Așa cum am promis, comentariul care v-a plăcut cel mai mult a ajuns articol. Un articol foarte mișto, dacă e să mă întrebi pe mine, ceea ce îmi arată încă o dată de comunitate șmecheră am strâns aici. Acum vă las cu ce-a scris Miriam.
…
Eu, spre deosebire de aproape toți prietenii mei de pe facebook, nu am doctorat în economie și nici medicină terminată la Paris cu specializarea în microbiologie, deci nu pot spune cu certitudine cum vor fi vremurile post pandemie. Asta doar mințile luminate din lista mea pot și o fac zilnic cu aceeași nerușinare. Ce pot și vreau, în schimb, este să vă spun cum mi-ar plăcea mie să fie.
Mi-ar plăcea ca noi toți să învățăm să nu mai amânăm nimic. Să nu le mai spunem prietenilor că ne vedem altă dată pentru că suntem un pic obosiți și vrem să mergem acasă să ne uităm la Insula iubirii. Să nu mai amânăm vizita la dentist pentru că ne-a trecut durerea după ce am înghițit un cocktail de antiinflamatoare. Să nu mai amânăm vizitele la ai noștri doar pentru că ne e lene să ne dăm jos din pat și oricum ei or să fie acolo și mâine. Poate n-or să fie.
Mi-ar mai plăcea să înțelegem și pe cine am votat și de ce e țara în halul în care e. Să ne întrebăm de ce le-am permis să își bată joc de sistemul sanitar (și nu numai) din toate punctele de vedere. Să ieșim la vot cât mai mulți la următoarele alegeri, ca să avem, în viitor, șanse reale la supraviețuire, nu gluma asta pe care o trăim în prezent. Să ne uităm la Colectiv, în timp ce la știri se prezintă situația din Suceava, să ne enervăm, să colcăie furia în noi și să luăm atitudine.
Și nu în ultimul rând, mi-ar plăcea să ieșim din pandemie cu ideea că lucrurile simple și mici sunt alea care contează. Că toate tricourile Versace au stat în dulap, în timp ce noi ne frasuiam prin casă în pijamale sau în alte haine pe care le ascunsesem în fundul dulapului. Că averea se măsoară în sentimente, nu în carduri. Că e mai important să ai măcar un suflet lângă tine în viața asta, decât să ai casă în Primăverii
Bonus: mi-ar plăcea și ca jigodia aia de la MAI, care nici usturoi nu mâncase, nici în Israel cu amantă-să nu fusese, să pățească ceva rău. Nu să moară, că aia e cea mai ușoară scăpare. Să meargă la pușcărie, unde să dea de niște băieți care știu că a fost Șeful Poliției. Da, asta mi-ar plăcea!
Foarte tare aia cu doctoratele în economie și medicina cu specializarea în microbiologie! 😀
Deși mi s-a părut un pic ciudat că toți prietenii lui Miriam sunt așa. Pentru că la mine în bulă specializările și doctoratele sunt diverse și împărțite pe căprării. Eu, de exemplu, sunt experta în cooking. 🙂
Iar la final de pandemie, drept să spun, mi-ar plăcea ca toți să fierbem apa la fel.
Comentariu beton!46
Ai mei sunt fie economişti, fie doctori şi, de câteva zile, am descoperit şi nişte astrologi. Bucătari noi nu prea am. Sunt aceeaşi care îmi arătau şi înainte plăcinte şi fripturi. Şi eu sper să fierbem apa la fel şi să nu o mai descoperim iar pe aia caldă!
Comentariu beton!33
Legat de apă, eu o fierb într-un ibric, cratiță sau oală, pe aragazul din apartamentul în care locuiesc. Alții se folosesc de fierbătoare electrice sau cuptoare cu mircrounde, sau chiar au alți oameni care fierb apa pentru ei. Tu cum procedezi?
Că stau și mă gândesc acum cât de mișto ar fi să ne întoarcem cu toții la simplitate, la fiertul apei într-un recipient confecționat manual, direct pe foc de lemne.
