Astăzi o să vorbim despre un subiect care probabil vă va deveni pe loc foarte simpatic: agenții imobiliari din spațiul carpato-danubiano-pontic. Nu despre toți, desigur, doar despre cei care înfloresc ușor realitatea, ca să folosesc un dulce eufemism pentru „mint de îngheață apele”. Mno, cu toții știm minciunile care însoțesc multe dintre anunțurile imobiliare, dar doar câteva sunt cele de top, adică alea care te fac să pui mâna pe telefon si să suni, fericit c-a dat norocul peste tine.
De departe cea mai gogonată e aia cu „la cinci minute de metrou”. Oamenii știu prea bine că în București practic aproape că nu se mai poate circula cu mașina, așa c-o bagă p-asta cu distanța mică până la metrou, convinși fiind c-o sa funcționeze mai ceva ca mierea pentru muște. Și să vezi ce, chiar funcționează. Când îmi căutam ceva să mă mut, am fost să văd un apartament, undeva prin zona Iancului, aflat la cinci minute de metrou, evident. Oamenii nu mințiseră, fix cinci minute am făcut, doar că eram cu mașina.
Pe locul doi nu e o minciună, e o întreagă procedură numită „cârlig”. Tocmai când ai decis că e mai ușor sa te muți pe Marte decât într-o zonă bună si-un apartament decent, dai peste un anunț beton. Prețul e bun spre foarte bun, pozele apartamentului arată bine de tot, ce să mai, după toate țepele si vorbăraia goala de pân’ atunci, ai impresia că l-ai apucat pe ăl de sus de un picior. Încântat, de un așa noroc, pui mâna pe telefon si suni. Ce să vezi, nu mai e valabil, tocmai s-a dat, dar, deosebit de îndatoritor, agentul se oferă să-ți arate ceva similar. Ai vrea să-i spui că anunțul e pus acum o oră și că n-avea cum să se dea atât de repede, dar ți se face lehamite și renunți.
Amenajat modern. Dacă dai peste asta cu „amenajatul modern”, mai bine îți vezi de treaba ta sau fugi unde vezi cu ochii. Toată mobila care trebuia aruncată, pusă pe foc sau cărată la mamaia la țară, a poposit în apartamentul care din acest moment va purta prețiosul titlu de „amanajat modern”. Mașina de spălat, aia veche pe care a avut-o si copilul la cămin, un frigider ce-a văzut lumina zilei pe vremea când România înca se mai zbătea în comunism, plus un televizor cu tub care tronează impozant pe masa din sufragerie, fac și ele parte din dotările obligatorii ale unui apartament „amenajat modern”.
Proaspăt renovat. La asta cu proaspăt renovat poți să ai noroc și chiar să fie renovat. Proaspăt. Dar de cele mai multe ori n-ai. Și „proaspăt renovat” înseamnă doar că proprietarul a spoit o mână de lavabilă pe toți pereții si a avut măcar minimul de bun simț să înlocuiască bucățile de gresie și faianță sărite sau sparte. Nu în aceeași culoare, dar orișcât, să zici merci că le-a pus.
Poate vă întrebați „oare ce l-a apucat p-ăsta să scrie despre imobiliare taman acu’, în ajun de sărbători, când nu caută nimeni case și nu se mai mută nici naiba”. Păi, vă zic eu de ce, fix pe strada unde locuiesc, dar fix acolo, practic la 50 de metri de mine, taman se construiește un complex d-ăsta imobiliar nou, Soho, pe numele lui. Știu, și eu m-am întrebat de ce i-au zis tocmai Soho, după care am aflat că cetățenii dezvoltatori sunt chiar din Londra și m-am prins de ce.
Well, oamenii ăștia cu Soho sunt puși să demonteze toate minciunile pe care le spun agențiile imobiliare. Au de gând să pună poze reale, vor să amenajeze modern toate apartamentele (unde mai pui că nici n-au nevoie să le renoveze, dat fiind că vorbim despre unele nou-nouțe), după care, țineți-vă bine, le-a trecut prin cap să ne cheme să le vedem. Și când am zis „ne”, m-am referit și la mine și la voi. Cică au de gând să NE organizeze un eveniment sau ceva, dar cu partea asta vă țin eu la curent.
În fine, treaba e că p-aia cu metroul chiar n-au cum s-o demonteze oricât s-ar chinui, nu de alta, dar n-ai cum să susții că ești la cinci minute de metrou când, pe cronometrate, faci șase.
Pe final, ce voiam să vă rog, e imposibil să nu fi avut experiențe cu agenții imobiliari, fie ele plăcute sau neplăcute, fie că ați căutat să închiriați, fie c-ați vrut să vă cumpărați. Ce-ar fi să le lăsați aici și p-alea bune și p-alea rele, ca să mai afle și alții cum stau lucrurile?
P.S. Cetățenii care construiesc Soho Unirii mi-au zis să vă transmit o șmecherie. Dacă aveți în plan să vă cumpărați apartament, la un moment dat, lăsați în comentarii un emoticon d-ăla care face cu ochiul. Nu mă întrebați de ce, că n-au vrut să-mi spună nici mie, cică ar fi vorba de o surpriză mișto. Da’ mai mult de-atât nu știu.
Primul lucru care mi s-a afișat în fața ochilor când am dat click pe link a fost „Apartamente 2 camere 107.000 euro (+tva)”. Muahahahahaha!!
Sincer, ca să dai acum peste 100k de euro pe un apartament în orașul ăsta infect trebuie să fii un pic nebun.
Da, știu, sunt noi, sunt mișto, sunt minunate, da, văd că multe sunt deja „Sold out”, dar…. 107k? Am dat 115k pe 3 camere în bloc din ’81, dar asta era înainte de criză, fix acu’ 10 ani, pe când nu se instaurase haosul în asemenea hal în frumosul oraș. Și sunt practic lipit de stația de metrou. Și acum, fără supărare, dar trăind vremurile pe care le trăim și anticipând (că nu e chiar greu) cam ce ne așteaptă, a investi într-un apartament în România acum mi se pare cam riscant.
