Articol scris de Iulia.
…
Într-o nu știu care vară
Într-un nu știu care sat
Măricel cât un vițel
Stă la poartă un cățel
Dacă nu înțelegeți referința, probabil sunteți prea tineri.
Și dacă nu înțelegeți unde dracu mă duc cu aiureala asta, rămâneți pe post.
Era deci, cum zice și cântecelul, o seară liniștită de vară (chiar dacă a decretat deprimantul de Vasilescu că gata, Winter is coming, atâta timp cât afară încă sunt peste 28 de grade, pentru mine e vară, na!).
Dogii* erau afară, în curte, noi aveam ceva treabă prin casă. Era trecut binișor de ora 21.
* pentru cine a deschis televizoarele mai târziu, salut, eu sunt Iulia și am 3 Dogi germani, printre alte jivine și ființe vii.
Revenind. De la un moment dat, Dogii au cam început să latre, cumva de-aiurea.
Inițial nu am dat atenție, am zis că o fi careva pe stradă sau ceva (că lătratul se auzea din zona porții).
Dup-aia, la un moment dat, s-au auzit niște claxoane.
Aha, ne-am zis noi în sinea noastră, iaca, e lume pe stradă, se întâmplă ceva, de-aia latră potăile.
Fac precizarea pentru că noi ne-am învățat câinii să nu latre în general amboulea. Așa că, chiar și atunci când se alertează dintr-un motiv sau altul, ori se potolesc după 2-3 lătrături, ori le dăm noi comanda să tacă și se face iar liniște.
E, doar că acum, lătrăturile cam perseverau. La fel și claxoanele.
Prinși cu treaba pe care o aveam în casă, n-am catadicsit niciunul dintre noi să ieșim afară să investigăm.
A răcnit musiu soț până la urmă din casă, suficient de tare încât să îl audă jivinele de afară, și s-a făcut liniște.
Doar că nu pentru mult timp. Că iar lătrături. Mă, da’ ce mama lu’ proces verbal?
Nu apucăm să ne minunăm prea mult, că sună soneria.
Las totul baltă, mă duc să văd. Afară – întuneric. Văd niște siluete de câini în contralumina unor faruri de mașină aflate dincolo de poartă, dar cumva totuși suspect de aproape de poartă…
Nu apuc să ajung efectiv la poartă, că de după ea se ițește capul vecinului Ionuț:
– Vecină! Cred că un câine de la voi e pe stradă!
Dau ochii peste cap așa de tare, că aproape îmi văd ceafa. Auzi la el, câine de la noi, pe stradă! Câinii noștri nu ies din curte, dom’ne!
Acu, ce mai tre să înțelegeți voi și am înțeles și eu abia după ce am ajuns în dreptul porții e că omul meu era practic cu mașina lipită de gardul nostru (nevastă-sa era la volan, kudoz pentru parcare!), ieșit pe trei sferturi pe geam și ținându-se de marginea de sus a porții noastre.
– Io am vrut să mă dau jos, să îl prind, da’ mi-a fost frică!
Aha. Asta explică poziția cel puțin bizară.
Descui poarta (descui, da? ați notat verbul care indică faptul că poarta era încuiată cu cheia) și nu mică mi-e mirarea când dau nas în nas cu coana Hanna, care trece pe lângă mine nonșalantă, intră în curte și își vede de treabă de parcă nu s-ar fi întâmplat absolut nimic.
Cu mintea de pe urmă, ne-am dat seama de următoarele:
a) Lătrăturile care se auzeau erau emise pe de o parte de cei doi Dogi aflați în incintă, dar erau ca răspuns la lătrăturile Doagei aflate de cealaltă parte a gardului, care, aflându-se în fața porții închise, protesta vehement
b) Siluetele de Dogi pe care le văzusem eu în contralumină erau, într-adevăr, trei la număr – doar că 2 în curte și 1 în fața porții
c) Nici până în ziua de azi nu știm cum a reușit un câine de 65+ de kile să iasă din curte fără ca nici unul dintre noi să știe.
Urmare a incidentului, s-a luat fiecare centimetru de gard la puricat, s-au căutat șipci lipsă – bine, acu, între noi fie vorba, să iasă Hanna prin gard, fără să îl rupă, ar fi fost ca și cum ai încerca să bagi o parâmă de vapor prin urechea unui ac de cusut.
S-au căutat potențiale cratere săpate pe la baza gardului, s-a zgâlțâit poarta de dracii au găsit-o… Habar nu avem.
Cert e că fata mea Hanna a făcut o plimbare prin sat – în care nu știm exact câți săteni o mai fi speriat, în afară de vecinu’ – după care a decis că gata, e timpul de păpică, să mă lăsăm înapoi în incintă, bipezilor!