Mă uit la parchetul din living și deja i-am pus gând rău…
Comentariu beton!24
Eu una nu am nici un doctorat da ma pricep la toate 😂😂 așa am fost mereu am apreciat puținul si să știi că sunt foarte bine acum. Deci sa fim bine și să se împlinească ce ai scris mai sus !
Şi eu la fel. De aia mi-ar plăcea să văd mai mulți oameni bucurându-se de lucruri mici, de bine ce mi-e mie.
Da,frumoasă postare ,bineînțeles că mi-a plăcut de când am citit comentariul. Peste asta mi-ar plăcea ca după criza asta oamenii să nu mai pozeze frumos dar să trăiască urât, să nu mai fie omul în două ipostaze,cea de online și cu totul invers în realitate…e greu ,dar nu imposibil.
Comentariu beton!20
Eu propun să începem cu paşi mici. Poate unii vor reuşi să nu mai trăiască în două ipostaze în realitate. Abia aia ar fi frumos!
Emotionat si frumos! Textul se citeste cu sufletul! Multumesc, Miriam! Sa dea Dumnezeu sa ti se implineasca toate, asa cum le doresti! 🌷
Merci mult pentru cuvintele frumoase! Si tu sa fii bine! Cel mai bine.
Eu m-am cam îndepărtat de cei cu „doctorate” de la mine din bulă, deși îmi sunt dragi. Mă mustră conștiința că eu nu știu, nu pot și chiar nu vreau aceleași lucruri cu ei întotdeauna. Cred că aceasta e frumusețea lumii: să fim toți adunați din dragoste, chiar dacă suntem animați de idealuri diferite. Eu asta mi-aș dori la sfârșit de pandemie: să fim conștienți că toți suntem oameni, nu sunt mai multe bule, mai multe Românii. Să nu mai conteze deosebirile, ci asemănările. Să vedem partea plină a paharului. Să nu mai facem binele pentru imagine. Să ne resetăm, căci merităm.
„Imagine”- John Lennon.
Asa ar fi cel mai frumos, intr-adevar. Eu nu pot sa ma indepartez de ei, pentru ca imi sunt dragi si prefer sa dau vina pe pandemie si anxietatea pe care o provoaca pentru derapajele astea.
Mie mi-ar plăcea să fie toate cuma zis Miriam si sa nu fim(tare) duși cu capul.Ca de o pleata netunsa/nevopsita sau de kile in plus mai scapi
Abia aici incepe munca grea, cand trebuie sa te tii bine cu capul.
Eu sunt puțin mai sceptică.
Mi-a plăcut textul tău. Din păcate oamenii nu învață nimic sau uită repede. Cei care s-au bucurat și înainte de lucruri mici o vor face în continuare. Restul vor goni după aceleași lucruri ca și până acum.
Iar milițianul ăla nenorocit are o pensie nesimțită de care nu se atinge nimeni.
Comentariu beton!27
Poate sunt eu mai naiva sau copila, dar eu chiar sper ca pandemia asta sa apese un buton de reset pentru multi. Nu pentru toti, dar pentru multi.
Și oare câți dintre noi vor redescoperi plăcerea și bucuria oferită de lucrurile simple? Că atunci când mâncăm o farfurie de ciorbă din cea mai simplă, dar o facem alături de cei dragi, este cea mai bună mâncare din lume? Chiar dacă nu este o porție de stridii glasate la cel mai fancy restaurant din oraș? Și că atunci când suntem împreună, jucându-ne o joc de masă la care interacționăm cu toții, iar afară plouă liniștit și miroase a aer curat pe fereastra larg deschisă, oare aceea nu este una dintre cele mai frumoase zile din viața noastră? Mult mai frumoasă decât excursia epuizantă de la Disneyland sau prin nu știu ce oraș romantic? Ori zâmbetul celor dragi atunci când știu că sunt iubiți și că iubesc la rândul lor, nu este cel mai frumos dar pe care îl putem primi? Mult mai frumos și mai sincer decât ultimul model de iPhone sau gadget pentru mașină ori bicicletă?