O să revin mai târziu cu câteva chestii pățite pe vremea când căutam apartament. Unele le-am mai povestit p-aici, dar nu mai știu exact ce și cum, așa că o să le rescriu așa cum mi le aduc aminte.
Comentariu beton!40
”Și sunt practic lipit de stația de metrou”. Hă, hăă, sărakule, eu locuiesc chiar ÎN metrou.:)
Comentariu beton!104
Habar n-am cum sunt prețurile, dar dacă apartamentele vor fi atât de mișto pe cât zic cetățenii de la Soho, m-aș muta acolo măcar pentru zonă. Mi se pare cea mai bună din București.
Cam astea-s prețurile, dar mi se pare scump, în condițiile actuale.
Ziceam mai sus de perioada când ne-am cumpărat apartamentul. Am apelat din prima la 2 agenții imobiliare. Aveam destui prieteni și cunoscuți implicați în țepe imobiliare, unii în calitate de țepari, alții de țepuiți, încât să nu riscăm căutând singuri. În plus, în acea perioadă, tocmai auzisem de un cetățean care pusese la vânzare o casă în zona Colentina, cu toate utilitățile, dăcât că gazul era de la o butelie ascunsă în spatele casei căreia individul îi dădea drumul când avea oameni la vizionare. Își pusese până și un contoar la mișto (poveste adevărată, doi dintre colegii mei de muncă locuind în zona respectivă și cunoscând bine cazul). Așa că… agenție imobiliară.
Agenții uneia dintre agenții erau de-a dreptul idioți. Cerințele noastre erau clare: Militari, 3 camere, nu parter sau ultimul etaj, aproape de o stație de metrou (Păcii, Gorjului, Lujerului, Politehnică). Nu au înțeles.
Am văzut cu ei așa:
-un apartament la Lujerului la ultimul etaj. Era un nene care se certase cu toți vecinii, își pusese gratii la intrarea pe palier, iar în casă pe un perete era un fel de mozaic cam cum făcuse Tom Hanks în filmul ăla, „Terminalul”. Avea niște studenți în chirie și nu prea vroia să vândă.!?!?
-o băbuță cu un apartament într-un bloc ciudat construit, cu tot felul de catacombe, culoare interioare, de nu știai pe unde să intri și pe unde să ieși. Aparent, băbuța nu știa că o rudă îi pusese apartamentul la vânzare așa că ne-a gonit.
-un apartament aproape de campusul de la Poli, fix între stațiile de metrou. Apartament ok, dar era o problemă cu banii, fiindcă cei doi proprietari erau în plin divorț. Am crezut că se iau la bătaie de față cu noi când am început să discutăm despre preț și modalitate de plată. Fiecare vroia altceva.
-niște ansambluri rezidențiale noi construite dincolo de ANL-urile de la Brâncuși (aproape de metrou, cică! 🤣), încă neterminate, care erau făcute cu curul. Pervaz înclinat spre interior astfel încât apa de ploaie se scurgea pe sub termopane în casă, pereți din rigips goi pe interior (din cadrul ușii de la bucătărie, dacă priveai în sus vedeai cerul prin încă 2 apartamente de deasupra), sistem electric făcut cu 4 echipe de „meșteri” astfel încât prizele și întrerupătoarele erau puse pe pereți după o logică nemaiîntâlnită de mine până atunci etc.
– un apartament pe la Apusului, în celălalt capăt, adică tot la mama dracu’ față de metrou, în care proprietarul dărâmase pereți într-o veselie.
Am renunțat la idioți și am apelat la cealaltă agenție. Agentul care ne-a preluat era mai pe subiect, cel puțin la partea cu metroul.
Am văzut apartamente doar în zona Gorjului, unul din ele fiind cel actual.
Dar și cu ăsta am avut ceva peripeții.
Am vizitat un bordel. Toată casa era o paragină mai puțin dormitorul, cu ultimul răcnet de mobilă, lenjerii satinate roz și aurii, oglinzi peste tot, inclusiv pe tavan, și bideu în baie. 😜Prea bătea la ochi. Și apartamentul de lângă era tot așa. Se pare că își restrângeau activitate. 😀
Un apartament cu 3 camere transformate în 4. Proprietarii mai aveau puțin și ne sechestrau ca să semnăm contractul. „Hai, ce vă gândiți atât? Gata, ați venit, l-ați văzut, semnăm. Ce mai așteptați? Ce nu vă convine?” asta spus pe un ton isteric de doamna proprietară, în timp ce domnul, inginer constructor, se lăuda cu ce improvizații a făcut prin casă „ca la Paris” unde lucrase cică 2 ani. 😜
Niște apartamente noi care aveau dezavantajul că țeava de la gaze trecea fix prin mijlocul sufrageriei. Și nu putea fi astupată sau băgată într-un fel de nișă pe tavan. Nu era voie. Iar bucătăria era o hrubă întunecată, lungă și îngustă.
Și multe altele. Până la urmă am găsit ce trebuia și am cumpărat. Ne-am întâlnit la agenție înainte de tranzacție, iar șeful agenției ne-a zis: comisionul e cel stabilit. Dacă doriți factură. Dacă nu, e mai puțin cu atât. Dați banii agentului și el rupe factura în fața dumneavoastră. Așa am făcut. Bănuiesc că stilul ăsta de lucru este motivul pentru care respectiva agenție nu mai există. Proprietarii, doi bătrâni, au vrut banii cash și au plecat cu ei într-o pungă de Cora. Nu aveau încredere în bănci.
N-am de gând să mai repet vreodată acea perioadă. Cel puțin, nu în minunata noastră patrie. Oamenii nu sunt întregi la cap.
Comentariu beton!45
Eu mi-am luat apartament nou, la cheie. Bun de mutat, dormit pe parchet. Avea de toate în el, mai puțin femeia și bucătăria, că cică ăstea vin la pachet. Mi-am luat pat, apoi am demolat un perete. Practic, prima seară am dormit pe șantier.
Am schimbat toate ușile, parchetul, chiuvete, gresie, faianță, bazinul de la wc. Am păstrat doar vasul…E locul unde îmi mai vin idei, d’aia !
