Ce mi-a plăcut (săptămâna 210)

1 – O analiză lungă și complicată
2 – acum vedem fața adevărată a vedetelor:
Unele pline de bani care trăiesc în adevărate palate somptuoase și care ne îndeamnă să stăm acasă și să fim uniți și solidaritate cică
Altele – femeile – care mergeau în locuri exotice și luxoase, sponsorizate de moși generoși, care acum stau în 50 mp și n’au în ce să se lăfăiască
3 – n’am folosit niciodată whatsapp că n’am telefon inteligent și nici n’am cu cine
4 – în țara asta plină de țigani și țigănizați, unde jmecheria și valoarea e la putere, n’o să fie nimeni găsit vinovat, pun pariu
5 – un articol bun, la subiect, în care toți jmecherii care conduc planeta au fost prinși cu chiloții în vene și în poziția capră, iar virusu la cururile lor, cu șlițu descheiat 😅
6 – când eram mic, mi se părea că rromânii erau mai rușinoși, cu bun simț, timizi spre deosebire de țigăneala și melteneala de acum

”Și-acum luați de citiți.” *și comentați.
Păi, ce facem aici?
1. Ieri ne-a trimis tata o poză din solar, cu invitația la o salată pe 1 iunie, când covid-ul va fi nimicit. Mi s-a părut un orizont de timp posibil, dar 1 iulie îmi pare și mai rezonabil. Vom vedea.
2. Mai departe de felul în care se comportă, felul în care un om gândește despre cei din jur îți poate spune destul de multe despre el/ea. Faptul că articolul este scris din perspectiva împărțirii oamenilor în inferiori și superiori mi-a stârnit niște semne de întrebare. Precum: ce alte categorii includem la inferiori în acel ”etc” , pe lângă ”servitorii, chelenerii” menționați? Așa, ca o simplă curiozitate și de mai bună înțelegere a vorbei la care se face referire.
3. De acord.
4. Probabil că pedepsirea unor vinovați este necesară, pentru a satisface, pentru o perioadă scurtă, nevoia de dreptate a unor oameni. După care ce se întâmplă? Mie, de exemplu, mi-ar plăcea să începem să ne aplecăm ceva mai mult pe corectarea greșelilor atunci când se întâmplă și mai puțin pe identificarea grabnică a vinovaților doar pentru a-i pedepi. Să avem în vedere că pe lângă des întâlnita mentalitate greșeală-pedeapsă, există și cea greșeală-învățare. Desigur, ce mi-ar plăcea mie, lui Miriam, sau lui Andrei Cismaru, sau oricui altcuiva, nu se va întâmpla niciodată, dar e un exercițiu de visare care a început să-mi placă.
5. Krantz a postat acest articol și când MV ne-a cerut să zicem cum vedem noi lucrurile și, după mine, a fost cel mai mișto punct de vedere. Acum nu știu dacă planeta zâmbește relaxată la catedră, sau doar își trage un pic sufletul.
6. ”Cam așa s-a prezentat socializarea online și offline în ultimele două săptămâni de izolare.” Mie online-ul nu prea mi s-a prezentat după cum scrie autorul, dar o pun pe seama faptul că probabil n-am eu acces la același on-line.

2. Cât am stat în izolare la bloc (acum suntem la bunici) a fost un chin. Copiii erau obișnuiți să iasă mult afară, cea mare mai înțelegea una-alta despre virus, cel mic nu. Așa că nu am pus pe facebook niciun hashtag cu stăm acasă, nici vreun curcubeu desenat de copii (deși au desenat). M-aș simți îngrozitor să scriu la mine pe wall totul va fi bine (nu îi blamez pe cei care o fac, fiecare se încurajează cum poate), pentru că sunt oameni pentru care nu va fi totul bine. Oameni care își vor pierde sau și-au pierdut deja vreun părinte. Sau mai rău de atât! Am în bloc un vecin operat recent pe creier, făcea chimioterapie până să înceapă pandemia. Are 35 de ani și două fetițe de-o seamă cu copiii mei. Nu o să pot să dau ochii cu soția lui dacă nu va fi totul bine!