîteva nații cu care am intrat în contact mi-au confirmat că formularea “cu excepția”, prezentă în extraordinar de multe legi românești, la ei este mai degrabă o excepție decît o regulă; impresia (repet, doar o opinie personală) mea este că “legiuitorul autohton” a făcut din proverbul cu bariera, dulăii, cățeii și boii, un modus operandi…
strict la articol, există ceva care-mi dă cu virgulă: țara în care se petrece acțiunea, pentru că, grecii sunt cel mai lezeferist popor cunoscut de mine…
așa că, pentru integritatea mea la creerii capului, rog pe domnul autor să precizeze că amploaiatu’ nu era un pur urmaș al lui Ahile ci un neamț aflat în concediu și care, plictisindu-se, lucra voluntar 5 ore/zi în respectivul stabiliment…
@costicăm, ăla care nu ne-a lăsat să intrăm era un grec ca toți grecii. Idem și cel care ne lăsase cu o zi mai înainte. Dar asta nu face decât să-ți confirme teoria: 50% dintre angajații parcului, cu care am interacționat, s-au pișat pe ea de lege. 😀
Mihai Vasilescu, io zic că al doilea – dacă era tot grec – avea altă problemă. Nu știu ce, dar altceva, ori nu i-a plăcut fața ta, ori era certat cu nevastă-sa. Sau poate avea o durere de măsea.
@Adrian, băiatul ăla nu împlinise 20 de ani, șansele să fi fost căsătorit erau mai mici decât să câștig eu la 6 din 49. Iar eu nu joc la 6 din 49. 😀
Băi, or fi grecii boemmi, dar așa cu toată boemia lor sunt mult peste ce visăm noi c-am putea să fim într-o zi.
sunt pe dracu peste noi…am cunoscut inclusiv oameni care au avut cele mai inalte functii in stat. sunt fix ca noi.
Pentru că eu sunt preocupată de asta, încă îmi caut greșelile pe care le-am făcut în 27 ani ca să nu le repet. Și ca să nu le ascund sub alte greșeli. Și mi se pare foarte greu să încerc o relație nouă fără senzația că greșesc permanent.
Fiecare cu ce-l doare.
Da, lasă, că senzația asta o să treacă, dacă relația chiar e ce trebuie.
Mda, înțeleg, ideea e să respectăm toate regulile, oricum ar fi ele și la orice s-ar referi. Întrebarea mea este ce i-ai spus fetei? Cu o zi înainte se dăduse pe toboganul ăla, nu a pățit nimic, nu i-a fost teamă, iar azi nu mai e voie. De ce? Fiindcă avem o regula, ce plm și ea o „calcă” cu doi centimetri în minus.
Dacă-mi spui că fata a comentat: „e corect, tată, îmi lipsesc 2 cm și nu vrem să încălcăm regula”, tac din gură și mă retrag cuminte.
costicămusulmanu are dreptate, cum dracu’ s-a-ntâmplat asta la greci, că aștia nu respectă regulile, decât dacă le convine?! Pune-i să plătească taxe, să vezi cum e cu regulile! Cred că angajatul ăla voia o șpagă. Sau era un neamț în vacanță…
Și un comentariu pentru @claudia: aoleu! De doua ori aoleu – o data pentru „o încasează” și a doua oară pentru „ambii”.
Păi n-aveam ce să-i explic, doar văzuse și ea cu ochii ei ce s-a întâmplat. Dar asta n-a împedicat-o să fie îmbufnată toată ziua și să nu mai vrea să se dea în nimic de pe acolo. Lasă că m-am dat io. 😀
Ahahaaaaa, asta a fost tare! Am izbucnit în râs când am citit. Și sunt în conferință video cu 5 persoane. Iar subiectul conferinței nu e amuzant.
Din scrierea de mai sus se trag învățămintele greșite („scriere”, „învățăminte” – avem text greu la Limba română, d-aia folosesc arhaisme d-astea 😜).
Trebuie gândit în felul următor:
1. din punctul de vedere al grecilor – cel din ziua anterioară o să trăiască mai mult și mai fericit, fiindcă nu prea l-a interesat de reguli, nu a stat geană pe toți copiii, să-i măsoare, să se certe cu părinții, să…. Ce-ai, mă? Bătaie de cap, Gogule, las-o naibii! Pățea copilu’ ceva că era prea mărunțel? Ceasu’ rău, pisica neagră, boss! N-a avut grijă D-zeu. O fi stat pe vârfuri la măsurat, o fi bătut vântul, d-astea…
2. din punctul tău de vedere – fata ta a reușit să se dea în ziua precedentă, deși n-avea voie. Cum nimic nasol nu s-a întâmplat, punct câștigat pentru ea. Gândește-te câți n-au apucat să se dea fiindcă n-au nimerit peste Dorelu’ miserupist cu o zi înainte, ci au dat direct peste scrupulosu’ suprem. Punct câștigat pentru tine. Hăhăhă! Fraieri, bă! Nu era stres, te interesai cine era pe tură în ziua următoare sau îi strecurai niște drahme lu’ șefu’ de la corecți, și continuai distracția.
