De-a lungul anilor am trecut prin toate genurile de experiențe. Şi bune și rele. El a fost acolo, lângă mine, mereu. Ştiți ce e ciudat? Nu-mi amintesc să-mi fi dat nici măcar o palmă. Cu toate astea, întotdeauna când făceam vreo tâmpenie, de el îmi era rușine și mă rugam să nu afle. Avea un fel de a se uita la mine, care mă desființa, când afla de vreo măgărie pe care-o săvârșisem. Şi n-au fost puține.
Ştia să se bucure. Îi sclipeau ochii și mustăcea mulțumit când reușea să-mi strecoare bani, fără știrea maica-mii, în studenție.
Cred că s-a bucurat mai mult decât mine, când mi-a făcut cadou primul ceas.
Prima mea mașină a fost cumpărată și datorită lui. A prețuit-o mai mult decât o făceam eu. El s-a dus și a ridicat epava turtită, din mijlocul zăpezii, fericit că nu pățisem nimic.
Ne-am certat și ne-am impăcat de atâtea ori, întotdeauna el făcea primul pas spre conciliere. De, cel mai deștept cedează.
L-am văzut plângând o singură dată. Când a murit Billy, copilul lui cu patru picioare.
Azi m-am despărtit de el. A plecat pe neașteptate. Rămas bun, tata! Te rog să-l pupi pe Billy din partea mea. Ştiu că sunteți împreună.
Mi-e dor de voi!
Rămas bun, bunul meu drag!
Dumnezeu sa-l odihneasca !
Imi amintesc de masina lui care avea butonul pt activare alarma undeva in exterior, sub bara din fata. Eram copii, ne mai jucam cu butonul ala asa in gluma. Sper sa ne ierte, desi nu a parut niciodata prea deranjat de farsa…
Dumnezeu sa il odihneasca in gradina Lui!
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca Misulica! Inteleg perfect prin ce treci…..sa te intareasca Dumnezeu sa depasesti aceste momente pentru ca de fapt este doar o trecere intr-un alt spatiu de unde te va veghea mereu…iar tu o sa-l pastrezi vesnic viu in sufletul tau!
Indiferent de varsta la care ne pierdem parintii, avem sentimentul acela de gol in suflet, de lipsa organica…si adult fiind, te simti orfan.
Gaseste in tine puterea sa accepti toate aceste trairi ce se materializeaza in ceea ce numim noi VIATA; iar tatal tau sa-si gaseasca drumul spre lumina.
O sa vina momente cand o sa fie mai usor. As vrea sa te pot imbratisa, dar o s-o fac macar cu sufletul…
imi pare foarte rau pentru tine si familia ta..Dumnezeu sa-l odihneasca!
Dumnezeu sa-l odihneasca pe tatal tau si tie si familiei tale sa va dea puitere sa mergeti mai departe.
Evit blogul tau din teama sa citesc articolul asta. Banuiesc ca-ti inchipui.
Condoleante, Mihai.
condoleante, Mihai. Dumnezeu sa-l odihneasca.
Sincere condoleante si imbratisari de încurajare. Nu pot si nu vreau sa imi închipuit ce grele sunt momentele acestea si zilele, lunile, anii care vor urma. Dar sper ca o sa găsești putere, confort si caldura in amintirile care le împărtasiti. Daca pot sa fac ceva, orice, te rog contacteaza-mă oricând.
Atâta vreme cât sălășuiește în fiecare dintre noi, dispariția e doar fizică.
Mi-e un dor nebun de bunica-mea și cu postarea ta, nu mai trece nodul asta din gât.
@lectorarumana, 🙁
Dumnezeu sa il odihneasca si sincere condoleante! 🙁
@Bogdan, textul e scris acum acum aproape doi ani, în săptămâna în care ne-a părăsit. Azi doar am simțit nevoia să-l repostez, pentru că nu pot fi la Vâlcea să-i aprind o lumânare. Dar, multumesc!
