Am avut ieri dimineață la cafea o discuție interesantă pe tema asta. Și cum nu ne-am pus de acord pe subiect, mi-am zis că trebuie să vă întreb și pe voi.
Mdeci, după cum probabil știți, există companii (din ce în ce mai multe) care interzic relațiile amoroase între angajați. Vorbim despre relațiile serioase, da? Nu despre Relu de la vânzări care a prins-o pe Flori de la financiar în offiside, în team building, și a ars-o de i-au mers fulgii. După care și-au văzut fiecare de treaba lui ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Trebuie să vă mărturisesc că eu le-am luat apărarea angajatorilor care nu permit așa ceva. Oamenii probabil sunt pățiți și dacă s-au ars cu ciorbă rău de tot, or să cam sufle în iaurt toată viața. Dar ia să vă expun eu pe scurt argumentele.
Pro. La muncă îți petreci cea mai mare parte a zile. Practic nu-ți mai rămâne timp suficient să cunoști alte persoane, deci e cel mai ușor să te apropii de cineva. Și dacă se întâmplă, se întâmplă, ce să le faci? Să dai oamenii afară?
Contra. Există riscul ca relația să se cam ducă naibii, din varii motive. Și nu toate realțiile se sfârșesc cu zâmbete, strângeri de mână, ura și la gară. Acu’ nu știu dacă voi ați văzut cu ochii voștri cam ce nenorociri pot să facă oamenii care suferă din dragoste. Femeile, cel puțin, sunt ca niste animale rănite care calcă totul în picioare. N-ar avea nicio problemă să bage o multinațională în faliment, doar ca să fie sigure că s-au răzbunat pe ĂLA. Bine, nici cu bărbații nu mi-e rușine. Am un prieten care a prins-o pe nevastă-sa în offside din ăla grav cu un coleg de muncă și-a dat email-uri la toată conducerea firmei unde lucra femeia. I-a luat la pulă pe toți. Plus că era hotărât să pună mâna pe flăcăul cu care se jucase aia de-a animalul cu două spinări și să-l bage în spital. Well, dacă ar fi lucrat toți trei în același loc, ieșea caz de știrile de la ora cinci? Ieșea. Așa s-a lăsat „dăcât” cu divorț.
Deci, ca să n-o mai lungim, DA sau NU? Cam cum vedeți voi șmecheria asta cu relațiile la muncă, între colegi? Ce-ați face dacă vi s-ar întâmpla și angajatorul v-ar pune în față contractul în care scrie negru pe alb că nțțț, nu e voie? Ce-ați face ca angajator dacă ați fi puși în situația să decideți? Și alte chestiuni d-astea care nu-mi mai trec mie prin cap, dar sunt convins c-or să vă treacă vouă.
Iar dacă aveți exemple reale, shoot, ca să nu vorbim din carți.
Mihai, da, plecând exact de la argumentul pro
Cum îți cam petreci 10 h la birou și minim alte 2 h pe drum spre birou/ casa, pe acolo mai reușești sa cunosti oameni noi
Legat de reguli, în multinaționala unde lucrez se permit relatiile dar cei doi nu trebuie sa lucreze împreună, sa fie factor decizional unul pt celălalt
Comentariu beton!14
@Mari, oare de ce?
Treaba cu decizia, pt a nu afecta compania, nu trebuie sa gandesti subiectiv
Partea ca sunt pro pt relații, clar doar pt a te cunoaște. Sunt total de acord ca nu face bine nici relației sa lucrezi împreună în aceeași echipa/ chiar și clădire. Eu am gândit și din perspectiva mea, sunt mai multe locații, birouri separate
Bai, parerea mea candva a fost da (cu motivul, de ce nu? adica te duci la munca sa muncesti) dar acum sunt foarte pe nu. Si nu ca stiri ora 5 sau altceva. Nu frate, cand lucrezi in acelasi mediu, poate acelasi birou in plm, amandoi unul langa altul, veniti acasa, spuneti-mi voi, despre ce mai vorbiti acasa? Ca oricum stiti cu ce se mananca orice la munca. Nu poti sa vorbesti cu o femeie ca face nevasta pe geloasa sau se simte ofuscata si ajungeti acasa la trambalau. Valabil si viceversa, ce crezi ca cu barbatu’ mi-e rusine. Ei pe dracu… Insa, asta e principalul motiv: consumand relatia la munca, nu mai ai ce face acasa, deci te eviti sau stati amandoi dar separati. Usor usor, se tensioneaza si BOOM relatia se duce pe apa sambetii…
Comentariu beton!38
@Alexandru, iată un punct de vedere pertinent.
@Alexandru eu mi am cunoscut soțul la munca și am lucrat împreună aproape 3 ani, am avut biroul unul lângă altul în tot acest timp! Când lucram împreună, ne am și căsătorit, suntem căsătoriți de aproape 4 ani. Acum nu mai lucram împreună, pentru ca el a avut posibilitatea de a câștiga mai multi bani în alta parte, nu pentru ca nu ne plăcea sa lucram împreună.
Ce discutam acasă? Tot puteam povesti de lucru și măcar știam despre ce și cine vorbeam. Niciodată nu am avut problema sa nu avem despre ce povesti! Iar în ceea ce.priveste gelozia, doar nu ii dau la om în cap ca vorbește cu alta femeie! Iar de flirtat cu alte femei, nu făcea asta din respect pentru mine.
Deci sunt și cazuri fericite!
Comentariu beton!26
@Raluca, „Deci sunt si cazuri fericite!” Exceptia confirma regula. 🙂 mi-a fost dat sa vad si sa aud astfel de situatii (ca a mea descrisa mai sus).
Mi se pare o prostie… cum adică n-ai ce face acasă !?? N-ar trebui să fi în acea relație arunci, dacă te simți restricționat sau plictisit…
Asta spun eu, care-s măritată de ceva ani c-un (acum) fost coleg de birou 🙂
De acord.
Nu inteleg cuplurile care lucreaza in aceeasi firma: in acelasi birou, acelasi proiect, impreuna la pauza de masa, impreuna primblare, impreuna la cafea dimineata si pe parcursul zilei, IMPREUNA seara cand merg spre casa, in casa si in pat:D. Eu personal ma sufoc, atunci cand ii si vad de manuta pe la pauza de masa…
Este un exemplu real, de fapt, am mai multe exemple de acest fel. As zice ca chiar se incurajeaza in anumite firme. In special, ma refer la cele din sfera IT – acolo poti sa iti aduci tot neamul: sotie, amanta, fosta amanta – atata timp cat stie sa scrie cod:).
Eu personal sunt contra relatiilor la munca. La mine cred ca tine mai mult de teama ca se va termina prost, si, dupa, cum mai dau ochii cu ala.
Dar, pe de alta parte, sunt de acord ca e locul in care poti sa cunosti pe cineva. Dar, chiar, daca si sa fiu cu cineva de la munca, as prefera sa „ne separam de firm X” – sa muncim in locuri diferite.
Nu inteleg de ce sa-l bati pe ala.Doar sa-l bati de plăcere,la fel cum il bati pe ala care ti-a tăiat fata,a intrat in fata ta la coada.Am un amic care a smotocit-o si pe ma-sa si pe fi-sa.Lucrau la aceeasi firma si la o betie a decretat lu aia tanara ca :am fut.t-o pe ma-ta,pe tine mai trebe sa il inghesui pe tac-tu si v-am insirat toata familia.Acum a purie nu vorbește cu a frageda iar ta-su nu vorbeste cu niciuna.Ala a plecat,alea doua cică au acelasi loc de munca.
Comentariu beton!38
@edelweiss, nici eu nu înțeleg ce vină avea ăla.