Acu ziceți voi dacă ați mai pomenit așa dandana?
Bai…al meu sarea gardul dupa ce crescuse destul de mare ca sa nu mai sape sant pe SUB gard. Bine, era gardul de la gradina, inalt doar de vreo 1,5 metri.
Presupun ca, la voi, gardul are cel putin 2 metri.
Dap, 2 metri și bine, iar Hanna e așa dornică de atletism încât și o bordură pare un obstacol dificil de trecut, deci asta e exclus…
Comentariu beton!14
Când au chef de plimbare, găsesc ei o soluție. Pisică mea din prăvălie, a făcut la un moment dat, o excursie de aproape două săptămâni Constanța – Iași, singură. A făcut hitchhiker și i-a ieșit. Am aflat ulterior ce și cum a făcut, când a venit peste câteva zile la noi familia cu care a călătorit. A fost de poveste.
Comentariu beton!58
Aventura pisicii necesită un comment mai amplu și cu detalii. Simt ca e ceva de citit acolo!
Comentariu beton!57
Subscriu!!!
Comentariu beton!12
Năsuca a fost plecată mai bine de două săptămâni. De data aceasta eram siguri că nu o mai găsim. Am „mobilizat” comunitatea, dar nimeni nu i-a dat de urmă. După o săptămână deja ne resemnasem. Până când, într-o dimineață, când ajung la muncă, domnița mă aștepta la întrare pe pervaz. Nu-mi venea să cred! Văzând că nu-i deschid ușa rapid, a început să miorlăie, spunând clar că îi cam este foame. A trecut e lângă mine și s-a comportat ca și cum nu se întâmplase nimic. Totuși, la un moment dat am aflat pe unde a umblat și ce a făcut. Noi ne-am gândit că și-a făcut turul zonei sau chiar al orașului, asa cum a mai făcut-o. La un moment dat a fost și prin Tomis Nord. Pleca în plimbare, vânătoare sau după cotoi. Cu câteva luni înainte, o castrasem și ne-am închipuit că o să se potolească, dar cu această ocazie ea a trecut la un alt nivel. La câteva zile după întoarcerea minunatei, a venit un cuplu de oameni la a doua tinerețe, clienți ai prăvăliei, care ne-au povestit că au plecat pe un traseu în țară să aducă marfă din Iași. S-au urcat în dubiță, care aparent avea mirosul cotoiul ui lor și au plecat. După câteva ore de condus, constată cu surprindere că în mașină au un autostopist ilegal: Năsuca. Au recunoscut-o imediat. La una dintre opririle lor de pe traseu într-o benzinărie la Galați, Năsuca se dă jos și începe sa exploreze zona. Este atacată de o haită de câini, se apară atacând dulăul alfa după care se refugiază în mașină. Interesant a fost faptul că a întrat în „mașina ei”, în condițiile în care în parcare erau mai multe mașini cu ușile deschise. Și-au continuat drumul, au ajuns la destinație unde a petrecut câteva zile, după care cu aceeași oameni minunați s-a întors acasă. Și uite așa, Năsuca și-a extins zona pe care a vizitat-o.
PS Vă las aici un link ca să vedeți că are inclusiv notorietate internațională 😂 https://www.facebook.com/share/p/1Escr88rMP/
Comentariu beton!78
niiiice! dacă mai trăia domnusergiunicolaescu crecă o băga în vreun film! ca parteneră cu Limbă!?
Comentariu beton!17
@Cristi, băi, nu pot să cred! Ai zice că povesti din astea sunt inventate de scenariști de filme, că nu au cum să se întâmple în viața reală! Cât de tare! ❤️❤️❤️
@Iulia Inițial îmi era lene să rescriu povestea. Până pe la ora 15.00 am fost singur cu copiii și este complicat 🤦. Așa că m-am apucat să caut postarea respectivă de pe fb. Eu postez rar, așa că răsfoirea de acum a fost o bună ocazie să îmi activez amintiri. Unele par ireale, alte absurde. Nici mie nu îmi vine să cred câte mi s-au întâmplat, câte am văzut și auzit. Necazul este că zilnic auzim in prăvălie multe și din ce în ce mai multe perle, așa că aș avea ce să povestesc. Nu o fac, mai ales pe fb, pentru că mulți ne-ar acuza de răutate, snobism, elitism, aroganță etc. Auzim atâtea, încât și noi am constatat că realitatea și oamenii în general, sunt mult mai creativi decât scenariștii. De exemplu…
Studentă la litere ne întreabă „… știați că personajul Luceafărul al lui Eminescu era de gen masculin? Eu ieri am aflat la facultate”
Student: „Aveți o carte mare, neagră și cu cărbuni în ea?” Vă las să ghiciți.
