De fiecare dată când mă uit la Las Fierbinți, băi, dar de fiecare dată, apare fashionista și constată retoric trecând pe lângă tv: „Nu înțeleg cum poți să te uiți la mizeria asta”. Și tot de fiecare dată îi răspund că mă uit pentru că asta e România reală și eu vreau să NU UIT […]
Tocmai am apucat să mă uit și eu la videoul celor de la Recorder. M-am simțit mic și, mai ales, m-am simțit umilit. Oare pentru a câta oară, în ultimii 30 de ani? Vă rog eu, rupeți-vă 22 de minute și uitați-vă la bjiuteria asta.
Aveți mai jos unul dintre acele momente când publicitatea e mișto, chiar dacă vorbim despre un spot produs în România.
Vedeți voi, dragii mei, există momente când în același timp îți vine și să zâmbești ca prostu’ și să te ștergi la colțul ochilor (de praf de la curent, nu de altceva). Și peste toate, ți se mai face și pielea de găină.
N-aveam cum să nu las asta aici. Râd cu lacrimi de zece minute. Așadar, doamnelor și domnilor, Alex Bogdan imitându-l pe Selly care gătește berbecuț.
Vedeți voi, marea mea greșeală este că uit tot timpul că oamenii ăștia există, că sunt printre noi și că nu se deosebesc în niciun fel de neproști. Mă uitam la fata din videoul de mai jos și mă întreabam cam cum ar fi să vii seara de la muncă si s-o găsești p-asta acasă. […]
N-aveam cum să nu las asta aici, c-am râs cu lacrimi. Așadar, doamnelor și domnilor, îl puteți admira pe Cristian Tudor Popescu, aflat pe atunci în anul de grație 2004, povestind despre primul lui contact sexual. Nu m-am prins dacă tot în 2004 a avut loc și contactul propriu-zis, dar cred că până la urmă […]
M-a făcut să râd, fără să-l consider ridicol nicio clipă. Ceea ce e o performanță în sine, că totuși îl imită pe Freddie.
Mai văzusem videoul ăsta, dar tot am râs bine de tot.
Eu am pățit, dar doar o singură dată. M-am încăpățânat să nu iau punguță (mă rog, de fapt, punguțe) și-am ajuns acasă doar cu jumatate dintre produse neatinse. Un sfert le-am tăvălit prin praf, dar măcar au supraviețuit, în timp ce celălat sfert, din motive absolut de neînțeles pentru mintea umană, se spărgeau când cădeau. […]
De ce să mint, am râs. Amar, dar am râs.
