Mai jos aveţi un articol scris de upprann. Dar înainte să-l citiţi, uitaţi cum sună chestia asta, care nu ar fi trebuit să ajungă sub ochii voştri: „domnu’ Mihai, am gatat ceva pentru matale. Scuze ca a durat atat. De pe 4 Ianuarie am avut cate 3-4 incendii zilnic, iar vineri doi colegi au murit la datorie. Iti dai seama ca a scrie, era ultimul lucru la care ma gandeam”.
Nu cred ca ar mai fi cazul sa completez ceva.
Cu ceva vreme in urma, conversam cu Mihai pe mail si mi-a sugerat sa scriu ce inseamna sa fii pompier. Am tot amanat… nu e simplu sa descrii ce e pompierul. Poate pentru ca a fi pompier nu se incheie la finalul programului, cand ajungi acasa.
Pompierul este cel care pleaca dimineata, fara a sti cand si daca se va intoarce. De multe ori paseste dincolo de limite, pentru a infrunta pericolul sau cel putin o provocare majora. Este cel chemat la datorie pe canicula, ger sau furtuna, in caz de accident grav, inundatii si incendiu. Ca pompier faci orice e nevoie sa te adaptezi situatiei. Dar a fi pompier nu e cel mai greu lucru. A fi sotie/sot de pompier- si a trai cu frica pentru cel de langa tine- este infinit mai greu.
Picii ne indragesc si chiar multi vor sa „creasca si sa se faca pompieri”. Dar adolescenta, de cele mai multe ori, intrerupe visul copilariei.
Multi oameni au impresia ca putem ajunge pentru interventie in cateva secunde. Si chiar daca ajungem intr-un timp scurt (2-3 minute) tot suntem intrebati de ce am ajuns asa greu. Nimeni nu pune problema traficului, a conditiilor meteorologice sau a distantei.
Pompierul e un paradox. E muncitorul care inlatura molozul pentru a ajunge la foc; e chimistul de la o scurgere de materiale toxice; e medicul de la un accident serios; e consilierul de dupa un incendiu sau un deces; e profesorul care tine un curs la scoala despre pericolele in caz de incendiu sau cutremur; e tamplarul care repara una-alta prin statie; e mecanicul care pune la punct masina de interventie; e filosoful focului; e glumetul echipei; e instructorul cadetilor; e cel care tine echipa unita; e fratele/sora celorlalti pompieri.
Toti pompierii se plang cand sunt prea multe solicitari, dar se ingrijoreaza cand nu primesc nici macar una. Sunt „experti” in aproape orice. De la constructii, pana la circuite electrice; de la chimie, la medicina; de la mecanica, la sisteme de comunicatii radio si electronica; de la automobile si camioane, la trenuri si vase maritime; de la caini, la pisici.
Un pompier poate repara aproape orice, dar in acelasi timp poate strica mai mult decat pot multi sa repare. Nu sta niciodata departe de telefon sau pager si e cel care ajunge in timp util cand apare vreo problema. E omul realist dar si cel credincios. Are nevoie de credinta, ca sa infrunte provocarile la capacitate maxima, in timpul unei interventii. Indiferent de situatie, stie ca orice s-ar intampla cei dragi nu vor fi singuri.
Dupa ore de lupta cu flacarile si caldura, primul lucru care il poate „racori” sunt cateva simple cuvinte: „totul e sub control”. Sunt primii care ajung si ultimii care pleaca. Sunt cei care incearca sa lase ordine in urma lor, cei care mereu vor scoate oamenii din situatii dificile sau chiar stupide.
Pompierul este cel care spera sa nu fie nevoie sa infrunte focul, dar trebuie sa se antreneze pentru cel mai groaznic incendiu. Poate petrece peste 100 de ore antrenandu-se pentru ceva ce se intampla o singura data in viata. Se pregateste fizic si mental pentru situatii grave si mereu spera ca nu va fi nevoie de experienta antrenamentelor, dar stie ca intr-o zi va fi esentiala.
Pompierul greseste o singura data. Prima eroare este, de obicei, si ultima.
Viata de pompier e un zig-zag intre prea mult zgomot si prea multa liniste. Intre prea multi oameni sau mult prea putini. Dar indiferent de numar, misiunea trebuie dusa pana la capat.
As putea spune ca suntem optimisti incapatanati. Exact ca un taran, care isi pune semintele cu gandul ca cel de sus nu-l va lasa fara recolta, la fel si un pompier traieste de la o alarma la alta, pentru ca Dumnezeu inca mai are nevoie de el. Se duce sa se lupte cu focul, desi stie si simte ca la un moment dat o alarma ar putea fi ultima.
Pana sa aplic pentru voluntariat, ma intrebam de ce ar vrea cineva sa devina pompier. Vazusem un echipaj alergand spre o cladire in flacari in timp ce toti ceilalti, inclusiv sobolanii, alergau afara. Cred ca e nevoie de o doza de nebunie pentru a fi pompier. Cred ca de asta raspundem la alarme, desi mental ne nastem programati sa evitam pericolul.
Pentru ca ne pasa!
Bravo, bravo, bravo!