Mi-ai făcut ziua. :))))
Mie mi se par o tampenie excesele de gelozie si crizele de orgoliu. Ca angajator m-as gandi serios daca as vrea sa pastrez in firma pe cineva care s-ar comporta asa.
Ca angajata n-as vrea sa lucrez intr-o firma care imi interzice lucruri care tin de viata personala.
Lucrez de 25 ani impreuna cu barbatul meu si nu s-a intamplat ca neintelegerile dintre noi sa afecteze vreodata treburile de la munca.
Comentariu beton!30
@Anouk, da, dar nu toti oamenii sunt ca voi.
@Mihai nu sunt toti oamenii ca noi, sunt constienta. Dar ca angajator pe mine m-ar interesa si calitatea oamenilor nu doar valoarea lor profesionala.
Comentariu beton!17
Am avut un caz la fostul loc de munca. Chiar sot si sotie. Totul ok. Singura chestie: la vreo 2 luni dupa ce a plecat sotia, a intins-o si sotul. De ce? Din cauza angajatorului care nu il mai privea cu aceiasi ochi dupa „dezertarea” partenerei.
Am un caz la actualul loc de munca. Nu sunt amandoi in acelasi departament, dar au treaba destul de des unul cu altul. Sunt chiar printre cei mai vechi oameni din firma. Totul e ok.
La un alt loc de munca, o multinationala huge, era si mai si. Relatii peste relatii, casatorii, divorturi etc. Dar…totul era ok.
Daca as fi angajator as permite. De ce? Fiindca nu sunt stapan de sclavi, in plm. Nu poti interzice asa ceva. Ce sa fac daca, de exemplu, cei mai buni oameni ai mei se combina? Sa-i dau afara fiindca s-ar putea, candva, sa se ia la omor sau sa faca damage firmei din cauza relatiei? E cam exagerat.
Ca angajat, nu. Nu as fi dorit sa lucrez in acelasi loc cu iubita/sotia. A cam zis @Tioc Alexandru mai sus de ce. Iar daca mi s-ar zice ca nu am voie, as pleca in secunda doi. De cand e treaba angajatorului cu cine ma fut eu? M-a castigat la loto?
Comentariu beton!60
@Ionut, io n-am zis de futut, ci de relație.
Da, @Mihai, am inteles. Trebuia sa zic „cu cine am eu relatie”. Dupa parerea mea, fututul asa, la teambuilding sau aiurea, e mai nociv pentru o firma decat o relatie. Fiindca rar se intalnesc doi parteneri de sex care sa aiba aceleasi asteptari de la partida respectiva si ce decurge dupa. Poate unul se asteapta la „va urma”, vede ca nu se intampla si incepe sa-l sape pe celalalt, sau o ia razna. Relatia dureaza, exista sanse sa aiba succes, cei doi pot fi mai motivati sa munceasca etc. Sunt multe de luat in calcul, dar, clar sunt impotriva interzicerii. In general eu sunt cam impotriva ingradirii anumitor drepturi si libertati. Ma rog, e mult de discutat pe tema asta.
Comentariu beton!29
Nu.
Relatie de ~5 ani, colegi de birou, certuri cateva luni si urmat demisie. De productivitate nu s-a pus problema…
Totusi, sunt si niste avantaje: cat timp esti la munca cu nevasta nu mai tragi atat de mult sa „mergi acasa”. Bine, n-am experimentat treaba „mergi acasa la copii:.
@Marius, cum, mă, nu tragi să ajungi acasă? Păi faci sex la birou?
Si ce?! La birou/pe birou nu e interesant?! :))
Comentariu beton!16
Cat timp nu sunt conflicte de interese, nu vad nicio problema. Suntem adulti si ar trebui sa stim sa delimitam viata profesionala de cea personala.
@Bia, și cine îţi garantează că nu vor fi conflicte?
@Mihai, nu conflicte, ci conflicte de interese; poti sa pui niste reguli gen sa nu ii fie unul subordonat celuilalt. Conflicte intre oameni pot aparea si fara ca ei sa fie un cuplu, mai ales acolo unde lucreaza multe femei la un loc 😀
Nu, n-ai cum să reziști prea mult să stați unul lângă celălalt și la munca, și acasă. Vede tot și vezi tot. Se duce naibii toată pasiunea după câteva săptămâni.
Am trecut prin asta. La început, dacă am fi putut pune în plus 2-3 ore la sfârșitul zilei, pe care sa le petrecem împreună, am fi facut-o. Apoi (pt că aveam posibilitatea) am ajuns sa alegem diferit zilele in care lucram de acasă, poate poate mai scăpăm unul de celălalt. S-a terminat cu ea dandu-si demisia pt că uneori nici nu mai suportam sa stam unul in preajma celuilalt.
Au mai urmat câteva luni de casual sex și sănătate. Nu mai știu de ea, nu mai știe de mine, asta de câțiva ani. Și ce bine e :))).
Angajatorul, companie sorosista autentică, nu a avut nimic de comentat. Probabil pentru ca am reușit să ascundem stările clare de conflict ce apăreau uneori, și mersul bun businessului nu a fost afectat. Nici faptul că a fost subalterna directa nu a contat, poate pentru că a fost suficient de inteligenta să realizeze că nu se răzbună pe mine alterând cifrele din rapoartele lunare
@Ignatie, asta cu relațiile între șefi si subalterni nici n-am mai zis-o. Tu ai avut noroc, putea să iasă urât.
Niciun angajator nu iti poate spune pe cine, când si cum… Asta e clar. Insa ce faci in cazul in care ea e un angajat valoros iar el o loaza de mare angajament? Iar angajatorul nu il poate da pe el afara, ca ameninta ea ca pleaca si asta nu doreste angajatorul… Situatia f delicata, va zic, am trait-o iar idiotul se purta execrabil cu toata lumea doar pentru ca stia ca nu va fi dat afara.
Eu i-as fi zburat pe amândoi…
@Monica, exact, cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.
Frate, nu e bine…am avut multe si unele chiar in acelasi timp. Pana la urma, mi-am dat demisia…nu mai era de trait in asa companie.
A, ca ajungi la relatie serioasa, casnicie,plozi…tot nu cred ca e bine.
Dacă mi s-ar pune sub nas o hârtie de genul „nu ai voie”, aş refuza să o semnez, pentru că nu-mi place să mi se impună ceva.
Pe de altă parte înclin să nu fiu de acord cu relaţiile la serviciu. Eu am avut cândva o relaţie la serviciu, dar eram „tineri frumoşi şi liberi”, mergeam cu drag la muncă, totul ok şi am avut noroc că nu s-a terminat urât, am rămas preieteni şi fiecare a luat-o pe alt drum. Însă am văzut şi multe cazuri naşpa, mai ales relaţii între oameni căsătoriţi ( cu alţii ) şi a ieşit cu tărăboi. Sau doi care au fost împreună, s-au certat şi acum au ajuns în acelaşi birou. E show total, să vezi ce săgeţi îşi aruncă şi ce mutre fac, toată lumea urmăreşte meciul cu interes, pentru că în asfel de situaţii toţi ştiu ce se întâmplă.
Comentariu beton!15
Lucrez cu soțul meu la aceeași firmă de 6 ani, pe aceeași tură doar departamente diferite. S-a știut de la bun început că suntem cuplu și nu a avut nimeni treabă cu asta. Cred că le face și plăcere, suntem oameni valoroși :)) și modești.
Mi se pare o porcărie să fie menționate astfel de aspecte personale în contractul de muncă. Mă angajezi pentru competențe nu pentru viața personală. Cuplurile care nu își pot delimita viața personală de cea profesională și fac scandal după despărțire ar trebui să fie la Măruță pe canapea nu într-o firmă/corporație.
