M-am urcat la volan, am pornit motorul și l-am lăsat să se încălzească un pic. Am dat drumul la muzică, m-am lăsat pe spate și-am întins instinctiv mână după pachetul de țigări. Să fumez la volan e una dintre cele mai mari plăceri ale mele. Dar abia când am atins pachetul cu mănușa, mi-am amintit că am și mască, deci nu voi putea să fumez.

Am stat așa o vreme ascultând motorul cum toarce și piesa de la radio, după care am băgat în viteză și-am plecat. Doamne, ce dor îmi era să conduc. Îmi era așa de dor că o secundă am cochetat cu gândul ”cum ar fi să nu mă mai opresc până la Budapesta?”. Încă mai cochetam când m-am oprit la benzinărie să-mi iau țigări, că doar de-aia plecasem de-acasă. De plecat la Budapesta n-am mai plecat, c-a început să picure și nu-mi place să vizitez locuri pe ploaie.

Râdem-glumim, dar dacă panedmia asta va schimba ceva, cel puțin pentru o vreme, până uităm, cred că asta va schimba. Vom face lucruri pe care înainte nu le făceam. Sau măcar le vom face mult mai ușor, fără să ne gândim de cinșpe ori înainte, fără să mai găsim false pretexte.

Mi-am imaginat de mii de ori c-aș putea să fac asta, dar n-am făcut-o niciodată deși nu m-ar fi împiedicat nimic. Mi-am imaginat cum mă urc în mașină, fără să aranjez nimic înainte și cum mă mai dau jos de la volan la Budapesta, Viena, Bratislava, Istanbul sau Belgrad. Teoretic, nu m-ar fi oprit nimic s-o fac. Practic, n-am făcut-o. De ce? Pentru că nu e momentul, pentru că e mai scump, pentru că, pentru că. Știți și voi foarte bine de ce n-am făcut-o.

Dar mi-am promis că imediat cum se va putea circula și se va călători normal, o s-o fac. O să mă urc la volan, o să aleg două destinații până unde nu faci mai mult de 12-16 ore la volan, o să dau cu banul și-o să plec spre aia care a ieșit. Și n-o sa rezerv cazări, n-o să pregătesc nimic dinainte, văd eu acolo unde dorm și cum mă descurc.

Dacă tot a venit vorba, care ar fi primul lucru pe care l-ați face dacă de mâine n-ar mai exista virusul?