În cele câteva luni de când există Suzana și Vasile în viețile noastre, prin cooperativa unde prestez s-au strâns următoarele jucării, toate cumpărate de la magazine specializate și aduse la fața locului, ca să nu cumva să se plictisească pe parcursul unei zile de muncă. Nu de alta, dar uneori pare că noi, oamenii, îi cam deranjăm și-atunci trebuie să aibă la îndemână câte ceva ca să se destreseze.

Așadar, avem așa:

– Două bucăți șoareci mecanici. D-ăia pe care-i întorci cu cheia, după care le dai drumul pe jos și se se deplasează perfect haotic;

– Una bucată șoarece nemecanic, de pluș sau ceva;

– Una bucată fluturaș electronic. Dap, prin grija colegei noastre de comentarii, cunoscută sub numele de @Vera, avem și așa ceva.

– Nenumărate mingi, mingiuțe, bile și biluțe care fac fiecare altceva. Unele sar, altele se rostogolesc neregulat, altele au în interior clopoței care zornăie ademenitor. Pe scurt, avem minim zece obiecte din astea sferice care mai de care mai îmbietoare;

– O chestie cu sfoară și bilă în capăt. Credeți-mă pe cuvânt, nu e o jucărie sexuală, ci ceva ce-ar trebui să fie urmașul modern al smotoceilor lui Creangă.

– Și altele de care nu-mi amintesc acum;

În fine, ați prins ideea. S-au strâns prin firmă o grămadă de jucării gândite de specialiști internaționali care cu asta se ocupă: și-au dedicat viața studiului comportamentelor felinelor pentru a putea astfel produce niște jucării care să le ofere pisicilor doza exactă de relxare și desfătare.

Well, ce voiam de fapt să spun, toți specialiștii ăștia ar trebui să-si bage și studiile și jucăriile în fund. Nimic nu va egala vreodată efectul pe care îl are asupra mâțelor o bucată de hârtie mototolită, făcută ghem, pe care le-o arunci în scârbă să se joace. Practic, din momentul ăla orice altceva devine insignifiant.

Cu alte cuvinte, dacă pisicile ar cânta, acum am auzi peste tot în difuzoare o singură piesă: all I want for Christmas is paper.