Comentariu beton!36
Aha, deci așa se stoarce ananasul – pă vas și pă șantier. Zâmbet grunjos.
Comentariu beton!17
Până la urmă ai rezolvat cu… ăăă… bucătăria?
@HabaRnaM, cam da !
@MV, mmm…o să merg și pe la catedrală, să mă rog, că acum e deschisă pentru toți…
Comentariu beton!15
E bună tare aia cu „5 minute”. Been there, ca să zic așa. Când ne-am cautat noi chirie (stăteam cu socri ^^), am vrut exclusiv în cartier la noi. Care are metrou. Well, fără nicio excepție, toți care au scris la 3-5 minute de metrou mințeau cu încă pe atat. x 2.
Am apelat apoi la o agenție, ne-au arătat două apartamente care erau decente, poze reale, bani în limitele trase de noi, dar erau la dracu’ în praznic.
Am închiriat până la urmă de la un particular, un tip foarte ok, venea dupa bani și atât, nu făcea inspecții, nu ne suna obsesiv.
Stau cu mama acum, deci CATEGORIC am în plan să cumpăr un apartament. wink wink 😉 Dacă mă costă un leu. Sau hai, treacă de la mine, un euro. Ah well, mama it is 😛
Comentariu beton!22
Hai, mă, că n-o să stai cu maică-ta până intră fetele la facultate.
@Mihai ba cred ca stau pana ies eu la pensie :))
Slabe sanse sa iau ceva pe foamea asta. Ca fapt divers, m-am jucat un pic la simulatorul ala de rate pe 30 ani. Sa zicem ca nici macar nu am salariul cat ar trebui sa platesc rata lunara la imprumut :))).
Mama it is! <3
Comentariu beton!20
@Vera, mergi la job doar din plăcere ? ce-ți dau ăia, bă, mărgele colorate ?
@Shoric ehhh, long story. Tac ^^
@Vera, taci tu taci, dar ar trebui sa cam vorbesti cu ei, ca viata asta nu e prea ieftina :). La prima casa nu te-ai incadrat cum trebuie, ca sa zic asa? Bine, e nasol daca esti singurul ce aduce venit in casa, ca nu mai ramai cu ceva consistent din tot salariul indiferent de rata…
🙂
😉
Accidental am stat în negocieri cu echipa lor anul trecut în primăvară. Sunt buni și vând un produs bun, în top 3 din ce era în piață anul trecut. Felicitări echipei și Andreei un La mulți ani! în avans. Zâmbet morocănos.
De ce morocănos?
Pentru că Andreea e măritată. Sau mai tânără decât el.
@MV Morocănos pentru că n-am reușit să închei târgul. Era plapuma prea scurtă. Zâmbet șăgalnic.
@Hahahha Elena P las că și io’s aproape însurat, potențial divorțat și cam măritat. Zâmbet crăpat de frig și râs. Icoană-n sufletul meu, cum mă faci tu să râd mereu. Mulțumesc.
Comentariu beton!19
Cineva să-mi aducă un platou cu lămâi. Tăiate în sferturi. ^^
🤮🤮🤮
Comentariu beton!14
Hell as ?
@Habareeeee, hahaaaaaaa.
Hahahaaaaaa. Am crăpat de râs la icoană.
Fac varză cu pulpe de rață și țin un lighean sub racordul de la mașina de spălat. Că l-am avut pe Dorel la montaj. Eram plină de spume ..
😂😂😂😂
Eram.
Comentariu beton!16
Elena P mai bine spume decât spaime.
Cică, ce face o blondă cu glezne fine și tâțe mari, se subînțelege, când se trezește plină de sudori ? Se îmbracă și pleacă acasă. Zâmbet mucalit.
Eu îl aștept, încă, pe Ionuț să gate de „traficat”. Voi ?
Cică dacă bagi un emoticon d-ăla care face cu ochiul, îți branșează apartamentul la apă și curent 🙂
Comentariu beton!29
😉 Sper ca e de ajuns. :))
E, e. 😉
e? 🙂
😉
😉
Eu construiesc case. Din vreo șapte-opt tranzacții imobiliare pe care le-am făcut, doar una a fost printr-o agenție. Agenții imobiliari care sună nici măcar nu se obosesc să vină să vadă ce proprietate este de vânzare. Ba chiar vor poze făcute tot de mine. Dar vor comision mare care nu se negociază. Așa că am vândut singură ce am făcut.
De curând am avut nevoie să închiriez un apartament și m-am lovit exact de cele descrise de tine. Tot fără agent imobiliar am găsit exact ce-mi doream. 😉
Comentariu beton!22
Până la urmă am avut noroc de au agent care știa ce vrea de la viață.
Anouk din ce postură construiești case ? Dirigintă? Ingineră ? Fain ar fi să fii varianta feminină a lui Jijiii. Rânjet de spaimă.
@H, administrație de șantier și calitate în construcții.
Comentariu beton!13
Și iată cum scoaterea din programă a celebrei poezii cu „Tatăl meu zidește case/Cocoțat pe schele/El cu fruntea lui ajunge/Până sus la stele” își găsește justificare. 😜🤣
Comentariu beton!18
Și în Cluj e tot la fel…la 5 minute de centru de oriunde…chiar și din centru…😂 vând unii niste case undeva pe niște dealuri de lângă Cluj unde întoarce uliul cu frâna de mână și aveau în anunț ceva genul la 10-15 minute de centrul Clujului…mda, cam atât ii ia să coboare de pe deal cu mașina și dacă nu e aglomerat să ajungă poate la intrare unde e panoul cu numele localității, că până în centru mai consumă câțiva litri de combustibil. Nici noaptea cu mașina nu faci 15 minute…
Comentariu beton!34
La Cluj cred că e chiar mai interesant decât în București.
