Dacă tot suntem în perioada aia din an în care toți rememorează cum a fost în decembrie ’89, mă gândeam să vă spun cum s-a trăit revoluția la Vâlcea, locul unde nu se întâmplă nimic, niciodată. Serios, ăla e orașul unde poate fi demonstrat la modul concret că noțiunea de timp este relativă. Acolo nu trece.
Era o iarnă caldă, numai bună de golănit pe-afară. Pe 16, când a început treaba la Timișoara, o ardeam cu băieții prin oraș și ne plângeam că nu găsim o masă liberă pe nicăieri. La un moment dat s-au deschis larg ușile unei cârciumi mai cu ștaif din centru și-au început să se verse în stradă militari care-și strângeau centurile din fugă. După ce-am ajuns acasă, am aflat de la Europa Liberă și de ce. Săracu’ taică-meu, dacă ar fi știut că ascult așa ceva, mi-ar fi spart radioul în cap.
Pe 21, când a făcut Ceaușescu mitingul de la care i s-a tras, eram la meditație la Economie Politică. Nu râdeți, era materie obligatorie dacă voiai să dai la ASE. Când a început să-l huiduie lumea pe Nea Nicu, m-a trimis profa acasă urgent. Cred că era o vizionară sau ceva, pentru că exact când ieșeam pe ușă, a rostit solemn:
– Nu cred c-o să mai ai nevoie de materia asta.
A intuit la marele fix. N-am mai avut.
Pe 22, când au fugit ăia doi și-a intrat lumea în Televiziune, eram în fața blocului la povești și-un fotbal d-ăla de masă (habar n-aveți ce zic, nu?). Țin minte că-i rupeam pe toți cu bătaia (normal, era jocul meu), când a coborât unu’ din casă și a început să urle ca apucatu’:
– Băăă, a fugit Ceaușescu, hai în casă că se da la televizor!
Ne-am fi dus și dacă nu fugea Ceaușescu, numai ca să vedem minunea cu ochii noștri: program la tv în mijlocul zilei.
Pe scări ne-am intersectat cu un băiat din bloc. Un tip blând, genul ăla de fătălău cu ochii mereu umezi ca de căprioară rănită, care n-ar fi fost în stare să omoare o muscă și înjura cu „dă-te-ncolo”. Tac-su era securist. Din goană, cineva i-a zbierat fatalisto-premonitoriu:
– V-ați dat dracu’ și tu și tactu’, vă iau aștia gâtul!
Săracu’ a început să plângă. Evident, nu le-a luat nimeni nimic. Și el și tac-su erau printre cei mai cumsecade oameni din blocul ăla. Mai degrabă aș fi vrut să-i ia cineva gâtul lu’ boul ăla de la parter care nu era securist, dar ne confisca sau ne tăia mingile tot timpul. Da’ n-am avut noroc.
După-amiază am fost în centru, la județeana de partid. Doar era ditamai revoluția, nu trebuia să luptăm și noi cu regimul totalitar? Well, n-am prea luptat. Sau, mă rog, prea puțin. În sensul că s-au dus unii la ultimul etaj și-au aruncat de-acolo un portret imens al lui Ceaușescu. A sărit lumea cu picioarele pe el și aia a cam fost toată lupta. A, ba nu, cineva a anunțat la stație c-au otrăvit teroriștii apa de la robinet. Să nu cumva să bem. Eu am băut. N-avea nici pe dracu’.
A doua zi dimineață m-am dus să văd dac-au băgat ciocolată la alimentară. Nu băgaseră.
Sa stii ca in Bucuresti nu a fost asa. De fapt cred ca stii. 🙂
@andreea, evident ca stiu. De-aia am si scris articolul. Ca sa se vada diferenta dintre orasul meu unde nu s-a intamplat nimic si cele in care au murit oameni.
Cate victime a facut revolutia in Sangeorgiu de Padure…
Eram soarec, dar tin minte ca satenii au luat militianul la huiduit, ala a fugit la primar, apoi si-au luat bataie amandoi. Apoi au venit agresorii la bunicu’ sa il puna primar, iar asta a refuzat, i-a bagat in curte si le-a dat palinca sa-i calmeze.
S-au stat aia toata noaptea de i-au baut toata palinca lu’ tataie, iar a doua zi dimineata nu mai misca unu’.
Morti, nene, morti de beti.