Comentariu beton!15
@Roxi, oamenii sunt diferiti si reacționează diferit. Nu generaliza după un singur exemplu, al vostru. Că eu am vreo cinci care s-au lăsat cu nasoale. Inclusiv o firmă intrată în faliment. Da, de la o relație.
nasol … cunosc și eu un caz unde a trebuit să închidă firma și să deschidă alta cu aceeași activitate pentru că pe vechea firmă era băgată și iubita lui de care s-a despărțit. Dar e vorba de patron, nu de angajați.
Dar tot mi se pare o porcărie să se interzică relațiile și să fie menționat acest lucru în contract. Sau să semnezi că îți iei angajamentul să nu faci copii în următorii 2-3 ani că firma are nevoie de tine. Lucrurile astea deja invadează spațiul personal. Ca patron, nu îți convine că x și y divorțează și își aruncă săgeți unul altuia zi de zi la serviciu, dă-i afară pe amândoi să aibă timp să își rezolve problemele, nimeni nu e de neînlocuit. Dar nu menționa așa ceva în contract.
asta e din ciclul: „nu angajăm femei pentru că nesimțitele s-ar putea să nască într-o zi și se duce pe pulă productivitatea firmei”.
se angajeajă cineva la vreo firmă care spune, in contract: „nțțț, nu e voie?!?”
în ultimă instanță angajatorul ne va impune să ne futem în gând, de teama unei întinderi musculare care ne-ar putea afecta productivitatea a doua zi, la companie…
și da, știu și cazuri reale în care relațiile ăstea chiar s-au desfășurat precum orice altă relație – cel mai apropiat (caz) de mine – mama cu tata 🙂
Comentariu beton!30
@Sabina, a se vedea ce i-am răspuns lui @Roxi.
@Mihai – nu generalizez după un singur exemplu, cunosc o grămadă de exemple de genul ăsta. Uite, în arhitectură se practică treaba asta pe linie, aș putea zice. Cred că știu cel putin 15-20 cupluri din ăstea.
La noi la firmă- idem. Cred că sunt pe puțin 10-15 cupluri și totul merge ok.
Aia cu firma intrată în faliment din cauza unei tipe/unui tip ofuscat(ă) nu are nicio legătură. Pun pariu că puteau să lucreze unul hăis și unul cea, dacă ei/lui i s-a pus pata să reacționeze așa, reușea indiferent de locul de muncă.
ah, iar dacă O SINGURĂ persoană reușește să bage o firmă în faliment, atunci… ce să zic… patronul ăla e de-a dreptul idiot și firma aia chiar trebuia să moară în chinuri.
Comentariu beton!12
Mi se pare corect dacă firma îți spune de la bun început: dacă te căsătorești cu cineva din companie, in 2 luni unul trebuie să plece. Și gata. Accepți sau nu la semnarea contractului.
Dar, părerea mea este că, nu e bine să lucreze amândoi la un loc. Nu e bine să ții ouăle într-un singur coș (dacă unul este concediat pe diverse motive, certat cu șefu de ex) și celălalt va fi pe picior de plecare.
Ca angajator, daca doi oameni de-ai tai se plac si vor sa fie impreuna, iar tu interzici acest lucru s-ar putea sa pierzi cel putin un angajat. Nu-mi imaginez doi oameni care nu mai pot unul dupa altul, dar isi tin in frau sentimentele de dragul unui contract. ?
Probleme cu scandaluri sau neproductivitate la locul de munca sunt si daca nu muncesc amandoi in acelasi loc. Singura solutie ar fi ca angajatii sa fie de acelasi sex, si nici macar asa…?
@iulia cand dragostea e mare sexul nu mai conteaza! :)))
Eu asa mi-am cunoscut sotul…@ work. Dupa 1 an de relatie mi-am gasit job in alta parte si am plecat. Dar nu este in regula sa lucrezi in acelas birou si sa ai acelas sef….nu, nu, nu. Acum suntem la companii diferite, impartim opinii/experiente diferite, muuult mai bine. ?
Nu ştiu cum e în civilie, dar în armată e plin de cupluri, şi aici mă refer la soți, nu amantalâc, şi niciodată nu s-a pus problema interzicerii, mai ales că sunt o grămadă de şefi cu soțiile din dotare in sistem, şi aici pot să spun că e nasol.
Nu sunt de acord cu interdicțiile firmei asupra vieții private. Nici ca angajat, nici ca angajator. S-a argumentat corect în postările anterioare – nu-i treaba angajatorului cine cu cine și de ce.
Dacă apare un conflict de muncă ce are la bază o astfel de relație, atunci să se rezolve ca oricare alt conflict de muncă.
Cât despre a lucra sau nu cu partenerul de viață, aici nu sunt reguli. Unii rezistă și chiar fac treabă bună impreună (profesional), iar alții devin aricioși, da. Eu nu știu dacă aș rezista, cred că nu – dar știu cazuri fericite (iată și Anouk, Roxi)
Oricum, asta nu e treaba angajatorului. Treaba lui e să meargă producția și, când e cazul, să rezolve conflictele (care pot apărea și fără să existe relații amoroase).
La noi chiar se incurajaza sa iti aduci cat mai multe neamuri in companie. In curand o sa faca si o forma de gradinita, lucreaza la asta 🙂 Si vad ca nu au o problema cu relatiile care se formeaza la munca.
Ai mei, insa, au zis, ca orice ar fi, nu vor lucra niciodata impreuna deoarece daca s-ar intampla ceva cu firma ar ramane brusc fara nicio sursa de venit. Which is fair enough 🙂
Comentariu beton!12
Unde lucrezi?
In contractul meu de munca zice ca sunt interzise relatiile indecente sau nepotrivite intre angajati.
Dar avem multe cupluri care lucreaza in corporatie, fie in acelasi departament fie in departamente diferite.
Regula e ca unul dintre ei sa nu fie factor decizional pt celalalt sau superior direct.
Eu personal am o regula in ceea ce priveste relatiile ‘ de teambuilding’ cu cei din firma.
Niciodata, oricat de disperata dupa sex as fi.
O singura data am incalcat regula. Acum ceva timp, cand eram singura si ‘ nemangaiata’ i-am zis direct unui coleg care tot facea glume cu doua intelesuri.
‘ Ne mai vrajim mult ca la 15 ani, sau ne futem? Sunt singura in camera. Daca te tine, te astept in 15 min’
Normal ca a venit. I-am zis omului ca doar sexut si atat. Fara relatie, fara plans, saru’ mana pt masa si la revedere.
Parea ca a inteles…
Doar ca a inceput sa ma sune dupa sedinta sub diferite pretexte. Iar la urmatoarea sedinta a venit cu cadou, cu flori (????) .
I-am zis scurt ‘ NU’.
Dupa care a inceput sa spuna in firma ca noi ne-am jucat de-a doctorul.
Problema e ca nu l-a crezut nimeni, ba mai mult l-au luat la misto ‘ Ai vrea tu s-o futi pe aia’, etc.
Avea si ceva rezultate slabe, asa ca a fost dat afara in scurt timp.
De atunci… Niciodata sexut la munca.
Acum sunt intr-o companie foarte mare… Si chiar daca ma mai gasesc noaptea pe holuri cu diversi colegi iesind din camere care nu sunt ale lor, ma fac asa, ca merg cu ochii in telefon :))
Comentariu beton!25
Mihai, eu am o vorba…dont shit where you eat. Adica nu, nu sunt de acord cu relatiile la birou, prin prisma faptului ca se poate termina urat sau chiar daca nu se termina cu scandal, sunt mari sanse sa se creeze o atmosfera tensionata la sfarsitul relatiei intre cei doi parteneri. desi compania la care lucrez nu interzice asta intr-un contract, e cumva o lege nescrisa pe care, desigur, multi nu o aplica. Am doi colegi, care sunt impreuna de vreo 3 ani. Forbidden relationship si teoretic nu stie nimeni, practic stiu toti. Forbidden nu ca nu i-ar lasa bossul, cat ca sunt casatoriti. Amandoi. Separat.