Simplitate, doamnelor și domnilor! Așa a pornit totul. De la un măr. Nu de la o plăcintă cu mere. Și cu stafide sau nu știu ce fruct exotic, în ediție limitată. Simplitatea trebuie redescoperită. Bucuria lucrurilor mici care oferă sentimente mari. Care, împreună, compun omul în toată splendoarea lui. Ajutorul oferit unui om aflat la necaz. Implicarea. Iubirea oferită necondiționat. Pentru că pe toate le avem chiar acum. Doar că nu știm să le apreciem. Dar noi ne gândim cu jind la ceea ce nu avem. Nu suntem mulțumiți. Mereu vrem mai mult. Mereu vrem și altceva. Mereu sunt în căutarea umplerii golului din sufletul nostru. Și știți ce? Oricât de multe am face, va rămâne la fel de gol. Și se va lărgi. Până când, asemenea unei găuri negre, ne va cuprinde și ne va absorbi pentru totdeauna. Încet, omul pășește către hăul pe care l-a creat singur.
Încă se mai poate se ne oprim. Nu este timpul pierdut. Dacă am înțeles asta, atunci deja suntem pe drumul cel bun. Și vom învinge orice virus sau altă molimă. Și să nu uităm să ne ajutăm unul pe celălalt și să învățăm să respectăm. Pe ceilalți și pe noi înșine. Cât încă nu este prea târziu și gongul cel din urmă nu a sunat…
Comentariu beton!28
Poate ca peste 5000 de ani o sa se intample cum speri tu. Pana atunci….eu cred ca la iesirea din izolare o sa uitam toate lectiile pe care viata a incercat sa ni le predea in perioada asta. O sa fim (bine, unii or sa fie) la fel de ahtiati sa iesim in evidenta prin ceea ce afisam si nu prin ceea ce suntem, o sa vedem aceiasi fatarnici, o sa auzim aceleasi minciuni si o sa le credem-sau o sa ne prefacem ca le credem. O sa ne facem din nou credite pentru ultimul iPhone, o sa ne facem poze la marginea piscinei de la hotelul de zece stele, o sa ne umflam iar muschii in fata oglinzii din sala de forta sau in toaleta nu stiu carui hotel. O sa ne sunam parintii odata pe luna, o sa barfim la birou, o sa intoarcem din nou capul cand vom vedea cum fura altii-sau o sa furam alaturi de ei. Iarta-ma, Constantine, dar istoria ne invata ca omenirea nu invata nimic din trecutul ei.
Comentariu beton!18
O fi fost mărul o simplitate dar Adam a luat un şut în cur din cauza lui!
Putem fi mulţumiţi cu ce avem dar dorinţa de a avea ceea ce se află pe treapta următoare este motorul dezvoltării, altfel am fi rămas la stadiul de peşteră. Şi asta de multe ori intră în contradicţie cu iubirea aproapelui, fir’ar!
@ Bogdan Întâiul
Dacă încercăm schimbarea fiecare dintre noi, atunci mai avem o șansă. Nu trebuie să vină o molimă să devenim mai buni. Știu că atunci când ne naștem sunt goi, atât în interior, cât și pe exterior. Umplem acest vid pe măsură ce creștem. În primii ani depinde de cei care sunt în jurul nostru. Apoi, pe măsură ce căpătăm discernământ, NOI avem puterea de a o face. Știu că lumea nu o să se schimbe, cel puțin nu toată. Important este să învățăm să ne raportăm la lucrurile simple că la niște lucruri care au valoare. Să ne axam mai multe pe sentimente și pe ceea ce avem noi în noi, nu pe ceea ce este material. Valoarea a tot ceea ce există se bazează pe omul în sine, nu pe ceea ce face omul. Pentru că omul poate face multe lucruri urâte. Și o va face. Important este să nu o facem toți în modul greșit.