@upprann, deci ati avut si voi victime. 🙂
Pai cred ca tot au fost vreo 10 de i-a impuscat tataie in aripi cu troscaul. Plus un var de-a babacului care-a murit la Cluj.
@upprann, victime nene, nu jucarie. :)))
eu imi amintesc ca stateam in bucatarie si ascultam europa libera sa vedem ce se intampla cu noi( sunt din Timisoara) .cand a inceput sa se traga, aveam interdictie de la parinti sa deschid geamul si lumina.peste cateva zile auzeam sus pe bloc bocanci, eu stand la 4..n-am avut curaj sa ma uit sa vad daca coboara cineva de pe terasa. in 21-22, m-a mancat pe mine si pe maica-mea-n partea dorsala sa mergem la piata sa luam brad de craciun.ce sa vezi? n-am gasit ! prin 23 ne-am dus in centru, in Piata Operei sa scandam jos Ceausescu..erau cred ca 25 de grade la soare, lumea statea in maneca scurta. au venit camioane si ne-au impartit pungi de lapte, era prima oara in viata mea ca am vazut asa ceva , apoi au venit alte camioane si ne-au dat paine..era mare, rotunda si extrem de buna si pufoasa. era impachetata in folie si cu eticheta cu termen de valabilitate, adusa direct din Ungaria.Laptele, nu stiu de unde era. toti eram egali atunci, toti eram uniti, nu-mi amintesc nici macar un moment sa ne fi calcat in picioare ca dementele alea de babe care mor strivite sa pupe niste oase! apoi, a inceput lumea sa strige ca se trage si am fugit toti spre tramvai..stateam ca sardelele, nebunie, cum vezi in India, trenurile alea arhipline si ne doream sa parasim zona cat mai repede.Tramvaiul a plecat si dupa 10m s-a oprit.atunci toti am crezut c-o sa murim impuscati ca la plutonul de executie.Dupa cateva momente de groaza, a pornit si am ajuns acasa.imi mai amintesc ca toate bordurile erau sparte si tot asfaltul avea urme de senile de tanc. in 25, eram singura acasa si am vazut in direct executia lui Ceausescu..nu stiu ce sentiment am avut dar m-a pocnit plansul..de frica, de tristete, de groaza, de bucurie, de eliberare, nu stiu nici acum..pt un copil de 13 ani n-a fost cea mai mirifica priveliste , mai ales ca a ramas camera pe chipul lui Ceausescu cu ochii deschisi si cu sangele curgandu-i din cap , mult prea mult timp.La vreo saptamana, il intrebam si eu pe taica-meu cand o sa avem si noi mancare in alimentara..m-a asigurat ca ..
acusa:)
Comentariu beton!12
@Luisa, m-ai lasat cu gura cascata. Misto comentariu. E articol in toata regula. Cand ai cgef de scris, mereu vii cu ceva tare. Asa ca te mai astept.
sunt un pic mai tanara decat cei 25 de ani care au trecut. Tot ce stiu despre perioada aia am vazut la tv si am citit. Imi place ca n-ai scris si tu ceva din care sa reiasa ce fapte de vitejie ai facut tu la Revolutie,
@mada, n-auzi ma ca am facut? Am baut apa din aia „otravita”. 🙂
Esti un erou. :)))
@mada, asa vezi. 🙂
Boss, eu am fost la Universitate de pe 21 seara. Am mai trecut pe acasa de doua ori sa dorm cateva ore. A fost crunt. Si nici macar in zoua de azi nu sa se stie cine tragea. 🙁
@zorro, stiu boss. Am un coleg la munca (Costin esti pe aici?) ce a facut exact ca tine. Mereu imi povesteste cate ceva din zilele alea. Ba la el e mai nasol. Statea pe Calea Victoriei si i-au tras in casa cu tancul crezand ca sunt teroristi acolo. E ceva sa te intorci si in loc de casa sa gasesti o gramada mare de moloz. Deci stiu ce vorbesti. Doar ca nou la Valcea eram „nevinovati”.
…eram la tara.In semn de protest si fiind solidar cu poporul, m-am sters la cur cu cravata de pioner.Si cand s-o reluat scoala, am renuntat la pompoasa functie de responsabil cu maculatura pe clasa.