Comentariu beton!21
Categoric nu. Chiar daca azi nu exista relatii de subordonare si nu lucrezi cu X , nu se stie niciodata. Eu am fost in situatia in care un coleg care imi facuse niscaiva avansuri la un moment dat , mi-a ajuns sef direct dupa cativa ani. Cum avansurile ii fusesera taiate scurt si existau niscaiva resentimente, situatia a fost cam verde si eventually el a plecat acasa (cu tam tam pe la HR , foarte neplacut, era si destul de high level toata povestea). Sa nu mai spun de ideea si mai proasta – amestecarea clientilor in tarasenia cu iubirea. Si daca nu merge, ce faci?
Am petrecut in anii mei corporatisti 10-14 ore zilnic la munca dar ziua are 24 de ore (iar cand ai 20-30 de ani traiesti si fara 8 ore de somn daca te arde 🙂 ). Iar cand e sa te gaseasca cine trebuie te gaseste oricum (eu mi-am cunoscut sotul – la 35 de ani, ce-i drept – la mine in bucatarie ; dupa ani de iesit in oras, pantofi, rochii, parfumuri, chestii …. purtam blugi vechi si un tricou si miroseam a mancare ca gateam si tot m-a gasit …just saying).
Dar cred ca depinde cat de important e pentru fiecare jobul respectiv. Pentru mine cariera a fost foarte importanta – nu numai pentru ca am muncit din greu pentru fiecare pas inainte dar si pentru ca platea facturile, ratele la banca samd.
P.S. nu sunt mai catolica decat papa. am avut o poveste cu un coleg care avea pozitie similara cu a mea, pe alte tari insa, nu ne incurcam … n-a avut nici un impact negativ (dimpotriva, as zice ca a fost benefic pentru companie ca eram intr-o concurenta acerba pe depasiri de targete … games people play…) dar cu mintea de pe urma pot vedea cateva scenarii in care putea iesi urat.
As zice ca NU ESTE OK sa decizi in privinta acestui aspect. Eventual poti sanctiona comportamentul celor 2, daca acesta incalca etica din companie.
La un fost loc de munca o tipa slaba profesional a ajuns mare sefa a departamentului din care face parte pentru ca s-a combinat cu tipul care coordona toata directia. Tipa era puternic orientata sa isi satisfaca interesele materiale. Dupa ce a terminat-o cu respectivul cand a fost detasat intr-o tara estica, s-a combinat cu multi sefi de departamente si isi facuse o reputatie destul de proasta.
Totusi, exista si multe exemple pozitive, eu si multi fost colegi ne-am cunoscut actualele sotii pe unde am lucart, si suntem toti bine si fericiti.
Parerea mea este ca daca nu poti reglementa acest aspect, daca oamenii se aprind si se vad in afara orelor de program nu poti controla ce fac.
Nu, categoric nu!
În 2003 lucram la o firmă, eu i-am luat interviul și l-am angajat pe cel care avea să-mi devină după o vreme iubit.
A fost mișto cât n-au aflat colegii, apoi s-a dus parcă din farmecul relației, o dată că a trebuit să luptăm cu prejudecățile, apoi, că lucram împreună, și parcă…ne vedeam prea mult! Și asta nu a fost ok.
Într-un final, el și-a găsit iubirea în brațele unei alte fete, care i-a devenit soție, iar eu l-am cunoscut pe fostul soț. ?
Iar după câteva luni, ne-am dat demisia și, ca să vezi chestie, ne-am angajat amândoi, fără să știm unul de altul, la aceeași companie! El a plecat, că-i făcea mândra scandal, eu am lucrat acolo aproape opt ani.
Această a doua firmă sprijină și încurajează relațiile între angajați. Aveam patru cupluri la muncă, cupluri cu acte în regulă, cățel, purcel, casă, mașină și copii, tot dichisul. Chiar și patronul ieșea cu secretara, pentru exemplificare! ?
La un moment dat, șeful se gândea să facă în show-room o grădiniță, că la cât timp petreceau părinții la firmă,parcă ar fi fost mai comod să fim acolo cu tot neamul.
Au fost, într-adevăr, și situații nasoale, din acelea cu soți prinși în offsaid, și țin minte că n-a ajutat deloc în procesul de producție.
Sunt de acord ca nu e o optiune geniala.. ma combin cu o colega, ne certam si dupa aia na, tot colegi zambitori sa ramanem.
Dar nu as semna niciodata un contract care sa imi interzica asa ceva (plm, 1984 reloaded).
Cred ca daca o firma e atat de firava incat sa se duca in p**a din cauza ca s-au certat doi, atunci chiar merita sa se duca in p**a.
Comentariu beton!11
Nu sunt de acord cu nepotismele la work, cu relatii intre sefi si subalterni, dar in rest daca angajatorul incearca sa isi bage nasul nu e altceva decat tendinta de a transforma oamenii in sclavi moderni. Probleme sunt peste tot, relatii care functioneaza si care nu functioneaza la munca, a mea a functionat, dar sa permiti unui angajator sa se bage in relatia ta personala, este putin cam mult.
Apropo de sclavi, poate o sa-ti placa asta:
http://www.yegor256.com/2015/10/06/how-to-be-good-office-slave.html
Și din experiența anilor de muncă:
– în stagiatură: cred ca erau în firmă vreo 3-4 cupluri (căsătoriți sau nu), vârste diferite. Totul era ok ca muncă. Chiar dacă se mai ciondăneau, nu afectau mediul de lucru.
– la un alt loc de muncă: doi colegi au devenit amanți (el însurat, ea liberă). A mers relația ceva timp până n-a mai mers și gata. Fata cam împrumutase ceva din șefia lui, dar n-o lua nimeni în seamă… Tot aici, directorul general își mai angaja câte o amantă. Se integra în colectiv, toti ne vedeam de treabă. Când se termina povestea de amor, fata pleca și noi știam asta 🙂
– cel actual: A și B, cuplu, au înființat firma. Au fost împreuna vreo 4 ani până când A (el) s-a încurcat cu o angajată (C). Dramă, tristețe, viața și firma au mers înainte.
B și-a găsit și ea perechea (D), tot în firmă. B și D s-au căsătorit anul trecut. A și C se căsătoresc în vară. Vor fi cununați de B+D 🙂 🙂
În toți acești ani, firma a prosperat.
Comentariu beton!21
Foarte tare combinația, A și C să fie cununați de B și D. Oameni cu coloană vertebrală. Respect astfel de oameni care nu se iau la omor după ce termină o relație.
Comentariu beton!16
Nici eu nu sunt de acord ca ca un angajator să pună astfel de condiții. Călcâiele ni se pot aprinde oricum și mă îndoiesc că o interdicție de genul ar putea opri fluturii din stomac – vezi ce romantică sunt azi? 😛 Eventual ar face relația mai palpitantă, deh, chestiile interzise sunt mai savuroase.
Dacă aș fi angajator și între cei doi ar apărea un conflict, nu casnic, ci unul care ar afecta bunul mers al producției, l-as trata ca pe orice alt conflict de muncă. Ce fac cei doi după ce fluturii s-au transformat în molii, ține strict de personalitatea lor și felul în care știu să-și gestioneze pierderile. Dacă lucrurile ar escalada în același sens al unor eventuale pagube la locul de muncă, le-aș da un termen – oamenii au nevoie de limite – eventual i-aș trimite să discute cu un terapeut. Dacă vreunul din ei ar simți nevoia să-și spele rufele în public, gen mailuri denigratoare despre fostul/ fosta către ceilalți angajați/ filmulețe compromițătoare, etc l-aș lua în vizor și l-aș observa, cu mare atenție, o vreme. Bine, cum eu cred în beneficiile terapiei, într-o primă fază, tot acolo l-aș trimite. Apoi aș vedea eu.