Patit. Macar stau la 13 minute pe bune de metrou, desi zicala a fost „aproape de metrou, 5 minute pana pe peron”. :))
Comentariu beton!14
😉
Mi-au făcut de ceva vreme cu ochiul apartamentele lor…mai stii…😂
S-a notat. 😉
Pe mine mă distrează si in același timp mă nedumerește exprimarea din anunțuri: „Amenajare lux pentru pretențioși”. Eu ziceam că-s pretențioasă, dar ce vezi de obicei in amenajarile astea e de domeniul sf-ului. Pentru pretențioasa din mine care știe exact cum vrea să arate apartamentul pe care speră sa il aibă într-o zi, lux ar insemna un apartament gol, alb pe care sa il poata face cum ii dictează pretentiile, nu cum au crezut alții că ar fi frumos, elegant, luxos.
Also, apropo de constructiile noi, unde naiba au disparut bucătăriile? Să trântesti niste mobilă și un frigider pe un perete al livingului, mă scuzați, dar nu se poate numi bucătărie.
Comentariu beton!37
Nu se mai poarta bucatarii, draga😉 Cica bucatareala e old school😂 Lumea moderna tre sa manance dacat la carciuma 😂😂😂
De mentionat continua extindere a cartierului Cotroceni catre Lujerului, a parcului Carol pe trafic greu sau includerea in „zona de nord exclusivista” a Chitilei care bineinteles este la 10 minute de centru… cu MIG-ul
Comentariu beton!26
Mda, există un complex Caranda Exclusive Cotroceni care este din Dr Taberei (stație ratb Nicolae Găină) spre o străduță laterală. Un apart de 3 camere costă 150 mii pt că deh i-au pus Cotroceni în nume…deși e Dr. Taberei toată ziua.
Comentariu beton!14
Ciudat! Prețuri atât de mari în extravilan? 😜
Comentariu beton!15
Avem și noi în plan să ne luăm un apartament 😉
Cât despre țepe, mi-am luat câteva.. eram anul 1 de facultate și voiam să mă mut cu o colegă. Am ajuns pe undeva pe la Preciziei, pe niște străduțe vai mama lor și am intrat în bloc. Ce să zic? Aveam spațiu în garsoniera respectivă dacă una din noi stătea în baie și cealaltă în „dormitor”. Nu exista centrală, dar „boilerul acesta pe curent vă face apă caldă, cât despre factura la energie electrică nu vă faceți griji. O să plătiți în plus câțiva lei”. Aaa. Și clar nu era la 5 minute de metrou. Poate la 5 minute de autostradă 😂
Am zis „mulțumesc” și am plecat 😅
Comentariu beton!14
Eu și consortul ne-am căutat teren. O știți p-aia cu „utilitățile foarte aproape” și „acces din drum pietruit”? Ajungeam la terenul respectiv, noroc că era secetă, că dacă venea vreo ploaie poate cu vreo șenilată reușeai să intri. Iar utilități foarte aproape însemna că undeva, la orizont, ai putea intui un stâlp de curent…
Dacă mai am timp, mai târziu revin și cu aventuri din vremea căutatului de chirie…
și să nu uit… 😉
Comentariu beton!13
Hehe, ultima tranzacție imobiliară efectuată de mine a fost acum 5 ani. Am studiat piața câteva luni înainte de a da primul telefon. Si pe ăla l-am dat doar ca să îmi reîmprospătez memoria despre cum arată un apartament de genul ăla și ca să îmi șlefuiesc abilitățile de negociere.
Am ajuns la apartament și mi-a plăcut puțin mai mult decât mă așteptam. Dar pentru că știam că nu eram pregătit de cumpărare fix atunci și prețul cerut era cam cu 10% mai mult decât media zonei, am oferit un preț cu cel puțin 5% mai mic decât media zonei. În următoarele 2 secunde am fost anunțat că acceptă oferta mea.
Imaginați-vă surpriza mândrei când am așteptat-o la metrou și am urcat-o direct în noua casă. Ea știa că eu ies din casă doar ca să-mi cumpăr țigări.
Fix acum sunt în proces de vânzare al unui alt imobil. Dar pentru că urăsc anunțurile înșelătoare, am pus poze reale(interior și exterior), am dat toate informațiile corect, inclusiv cu poze din Google Maps cu distanțele la pas/cu mașina față de metrou, școli, grădinițe, creșe, magazine etc
Să știe un potențial cumpărător dacă vrea sau nu să dea un telefon/facă o vizionare.
Sună și agenții imobiliari. Unii au venit să facă o vizionare prealabilă, alții au venit la ora fixată dar fără client (și au trebuit să meargă apoi până la metrou-15 minute pe jos- să aducă și clientul). Dar toți întreabă dacă în prețul cerut de mine intră și comisionul lor în valoare de 1000E.
Comentariu beton!20
n-am cautat niciodata sa inchiriez ceva, dar am avut ocazia sa vad ce inseamna „modern” atunci cand am cautat sa cumpar.
am cativa amici care activeaza in imobiliare – stiu cat si cum sunt nevoiti sa isi construiasca „vanzarile” – le-am spus ca daca nu intentioneaza sa faca diferenta, sa nu se mai mire ca „nu se leaga nimic”.
am apelat la un moment dat la un „broker de imobiliare”, care urma sa imi gaseasca casa pe care o cautam. lor le platesti un fee, in principiu cand cumperi, dar daca te razgandesti, le platesti oricum. o luna jumate mi-au trimis numai mizerii, cred ca erau luate pur si simplu de pe net. am facut 3 vizite. toate fara vreo legatura cu „oferta reala”. cand le-am spus pas, mi-au pretins banii, eu m-am asezat la masa sa discutam pe termenii contractuali agreati – au renuntat la fee, eu am renuntat sa discut vreodata de bine despre ei.