Uppranne, bine tata! Respect!
@upprann, ai tot respectul si aprecierea mea. Mi-a placut enorm cum ai descris umanitatea din spatele eroului. Orice om, ce infrunta zilnic moartea, nu poate fi decat un optimist incurabil. Minunata comparatia cu taranul.
Comentariu beton!12
Uite asa ai ajuns sa te lupti cu focul pentru altii. La noi te-ar fi considerat un bugetar obosit si-ti taiau salariul. Daca nu te dadeau afara.
@mada, @zorro, @Ana R., m-a sabotat nenea Mişu. Prima parte nu era de dat din casa.
@upprann, nu te-a sabotat, a facut foarte bine. Eu astept multe povestiri palpitante din viata de pompier. Mi-a placut mult cum i-ai adus pardesiul babutei sa nu raceasca, asta dovedeste ca esti si cavaler nu numai erou.
@Ana R., de la Mancha. Trebuia sa-mi leg pardesiul la gat si sa-mi fac o iesire spectaculoasa cu cainele in brate. :))
@upprann, cand eu iti spun ca nu ai tiglele pe casa …. :). Nemtii au alta expreseie „nu ai toate canile in dulap” Adevarul e ca iti trebuie un pic de nebunie pentru meseria asta, dar in doza optima, cat sa nu iti fie frica.
@Ana R., ba chiar le am, am reparat acoperisul si curatat jgheaburile in toamna. 😉
@dr.dre, crezi ca aici nu e la fel? in ultimii 2 ani au tot taiat. 🙂
Stiu, dar cred ca tot nu este desconsiderarea de aici unde se pisa pe tine.
poate nu in aceeasi masura, ca avem lideri de sindicat care n-au fost cumparati de sistem, dar au fost si taieri salariale si reduceri de personal, acum se iau tare de varsta de pensionare si reducerea fondului de pensii.
Pompierii sunt oamenii care merită cel mai mare respect și considerație din partea noastră. Sănătate să aveți pentru a putea salva în continuare viețile oamenilor!
@M.C., mersi fain! Mai salvam si patrupede, ca bipedele o iau la talpa rapid. 🙂
Eu as vrea sa stiu altceva. Ce sentimente ai cand ai reusit sa stingi focul si toti oamenii implicati au scapat cu viata? Ce simti?
@sponge bob, poate pentru ca ne blocam emotiile in timpul operatiunii suntem coplesiti la final. e greu de descris 🙂
Uneori e un sentiment placut…de liniste sufleteasca…alteori te coplesc cele traite…pt ca sunt situatii cand oricat ti.ai dorii si risca de mult nu poti face imposibilul….si e dureros sa vezi lacrimile Si disperarea in ochii celor ce ar putea sa iti fie parinti..copii…
Tare mi-a mai placut ce ai scris upprann. Cred ca esti un om bun. Un tip deosebit. Cinste tie!
@Rossana, habar n-am cat de bun sau rau oi fi :))
Bravo, un mare Erou, ca iti Pasa!
@Silvia Duma, nu, nu, cica eroii ar fi „usually suicidally gloomy when sober and homicidally insane when drunk”. :))
Felicitari pentru optimismul , puterea de a ignora teama fireasca pentru a rezolva pe cat se poate problemele aparute !
@Mary, fara o farama de optimism ar trebui sa stau acasa. Imi zicea un amic ca la prima vedere, toti astia de suntem in serviciile de urgenta, parem a fi niste statui (reci si fara emotii). Da, in fond cam toti (mai putin voluntarii si cadetii) afisam ce vrem ca publicul sa vada. Un pompier/paramedic/politist cu fizionomia unui om speriat poate provoca panica fara sa scoata un cuvant. Nimeni nu ignora frica, daca nu o constientizezi nu ai mai iesi din flacari.
Felicitari! Am un cumnat care este pompier si stiu foarte bine ce inseamna asta. Mi-a povestit de multe ori ce ganduri si trairi il incearca. Si da, asa este, sotia lui (sora mea) este cea mai afectata de meseria lui. A avut perioade cand s-a rugat de el sa se apuce de altceva pentru ca nu mai suporta.
@DanB, pe o scala de la 1 la 10, cat de tacanit e cumnatul? :))
Opt spre noua. 8.50 ar fi cel mai corect. 🙂
Deci pupa destula actiune. Sub 5 sunt doar dispecerii. 🙂
Multa rabdare sorei si bafta cumnatului!
@domnule Vasilescu Nu-Spun-Nimanui-Doar-Postez-Pe-Blog, i-ai cam prins degetele-n usa. =))))
@skogentrollet, un pic, de control. :)))
In genul asta? :))
http://33.media.tumblr.com/tumblr_m61br3aD4N1r3gb3zo1_400.gif
@Skogentrollet, :))))))))
cough, cough, cough, hack, cough… Aia nu-i nemtoaica aia zuza?
Mhm 😀
Vezi ce scapi pe post, ca ajunge informatia repetata ca reclamele la Ariel.
@upprann, si ce ma? O sa fii faimos. :d
ma trimiti la Mămăruță? No thank you! :))
@upprann, la capatos?