Da, cunosc un astfel de caz, doar că a fost mult mai complicat, iar povestea s-a terminat cât se poate de prost. Eh, doar în basme se termină bine și nici acolo nu e sigur că nimeni nu suflă o vorbă după faza cu au trăit până la adânci bătrâneți, bla, bla 🙂
Nu stiu daca a ajuns stirea si la noi, dar daca tot iubim femeia ( si nu doar pe 8 martie), hai sa nu o mai obligam sa poarte tinuta office, ca asa i s-a sculat sefului al mare din companie. Asta se intampla zilele astea la englezi, obligatoriu toc, fusta si taior.
In ceea ce priveste relatia la locul de munca, mai, atata vreme cat se iubesc, cine sunt eu sa pun gard cerului??
Nu te ca.ci lângă casă că pute urât…
Din bătrâni auzită.
Băi, eu înțeleg asta cu îndrăgosteala la muncă. Ceea ce nu înțeleg este cum dracu’ poți lucra cu soțul/iubitul în același loc. Și mai ales de ce aș vrea să fim împreună 100% din timp.
Pe de alta parte, teoretic, toate companiile pe la care am lucrat nu erau de acord cu așa ceva. Practic, nu ai cum să oprești fenomenul ăsta numit iubire și nici să obligi ca unul dintre parteneri să-și dea demisia. Îi poti separa însă invocand conflinctul de interese, dar demisie never.
Comentariu beton!12
@Elena P daca lucrez impreuna cu el nu inseamna ca petrecem tot timpul impreuna. La munca fiecare isi face treaba lui si colaboram asa cum facem si cu ceilalti colegi.
Dar mie imi place sa-l vad pe barbatul pe care il iubesc in orice situatie, imi place sa-l vad cum face lucrurile, cum vorbeste cu oamenii, cum munceste si cum gandeste nu doar acasa sau intre prieteni. Imi place sa-l cunosc ca sa pot tine cont de dorintele lui si sa ii respect stilul. Si imi doresc ca si el sa ma cunoasca pe mine la fel.
Si imi place de mor sa mergem impreuna la munca si sa ne intoarcem seara povestind fiecare ce fel de zi a avut.
Si sa mancam intotdeauna impreuna de pranz…..
Deh, eu ti-am zis ca am fost programata „gresit”! :))
Comentariu beton!19
@Anouk, misto replica ta. Nu ai fost programata „gresit”, ci doar diferit față de mine.
Contrariile se atrag, right? ?
@Elena P
right!
Si uite asa „viata personala” dispare devorata de „viata profesionala” ca doar putem sa facem tot ce spui tu la birou, sa luam si masa impreuna, sa iesim si la o plimbare…de ce naiba sa ne mai trebuiasca timp personal ? Nu m-amr mira sa apara prin firme si camera special(gen celor din penitenciare) unde angajatii, casatoriti, sa procreeze!~ :)))
Uite de asta multi angajatori accepta astfel de relatii, epntru ca le convine, oamenii aflati in astfel de relatii petrec mai mult timp la locul de munca decat acasa, si nici nu isi doresc sa plece mai repede pentru ca iubi e langa ei…si nu e nimeni acasa care sa ii cicaleasca cu sms-uri de genul „Nu mai pleci si tu o data de la birou?” Te-ai luat cu munca sau cu mine?” ;))))
Comentariu beton!14
Eu cred ca te inseli in privinta asta, oamenii care stau mai mult decat trebuie la lucru din proprie initiativa, o fac doar din doua motive:
1. bani si 2. din placere.
Cum cei de la punctul 2 sunt cam raritati, nu cred ca prea are de a face cu unde lucreaza iubi.
prietene @MuciFICATorU, dupa ani si ani de multinationale iti spun cu mana pe inima ca nu ma insel.
In timp ce iti scriu mai ridic privirea si scurt iti pot da un exemplu…amandoi stau la munca, unul dupa altul, ca au sau nu treaba…cel ce nu are isi cauta si gaseste, iar firma prospera!
Cei care stau pentru bani sunt exact cei ce nu vor sa stea dar nu au ce face…cei ce stau de buna voie nu cer bani, pentru ca spera la afirmare…si exemplele pot continua…
@Alex noi avem sansa (asa am ales amandoi) sa avem firma noastra si sa lucram doar in proiectele pe care ni le dorim.
In cazul asta muncim si pentru bani si din placerea de a face lucrurile bine.
Si dupa ce terminam un proiect la care muncim circa 12 ore zilnic timp de vreo 2 ani, ne luam pauza si plecam in concediu sau doar stam acasa.
Stiu ca poate nu au multi ocazia sa faca ce vor, dar eu cred ca le pot imbina pe toate asa incat sa ma bucur de tot ce am si ce fac.
Nu am nici cea mai mica problema cu cei care isi doresc altceva.
@Anouk draga, noi discutam aici de relatii in companiile in care suntem angajati, nu in firmele ce le detinem…ceea ce spui tu nu are legatura cu subiectul. 😉
@Alex Singura diferenta intre mine si un angajat de multinationala este felul in care sunt platita. In rest munca si conditiile sunt aceleasi. Deci…..
hmmm acum cateva luni il iubeai..si peste cateva luni iubesti dragutu din adolescenta, dar tu te intelegi pe tine?!?
Dacă nu aș lucra în acelaș loc cu soțul probabil nu aș înțelege nici eu. De ce nu aș vrea să fiu împreună 100% din timp cu bărbatul pe care eu l-am ales și pe care îl iubesc? La muncă nu mă prefac că sunt altcineva încât să mă dea el de gol când e în preajma mea, nu am nimic de ascuns. E fiecare cu treaba lui, suntem colegi și ne comportăm ca atare, nu ne reproșăm că unul a făcut treaba mai bine ca celălalt, nu există competiție pentru că fiecare își cunoaște potențialul, ne respectăm spațiul personal și nu ne băgăm unul în treaba altuia doar când munca o cere. Mai las câteva aspecte pro mai jos:
– nu vor exista discuții: iubi ia tu pâine și lapte când vi că ieși mai repede de la lucru. Alo, iubi, vezi că nu mai pot trece să iau lapte și pâine că a intervenit un meeting și ajung târziu.
– după program nu va mai exista întrebarea ”și, ce ai făcut azi la serviciu?” doar ca să deschizi o conversație și mai apoi să te plictisești că nu înțelegi nimic. E o plăcere să stai de vorbă la o cafea cu partenerul când ști toate detaliile și toți oamenii din firmă și nu se mai plictisește nimeni.
– dacă vrei să vorbești cu partenerul în timpul programului vorbești, dacă nu ai timp nu vorbești și punct. Nu se supără nimeni că ”iubi, nu mi-ai răspuns la whatsapp-ul de acum 2 ore să îmi zici dacă ți-a plăcut cafeaua și oole de azidimineață”.
– Dacă am timp și chef să gătesc, fac curat, bag la spălat whatever după program o fac, dacă nu, nu. Nu vor exista reproșuri sau apropo-uri că am avut o zi ușoară la birou deci puteam face și treburi casnice. Lucrăm în acelaș loc, se cunoaște cât de epuizant e.
– putem fi doar colegi sau doi străini la locul de muncă și să revenim la viața de cuplu după program.
– învățăm unul de la celălalt.
– economie la combustibil.
După 9 ore de lucrat împreună putem alege ce să facem, eu de exemplu pot pleca la shopping dacă vreau, el la bere. Dar alegem să ne odihnim și să ne pretrecem timpul tot împreună.