Băi, parcă ați fi nemți! Deloc nu gândiți românește, să moară Gibilan!
Auzi tu, nu poți repara o greșeală cu o altă greșeală! Repar-o cu două, cu trei, sau n-o repara deloc, dă-o dreacu’, că o viață avem!
@Ioane, răzi tu răzi, da’ și io l-am înjurat un pic în gând pe scrupulos: „Ietă la ăsta, cu mine si cu fie-mea s-a găsit să facă pe corectul, ți-ai dracu’ dă greci”.
‘Ai să-z bagi… nu am mai rezistat, până la urmă, a trebuit să-ntreb gugălu’ cine paștele mă-sii e Gibilan ăsta, de-i zice toată lumea să crape. Aș fi vrut să spun că simt oleacă mai cultă la cap acum, da’… 😂
@didina, asta era o expresie pe care o auzeam pe vremuri prin cartier. Dar, provocat de tine și mânat de o curiozitate nestăvilită, am dat peste chestia asta pe Google și am zis s-o las aici, poate sunt și alții nelămuriți și dornici de cunoaștere.
https://www.google.com/amp/s/www.libertatea.ro/stiri/exclusiv-l-am-gasit-pe-cel-mai-tare-haiduc-al-romaniei-legenda-lui-cibilan-1080227/amp
Recunosc că nu știam despre legenda lui Cibilan (prin unele părți am găsit “Cipilan”) și habar n-am dacă e adevărat sau dacă are vreo legătură cu expresia de mai sus. Omul cât trăiește, învață. 😁
Am știut, toată viața mea am știut că e Cibilan, nu Gibilan. Dar niciodată n-am avut curajul s-o spun. Acum mă simt eliberat.
Că n-ai avut curajul s-o spui mai e cum mai e, dar că n-ai avut curajul să cauți pe Google… Acum urmează să zici că ai senzația că știi cine e Cichicean din celebra expresie „am acasă pe tavan…”, dar n-ai curajul să zici, sau cum? 😜
Păi Chichicean nu e același lucru cu Brusli? 🤔
acu’, dacă tot ai început, ia să-i dau și eu la gioale puțin lu’ dom’ @Myshoo, care, din postura de părinte responsabil, a omis următoarele:
– să se informeze cu privire la regulile de funcționare a toboganului; în caz de neafișare corespunzătoare a acestora, pac, la Răsboiu!
– efectuarea instructajului de protecția distracției (că dară nu era la lucru…)
– ședință cu copila, posteveniment, cu accent pe o sănătoasă și consistentă autocritică referitoare la neîndeplinirea conformă a directivelor (să nu-mi spună că n-au existat, că asta ar fi ca girafa ardeleanului) trasate de doamna, mama fetei, despre responsabilitatea taților…
ăsta se voia a fi un răspuns la comment-ul lui @Ionuț, da’ văd că saitu’ dă cultură o cam ia pe arătură…
să nu mai vorbim de faptul că azi deja m-am logat de 3 ori; noroc că nu mi-am ales un nick lung, gen “constantinsupusulluiallahcareabereazăpesaitladommișu”, cum aveam de gînd inițial…
Exact ca la semafor, când treci pe roșu: „Da’ a mai trecut unul înaintea mea că l-am văzut eu, pe ăla de ce nu l-ai oprit”.
Da, am vrut să dau și acest exemplu în articol.
M-a oprit poliția cu radarul într-un sat la un moment dat. Avem viteza incredibilă de 64 km/h. Până să vina polițistul la mașină și cât s-au făcut procedurile necesare amendării pericolului public care eram, au continuat să treacă pe lângă noi o mulțime de alte mașini cu așa viteze de se zgâlțâia buburuza mea de mașină pe loc.
Când plecăm, mă plâng soțului: „Da’ de ce m-au oprit tocmai pe mine? Ăialalți aveau viteze mult mai mari.”
Soțul: „Fix de aia te-au oprit pe tine, că au putut. Pe restul cum să-i oprească la ce viteze aveau?”
Hmmm, grec care să ridice din umeri în fața neînțelegerii unui alt om? Eu una n-am întâlnit vreodată grec/grecoaică care să nu-mi explice detaliat ce și cum dacă ceva n-am înțeles/m-a mirat/m-a intrigat/mi-a generat ”fața de bou”. O voi pune pe seama tinereții sale. :-))
A, nu, n-ai de ce. Ma pricep de minune să fac o față de bou și la vârsta asta.