@ Gabriel
Nici Eva nu a scăpat mai ieftin, deși ea a fost „mâna care a oferit mărul”. Există și câteva modele din lumea celor bogați, care au înțeles că a avea bani și a te raporta la lucrurile simple este o chestie care poate coexistă. De fapt, noi, ăștia mai mici (majoritatea) nu am înțeles acest lucru. Pentru că ne dorim mereu mai mult. Pentru că ne lăsăm angrenați într-o cursă inechitabilă (și inutilă) cu cei din jurul nostru. Și în întrecerea asta, uităm nu doar de cei dragi, ci uităm chiar de noi. Statul în casă, în izolare, poate o să ne ajute să privim în noi înșine și ne reîntoarcem la origini. Să umplem din nou vidul acela, de dată asta, prin propriile puteri.
da, exact asta imi doresc si eu. Daca punem mana de la mana poate reusim 🙂
Zici de jigodia de la MAI… cu responsabilii pentru macelul din 10 august, ce facem? N-am auzit sa fi fost adus vreunul, nici carmendan, nici ala in alb, nici firea, dragnea, sau veo, in vreo curte de justitie si sa li se spuna in fata: baaah, ati batut oameni nevinovati, ati gazat populatia, ati rupt batrini si copii, ati semanat panica si teroare folosind o forta total disproportionata, ati lovit in propriul popor! stii ce spun?
Dar nu ma mai mir de nimic. Nici pina astazi, iliescu ion nu a fost deranjat pentru tragedia din iunie 90. Astia sintem.
Comentariu beton!21
Motivul pentru care am facut referire doar la el a fost faptul ca tot ce am scris era legat de pandemie si de istoria recenta. Dar da, sunt complet de acord cu ce spui. Toti astia, inclusiv „ala de la MAI” ar trebui pedepsii si trasi la raspundere.
Da, lucrurile mici fac viaţa frumoasă, dar şi lucrurile mari o fac dacă ştii cum să le administrezi şi să te bucuri de ele.
Am amânat multe acţiuni în viaţă şi am strâns un sac de regrete care îngreunează drumul pentru că orice aş face, nu scap de ele chiar reluând şi rezolvând. Rămâne undeva un pic de gust amar pentru că nu mai e aceeaşi clipă, în special din amânările întâlnirilor cu prietenii sau a trecerii peste un moment în care cel de lângă tine ar vrea să fie luat în braţe!
Mi-ar plăcea şi mie ca după trecerea peste această pandemie să ne schimbăm dar nu cred că vor fi prea adânci aceste transformări. Eventual teama va fi mai mare. În rest, pentru mulţi viitorul nu va prezenta mare importanţă, ca şi până acum. Voturile vor merge tot la fel, ajutoarele sociale vor rămâne pentru că trebuie voturi, nemernicii gen miliţianul ăla nu vor fi pedepsiţi exemplar, pensiile nesimţite vor rămâne cum s-a stabilit, în posturi cheie vor fi tot numiri pe linie de partid. Eventuale schimbări se vor face doar de ochii lumii, că doar pleacă ai noştri, vin ai noştri şi corb la corb nu-şi scoate ochii. Aş vrea să fie şi la noi primăvară, vară, pentru că m-am săturat de atâta iarnă aşternută peste ţara asta!
Da, doresc schimbări majore dar nu am încredere în acest popor care m-a dezamăgit de atâtea ori. Securitatea română care era socotită ca fiind specialistă în psihologia maselor, examenul dându-şi-l în Decembrie 89, timp de 30 de ani a arătat că nu a dispărut de pe eşichierul economic.
Ştiţi de ce mi-e dor? De autocarele cu bătrâni din Germania, Cehoslovacia, Polonia, Franţa şi chiar grupuri din SUA, ce ne vizitau ţara înainte de ’89 prin tot felul de programe deale lor!
Şi da, am uitat, mi-e dor de o supă de chimen cu crutoane, mi-e dor pentru că cu pandemia şi isteria asta aiurită a dispărut şi chimenul din magazine, nu numai drojdia şi hârtia ingenioasă!
eu am gasit ieri si hartie ingienoasa si faina :). Cred ca schimbarea o pot face masele. Din acest motiv sper sa se apese un buton de reset sau sa se faca un declic in mintile multora.