@Batranu’, un dizident, asta si fost. Si un luptator. :))))
Nu vreau sa ma dau rotund, dar prin ’85 sau’ 86 o fost Ceausescu prin Cluj, si ne-or scos pe ulita principala la aplaudat.Subsemnatul, soim al patriei si viitor pioner luminos al tarii carmuite de marele carmaci, in asteptarea maretului conducator, a avut un moment de rabufnire : „Da’ vine Ceasescu ala odata, ca ma dor picioarele….” la care am fost drastic apostrofat de catre tov. educatoare : „Tovarasul!!!Ceausescu!”.Ehe, nu vazusem eu atunci Hamlet, dar miroseam eu ca ceva e putred in Danemarca!…
@Batranu’, exact ce ziceam. Luptator si dizident. 😉
@ batranu…Scuze, voiam sa dau like, dar mi.a alunecat degetul ???
Si inelu de la cravata,unde.i?
@Mihai si Batranu’, voi va dati seama in in 5-10 ani or sa ne ia astia la puricat ca am fost nomenclaturisti? Nu scapa picior de pionier sau soim al patriei. Or sa ne puna la zid :)))
@uppran, unde mai pui ca eu am fost si utc-ist.
Eu eram la Reșița la bunici, gravidă în 7 luni cu fiu-miu. Stăteam pe balcon și vedeam cum trec coloane de oameni spre centru. Strigau”Vrem bomboane de Crăciun/Nu conducător nebun!” Apoi a venit o vecină și a zis „a fugit dictatorul”. Am plecat în centru și lumea cânta Deșteaptă-te române. Ți se făcea piele de găină când auzeai, Cântecul fusese multă vreme interzis. Oamenii se îmbrățișau și plângeau.
Au murit niște tineri la Unitatea militară. Nici vorbă de revoluționarii care au răsărit apoi ca ciupercile.
Mi-aduc aminte ca azi bataia in usa din ziua in care a inceput nebunia la Timisoara. Venise cineva sa il anunte pe tata (era capitan in armata) ca s-a dat alarma. L-am mai vazut pe la inceputul lui februarie. Mi-a povestit multe. Le voi povesti si eu mai departe, candva.
Pe mine m-au trimis la bunici, intr-un sat din judetul Braila, unde singura miscare a fost faptul ca umblau vreo trei nebuni cu cocarde tricolore si steaguri rupte.
Mama si fratele au ramas in Bucuresti. I-a pescuit un unchi de-al meu care venise cu un camion plin de manifestanti, naiba stie de unde (el era soferul), si i-a adus la tara pe 22.
Asa ca am trait Revolutia la televizor si prin povestile tatalui meu. Ma bucur ca aveam doar 9 ani atunci, altfel, probabil ca as fi fost in piata, in arestul militiei sau cu o piatra la cap in cimitirul din Pieptanari.
@Ionut, realizai că e groasă? Intreb serios.
Da. Intelegeam ca se intampla ceva nasol. Se simtea in aer. Bunicul meu, care era cantaragiu la CAP, nu se mai dusese la munca din 21, si nu se dezlipea de TV si radio, ceea ce era ciudat pentru un om ca el. Iar in 22, seara, cand au ajuns mama, frate-miu si unchi-miu, cu povesti de genul „se tragea dinspre Vulcan”, ” au vrut sa-mi bage camionul in baricada” , „pe X-ulescu (vecin de bloc) l-au impuscat in cap la Universitate” etc. am realizat ca se intampla lucruri grave.
@Ionut, da, e clar, asta voiam să știu. 🙁
Eu, pe vremea aia frizerita fiind intr-o zona destul de buna a orasului, nu-ti pot spune de cate ori m-am kkat pe mine in perioada aia, cand veneau soldatii care aparau „punctele strategice”, saracii, inghetati si cu mucii pana la brau sa-i tundem. Iti dai seama ca o faceam de-a moaca, dar cand vedeam pusca aia langa piciorul scaunului imi defila mana ca la damblagii. Si nu uit, never, ca tot in perioada aia facusem un avort……….mestesugit. Pur si simplu aproape am lesinat pana la tv, sa vad ce sa intamplat.
@cati, veneau să-i tundeți ca să mai stea la căldură. 🙁
Cu aia 11 ani ai mei din vremea aia, imi amintesc avioane survoland Targovistea in draci. Apoi am aflat si de ce.
Tu ziceai de apa „otravita”, imi amintesc cum saraca bunica-mea ne avertiza sa nu mancam mere, tot asa spunea si ea ca sunt otravite. De unde naiba isteria asta cu otrava?
@lectorarumana, se numește manipulare în masă.