Băi, sunt șocat, jur. Eram ferm hotărât să nu pun mâna pe laptop până luni și n-aș fi crezut că poate să apară ceva care să mă poată face măcar să trec pe lânga el, darămite să mai și scriu ceva. Iată că m-am înșelat.

Pentri că m-a pus naiba să mă plimb pe Facebook și-am dat peste postarea unei fete căreia i-a fost furată bicicleta.

Hai să vă zic povestea pe repede înainte. Fata asta, Georgiana pe numele ei, își ținea bicicleta legată cu antifurt pe scara blocului unde locuia. Bicicletă pe care n-o mai folosise de vreo doi ani. Pentru că stă la etajul șapte și pentru ca bicicleta nu încape în lift, o ținea legată undeva la etajul 1, unde nu deranja pe nimeni. Chiar precizează în postare că holul blocului este foarte lat și n-avea cum să deranjeze. Și chiar dacă ar fi deranjat, vii și-i spui fetei, nu te apuci să i-o furi. Dar să nu ne grăbim cu povestea.

Well, zilele trecute, un cetățean sexagenar din același bloc s-a dus la duamna administratoră a blocului și a întrebat dacă poate să ia el bicicleta aia de la etajul 1. Gen, să-i taie cifrul și s-o ia el, să fie a lui, cum ar veni, că și-așa nu mai merge nimeni cu ea.

Fără să aibă nici măcar o tresărire, fără să-l întrebe nici măcar în treacăt ”de ce să iei o bicicletă care nu-ți aparține?”, duamna administatoră a încuviințat hotărât din cap: ”Sigur, domnu’ Popescu (sau cum l-o chema), luați-o dumneavoastră, că și-asa nu prea o mai folosește nimeni”.

Iar ăla, având aprobarea duamnei administratoră, doar se știe că în țara asta administratorii de bloc țin loc și de instanță supremă și de orice, a tăiat antifurtul și s-a împroprietărit liniștit. Să fie primit, s-o stăpânești sănătos, d-astea, cum se urează când îți iei lucrul tău. Ce mai contează că lucrul tau e al altuia?

Ei, cam asta povestește fata în postare, uimită fiind de lejeritatea cu care domnu’ Popescu și cu dumana adminstratoră s-au putut pișa pe amănuntul că aia nu era bicicleta niciunuia dintre ei (repet, nu știu cum îl cheamă, am folosit numele ăsta pen’că Popescu îl chema p-ăla care fura la noi în bloc, la Vâlcea).

Băbăieți, dacă intri să citești comentariile de la postarea asta, te îmbolnăvești de nervi pe loc. Nu aveți idee ce-a putut să-i spună lumea fetei ăsteia care doar era șocată că cineva și-a putut însuși bicicleta ei.

I-au zis că e nesimițită și egoistă că nu vrea să împartă și cu alții (jur, intrați și citiți), că tu și-așa n-o mai foloseai, că ce faci atâta gură. I-au zis că N-ARE DREPTATE, că oricine își poate însuși lucrurile abandonate. Și că, în general, face prea mare caz, că ce mare lucru, ți-au luat o bicicletă cu care și așa nu mai mergeai. Băejnebun, nu-mi venea să-mi cred ochilor.

Aveți aici postarea fetei și aici aveți încă o postare pe aceeași temă (aici n-am rezistat și m-am băgat și eu, dar acum mă căiesc). Dacă vreți să simțiți sângele cum vă pulsează prin vene, vi le recomand pe ambele.

Dar cel mai tare m-a șocat că toți ăștia care au luat-o la pwlă sunt oameni tineri, oameni sub 30 de ani, oameni pe care dacă-i întrebi ”vor o țară ca afară”, oameni care pot să jur c-au ieșit în Piața Victoriei să strige ”hoții, hoții”, oameni care sunt în stare să moară cu tine de gât pentru principii ca ”cinstea” și „dreptatea”.  Dar nimic din toate astea nu i-a împiedicat să-i spună fetei ăsteia: ia mai du-te-n plm cu bicicleta ta. Bine ți-au făcut!