De vreo câteva luni tot vorbeam cu regina fashion-ului despre cum ar fi să ne luăm un aspirator d-ăla care știe el să facă singur curat prin casă. După ce ne mutăm împreună, desigur. Doar că, știți cum e, socoteala dinainte nu se potrivește niciodată cu cea de după mutat. Peste noapte, au apărut niște cheltuieli neprevăzute care ne-au făcut să amânăm pentru o perioadă nedeterminată treaba cu aspiratorul, că nu e ca și cum era vreo necesitate stringentă.

Dar de fiecare dată când îl vedea pe undeva, regina fashionului și a inimii mele (meam, cum am dat-o p-asta) suspina lung și rămânea cu ochii pierduți visând la „cum ar fi să-l am”.

Așa, acum, că v-am explicat un pic contextul, să vă povestesc. Duminica trecută (nu asta care abia a fost, ailaltă duminică) eram la cafeaua de dimineață și, nu știu cum, dar m-am auzit dintr-o dată vorbind:

– Auzi, tu știi că aspiratorul ăla e la ofertă?

Brusc, am simțit că devine deosebit de interesată de subiect:

– Cum adică e la ofertă?

– Adică are prețul redus binișor de tot.

– Ia, dă-mi să văd.

Și i-am dat. Pe moment nu m-am prins de ce i-au licărit ochii cam tare, dar aveam să aflu extrem de rapid, gen un pic mai pe seară.

Am terminat cafeaua și-am plecat singur prin oraș cu niscaiva treabă. Când m-am întors, nici nu apucasem să dau geaca jos, c-o aud:

– Vezi c-am comandat ăla.

Mie-mi ieșise complet din cap discuția de dimineață, așa c-am întrebat nedumerit:

– Ce ăla?

– Aspiratorul. Dacă tot mi-ai atras atenția că e la ofertă…

Cumva a dat-o tot pe mine, înțelegeți?

Ce nu știam eu era că, imediat după ce-am plecat de acasă, regina fashion-ului s-a apucat de research pe net și-a ajuns ea așa, singurică, la concluzia c-ar fi cel mai bun moment să cumpere aspiratorul ĂLA. Atunci, pe loc, duminică, deja nu mai putea să suporte amânare.

Și dacă tot nu apucasem să ma dezbrac, hai să-l aducem acasă. Hai. Știți, după experiențele cu curierii din ultima vreme, îl comandase cu ridicare din magazin, ca să nu așteptăm aspiratorul până când ne intră nepoții la liceu.

Așadar, mers, luat dihania, instalat aplicația și dat drumul la drăcovenie să meargă. Iar acum, zece zile mai târziu, vă zic ca copiilor mei: băbăieți, băi, oameni buni, drăcovenia asta de Xiaomi Roborock 2 este cea mai șmecheră invenție a omenirii, de la foc și mașina de spălat vase încoace.

Nu știu cum stau lucrurile la voi și cât de des dați cu aspiratorul, dar la noi măcar o dată la două zile se întâmpla nenorocirea. Că dădea regina, că dădeam io, cineva tot trebuia să-și fwtă măcar o oră din viață, o dată la două zile, deși ideal ar fi fost zilnic. Well, știți cum e să zaci liniștit pe fotoliu, să bagi un serial sau chiar să fii la muncă, în timp ce ăla micu’ robotește harnic prin toată casa? Vă spun io, e de vis.

Să ne înțelegem, ăsta nu e un articol plătit, dar chiar dacă ar fi fost, l-aș fi scris exact la fel. Pentru că oricât ai fi de maniac cu curățenia, n-o să dai niciodată de două ori pe zi cu aspiratorul prin toată casa. N-ai cum, n-ai timpul fizic necesar să faci asta. Desigur, o să vă întrebați “de ce kkt aș da de două ori pe zi cu aspiratorul?”, că doar și io am reacționat exact la fel.

Well, o să vă răspundeți singuri la întrebare când o să vedeți cam cât praf se strânge în rezervorul aspiratorului de fiecare dată când termină. Moment în care te întrebi de unde naiba vine tot praful ăla? Că nu jucăm fotbal încălțați prin casă, nu mergem la muncă la câmp și nu locuim în mijlocul unei miriști proaspăt desțelenită. Nu, frate, nimic, din toate astea, doar am avut ghinonul să stăm într-un oraș în care ștergi praful dimineață și până seara e la loc.

Ei bine, drăcovenia chiar asta face, te mai scapă de praful ăla (nu de tot, pe tot nu cred că-l poate strânge nici Bărbosul însuși) fără că tu să pierzi niște timp pe care oricum nu l-ai fi avut.

Nici măcar n-am vrut să scriu despre subiectul ăsta, dar mi-am dat seama că dacă voi convinge macar un singur om să-și cumpere, apăi cu siguranță l-am ajutat cu ceva în viață.

A propos, vedeți că există pe piață mai multe mărci care produc aspiratoare robot, eu m-am hotărât la Xiaomi Roborock pentru că n-am citit nici măcar un singur review rău despre modelul ăsta. Deși, dacă era după mine, l-aș fi ales p-ăla mai ieftin, fără mop, dar după cum tocmai ați putut citi, n-a prea fost după mine.

De altfel, ca să fie tacâmul complet, după vreo trei zile în care l-a pus să aspire prin toată casa de câte două ori pe zi, regina fashion-ului mi-a recunoscut în față: “Îl iubesc, n-aș mai putea fără el.“. Chestie pe care, nu știu cum sa vă spun, dar urechile mele n-au auzit-o încă.

Mno, cam atât pentru azi. Voiam să mai spun că dacă s-ar inventa un robot d-ăsta care să știe să facă și patul dimineața, practic viața mea ar fi perfectă.

P.S. N-are rost să mă mai apuc să scriu despre ce poate și ce nu poate noul membru al familiei, găsiți specificații și tot ce mai vreți să știți despre Xiaomi Roborock 2 în review-ul făcut de Radu. După care a mai și recidivat cu completări.