Nay, nay, can’t stand that fecker.
Toata admiratia pentru caracterul unui astfel de om, care practica o meserie atat de solicitanta si plina de riscuri, servind unui scop nobil. Jos palaria in fata eroilor ca tine, upprann. 🙂
@Cristina T., avem viziuni diferite asupra eroilor. Mai sus la un comentariu am facut o gluma, dar eroi sunt cei care schimba ceva in bine la nivel social sau individual. Ia-l de exemplu pe Sandu Popescu, douazeci si ceva de zile in greva foamei la TNB, apoi un mars de la Bucuresti pana in Belgia, ia-o pe Sandra Steingraber care a fost arestata in noiebrie, ia-o pe #unditamaiomul care si-a incasat cateva batai de la „fortele de ordine” si in 2013 si 2014. Ei sunt eroii de care avem nevoie. Ei schimba societatea de la nivel individual. Noi, restul care ne bagam intre daramaturi sau foc avem 5-10 minute in plus la capitolul curaj. 🙂
In ceea ce ai spus este mult adevar, da, pompierul face multe, dar in afara de curaj, mai este nevoie si de putina minte. Sper sa faceti cursuri si sa stie orice pompier ca nu trebuie sa te apropii prea tare de o butelie în flacari. Cunosc foarte multi pompieri care sunt pompieri doar ca asa s-a ivit….Deci, va doresc multa pregatire si astfel o sa aveti si multa sanatate.
Cred că pompierii au apărut atunci când natura ori se aprindea singură de draci, văzându-ne ce facem, ori când voia să-i demonstreze ceva lu ăla care zisese: „Să-mi traznească casa dacă vă mint!” Şi cum băieţii au dovedit că fac treabă bună şi pe gratis, ce ne-am zis noi, ca specie? „Evrika! Pot să fac orice rahat îmi trece prin cap, că vine altul să strângă după mine”
Şi uite-aşa, chinuim nişte semeni de-ai noştri să-şi rişte viaţa lor zi de zi, doar fiindcă nouă ne e cam lene să gândim când facem lucruri. Şi-i mai şi blamăm când ajung după cîteva minute la locul faptei: ” Ce ţi-a luat frate atâta timp? Păi eu am făcut kkt-ul ăsta cât ai clipi!”
@krantzro, makes sense! :))
frumos articol,multumiri pentru aprecierea efortului nostru,sunt si suntem mandri sa putem ajuta semenii uneori chiar cu sacrificiul suprem.Doamne ajuta
@fireman, multa bafta! 🙂
Salut!
Ca fost pompier apreciez si confirm cele scrise mai sus, insa nu apreciez faptul ca sunt luate prin metoda „copy-paste” de pe un forum de specialitate din US.
P.S. – cand au avut pompierii romani pager?
@Florin, daca ai fi avut un strop de curiozitate, ai fi vazut ca uppran este pompier in UK. Nicidecum in Romania. Sanatosi sa fim.
@mihai vasilescu: Cu scuzele de rigoare, acum am vazut ca nu este din Romania
Toate cele bune!
@Florin, sunt multe ce ar trebui separate in sistemul romanesc. Sunt multe de care aveti nevoie acolo. Mai ales de intelegere si finantari din partea oficialilor. Cat despre pagere, in Londra si Manchester nu se mai folosesc, la noi sunt vitale pentru ca afiseaza codul postal. 🙂
Hmmm, chiar daca nu credeti, este cam printre putinele reverii spumoase in care ma regasesc ( ca si pompier, vorbind, de prin ’94)…Sincer, ma bucur si impartasesc absolut toate cuvintele de promo si prestatia articolului. Nu stiu daca este neaparata nevoie sa inebunesti, insa sa-ti impui sa o faci pe nebunul in acest sistem, este musai…Din pacate, sistemul romanesc pentru aprecierea si siguranta lucratorilor din bransa, este departe de acel sistem pe care multi il urmaresc prin filmele cu fire-mani, si cu care mai multi il confunda.
Cat despre noi, Sanatate sa avem, ca numai asa ne mentinem in forma!!!
@Gabryell, cum spunea dr.dre mai sus, si opinia publica ar trebui schimbata. 🙂
Stii, ma gandeam uneori la securitatea noastra. Intri undeva, intr-o incapere inundata cu fum sau pur si simplu iti cade ceva in cap. Poti sa crezi ca aici inca se mai invata acele semne si semnale cu cordita de salvare??? Unii isi fac case pe luna si in Romania inca nu stiu daca exista acei senzori de miscare dupa care sa poti fi localizat in caz de..Doamne fereste!!!. Cat despre statii de emisie receptie sau walkie-tolkie, ne-am achizitionat personal…
Despre ce vorbim…!!!Iti doresc succes!!!
@Gabryell, am auzit de conditiile in care va faceti voi treaba in Romania. Atata timp cat sunt idioti la birou care taie fonduri pentru ce e necesar nu va fi bine. 🙁 Mersi la fel! Bafta si tie! 🙂
Adevărat! Așa sunt pompierii, fără nici o exagerare…