@Roxi, pentru ca sunt altfel decat tine nu inseamnă ca trebuie sa-mi insiruiesti „n” exemple pro. Pentru ca tot ce ai notat tu acolo eu oricum fac fara a lucra impreuna cu sotul/iubitul. Fac ce vreau si mai ales cand vreau. Daca sunt obosita si tu ca barbat nu ma intelegi, din simplul motiv ca nu lucrezi cu mine, atunci : drum bun!
@Elena, vorbeam la modul general cu exemplele pro, nu mă refeream strict la tine mai ales la faza cu pâinea și laptele, ar fi culmea :)) DAR chestiile astea se întâmplă la 80% din cupluri: să se sune sau trimită whatsapp-uri toată ziua parcă din obligație, să se mintă că sunt la meeting când de fapt sunt prin alte locuri, să își povestească unul altuia detalii de la locul de muncă până se plictisesc etc.
Dacă se delimitează viața personală de cea profesională un cuplu lucrând în același loc funcționează foarte bine.
@Roxi, nu e vorba de ce mint altii. Pe bune? Încrederea nu vine din supraveghere 100%. Că aia e puscarie nu viata de cuplu. Increderea vine din intelegerea nevoilor lui, a dorintelor si a faptului ca accepti ca cel de langa tine e diferit.
Suntem disperati sa avem monopolul asupra unei persoane de parca la atat s-ar rezuma viata asta. Si-ti mai spun ceva: pe noi nu ne desparte adulterul in sine ci obsesia fidelitatii. Bai, turbam efectiv daca se culca cu alta femeie/barbat. Daca am intelege ca ala de langa noi, pe care juram ca-l iubim, are alta nevoie decat noi, atunci am fi mult mai fericiti.
Mare adevar mai @ElenaP…daca ne luam asta nu inseamna ca nevoile noastre se vor rezuma doar la „noi” pana la adanci batraneti.
Cat inca mai urla hormon-ul in noi si nasul mustaceste dupa feromoni nimic nu o sa ne opreasca de la „preacurvie” – doar frica „ca o sa le placa” ii opreste pe multi sa nu muste din „fructul interzis”.
Eu Iubesc sa „imi placa”, si musc toate „fructele”, ca sunt pere, ca sunt mere, ca sunt pepeni sau cirese… 😛 🙂
@Alex, :))))). Sa-nteleg ca-ti plac fructele, ha?
Adevar nu cred ca am zis, decat in ceea ce ma priveste pe mine. Suntem diferiti asta e clar. Uita-te la comentariile de azi.
@Elena P si ce-mi mai place sa le arat cat de mult imi plac! 🙂
Pai nu sunt ele sanatoase si recomandate a fi consummate zilnic ? 😛
Bine, sa fim realisti, zilnic nu prea pot…ca nu gasesc atatea fructe care sa se „lase consumate”….sau poate nu stiu eu ce sa fac… 😛
Mihai, iti dai seama ca daca s-ar aplica politica „fara relatii la munca” s-ar desfiinta TAROM-ul si TVR-ul? Zic si eu :DDDD
Comentariu beton!17
Ba, chiar s-ar putea dizolva și parlamentul 🙂
Comentariu beton!12
@Laura G., în codițiile astea, nu am mai avea nicio instituție bugetară ?????
Citeşte ce am comentat eu mai devreme ?
@diabolic, da, dar eu numai pe parlament am boală! 🙂 🙂 🙂
După o anumită vârstă ar trebui să îți pui întrebarea dacă chiar se merită să te complici.Asta în cazul în care ai o stabilitate pe plan familial,nevasta faină și devreme acasă, copil etc.Eu mai aveam obiceiul să atentez la diferite colege cu potențial. Urmările pot fi diferite:una dintre ele făcuse rost de numărul de telefon al fostei soții și suna noaptea cu număr ascuns fără să vorbească nimic,pînâ am aflat cine era,cu alta căsătorită ne-am văzut,ne-am plăcut pac pac am rămas amici.Pe alta cu ceva probleme grave la mansarda ,la un drinkbuilding ,am rugat-o elegant sa se imbrace si sa mearga in camera sa se odihneasca.În general nu mă bag la soțiile și iubitele prietenilor mei.Deși aluzii am primit o grămadă. Mi se pare ceva josnic.
Dacă patronul îmi bagă o hârtie sub nas prin care mă obligă să nu mă joc cu colegele,eu îl trimit direct în origini.Așa cum majoritatea patronilor sau sefilor nu au nici o problemă, să facă avansuri sau propuneri cu conotații sexuale,sau chiar amenințări de genul dacă nu facem neaca neaca,zbori(cunosc destule cazuri)de ce îmi impui mie?Că o știu de la bunicu că dacă cățea nu ridică coada, cățelul nu poate să o fericească.
Pe actuala Doamnă am cunoscut-o la muncă. Lucram impreuna în clubul unui prieten. Amândoi oameni bun la toate.Cu mulți ani în spate in ceea ce înseamnă restaurante, baruri și cluburi. Doamna a fost administrator la 2 restaurante in Spania ,eu ceva ani prin baruri.Ne-am cuplat pe sestache, fără să știe nimeni(eu single ,ea la finalul unei relații) și am făcut să zbârnâie afacerea amicului.Care oricum era total pe lîngă, avea doar bani.În timpul programului eram colegi.Punct.La finalul sezonului ne-am făcut bagajele și am venit în Spania.
Anul asta avem în plan să ne deschidem un bar si sa muncim împreună.
Dacă ști să faci diferența dintre muncă și viața personală ,nu văd care e problema.
Eu as mai avea o intrebare: daca in contract scrie ca nu e voie, si se intampla, cum decurg lucrurile mai departe? Le desfaci celor doi (trei sau mai multi, depinde?) contractul de munca? Sta chestia asta in picioare la ITM sau judecatorie? Daca angajatorul e dat in judecata, ce trebuie sa faca? Ma rog, au trecut ceva ani de cand n-am mai fost in postura de angajator, dar, din cate stiu, e al dracu’ de greu sa dai afara un om. Iar pe motive de genul asta mi se pare si mai greu. La fel ca si in treaba cu copilul. Ok, scrie acolo sa nu faci copil timp de x ani. Si daca faci? Exista temei legal sa ti se desfaca contractul de munca? Poti contesta si castiga? Poate ma lamureste cineva mai in tema cu chestiile astea.
Teoretic nu mi se părea ok, practic am trecut și eu de acestă baricadă când m-am cuplat cu colegul de la muncă (actualul soț). Firma nu interzicea relațiile decât în cazul în care unul era în poziția de manager al celuilalt.
Am și exemple de colegi a căror relație nu a mers și s-a lăsat cu mini bârfe sau răzbunări, dar oricum nu putem generaliza. Este, până la urmă, o chestiune de noroc ca în oricare altă relație.
Eu nu as vrea vreodata sa lucrez cu persoana iubita dintr-un motiv foarte simplu: nu as putea sa ma port 100% neutru, anulandu-mi sentimentele si trairile de moment timp de 8-9 ore pe zi, asa cum ar fi profesionist, de altfel. Mi s-ar parea la fel de inoportun si de urat atat sa ne sarutam pe holuri cat si sa ne certam pe-acolo, in functie de ce simtim in ziua cu pricina. Nu pot sa ma ciondranesc cu el tot drumul pana la serviciu dintr-un motiv sau altul si sa ma pun pe hold cand intru pe poarta firmei si sa ma port ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic pana plecam si sa ne reactivam atunci de unde am ramas. La fel am zile in care sunt mai iubareata si, la fel, nu ar fi potrivit sa ma manifest la locul de munca.