Nu știu cum ai făcut, dar ai declanșat în mine o poftă de un baton din acelea care se găseau în buzduganele ce se vindeau prin Constanța prin anii ’80. Mie îmi aducea moșu’ când era plecat pe acolo cu căruța la schimb de mărfuri. Și de gumele cu tatuaje temporare. Nu mă interesa gumă, cât mă interesa tatuajul temporar. Jesus, chiar am uitat de amintirile astea până azi. A, și îmi este dor de excursiile cu autocarul pe care le facem atunci când eram pionier. Am văzut țara mai mult atunci decât acum când mașină.
Gabriel, legat de pensiile speciale, pe lângă faptul că în parlament se tot dezbate pe seama lor, există și o inițiativă civică în plină desfășurare, prin care se cere președintelui să dispună, prin decret, odată cu prelungirea stării de urgență, scăderea și plafonarea acestora la 4000 de lei. Și, din diferența de bani rezultați, constituirea unui fond de solidaritate pentru românii loviți economic de această criză.
Pentru cine poate nu știe, la acest moment există în România 9300 de oameni care beneficiază de pensii speciale, dintre care cea mai mare este în valoare de 77000 lei. Asta ca să avem o cuantificare a nivelului de nesimțire la care s-a ajuns. Eliminarea completă a pensiilor speciale (așa cum cer multe voci) nu prea ar fi posibilă (că ar trebui dată lege sau OUG cu trecut pe la CCR, ambele cu slabe șanse de izbândă) dar scăderea și plafonarea lor prin decret prezidențial, da. Eu sunt optimistă că dacă ne strângem 1-2 milioane de oameni care să-i cerem același lucru președintelui (e vorba de-o petiție), inițiativa ar putea avea succes. Tu, Gabriel, de ce ești atât de neîncrezător că ”pensiile speciale vor rămâne cum s-a stabilit” ? Ce-ai făcut și nu a mers conform speranțelor, sau planurilor tale?
@Gabriel, Tocmai mi-am făcut supă de chimen cu crutoane. 😉
#Anouk, mă bucur pentru tine! Ştii de ce a cam dispăru şi chimenul? Pentru că a apărut un filmuleţ în care cineva spunea că chimenul era în antichitate plătit de arabi în aur şi că e o barieră fantastică împotriva oricărui virus. L-am primit şi eu pe Whatsup dar l-am şters
#Anduţa, există deja ceva iniţiative legislative care vor să impoziteze pensiile speciale cu până la 95%. Despre desfiinţare, visuri până când pesedeii nu vor fi măturaţi din parlament.
Orice petiţie e sortită eşecului, indiferent câţi semnatari ar avea! CCR va respinge orice iniţiativă în acest sens.
Gabriel, se pare că un decret prezidențial nu se poate ataca la CCR. Și așa cum președintele ne-a putut îngrădi dreptul la libera circulație pe fondul acestei crize, prin decretul de prelungire a stării de urență de peste două săptămâni poate îngrădi și alte drepturi – precum libera circulație în conturile unor privilegiați fără motiv a pensiilor nesimțite de care vorbești, în timp ce sute de mii de oameni și-au pierdut sau își vor pierde sursele de venit și/sau economiile. Chit că doar pentru o perioadă.
@Gabriel, nu știu. Eu am tot timpul în casă destul de mult chimen.
Îți poate da Mihai adresa mea de mail să-mi spui unde să-ți trimit supă de chimen. Cu crutoane.
un articol bun, dar din păcate utopic pentru țara în care trăim
Mai ales că acum s’au întors și continuă să se întoarcă din UE toată pleava plecată: țigani, șuți, șmenari, hoți, tâlhari, prostituate care în curând vor începe să fure și să jefuiască, fiind fără venituri
Așa că să rămânem cu picioarele pe pământ, să fim atenți când ieșim afară și să ne baricadăm bine în casă
Comentariu beton!22
Perfect de acord. Dar de sperat si visat e gratis 🙂
Cum vedeți voi treaba asta cu doctorii care demisionează în plină criză? Vi se pare corect din punct de vedere deontologic (pentru că ei își întemeiază demisiile pe art 26 din Codul de Deontologie Medicală)? Dar, din punct de vedere uman? Unde se face delimitarea?