apoi, am zis: mai bine iau teren! din nou la imobiliare, din nou degeaba. cand spui: vreau minim 700 mp si ei iti gasesc maximum 400, stii ca undeva e o bresa in comunicare. dupa, prietenii mi-au explicat ce inseamna cheltuieli si intretinere casa pe termen lung (cei care stau deja la casa) si am zis ok, am nevoie de un apartament cu o terasa mare! pentru Raad (ca tot pentru el voiam si curtea). amicu’ agent mi-a gasit un apartament perfect, facut si pastrat de dezvoltator pentru el – divort – nu-i mai trebuia. la parter, o terasa de 100 mp perfecta, intrare separata in curtea mea, mi se parea ca Allah imi zambea cu toti dintii. well, la 170mii, nu aveam voie sa terasez curtea aia. adica tu, vecinu’ de la 1, 2, 3, 4, nu doar ca te uitai in curtea mea ca in farfurie, da’ daca voiai sa scrumezi, sa iti sufli mucii, sa iti arunci vorba aia, cate o mizerie pe geam, toate s-ar fi intamplat in curtea mea.
am renuntat la agenti. m-am uitat atent in curtea mea si mi-am dat seama ca am prieteni constructori si doi dezvoltatori. doar ca niciunu’ nu a construit cu terase mari pentru ca, in centru, oamenii tre’ sa fie productivi, nu visatori.
am renuntat si la ei si, de v’o juma de an, caut traditional arabeste 🙂 adica, merg pe strada, vad apartament sau casa, bat la usa si intreb daca vor sa vanda. pe unii i-am socat, altii au crezut ca e gluma, am gasit insa o casa si un apartament pentru prieteni care isi cautau si ei si li s-au potrivit lor mai bine decat mie 🙂
vad ca nici oamenii astia nu au terase prea mari.
mai caut. nici n-am v-o graba anume.
Comentariu beton!20
@Jamilla
Asa am căutat eu apartament.
Prin asociațiile de proprietari.
Mergeam, vorbeam cu administratorul, imi zicea care apartamente sunt goale sau de vânzare, cum sunt oamenii respectivi, cum sunt vecinii….
Pe el îl interesează să aibă cât mai putine apartamente nelocuite…pe tine te interesează să cumperi.
Am cumpărat prin aceeași metodă și pentru niște prieteni. Sub prețul pieței și mult sub prețul agențiilor.
Comentariu beton!16
🙂 Sunt interesata sa primesc mai multe informatii !
1. _I_ pentru agenții imobiliari
2. _I_ pentru cinstiții dezvoltatori imobiliari din ro.
Comentariu beton!20
Ai făcut pană de ai roțile dezumflate ? :))
😉
Am lucrat la construcția unui cartier de vile care s-au vândut, înainte de criză, din timpul construcției.
Deși erau niște case banale, fără nimic deosebit, au fost foarte apreciate. Am aflat curând din poveștile celor care veneau la vizionare care era motivul. La vremea aia au construit unii (o firmă mare și cunoscută) un cartier de case, în apropiere de locul în care construiam noi. Au descoperit cei care au cumpărat că nu existau instalații în casă. Erau trase cabluri pentru curent și țevi doar vreo15 cm de la prize, întrerupătoare, chiuvete, etc.
Altul povestea că a cumpărat o casă cu centrală termică. După vreo lună s-au întrerupt gazele și a făcut sesizare la distribuitorul de gaz din zonă. A aflat că nu exista rețea de gaze pe strada aia și a descoperit că de fapt era o butelie de gaz îngropată în curte.
Cred că pentru oamenii ăia pățiți, un detaliu inexact cum ar fi „la 5 minute de metrou” e un aspect neimportant acum.
Comentariu beton!19
😉
Poate, poate…
😜
😉
Acum câțiva ani buni, mă enervez eu și decid că vreau să mă mut cu chirie. Așa că am purces către o agenție din Rahova. Acolo era un tip. Îi spun ce vreau, cu mențiunea că tre’ să fie ceva mai ieftin. Îmi arată câteva poze, eu tot năzuroasă, el tot cu ochii dați peste cap, și la un moment dat are o sclipire d-asta asociată cu o scuturatură din cap și o trosnit din gât și-mi zice: am ceva ieftin. Și e și curățel. Îl țineam ca să-l renovez eu pentru a-l închiria mai scump. E al unui tip plecat în Anglia. Nu-s de băgat mulți bani în el. Poate o zugraveala mică așa și pe jos o (citez) mochetuță. E, zic, hai că de var și mochetuță mă descurc eu cu economiile mele. Bă, și fixează pârlitul ăsta o vizionare cu mine și mă duc la ora și locul stabilit. Am intrat pe scară. Nota 9, zic, e curățică. Ar merge niște flori. Nu-mi fac calculul bine la flori și la sedința de bloc la care urma să propun mândră asta, că ajungem la etajul unde era curățelul. Ușa a deschis-o cu o cheie d-aia de avea bunica la poartă. Dar ca s-o deschidă de tot, a fwtut un umăr solid în ea. Mă uitam la el, avea 1.90m, și mă gândeam: cum plm deschid io ușa asta? Că am 1.63. E, zic, mă descurc. Fwt două picioare în ea si gata.
Bă, și intru în curățel. Pe jos nu era nimic. Adică era doar beton care aratăta ca și cum cineva ar fi smuls linoleumul de pe el. La baie nu era cada sau cabină de duș. Ieșea o țeavă din perete cu un singur robinet sub ea și pe jos ciment. Geamurile de la camera erau bătute în cuie. Multe cuie. La bucătărie chiuveta era pe jos, semn că proprietarul plecase in Anglia într-o mare grabă. Geamul bătut și el în cuie. Groase. Și cel mai tare a fost când a deschis ușa de la dulap, ca să-mi arate interiorul. În interior, că despre el vorbim, era un liliac mort.
Cum sunt o drăguță, și nu-mi bag pwla aiurea așa în oameni, l-am întrebat cât costă: vi-l dau ieftin. 600 lei timp de 6 luni, ca să-l faceți boboc. După aia 1000 lei.
– uitați-vă la mine? Credeți că eu fac boboci?? Eu ofilesc lucrurile! (Și aveam un feeling că proprietarul era el). Facem contract?
– da! Cum să nu?! Din 6 în 6 luni.
– uitați cum facem. Io mă duc acasă, mă gândesc bine de tot la ofertă, și vă caut eu.
– da, dar repede. Să nu se dea. Că-i chilipir la banii ăștia.
