Îmi doresc din suflet să-l cunosc pe geniul creativ care s-a ocupat de spoturile publicitare ale ăstora de la biscuiţii Croco. Zău, aş vrea să-i străng mâna şi să mă înclin în faţa imaginaţiei lui debordante. Abia după aceea mi-ar plăcea să-l oblig să se uite o noapte întreagă la cele două „capodopere” devastatoare pe care le-a adus la lumina zilei.

Serios, v-am mai spus, sunt un fan al advertising-ului video şi urmăresc reclamele din pauzele publicitare. Aşadar, nu aveam cum să le ratez. Să începem cu prima:

Cum mă-sa mare ar putea să pară măcar tangentă cu realitatea chestia asta? Mă, nene creativule, pot să pun pariu că ai fost căndva campion zonal la şah, dar pe un stadion ai călcat măcar o dată în viaţa ta? Sau, uite sunt înţelegător, la televizor te-ai uitat vreodată la ăia 22 de golani care aleargă după o minge? Ai avut măcar în treacăt de-a face cu fotbalul, în afară de şuturile în cur pe care ţi le luai de la băieţii din echipa şcolii? Lasă-mă să mă îndoiesc amarnic.

Deci cum? Penaly decisiv in minutul 90 şi portarul moare de fericire că i-a adus unul nişte pârliţi de biscuiţi? Trecem peste tensiunea inerentă unui astfel de moment, în care nimănui nu-i arde de grisinele tale şi peste faptul că ăla nu a fost fault niciodată (arbitrul să fi fost „blat” şi tot nu avea cum să fluiere), voiam să te întreb altceva: matale ai idee cam ce contracte sunt în fotbal? Cam pe ce „caşcaval” joacă băieţii ăia ca să le mai pese de cranţănelele tale? Şi nu mă lua cu „la ligile inferioare nu se joacă pe bani mulţi”, că meciul din clip este în nocturnă, da? L-ai văzut tu pe Mutu vreodată mâncând „Croco”? Or fi ei făcuţi din făină, dar nu din cea pe care obişnuieşte s-o prizeze.

Ca să nu te mai întreb cum ai reuşit să intri cu pungile de biscuiţi în stadion. Ai tu idee ca nu poţi nici măcar cu o punguliţă de seminţe? Ţi le aruncă bodigărzii de la porţi de nu te vezi. Bine, mai reuşeau băieţii din galerie să intre cu petarde şi fumigene, pe care şi le băgau în… hmm… fund. Să înţeleg că tot aşa ai reuşit şi tu cu pungile de Croco?

Până la urmă, dacă mă gândesc bine, cred că ar trebui să-ţi mulţumesc, ai reuşit să mă faci să mă simt mult mai tânar. Pentru că, brusc, m-am întors în timp cu spotul tău şi am avut nostalgia anilor de pe vremea lui „Nea Nicu şi sticla de un litru„. Eşti un adevărat Ana Aslan al creativilor, ce să mai povestim.

Mai voiam să-ţi spun două vorbe şi despre celălat spot. Tot la Croco. Nici cu ăsta nu te-ai orientat prea bine. Ştii de ce? Pute tot a tocilar care şi-a petrecut tinereţea în clubul de şah despre care ziceam.

Bă băiatule, să-ţi intre bine în cap, flăcăul din cea de-a doua ta „capodoperă” este un adolescent. Ştiu că n-o să-ti vină să crezi si s-ar putea să te şocheze informaţia asta, dar reţine ce-ţi spun acum: niciun puşti de pe lumea asta n-o să renunţe la o fată care se arată disponibilă pentru biscuiţii tăi căcăcioşi (mă rog, dacă nu cumva este un micuţ gheianu). În rest, niciunul! La vârsta aia aleargă hămesiţi toată ziua, avand în minte un singur ţel, scop sau deziderat: pizda! Numai asta visează, asta pictează, vorbă unui coleg de-ai tai ceva mai inspirat. Şi tu vii cu tâmpenia asta în care fata aia spune „sărută-mă” iar tânarul onanist se pişă pe ea pentru o pungă de sărăţele? Pe ce lume eşti? Cred că se tăvalesc pe jos de râs şi foştii tai adversari, şahiştii de la a unşpea B.

N-o să închei fără să-ţi spun din nou cât m-ai dezamagit şi că aştept să te revanşezi cu ceva nou. Uite, dacă n-ai idei, îţi dau eu una beton. Ceva frumos, simplu, românesc. Şi spectaculos pe deasupra. O luaţi pe Mădălina Ghenea în rolul soţiei (ai nevoie de extra-buget, dar merită) şi un Gigel oarecare în rolul soţului. Tragi un cadru frumos cu el care caută disperat prin casă şi apoi dă drumul la o serie de înjurături, pentru că fă, futu-ţi morţii mă-tii, iar mi-ai mâncat toţi biscuiţii Croco? Dupa care se întoarce spre cameră, zâmbeşte tâmp şi spune: Croco, de douăzeci de ani împreună! Hai c-ar fi lovitură.

Cu plăcere.

mihai_vasilescu_madalina_ghenea

 

Foto by Flickr