pe doctori, ca și pe angajații din MAI, MAN, sri, administrație, fisc, educație și restu bugetarilor îi interesează doar salariile uriașe, din fericire n’au și pensii nesimțite ca porcii din structurile de forță
Cât era amenințată doar viața pacienților și condițiile din spitale erau precare au tăcut chitic, acum brusc s’au câcat pe ei de frică, jegoșii dracu
Sper ca cei care își dau demisia în zilele astea să nu mai fie angajați niciodată la stat, sărăciile dracu
Comentariu beton!17
@Constantin,
Fără a cunoaște în amănunt motivele lor (personale sau profesionale – dincolo de ce spune presa), câteva secunde m-am întrebat dacă nu cumva asta e o metodă de a forța mâna Statului/ministerului să facă schimbările majore necesare în sistemul sanitar.
Câteva secunde doar am visat și io 🙂
Sunt mulți care își dau demisia din spitale în care nu sunt probleme. Adică, nici nu a ajuns acolo vreun pacient infectat. Cum s-ar zice, se kk pe ei de frică în avans. Eu înțeleg să atunci când îți alegi o meserie o faci în deplină cunoștință de cauză. Nu ești obligat să faci ce nu îți place. Dar de ce ai făcut-o până acum? Dacă este să luăm în calcul rata preconizată de OSM, de 60%-80% infectare globală, nu tot acolo se ajunge? Bun, ți-ai dat demisia. Stai în casă și scapi de nenorocire. După, vei vrea să te angajezi. Nu știu dacă o să se ia măsuri în acest sens (dar am înțeles că o să se facă anumite reglementări), dar, tu, că om, cum o să te prezinți în față celorlalți când ai dat bir cu fugiții tocmai când era mai mare nevoie de tine?
Sunt doctori care n-au nicio legătură cu vocația de vindecător, sau salvator de vieți. Sunt doctori care și-au ales această meserie din tradiție familială, din dorință de statut social, din chemarea plicului, sau din tot felul de motive care n-au nicio legătură cu jurământul lui Hipocrate de-l depun la final de facultate, sau cu deontologia. Mi se pare firesc ca aceștia să renunțe acum. Și firesc mi s-ar părea ca și atunci când criza va trece, să nu se poată reîntoarce în sistem. Fie din proprie conștiință de sine, fie ținuți departe de pacienți prin metode legale.
Comentariu beton!13
@Constantin. Si printre medici, din pacate 🙁 , de fapt in toate profesiile, sant „multi chemati, putini alesi”. Cei care dau bir cu fugitii acum sint ne-alesii. Si ideal ar fi sa se orienteze catre altceva, ca nu vor deveni niciodata „alesi”.
Juramantul lui Hipocrate, atat de invocat zilele astea… ma intreb cata lume l-a citit asa, de curiozitate. Si ce a inteles din:
„prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.”
„mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare”
Juramantul asta e pe toate gardurile. Pe langa el, mai e si principiul de baza in medicina: „primum non nocere, deinde salutare”
Si mai e si regula numaru’ unu a celor care lucreaza in urgente: primul lucru pe care il face salvatorul e sa se asigure ca el nu e in pericol.
Acum incercati sa le aplicati la cazul unui medic care se apropie de un pacient infectat, fara materiale de protectie, dupa care se duce la alt pacient posibil infectat – dar poate nu e, da’ nu-i nimic ca se rezolva, ca doar incarcarea virala in acest mediu e suficienta cat sa-i rezolvam pe toti.
(am vazut o gramada de comparatii ale medicilor cu vanzatoarele din supermarket – inca mai sper ca nu va pupati cu ele, cu inginerii de la regia de apa – canal – aia nu mi-e clar cu ce public interactioneaza, si cu orice alte categorii. nicaieri nu vorbim de acelasi risc, da’ ce mai conteaza daca comparam mere cu pere)
@Constantin, io am vazut comenturi pe fb sau pe net, de la oameni care pareau ca stiu ce spun si anume ca demisiile alea sunt retrase dupa 24 de ore. e doar un mijloc de a face presiune pe guvernanti. corectati-ma daca gresesc, voi, cei ce sunteti acolo si mult mai la curent.