– ce-ai dom’le?! N-am cardu’ la mine că acu’ plăteam. Dar rămâne așa. Vă caut eu.
Comentariu beton!45
Vă caut eu … la oO .. c’un genunche.
Îmi plac macSim genul ăsta de combinatori care cred că s-o întâlnit hotZu cu pr0stu’. Rânjet machiavelic.
#NoEmoticonsDay
Comentariu beton!19
@Habare, hahahaaaaaa.
Oameni nebuni găsești peste tot, boss. Da’ ăsta era de departe cel mai nebun. Că m-a tot sunat câteva zile la rând: hai, v-ați hotărât? Că am clienți. Dar eu totuși vreau să-l luați dvs. Îl las la 5 sute…
Comentariu beton!11
Mă gândesc uneori că dacă vreodată o să vreau să-mi închiriez apartamentul o să-mi fie jenă să scriu „5-6 minute până la metrou”. 🙂
Fără wink, că am făcut pasul acum 8 ani.
Așa-i după 40… Părăsești Tineretului… 😉
Dar am preferat pt ceva mai bun. Ce-o fi, dom’le, cu împărțirile astea?! N-am găsit o singură schiță de apartament cât de cât validă! Dislike. Sorry! Mind the wink
😉
Cele mai nașpa experiențe cred că le-am avut când căutam chirie. Am nimerit la un nene super paranoia care m-a pus să-i arăt badge-ul de la muncă și buletinul să se convingă că nu sunt paravan pt vreun clan mafiot (știa el că se folosesc de fete tinere pt a închiria garsoniere). Apoi mi-a prezentat cu mândrie garsoniera mobilată de pe vremea când era bunica fată mare (în debara avea un tv cu tub, nu e o glumă), unde nu aveam voie să mut sau să înlocuiesc nimic (pentru asta lipise tablourile pe pereți). Nu exista parchet, ci linoleum, totul era vechi, neînlocuit cred că de când se dăduse blocul în folosință. Cerea 230 euro în 2010.
Comentariu beton!11
😉
😉
Am pus emoticonu’ sa vad care-i treaba.
Acu 5 ani mi-am luat si eu apartament. Aveam bani de sfantu avans (n-am mers in concedii vreo 3 ani sa strang dracia). S-a pus tot neamu pe telefoane si pe batut la cap pe subsemnata. Eu nu merg singura la rahaturi din astea de vizionari, ca-n real life am o gura spurcata si sarcastica si diplomatia lipseste cu desavarsitre. Drept urmare l-am tarat pe frate-miu dupa mine, de ma injura asta si-n somn.
Si m-am oprit la zona Colentina Obor, cu bataie la metroul magic. Dar vorbeam cu agentii scurt si controlam distanta cu michelin route planner. :)) Dar tot mi-am luat teapa de cateva ori pe adresa, gen e pe Teiul Doamnei, dar cumva geamu de la baie arunca o geana de lumina pe strada aia.
Si descrieri fabuloase, cand colo blocu era de cand era tata fata mare si nerenovat si ne nimic, nu mai zic de aparatment. Omu de-l avea, fumator o viata intreaga, nu-l mai zugravise de cand bagase cheia in usa prima data.
Si agentii astia, sa nu dea dracu si mama lui, sa-i intrebi de situatia blocului, cum e cu intretinerea, sunt datorii la bloc, nu sunt, etc, habar n-au nimic. Informatii necesare cuiva de cumpara un apartament.
😉
Eu le spun tuturor clientilor mei: daca pozele nu sunt reale sau v.am mintit cu ceva, nu.mi dati comision ! Nu am avut reclamatii pana acum😁
Comentariu beton!12
Vicii ascunse sau ai clienți muți?
Comentariu beton!13
alergie fac cand aud de agenti imobiliari. Am avut de-a face cu cativa cand ne-am mutat in tara, anul trecut. Unii cresteau chiria pe loc fara pic de jena, altii voiau sa imi arate apartamente la mama dreq si care aratau ca mama dreq desi le zisesem clar conditiile, toti voiau comision 100% si mereu senzatia aia de ceva dubios. Intr-un final am dat peste un agent care a inteles ce caut iar primul apartament vazut l-am si luat. Comision 60%.
Acum caut teren, dar prin metoda old school: iau masina si ma plimb, vad, intreb.
Comentariu beton!14
Mi se pare tipic pentru jecmaneala romaneasca sa ceri o caruta de bani pe un apartament de doua camere, in orasul asta infect, cu infrastructura de doi lei. Unde mai pui ca, daca te zbati putin, la banii astia iti cumperi ceva in Lisabona, de exemplu…
Comentariu beton!13
Și faci naveta de la Lisabona la București. Mi se pare logic.
Copy Paste Mode ON
Un doctor ginecolog isi facea vizita in saloane.
Prima pacienta, gravida in 8 luni.
Cum va numiti si de unde sunteti ? Maria, din Colentina. Totul este ok, sarcina decurge normal. Numele tatalui copilului ? Gicu Lebăr…
A doua pacienta, gravida in 8 luni.
Cum va numiti si de unde sunteti ? Ioana, din Drumul Taberei. Sunteti in ordine, nu sunt probleme. Numele tatalui copilului ? Gicu Lebăr…
A treia pacienta, gravida in 8 luni.
Cum va numiti si de unde sunteti ? Cristina, din Ferentari. E o sarcina normala, nu cred sa aveti o problema. Numele tatalui copilului ? Gicu Lebăr…
Disperat, medicul o intreaba pe asistenta sefa: Mai, asta a fwtwt tot Bucurestiul ? E afara, vreti sa-l cunoasteti ? Normal ca vreau. Iese medicul pe hol si vede o starpitura de om, mic, slab, stirb… Mai omule, cum dracu te descurci ?
La care Gicu Lebăr răspunde: AM TROTINETĂ !!!
Naveta cu trotineta. Hi hi hi.
Comentariu beton!38
În Lisabona?
Cam ca olteanul care stă undeva pe lângă Londra. În Craiova.
Acum 2 ani era cam 3k E/mp acolo. Nou construit.