Iar o sa se ia criticii (ca sa nu zic invidiosii) de mine ca dau exemplu cu americanii.
Dar, in prima mea zi acolo, am ajuns rupt la hotel la 1 am, dupa 20+ de ore de zboruri si ultima ora jumate de condus prin intuneric, ca sa dau peste o nunta de motociclisti.
Rupt cum eram, am adormit instant chit ca aia mai petreceau in camere si pe hol.
A doua zi dimineata la micul dejun, o masa lunga cu vreo 30 de persoane, nuntasii la micul dejun.
Io la o masuta mancam singurel si ma mai uitam sa vad si io cum arata americanii 😀
La un moment dat vine unu asa la vreo 2 metri,130kg gen, cu geaca de aia cu insigne, barba, tatuaje tot tacamul etc, la mine la masa.
Imi intinde telefonul lui si ma roaga sa le fac o poza la toti 😀
Dupa asta, am mai tras cu urechea la ce vorbeau.
Stii ce am auzit de 2-3 ori?
Da, nu poti sa faci asta ca e ilegal.
Asta m-a frapat, au alt mindset. Daca ceva e ilegal nu zic lasa boss, ca ne descurcam noi, nu ne vede nimeni.
Cred ca de aici porneste tot.
Daca ceva nu e permis, stii din start ca nu vei face, nu te gandesti cum sa faci fara sa te prinda cineva.
Asta e cea mai mare diferenta dupa parerea mea.
La noi, nici politia nu respecta legea constant si continuu, ce sa mai zici de omul de rand?
Trece pe rosu fara vreo urgenta sau sirena, fest, politia locala.
@cucurigu Nu e nici mindset, nici educatie, nici alte bla bla. E doar instinct! Dupa ce iti iei aproape 1000 de coco amenda ca ai aruncat un pahar gol de cafea pe geamul masinii sa vezi ce instinct ti se dezvolta. Si cu amenda neplatita in state nu prea merge.
Dupa ce te opreste cop-ul pe sosea si iti iei ditamai portiera peste mufa (ca ai uitat sa il astepti cuminte cu mainile pe volan si ai dat sa deschizi portiera si sa te duci la el ca in Rahova) sa vezi ce instinct ti se dezvolta. Si cum masinile de police nu sunt musai inscriptionate instinctul ti se dezvolta si mai abitir.
Si asa e peste tot incepand cu Germania si terminand cu India.
Apropo, stii ca am mancat in Germania intr-o bomba in care se fuma si la sfarsit am primit o „nota de plata” scrisa de mana ca la Mamaia acum 10 ani? Da, dar unde in Germania? Altona, Hamburg. Acolo nu mai are Fritz mindset ca politia nu vine decat cu ocazia traditionalei batai de 1 Mai
Bun așa. Articolul îmi aduce aminte de amenda luată pt radar, pe I75 Florida. Eram mai mulți cu viteza cu mult peste cea legală. La ce noroc am, eu am fost singurul oprit și amendat. Exact asta i-am zis, „pe ăia de ce nu îi oprești”. Aham, in timp ce spuneam asta, omul deja îmi lăsa procesul verbal in mașină, a salutat frumos la chipiu și dus a fost. L-a durut niciunde de ce vorbeam eu.
Cum ar zice Iohannis „Ghinion”
Las că ai avut noroc. Ai scăpat cu amendă.
E drept că am auzit că dacă mergi in grup 10-15 mile peste, ai șansa să scapi. In schimb daca faci slalom…o musti.
Dar știi că primele amenzi le poți contesta pe motiv de first offence și scapi de ele?
@Cucurigu, am scăpat cu amenda redusă la jumătate pt că am dat test online și l-am trecut. Aveam 3 opțiuni, plătit amenda integral, redusă la jumătate și dat test de șoferie online (care trebuie și trecut) sau contestat la „court”. Ai șanse mari să câștigi pt amenzile de radar, dar pierzi foarte mult timp. Deci nu există „scapi de ele” la sigur. În rest da, doar ai auzit.
Ma seaca la ficat expresia: „Dar noi asa am facut pana acum.” Si ce daca?! Poate nu ai facut cum trebuie??! Dar constat ca, nu ii deranjeaza pe multi chestia asta. Ce daca s-a facut gresit? Daca a mers si-asa, ce-are? Eu iau foc.
Mai ales la generațiile mai în vârstă.
Ar mai fi de adăugat expresia
Așa am făcut și nu a murit nimeni. Asta e cea mai mare gafă.