Eu le-aș retrage licența… Pam pam! Când le măreau salariile și tot acceptau banii băgați în buzunar nu își mai dădea nici unul demisia!
Mianna, eu jurământul lui Hipocrate l-am citit de câteva ori și l-am și auzit rostit în cor de vreo două generații de medici, la finalul facultății. Ca o observație personală, niște momente destul de dezamăgitoare pentru mine, că majoritatea păreau mult mai preocupați de aruncatul în sus al pălăriilor de la costumul de absolvire, decât de cele promise. Dar ce-am păstrat eu din acest jurământ este că unul dintre reperele principale ale unui doctor ar trebui să fie (și) binele pacientului. Cu tot respectul pentru meseria în sine, consider că prea puțini așa ziși doctori ce practică medicină în România se gândesc măcar din când în când la treaba asta. Că dacă s-ar gândi, n-ar putea trăi și munci zilnic, ani de zile, în niște focare de mizerie și infecție, cu sau fără coronavirusul acestor zile.
@Mianna,
Deranjantă şi inutilă această ultimă afirmaţie a ta, cu siguranţă vorbeşti din postura cuiva din domeniul medical:
‘am vazut o gramada de comparatii ale medicilor cu vanzatoarele din supermarket – inca mai sper ca nu va pupati cu ele, cu inginerii de la regia de apa – canal – aia nu mi-e clar cu ce public interactioneaza, si cu orice alte categorii. nicaieri nu vorbim de acelasi risc, da’ ce mai conteaza daca comparam mere cu pere‘.
Nu ‘mă pup’ cu niciun fel de comparaţii.
Dar sunt de părere că multe categorii sunt mai expuse zilele astea decât altele. Şi nu am nicio intenţie să stau să analizez cu câte procente e mai mare riscul unei categorii decât al alteia. Şi nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi dacă toate vânzătoarele ar sta acasă, dacă toţi curierii ar sta acasă, dacă toate fabricile care s-au apucat să fabrice materiale medicale şi dezinfectanți s-ar închide pentru că oamenii ce muncesc acolo se simt desconsideraţi de păreri asemănătoare cu a ta, de mai sus, etc.
Mai bine să lăsăm nasurile puţin în jos şi să facem fiecare, în pătrăţica noastră, ce e mai bine, ca să trecem vii peste perioada asta. Fără să-i judecăm sau jigni pe alţii.
Aici e o bulă de oameni visători. Și întregi! – la cap, la suflet.
Ce te faci cu marea masă de analfabeți? Analfabeți funcțional, analfabeți moral, sufletesc?
Sunt mulți și, mai ales, indiferenți. Sunt majoritari, iar viteza lor de înmulțire e mai mare decât viteza de educare și formare.
Comentariu beton!21
eu cred ca socurile si schimbarile bruste in viata schimba mentalitati. Chiar si pe cele ale analfabetilor functional, moral si sufletesc. Iar cei indiferenti, probabil ca vor fi indiferenti pana se vor infecta.
știe cineva ceva de @anouk?
O caut să’i las un răspuns
Sunt aici, @Toni.
ieri m’ai întrebat dacă îmi mai iau medicamentele
Deși am scris de zeci de ori, mai scriu încă o dată răspunsu
Nu mai iau pastile de la început, am trecut la injecții și acum fac una – trevicta – la 3 luni
Ăsta e tot tratamentu meu
Și mi’am făcut injecția în februarie
Și n’am 2 personalități, pur și simplu m’am enervat ieri – pentru care mi’am cerut scuze
Sper că te’am lămurit
Mulțumesc pentru răspuns, @Toni.
Comentariile tale sunt atât de diferite ca stil, de la o zi la alta, încât pari să ai o personalitate multiplă.
Mă bucur că ești la zi cu tratamentul și că nu asta e cauza schimbărilor de atitudine..
Miriam, textul tău mi-a mers la suflet! In goana noastră nebuna după bani (pentru ca la asta cred ca se reduce totul), uitam un lucru esențial: sa trăim!
Nu ii fi având tu doctorat, dar ești un doctor de suflete!