Asa ca mai bine fiecare in treaba lui si ne exprimam trairile pozitive si negative in afara locului de munca.
Exemplu real:
Coleg de echipa combinat cu o colega(A) dintr-o echipa cu care colaboram direct…colega prietena foarte buna cu o alta colega(B) din echipa ei…colega B pentru rezultate „exceptionale” ajunge manager intr-o alta echipa cu care colaboreaza strans ambele echipe.
Rezultat ? = colegul de echipa e cu sapte pasi inaintea noastra la afla informatii sensibile, decizii de management, posibilitati de promovare, etc.
E normal sa se permita astfel de relatii la munca? Evident Nu! Vor exista animozitati, discutii, nervi, etc ? Evident Da!
Si eu mi-am cunoscut sotia in firma in care lucram impreuna, dar dupa cateva luni drumurile noastre profesionale s-au despartit, si nu pentru ca firma impunea astfel de restrictii ci pentru ca asa e normal.
Si sa mai adaug ceva…ce ar face cineva in situatia in care Gigel nu stie ca esti combinat cu Gigica, e cu pata pus si intr-o discutie libera la tigara se manifesta prin urmatoarele : „Ba, ce buna e Gigica…ce i-asi mai face, si ce i-asi mai da, si cica X i-a dat prin baie, si Y prin parcare…si acum cativa ani…etc…”
Cam cati rezista la asa ceva ? :))))
A doua zi la muncă după ceartă:
El către colegi: Vă asigur că aceste strategii vor da rezultate excelente și de lungă durată.
Ea: Și mie mi-a promis înainte de prima noastră partidă că e excelent în pat și de lungă durată. A adormit imediat după primele 5 minute de poziția misionarului.
Ce să zic, nu cred că sunt foarte ok pentru companie aceste relații între angajați, dar dacă se întamplă, se întâmplă. Suntem oameni și avem sentimente.
Eu n-aș putea să interzic relațiile, dar aș interzice giugiulelile și alte intimități în timpul programului de muncă.
Hai sa-ti zic: familie cu doi copii, ea născută de curând (bebe 3 luni), el pleacă „sa se regăsească pe munte” tocmai cand ea avea mare nevoie ca el sa-i fie alături. Stii tu, depresie post-natala, recuperare dupa o sarcina grea, cezariana, chestii de…muieri (?), ar zice unii… Însă ea ascundea dureri, frici si zâmbea… De teama ca el o.sa.se sperie si va fugi. Acum erau patru! Boon… Nu da semn o săptămână, doar seara primea un mesaj-„sunt bine, te iubesc”. Atat. Însă semnele încep sa apara dupa venirea lui din călătoria spirituala:nimic din ce făcea ea nu era bine, orice motiv era bun pentru a întârzia venirea lângă familie, tipete, jigniri, paranoia din partea ei (părerea lui). Îmi amintesc trmurul mâinilor si al fiintei ei intr-o zi de vara, strângând hainutele prea mici ale bebelusului de patru luni, căzând pe parchetul rece al verii si implorându-l pe el sa ii spună daca este o alta femeie in viata lui, altfel, nu-si explica raceala, ignoranta, detasarea lui… Si cum el jura pe frageda fiinta din viata lor ca nu e alta, desi ochii exprimau regret, implorau iertare … Dupa doua luni de chin, căutări, ea îl pune la zid, astfel ca el, constient in ultimul ceas de cat e de penibil, recunoaște că este…îndrăgostit de o colega de la vreo 600 km distanta de casa, „relatie” inceputa intr-o excursie de aia, cu firma, prin Spania si fructificata in doua luni, timp in care el a plecat din firma.Ea, soata, lupta, nu-i vine sa arunce douăzeci de ani de relatie pentru o aventura. El nu, ca rămâne cu amanta. Buuun. Sătulă si umilita, ea îl trimite pe crai la amanta. Sa-si trăiască ce are de trăit cu ea si, daca el considera ca are viitor cu ea, sa rămână acolo. A, am zis ca amanta era cu…10 ani mai mica? Nop. Zis si facut. Cat a rezistat craiul fara ea si fara familie? Hm, fix de vineri (pe la 22 a ajuns la ea, a avut mult de condus) pana sâmbătă, a doua zi, ora 13.30! Timp in care amanta încerca sa îl convingă cat de minunata va fi viata lor… Dar el nu se gândea decât la ce viata minunata are acasă si cat de bou este ! Parol, cuvintele lui! Si s-a întors. Însă, ea, femeia care a crezut ca o iubire ca a lor e for life si care i-a dedicat „lifeul” lui, începuse deja sa renunțe la el. Începuse deja sa se dezbrace de el, să se uite la ea si i-a intrat o noua expresie in vocabular: Fuck it! Acum, sunt impreuna. El e acasă, dedicat , umil, însă ea STIE ca totul e zdruncinat! Ea stie ca nimic nu va mai fi la fel si are doua variante:
1. Continua sa dezbrace de el pana cand va fi doar ea, goală si capabila sa meargă mai departe.
2. Lupta, alături de el de data aceasta, pentru a pune baza unei noi relații. Mai mature, mai implicate, mai precaute.
Si, acum, te întreb,: cine pe cine a părăsit, cine a plecat, cine a mers mai departe? Cine e prostul /proasta, cine e curva, cine suferă?
Ca amanta e inca in firma, firma toata, pana la CEO, cunoaște „relatia”, doar el, om cu bune rezultate, a plecat…
Sunt de acord cu interdictia. De ce? Pentru ca am vazut ce se intampla atunci cand nu se respecta. Personal, nu am ajuns niciodata la extrema respectiva, dar la noi in birou era cam asa:
Seful cel mare era casatorit cu D (la randul ei sefutz mai mic). In trecut, D avusese o relatie cu A (si el sefutz), care ulterior s-a insurat cu cineva din afara firmei si a intrat di intr-o relatie extra-conjugala cu G, din firma.
La randul lor, alti doi colegi – L si R – erau impreuna. La un moment dat s-au despartit cu tunete si fulgere. La fel A si G – si cam in aceeasi perioada.
Acum, G era confidenta apropiata a lui L. Cand a auzit ca L s-a despartit de R, G a trecut peste prietenii si alte tampenii si s-a cuplat cu R, caruia i-a facut si un copil. S-au casatorit.
Nu va puteti imagina cate priviri, cate intepaturi de toate tipurile si tensiuni erau in firma :))) Plus ca toata lumea, absolut toata stia telenovela si o urmarea ca pe Tanar si Nelinistit.
Eu, din fericire, nu am ajuns atat de departe, desi ma toot tachinam cu un coleg de birou (fost coleg de facultate). Intentionam sa plec din firma daca ajungem la mai mult de atat, dar intre timp am cunoscut pe altcineva (un om mult mai matur si mai putin inclinat sa piarda timpul cu intrigi si tachinari ca-n liceu) si mi-a trecut. Asta nu inainte de ceva tensiuni si observatii complet nelalocul lor din partea colegului (cu care nu avusesem NIMIC de natura sexuala).
