Băi, am și eu o curiozitate. Mulți dintre voi sunteți angajați “la patron”, cum zice românul, chiar dacă “patronul” e proprietar de frizerie de cartier sau ditamai multinaționala. Ziceți-mi și mie dacă angajatorii voștri v-au comunicat câte ceva vizavi de recentele evenimente care ne preocupă pe toți.

Am mai scris pe subiectul ăsta, dar cum pe atunci coronavirusul era doar așea încă un prilej de caterincă și meme-uri vesele pă interneți, textul respectiv a fost ignorat cu mare succes. Dar, pentru că de-acum e clar încotro de îndreptăm și că nu prea mai e de joacă, sunt curios dacă există în companiile voastre manageri capabili să se gândească la angajați ca la niște oameni, nu ca la sclavii care trebuie să producă.

Și nu, nu mă refer la cum v-au trimis prin intermediul celor de la HR email-uri cu sfaturi prețioase de genul “spălați-vă des pe mâini”, “evitați aglomerațiile”, “nu lingeți clanțele”, “încercați să nu tușiți unii pe ceilalți în ședințe” și altele la fel de eficace și bine intenționate, dar la care oricum te poți gândi și singur dacă ai mai mult de doi neuroni. Altceva ce vreau să știu.

Se vor închide școlile și grădinițele. Din acel moment, toți părinții care nu au cu cine să-și lase copiii vor avea o mare problemă. Și pentru că la întrebarea “ce să aleg între job și copil?”, după creierul meu există un singur răspuns posibil, sunt curios dacă angajatorii voștri v-au comunicat ceva în sensul ăsta. Dacă măcar s-au interesat cum stați, dacă aveți nevoie de ceva, dacă sunt dispuși să vă lase să lucrați de acasă (acolo unde se poate, desigur) ca să aveți grijă de copii.

Să nu mai zic că există și o grămadă de familii monoparentale (adică familii unde există un singur părinte care are în grijă unul sau mai mulți copii – precizare necesară pentru analfabeții funcțional). La oamenii ăștia s-au gândit șefii voștri, i-a întrebat cineva de sănătate?

Ca să fie clar, nu mă refer la înțelegeri punctuale de genul, “lasă c-o să merg la muncă o zi da și una nu, că mă înțeleg bine cu șefu’ de departament și mai închide ochii”. După care părintele trebuie să se baze pe “înțelegerea” șefului direct, dar și pe tanti Lucica, de la doi, care o să aibă grijă de copil în zilele în care trebuie să se ducă la muncă.

Pe scurt, vreau să știu dacă există companii în care managementul reușește să vadă și dincolo de vârful nasului și de interesele comerciale pentru a-și ajuta și proteja angajații care au ajutat firma să fie acolo unde e acum. Și nu mă refer doar la cazul părinți-copii expus mai sus, mă refer la orice fel de comunicare companie-angajat din care să reiasă că firmele vor avea grijă de oamenii lor.

Vi s-a comunicat ceva în sensul ăsta?

Înca ceva. Dacă am luat-o pe urmele Italiei (și semnele asta zic), urmează o perioadă foarte dificilă pentru părinți, pentru că este evident că școlile vor sta închise mult și bine. Așa că am să vă rog să dați mai departe acest articol, să circule cât mai mult. De ce? Pentru că dacă vor exista cazuri de părinți care vor fi dați afară de la job pentru că n-au avut cu cine să-și lase copiii, vreau să-i strângem aici pe toți.