Mi-ar plăcea ca peste un an, sau poate mai mult , când toată aceasta nebunie va trece sa faci o “analiza “ a ceea ce s-a îndeplinit din dorințele tale!
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase. Promit sa fac analiza. Imi pun de acum reminder pentru 2 aprilie 2021. O fac si publica, desigur.
Da, ar fi mișto să fie așa. Dar nu..
Oamenii vor fi mai răi, mai cruzi, mai egoiști, mai nepăsători decât înainte. Nu, nu vor ieși din pandemie cu ideea că lucrurile mici și simple contează, ci cu ideea că următoarea pandemie ar fi bine să îi prindă în vile cu piscine de unde să-i îndemne pe amărășteni să se bucure de viața în izolare, că e mișto să ai rezervă VIP în spitale, că e bine să ții tot timpul un depozit plin cu spirt Mona, măști și mănuși, care pot fi vândute la suprapreț în caz de ceva. Și, după bâlbâielile pnl-ului din această perioadă și dispariția completă a usrplusului (cu vreo două sau trei excepții), lumea va vota cu psd în draci.
La nivel planetar și local, pentru a se schimba lucrurile în bine, ar trebui să moară mult mai mulți oameni influenți, cu putere de decizie, miliardari, politicieni, lideri, „baroni”. N-au murit destui, deci încă „stăm bine”.
Evident, parerile sunt diferite si impartite. Abia asta facea omenirea frumoasa 🙂
Și mie mi-a plăcut textul lui @Miriam.
Eu n-am nevoie de o situație de urgență ca să fiu atentă la lucrurile care contează. Acum trăiesc doar clipa prezentă. Asta e tot ce contează pentru că asta e tot ce am.
Saru’mana mult. Pai prezentul e singurul lucru care ne e garantat, nu?:)
@Mihai Vasilescu, am şi io o întrebare. În poza cu milionarii zoso şi cetin, tu erai şoferul ?
P.S. Nu m-a impresionat textul câştigătoarei pentru că e prea motivaţional şi are multe clişee. Dar, na, cine sunt io să judec părerea marelui public 🙂
Nu văd nicio mașină pe-acolo, dar, da, se pare că eu eram a treia persoană din poză. Zic „se pare” pentru că nici eu nu mai țin minte cum arătam fără barbă și tuns zero.
Când o să ajungi la 2 milioane de unici să postezi poza : Eu cu doi fani de-ai mei 🙂
Am avut și eu un milion de unici în ianuarie. 😉
Să nu râdeți de mine (sau o puteți face, până la urmă, nu vă verific), dar ASTĂZI am văzut și eu cum arată Zoso și Cetin.
Data viitoare o sa incerc sa fac mai bine. Nu neaparat clisee, dar ceva sa placa la toata lumea 🙂
Mi-ar plăcea să se schimbe ceva, dar…
https://www.podul.ro/articol/marturia-cutremuratoare-a-unei-asistente-medicale-vecinii-mi-au-aruncat-clor-pe-usa-9941.html
Am apreciat comentariul si atunci. Ce as vrea eu sa se intample in intreaga lume, nu doar in Romania, sa fim mai responsabili, sa fim mai corecti, mai umili si mai umani in acelasi timp, sa avem mai mult respect pt cei de langa noi, sa avem mai mult curaj si lista poate continua. Toate acestea sa le aplicam incepand cu noi, individual si mai apoi sa extindem la nivel de grup. In Romania am avut mereu o criza morala, din care nu am iesit niciodata. Stiu ca sunt si alte probleme, coruptie, hotie, nepotisme etc. Mizez in continuare pe educatie. Din nu am invatat nimic, omenirea nu a invatat nimic. Istoria se repeta, iar geografia se va razbuna mereu.
E frumos textul tau @Miriam.
Din pacate e razboi si in razboi muzele si muzica tac.
Avem nevoie de echipamente de protectie, ventilatoare cu oxigenare si medici in linia intai.
Apreciem textele si comentariile motivationale pentru psihic, dar momentan avem nevoie de mai mult.
In general sunt de acord, toate faine, da aia cu medicul stomatolog…..Ce-ti veni, sa-mi aduci aminte!