Condoleate… iti doresc puterea si intelepciunea de a merge mai departe asa cum tatal tau si-ar fi dorit pentru tine.
Dude, you’re killing me!
@haivas, 🙁
Imi pare rau. Condoleante
Era mai usor pentru tine daca ai fi crezut ca exista un „dincolo”. Imi pare rau pentru tine! El e fericit intr-o lume mai buna, eu cred asta.
@Tara Luipapuravoda, eu sunt convins că există ceva, dar nu ce zice biserica.
Dumnezeu sa-l odihnesca in pace . Iar tie sa-ti dea putere si intelepciune .
Condoleante si sa-ti amintesti mereu cu drag de el, si la bine si la greu? oricand ar pleca de langa noi cei dragi, nu suntem pregatiti ? durerea nu dispare, iar noi speram ca ii vom vedea …… Cândva! O lacrima-mi curge pe obraz si un nod in gat am, fiindca stiu cum e? Respect pentru cei ce nu mai sunt cu noi!
La textul acesta pot să spun că te înțeleg perfect! L-am pierdut și eu pe bătrânul meu tată în urmă cu aproape 3 ani. Să se odihnească în pace!
Sincere condoleante!
Dumnezeu sa il ierte!
Condoleanțe! Dumnezeu sa-l odihnească!
Am revenit! Zilele astea ceva probleme si nu am reusit sa intru. Am citit prima oara ce ai postat azi si m-am prăpădit de ras. Pe urma am citit asta. Si am dat-o in plans. Exact cum glumea tata mereu cu mine: „vezi ca dupa ras vine plans”. Deci, ce-mi faci tu mie???? Eu cu tata aveam cea mai frumoasa relatie din cate exista. Ne iubeam nespus de mult. Eram noi doi si pe urma restul: mama, fratimiu si restul lumii. Când eram mica ziceam mereu ca eu când o sa mă fac mare o sa mă mărit cu tata. :)) M-am facut mare si m-am măritat dar nu cu tata, normal:)))). Dar am păstrat aceasi relatie frumoasa. La întrunirile de familie eu eram mai mult in brate la tata decât la barbatimiu, il pupam mai mult pe tata si încă ne jucam unul cu altul asa cum o făceam când eram mica. Cam asa era relatia noastră, mai pe scurt. Acum vreo cinci ani jumate i s-a facut rau iar in trei zile a murit. Intelegi? Am fost la pământ. Abia am reusit sa mă adun singura cu forasul de pe jos. Si atunci am realizat ca trebuie sa fac un copil, ca sa pot merge mai departe ca nu vroiam sa mai „merg nicăieri”. Si am o fetita care este lumina ochilor mei si ptr care merita sa lupti cu viata in orice clipa. Acum vreau sa-ti povestesc o întâmplare. Nu stiu daca o sa mă consideri nebuna sau nu, dar am inteles ca ai patit-o si tu cu telecomanda:). Când avea fata câteva luni am avut un vis. De când o nascusem aveam regretul ca nu este si tata cu noi sa o cunoască si sa se joace cu ea. Si l-am visat pe tata intr-o seara ca era la noi in camera si se juca cu fata. Iar eu ii spuneam ca îmi pare rau ca a murit si ca nu poate sa fie si el lângă noi si sa se joace cu fata. Iar el mi-a spus ca este tot timpul lângă noi si ca mereu se joaca cu ea. Si daca nu il cred o sa îmi lase un semn pe mana ei. Si a luat niste chei si a zgariat-o pe manuta. Când m-am trezit iti dai tu seama ca direct pe mana copilului m-am uitat. Si da, era zgarietura acolo. De atunci sunt constienta ca tata este mereu cu mine in continuare cu singura diferenta ca eu nu il pot vedea. Si mi se face câteodată un doooorrrrrr…….!!!!!! Cam asta vroiam sa zic!
@Cristinica, uite, ca să vezi că te cred: http://mihaivasilescublog.ro/2014/01/24/glume-de-dincolo/