Nu poti repara o greseala cu alta greseala. Reparatia e fake. E o carpeala continua. Nu reparam, peticim, ca in mintea noastra se creeaza un echilibru, dar la un nivel redus, de incapacitate. Exemple: tragedia de la Piatra Neamt, Matei Bals, Colectiv, inundatii, marii arsi pentru care UE ne-a pus la dispozitie 230 de milioane de euro si nu am fost in stare sa ii accesam ca nu am avut programe, bugetul 2021 concentrat pe taieri ca avem voie la un deficit de 7,1% in loc sa fie concentrat pe ce putem face cu banii astia, nimic constructiv, nimic care sa denote macar tangential o oarecare competenta, nimic. NIMIC! Dupa un an de Olanda m-am intors in tara. Am 51 de ani si nicio perspectiva. Cu primul tren disponibil ma intorc in Olanda. Si uit. Tot.
Comentariu beton!11
Asta cu penalty prin compensație este o chestie la mișto. Nici un arbitru care se respectă nu va acorda un penalty doar ca să o repare o greșeală sau să dea și amărâții ăia un gol că și așa au luat 29.
Am văzut de atâtea ori chestia asta, chiar și la competiții importante.
Știu, de multe ori așa pare că a tușit în fluier în compensație… dar mai ales acum cu atâtea camere să te riști să dai în mod voit… în compensație, tre să fi ori prea prost ori să ai conștiința prea încărcată.
Nici aia cu 5% pentru gazde nu mai este adevărată în zilele noastre.
Se pune accentul pe așa ceva la ședințele de arbitri de la nivel județean, că nu este ok să fluieri în compensație, deoarece vei sări dintr-o greșeală în alta și în loc să fi judecat de observator pentru o greșeală vei fi judecat pentru două.
Mi-e greu pana si sa-mi fie scarba.
Ei nu poți, adică gen, nu poți repara o datorie (a se citi cheltuiala evitabilă) cu un împrumut mai mare? 🙂 ?
CC: câțu florin și goovernu ex mandolină.
Ps pt unii:
Sunt ironic.
Exemplu de a ‘repara’ o greseala cu alta: FSN/PDSR/PSD de dupa ’89. Care nici macar ‘capitalism de cumetrie’ n-a fost. Mai degraba ‘comunism de cumetrie’.
M-a ajutat cafeaua să-mi aduc aminte o fază în care procesul de reparare a unei greșeli mie mi-a lăsat un gust destul de amar. Pe scurt, eram observator la vot într-o zonă rurală din jurul Bucureștiului (la eurparlamentare, deci destul de recent) și, printre altele, unele chiar ceva mai grave, am tot observat și că nu se respectă mai deloc legea aia a confidențialității votului. O regulă simplă, destul de ușor de înțeles și de respectat, aș fi zis. La București n-am văzut niciodată treaba asta, dar acolo intrau oamenii într-o veselie prin cabine, în general în cuplu sau părinți cu copii. Nu mai zic și că mulți declarau voios cu cine au votat, ceea ce iarăși nu se face. Prima oară când am văzut o fază de genul, recunosc că m-am uitat instantaneu la președintele secției, dar acesta n-a avut nicio reacție. Membrii comisiei, nici ei. Zic ceva legat de legea asta, reacțiile sunt de justificare (”domnii sunt soț-soție și votează mereu împreună”. La următoarea fază, justificarea a fost ”e bine să învețe copilul cum se face”. La a treia m-am ridicat frumușel de pe scăunel și am zis foarte cinstit că, totuși, nu e deloc în regulă ce se întâmplă și că lucrurile trebuie să se schimbe. Pâfăieli, țâțăieli, ochi dați peste cap, contestări și rezistență ce n-am văzut și nici nu mi-aș fi imaginat. Cineva din comisie, un domn mai în vârstă, a ridicat destul de iritat problema situației în care vine cineva cu un bebeluș pe care n-a avut cu cine să-l lase acasă, eventual și plânge, ce ar trebui ei să facă, să-l despartă de părinte pentru că așa e regula asta? Am vrut să-i spun că este și obligația cetățeanului de a se asigura de respectarea legii, dar am preferat să-i propun să analizăm o astfel de situație dacă și când o apărea, că până atunci nu fusese niciuna. Într-un final, mai în silă și fără pic de entuziasm, s-a acceptat schimbarea și votanții au început să fie atenționați de fiecare dată și întorși din drum atunci când se întreptau mai mult de o persoană către cabina de vot. Dar nu vreți să știți ce priviri urâte a trebuit să îndur cât am mai stat pe-acolo, asta deși la început toată lumea fusese foarte binevoitoare, primitoare și foarte de acord cu rolul și prezența observatorilor la vot.