La final, am plecat din firma si am depasit cu succes momentul :)) Oricum, best este sa NU fie nimic de genul la munca.
depinde despre ce nivel de colegialitate vorbim. in corporatia in care lucrez (intr-o singura cladire suntem 1000 angajati) sunt cupluri cu acte sau fara. nimic de zis, oamenii au o atitudine super profi, plus ca rar se intampla ca ambii parteneri sa lucreze in acelasi dep, de regula sunt dep diferite. si ma refer aici doar la oamenii care lucreaza pe functii de executie. cand ajungem la functiile de conducere te apuca scarba si voma. si-au facut „la familia” si se pun pe posturi de conducere prin rotatie intre ei, infiinteaza posturi noi pentru ei si pentru ca toate pidzulicile ajung sa aiba coaiele sefului(prin diverse metode) si invers, au creat o delimitare cat de poate de clara intre relatiile lor si functiile detinute si restul. ei sunt cu ei si relatiile lor. doamne fereste sa se scoata un post liber , sa se organizeze concurs, te duci bou si vii vaca pentru ca postul este deja luat dar primesti felicitari pentru curajul de a te baga in familia lor si apoi intepenesti in aceiasi pozitie sau iti dai demisia.
dc exista bun simt se poate sa ai partener la job insa in momentul in care firma permite o astfel de mizerie prea putin mai conteaza dc e ok sau nu.
in plus, trebuie sa ai discernament, indiferent daca esti femeie sau barbat: decat umbra partenerului sau sustinatorul acestuia, mai bine te dezvolti in alta parte si decat sa te lupti sa mentii aparentele la job, lupti pentru relatia ta in particular.
Băh, iubirea nu alege! Așa că-și cam bagă cucu-n ea lege (morală sau de care-o fi). Ăia care interzic, interzic d-a lelea. Nu caută nimeni să i se-ntâmple, nu decide nimeni s-o pățească în locul cutare sau cutare. Adică ești capabil să renunți la un bun profesionist fiindcă s-a-ndrăgostit și-i faci și procese de intenție că-n caz de ruptură nu mai dă randament? muoahahaha! Dacă-l părășeste nevasta dă randament fiindcă pe ea a cunoscut-o la o nuntă?
Eu cred că Mihai,bandit si baiat destept de felul lui,că de aia comentez doar pe blogul lui,deși citesc vreo 20 ,a ridicat la fileu un subiect delicat,gen ce ne face si de ce pe noi muritorii de rând ,să călcam strămb .Asta cu relațiile la muncă e un pretext elegant și subtil.
Babaiatule, alt nume nu ai gasit si tu pt ala de la vanzari? :))))
El si ea, colegi de muncă. El mai mare, ea mai „experimentată”. El „ăăăă”, ea fâșneață. El in limbă după ea mereu, ea „cu lesa”. Colegii râd la greu de „lugulugu” pe la colțurile multinaționalei. El munca canci(caco intenționată), ea isi vede de-ale ei. Dureaza vreo 3 ani, cu impacari si despartiri, plans pe la usi si pe la munca. Intr-un final ea ii zice „pa pa” de tot și el rămâne „siderat”. Devine mai imprăștiat ca inainte. Șefii ii atrag atentia „să se adune”, dar așa e el de la natură…cum vede o @&%€#*ă, cum devine „mai imprăștiat”. Dar na, noroc are de colegi „adunați”, că altfel zbura demult. Așadar, dragostea la servici afecteaza grav randamentul.
1. relatia intima dintre un sef si un subordonat trebuie sanctionata cu desfacerea automata a contractului de munca, pentru ca e abuz sexual, unul s-a folosit de pozitia de forta sa abuzeze sexual un subordonat.
chiar daca exista si exceptii e mult mai intelept sa sacrifici oamenii aia, pentru ca statisticile spun ca 99% din relatiile intime intre sefi si subordonati sint abuzuri sexuale.
2. daca nu e o relatie dintre sef si subordonat atunci absolut nimeni, dar absolut nimeni, nu are voie sa-mi prescrie viata intima, ca e sex, ca e relatie, ca e prietenie. viata mea privata, intima, relatiile mele personale, ma privesc in exclusivitate pe mine.
„cartea” zice nu, dar se intampla
Eu sunt pro. Am trecut prin asa ceva si am si cunoscut destule persoane care au avut sau au relatii de genul. Daca esti OM, totul decurge normal si din partea angajatorului si din partea angajatilor. De exemplu, pe vasele de croaziera aproape toti ajung sa se combine intre ei, unii au familii si pleaca impreuna la contracte etc Acelasi lucru am experimentat si pe uscat in Statele Unite si nu mi-a interzis nimeni prin contract sa nu ma „indragostesc” sau sa nu-mi fac familie cu o colega. Totusi,clar exista riscul ca dand peste un nebun/nebuna sa tragi si compania in jos.
Nu, categoric nu. 1. Nu ajuta relatia respectivilor (ajung sa se vada prea des deci relatia e sortita esecului de la bun inceput). 2. Productivitatea lot scade simtitor ( ca pe la inceputul relatiei o sa tot isi ia pauze de „cafea”). 3. Principiul de baza „nu te caci unde mananci” – in traducere – daca Geo a fost cu Ioana 3 ani si apoi a parasit-o pentru Getuta de la conta… Well, cineva va trebui sa paraseasca nava, daca are vreun gram de demnitate.
eu cu seful meu am o relatie foarte homofoba . el ma fute la cap si pe mine ma doare in pwla . avem o relatie de munca perfecta !!
Absolut NU. Mai lipsește să îl/o visezi pe el/ea și noapte de noapte după aia. Ce dracu’, omul a luptat pentru ideea lui de libertate dintotdeauna, nu?
Io am tendinta sa nu ma intereseze oamenii din aceeasi meserie si sa prefer aceleasi hobby uri de timp liber cu omul. Dar ok sa zicem ca se intampla. Parerea mea este ca pe angajator nu are de ce sa il futa grija. Are monopol pe skill ul tau profesional nu pe deciziile tale personale. A, daca angajatul nu se poate concentra sa isi faca treaba cum trebuie si/sau face scandal monstru, il zbori, fiindca nu vrei un astfel de angajat in the first place, relatie sau nu. Cat despre porumbeii interzisi, relatiile in secret sunt distractive. Io am avut din astea din liceu pana dupa facultati. Dar zici bine, narcisistii fara simtul penibilului din ziua de azi nu rezista sa nu si puna in a relationship si feeling blessed pa Facebook.
Asociatul care avea și soția șefa departamentului de contabilitate a anunțat-o și pe ea și pe restul, ca el o iubește pe „ea”. Cea mai bună și cu cele mai mari rezultate, de la vânzări. Doar o iubește. Băi și al dracului a iubit-o atât de platonic, încât era o distracție maximă sa îl privești pe camere cum alerga după „ea” prin firmă ca un cățel în călduri. Degeaba i-a spus nevasta, colegii, eu și prietenii. El a decretat ca totul este ingenuu, pur, cast și ca nici unul dintre noi nu a trăit asa ceva și nu înțelegem prietenia lor pură. Eram ca într-o piesă de Kafka : eu nu vroiam sa pierd un angajat foarte bun, tâmpitul îmi explica cu argumentele unui adolescent de 14 ani, ce este aia dragoste. Atunci am văzut cu ochii mei că ceea ce se numește criza de la 40 de ani la bărbați, chiar există. Pana la urmă a trebuit sa o dau afară pe „ea”, cu toate ca dacă puteam, renunțam la tâmpit (asociatul). Dobitocul a rămas în final și fără nevastă și fără muză. Ideea este ca relațiile la locul de muncă, felul în care evoluează și la ceea ce se ajunge în final, toate astea depind în fooooarte mare măsură, de calitatea umană a celor doi; de gradul lor de maturitate, de cât de egoiști sunt, de cât de mult sau puțin ii doare în cur de cei din jur și mai ales de câtă minte au. Unii sunt de bun simț, alții sunt pur și simplu idioți.
Soțul meu a fost inselat pe mine cu prietenul meu și am fost aproape l-am pierdut până am fost capabil de a contacta ubeji Baba mare ajutor, El a fost un mare ajutor, el a salvat căsnicia mea de rușinea și jena, a restaurat căsnicia mea la fel ca el promis, soțul meu nu mai ieftin pe mine, care vrea să salveze relația lui / ei sau au nici un fel de probleme, care are nevoie de soluții, ar trebui să-l contacteze pe e-mail; [email protected]