Guest Post by Ana R.

mihai_vasilescu_pandora

Va mai aduceți aminte de Pandora? Da, da, tăntăloaica aia neîndemânatică ce a lăsat să se împrăștie toate nenorocirile pe pământ. Tipic feminin! Aude că e un cadou de la zei și plină de lăcomie deschide cufărul ăla idiot așteptând lucruri nemaivăzute. Numai că, ce să vezi? Șmenarii de zei, invidioși pe oameni, trimiseseră numai porcării. Și când se prinde amețita trântește la loc capacul, dar prea târziu.

Pe fundul lăzii mai era o leșinătură, ca o zdreanţă, amărâtă ca vai de ea, cică aia era „Speranţa”. Și ăla i-a rămas cadoul. A luat-o acasă, cred că a spălat-o, doar-doar s-o facă un pic mai frumoasă, apoi s-a gândit ce mama mă-sii să facă cu ea. Păi ce poate să facă o femeie din ceva ce seamănă a cârpă? Preş sau ceva de purtat. A ales a doua variantă şi şi-a tras un turban şic. De-aia femeile au tot timpul „Speranţa” cu ele, pe cap. Le mai cade peste ochi, de nu mai zăresc la doi paşi în faţă, dar continuă sa meargă inainte. Habar nu am de ce a trebuit să deschidă o femeie porcăria aia de cufăr? Aaaa, ba da, știu. Că să vă innebunim pe voi bărbații cu speranțele noastre.

Începem încă de la grădiniță cu speratul. Sperăm să ne tragă de codițe cel de care ne place nouă.

La școală sperăm să nu afle părinții ce note avem sau că noaptea citim romane, în loc să învățam. Sperăm să treacă acneea și ne să spună băieții cât suntem de frumoase.

După prima indragosteala concretizată, sperăm să nu rămânem însărcinate.

Sperăm să găsim un job bun, unul care să ne aducă satisfacții și să ne facă să ne simțim importante. Sperăm să ne putem realiza visele alea cu plimbări, poșete de fițe și pantofi din recenzii de modă.

De pe la 22 de ani sperăm să ne ia unul de nevastă. Sperăm să fie frumos, deștept, să iubească natură, animalele, copiii. Să fie capabil să producă și ceva bani, să aibă simțul umorului, mușchi, ochi migdalați. Să știe să gătească și să ofere flori.

De la 25 până la 30 de ani se tăie pe rând din lista de pretenții de la puctul anterior. Iar după 35 sperăm doar să ne ia. Spre 40 sperăm să îl lase alta că să îl luăm noi de bun.

Sperăm să putem plăti rațele la bancă, eventual să ne mai rămână și bani de farduri

După ce ești măritată speri să faci un copil. Speri din tot sufletul să fie sănătos. Mai speri să îl ducă capul să facă o școală. După ce crește, speri să nu îți aducă vreo creatură la ușă pe post de noul lui partener de viață. Eventual şi de acelaşi sex. Apoi speri să îți vezi nepoții.

Speri să ai îndeajuns de multe boli încât să le poți da că argument decisiv atunci când nu ai chef să faci ceva, dar îndeajuns de puține încât să trăiești decent mulți ani. Speri să fi apucat să îți trăiești îndeajuns viață și să fi învățat îndeajuns din ea.

Hai că nu știu ce va făceati voi fără tăntăloaica de Pandora, mare noroc ați avut cu ea!

 

Foto by Flickr