Comentariu beton!11
Cea mai tare faza legată de naveta mi s-a parut cand stăteam și munceam în București și i-am zis unei dudui ca eu sunt, de loc, din Cluj și m-a întrebat dacă fac naveta… Am crezut ca glumește… dar era sincer interesată…😉
Comentariu beton!15
@Bianca, râzi tu, dar am cunoscut un nene care făcea aproximativ naveta București-Oradea. Gen pleca din București vineri seara cu un tren pe la 7 și se întoarcea luni dimineață cu un tren care ajungea în București pe la 7-8 dimineață. Se ducea direct la serviciu. L-am cunoscut în tren. Făcea asta de vreo 2-3 ani.
Din experiența mea, la acest capitol cele mai pregătite, profi și oneste au fost agenții femei. Am explicat ce criterii urmăresc, m-au ascultat, m-au întrebat diverse pentru clarificare, au înțeles. Fără abureli, minciuni și pierdere de vreme am vizionat imobiliare de la cât de cât ok în sus, până la încheierea contractului.
În schimb cu unii agenți bărbați, jale. Țin minte o fază cu un nene care după ce deja mă plimbase pe la vreo 2 apartamente absolut oribile, după ce-i explicasem ce caut (la acel moment apartament în anumite zone, bloc vechi, dar renovat, cu mobilă nouă și obligatoriu curat/igienizat) și-l rugasem să nu ne pierdem nici eu nici el timpul cu vechituri sau mizerii, mă cheamă să văd un new-entry care ”sigur o să vă placă”. Am făcut stânga-mprejur de cum s-a deschis ușa, arăta ca naiba în interior și mirosea de te trăsnea, l-am întrebat dacă a făcut-o intenționat sau chiar credea că o să-mi placă așa ceva. Omul părea de-a dreptul bulversat, l-am lăsat în plata Domnului, nici nu mai conta oricum.
Înainte să ne mutăm la ”casa noastră” în 2016, am stat ani buni, peste drum, în cel mai mișto apartament dintre toate cele închiriate. Am văzut anunțul, arăta bestial în poze, am identificat imobilul (construit cu vreo 2 primăveri în urmă) pentru că prin fotografii scăpase una cu fațada ce avea o trăsătură anume și inconfundabilă, zona deja o cunoșteam foarte bine, sun agentul pentru vizionare. Even better în real life. Doar că bugetul era mult mai mic decât suma cerută, omului i-a picat fața când i-am zis ce și cum, că el nu poate să-i transmită așa ceva proprietarului, așa că am insistat până ce m-a pus față în față cu împricinatul. Femeie, de asemenea, și cam tot pe stilul meu. Am discutat deschis și la final am bătut palma pe bugetul nostru, în schimb am oferit plata anticipată pe 6 luni (ceea ce-i convenea și ei foarte bine pentru rambursarea anticipată a unui credit), pe toată durata șederii noastre acolo. Agentul a avut și el partea sa de implicare desigur în acest proces, își freca bucuros mâinile pentru comisionul ce urma să-l primească.
A, și 😉, de ce nu?
Aoleu! Imobiliare, București… aș aduna lejer vorbe cât pentru un roman de groază, iar cireașa de pe tort a fost aventura cu Prima Grotă. Am îmbătrânit cu 5 ani în 3 luni. Dimineața, când îmi spunea soțul „honey, trezește-te, e 6:30”, răspundeam buimacă „e vechi anunțul ăsta, dom’le, îl știu, vă rog nu mă mai deranjați”. 😖
Comentariu beton!19
Doamne. Am stat 10 ani in chirie in Bucuresti pana am cumparat. Prima chirie, 2005 – Pantelimon. Am inchiriat printr o cunostinta a colegei cu care stateam. Etaj 9, mureai de frig, fara masina de spalat si de cele mai multe ori liftul nu functiona 50 Euro de persoana. Am supravietuit 9 luni. Apoi ne-am mutat din disperare ca ne dadea afara in 3 zile…deh, cunostinta. am ajuns in zona traian. Zona foarte colorata la acea vreme. Cu o proprietara care la inceput a parut normala la cap, dar apoi a hotarat ea ca sa vina saptamanal in vizita. 280 euro/2 camere. Nu am rezistat mai mult de 6 luni si am ajuns in Militari. Aici o alta dna proprietar, venea lunar sa verifice ap, frecam ca inainte sa vina popa cu boboteaza, ca verifica pe dulapuri daca e praf… Pana intr o tura cand la o chirie a prins o pe mama in vizita si i a zis vreo cateva – 300 euro/2 camere. Apoi ne-am hotarat sa ne mutam cand intr-o frumoasa zi de duminica, in timp ce eram la baie, a intrat dna cu fi-su si inca un neam peste noi in casa. Pe motiv ca vrea sa aduce ceva la o debara…a batut la usa, n am raspuns, a intrat. Am dat-o instant afara si ne-am mutat luna urmatoare. Apoi a urmat singura chirie normala din viata noastra. Oamenii nu au venit in vizita 3 ani, apartamentul renovat, mobila putina cu gust, electrocasinice. Sa le dea oamenilor sanatate. Aici am avut curajul si normalitatea de a accepta animale in casa si am avut eu (+1) un catel si colega o pisica – 300 euro/2 camere. De aici ne-am mutat eu cu al meu, singurei, la Dristor in ap unei colege de munca, ft ok ea, doar ca vecinii erau nebuni. Incepand cu sora lu mircea badea care inunda blocu la fiecare 2 luni, vecinu de la 5 care urla de ceva betie la 2 zile. era o permanenta distractie in blocul ala.
cu exceptia primului si ultimului ap in care am stat cu chirie, restul au fost prin agenti imobilirari. Doamne dumnezeule ce minciuni, ce imbarligaturi, ce rahaturi.
La cumparare am avut de-a face cu 2 agenti, unul care m-a dus „la 5 minute de metrou”, care defapt era la capat la fizicienilor…am ajuns in fata blocului si i am zis din start. nici nu urc, ca este ft departe. Conditia mea la cumparare era sa fie langa parc. pentru omul asta, la capat la fizicienilor era langa ior. apoi altu…la dristor kebab…tot aproape de parc.
Specificand ca vreau la cateva minute (pana n 5) de parc. In final o agenta femeie, m-a ascultat, mi-a prezentat 2 ap unde treceam strada si intram in ior. intr-o saptamana am cumparat cu ea.
Acum locuim in afara si avem povesti cu chiriasii. Cum se ditruge o casa in 6 luni, etc. Incercam sa ne mentinem departe de nebunii peste care am dar noi de ne controlau si n cur….dar e dificil
Comentariu beton!12
În materie de imobiliare, eu sunt Toma necredinciosul. Trebuie să îmi arăți cartea tehnică a construcției, actele de proprietate, întabularea, contractele de branșament. Și încă ceva. Nu îmi sună bine structurile de cadre cu diafragme, sunt mult uzitate în Turcia, sunt un fel de struțocămilă, calculelele (vorba lui Mălăele) ies bine dar nu mă încred în ele. Baftă celor ce sunteți pe picior de achiziție, din cunoștintele mele ieșiți mai ok cu credit imobiliar decât cu prima casă.
Oras: Londra. Prima intrebare dupa introducerea de rigoare, Arata exact ca in poze si cu descrierea aferenta? Da, exact asa! Ajungeam si-o/si-l luam pe aia/ala la trei pazea. In 2 ani am schimbat de 4 ori „camera” si am vazut sute de proprietati. La studiouri acelasi rahat turcesc. Deci pt mine, aceleasi probleme ca pe meleagurile dambovitene. Totusi peste ocean alta mancare de peste. La ansamblul asta imi place numele. Acum sa ma zica careva ca nu are si Bucurestiul, Soho. nevyorkezi si londonezi veniti la Bucuresti.
😜😜
Ca sunt in trafic
dar revin diseara cu povesti din copilarie…cumparat apartamente, renovat, inchiriat apartamente…
Ooo, tempora
😉
Cumpărat apartament la Ramnicu Valcea in aprilie, bloc vechi, fără metrou, zona buna, priveliște, lucrat cu broker, mulțumit de experienta, ras tot , făcut după pofta sufletului, 6 luni a durat totul de la achiziție până la mutat (totul făcut cu autorizații avize etc). Daca credeti ca aici lipsesc tepe tepari complex residential lux, amenajat modern, nu e cazul
😉
cu agentiile am lucrat de 2 ori in anul 2011 , evident oricat au cauta o agentie mai ” serioasa ” tot nu gasesti si teapa cumva tot ti-o iei .
eu am vandut casa curte hot spot la strada 170 mp2 floreasca agenta imobiliara nu a mai scos neam casa la vansare ca pusese un sirian ochii pe ea , am pierdut si clienti si bani seriosi din pacate plus procentu aka comision.
evident ca apoi imi trebuia casa , am renuntat la capitolul agentii deja ca am zis eu procent nu mai dau si tepe nu am chef , asa ca am luat -o la picior prin comuna , nu doream neam cartier rezidential ( in corbeanca , o suprafata dubla 300 mp si doream un singur nivel ) cumva am fost norocooasa de 2 ori , in cam 3 luni am gasit ce-mi doream ( in dec fac 7 ani de cand stau aici ) si 2 am fentat agentia si am obtinut nr-ul de tel al propietarului de la un crescator ( de akita care imi era prieten), caruia intamplator propietarul ii facuse niste padocuri.
cam asta e in mare peripetia mea cu agentiile , nu as mai repeta-o ,cel putin in ro,chiar daca agentia sau agentul este recomandare ( din recomandare am avut agentu imobiliar care mi-a luat ”dreptul ” ).
fata dezamagita 🙁 🙁
😉
😉
Fii-miu de 3 luni caută apart. în București. Nu că n-ar fi destule la vânzare, dar nu-s pe placul și bugetul lui (de nivel mediu). L-au lăsat nervii…
😉
😉
Ce denumire, Soho! Cartierul Soho din Londra, era pe la 1800, un cartier rău famat, gen Ferentari! Astăzi sa mai civilizat, dar, tot Red Light District, a rămas! Mai există un Soho și în New York, dar ăla e liniștit! Pe cînd un cartier Harlem sau Sing-Sing? Am văzut și eu ofertele! Inabordabile pentru marea masă a tinerilor! Cred că aia cu sold out e vrăjeală! Chestie de marketing!
😉
😉
Pe langa toate cele expuse mai sus de catre colegii de suferinta, eu de fiecare data am avut probleme cu pisica. Cum auzeau de blanoasa refuzau din start. Pentru ca da, o mitza de 10 ani care doarme toata ziua o sa distruga pretioasa mobila mostenita de la bunica. Si mai nou, pe langa mitzi acum avem o noua problema cu una bucata bebe. Cica fac vecinii reclamatie pentru zgomot si mai bine nu se complica.
😉
Am 2 recente de acum o luna or so:
1. Apartament 2 camere decomandat, zona Sema Parc 370 de euro. Pozele aratau foarte bine. Sun agentul si primeec urmatorul raspuns:
„Aaa acela s-a dat dar sa stiti ca pretul era asa mic (!?!?!?) pentru ca e al unui arab care il inchiriaza pe termen lung si cere garantie pe 6 luni in avans. ”
Ramas perplex la asa raspuns i-am spus multumesc si ca nu mai am nevoie de alte servicii din partea lui.
2. Apartament decent, 2 camere, zona Crangasi, loc de parcare inclus. 350 de euro. Sun agentul evident ca imi spune ca nu mai este valabil si ma intreaba ce caut si in ce buget. Ii spun ca vreau un apartament de 2 camere in zona Crangasi cu centrala proprie si loc de parcare, buget maxim 400 euro. La care vine raspunsul fatal:
„Aaa dar nu va incadrati la ce cautati cu buget asa mic (!?!?!?). Va mai las o saptamana sa va ganditi, sa mai cautati si sa va convingeti si revin eu”. Evident ca nu a mai revenit.
Cam astea ar fi 😁
😉 😉
😉