Tânără superbă, elegantă, delicată, in fața rafturilor cu Cărți : „Nu știam că se publică atât de multe cărți despre balet!” Ne citește confuzia din ochi și ne spune arătând cu degetul către eticheta zonei: „Uite aici. Scrie clar BALETRISTICĂ”. Să vă mai spun că scria BALETRISTICĂ?
Și muuuuuuuuulte altele…
Comentariu beton!23
Cristi, din punctul meu de vedere, dacă stai să te iei după gura lumii, nu mai trăiești!
Eu zic că dacă ai povesti de împărtășit cu lumea, merită să o faci. Uite, eu v-am găsit aici pe voi toți și sunteți minunați! Și nu aș fi avut niciodată parte de voi dacă nu aș fi scris tot ce mă taie capul, indiferent ce zice lumea.
Comentariu beton!12
N-ai cum așa ceva,dar trebuie să faci cumva să înalți gardul ,că la o nefericire de ocazie nu valorează nimic premiile,concursurile, educația câinilor…părerea mea.Acum,dacă e greșit, scuze de mii de ori,dar n-aș vrea să mă întâlnesc seara cu vreun câine ca ei pe stradă .
Daaaa, înțeleg perfect, nici mie probabil nu mi-ar da o stare de bine să dau nas în nas cu așa dihanie, dacă n-aș cunoaște-o.
Nu se pune problema gardului, 100% nu așa a ieșit.
Cel mai probabil, la un moment dat, poarta mică, de acces pentru oameni, nu a fost încuiată. Ea dacă nu e încuiată, nu stă întotdeauna bine închisă. Așa că dacă se bubuie careva de ea sau bate vântul mai tare, sunt șanse să se deschidă.
Presupunem deci că a fost descuiată, cățeaua a prins momentul, iar apoi poarta s-o fi trântit și ulterior careva din noi a observat că nu e încuiată și a intors cheia în broască.
Comentariu beton!11
Cam complicat scenariul, prea multe probabilități, eu cred mai degraba tot în teleportare (a se vedea comentariul meu de mai jos (eu citesc comentariile pe sistemul ultimul venit primul servit! 🙂 ))
Prietenul meu cel mai bun a fost ín vizită la socrii, la Galați. Cu soția din dotare & pisica. Fiind drumul lung de la capitală la Galați, au decis sā nu chinuie pisica punând-o intr-o cușcă ci sa stea in spare cu madam soața. Todo bien cum ar zice unii dintre comentatori pǎnă au ajuns la destinație, moment in care, soția a deschis uşa ca să se dea jos din masina urmānd sa bage pisica în cușca de pe banchetă. Ìn acel moment pisica a fugit din mașină, băgându-se pe sub alte mașini din parcare. Au incercat ăstia doi sa o prindă dar pisica fiind extrem de speriată şi in parcare o multime de mașini că na’ Galați nu Cucuieții din Deal, nu au reușit să o prindă. Vă dăți seama ce supărare a fost tot weekendul. Au iesit si socrii să ajute la cautarea pisicii, nimic. Zici că intrase în pământ. Ce mai, doliu in toată regula.
Peste vreo 7 luni merg cei doi iar la socrii, parchează masina tot in spatele blocului şi vad o pisică ce semăna perfect cu a lor doar că era slabă moartă. Ce uitasem să scriu e ca ei locuiesc la bloc si pisica lor era pisică de apartament, rasă maidaneză combinat cu tomberoneză, pe care și ei o găsiseră pe stradă cănd era puiuț.
Şi se apucă cei doi să cheme pisica la ei, strigand-o pe nume…. la care pisica vine direct. Era pisica lor pierdută și regăsită după 7 luni în care vagabondase singură prin Moldova 😁
Comentariu beton!67
Draga de ea! 🥰 Bine că s-a terminat cu bine!
Io zic s-o înveți la șa, ca să poți de-acum concura și la hipism. Sărituri peste obstacole.
‘ți dai sama ce coadă o să ai la prăvălia de potăi campioane la aseminea categorii?
Și cu blana ei: frumusețe, eleganță, rafinament. Ce mai, Akhal-Teke Dog.
Comentariu beton!22
🤣🤣🤣🤣🤣
Trebe sarma ghimpata pe gard, înclinată spre interior 🤣🤭
Doamne ferește, câinii sar garduri foarte înalte, am auzit despre câini care și-au despicat burta sărind peste gard protejat* așa.
Nu mai dați idei tâmpite.
@Nela, cred că AndreiC glumea 😉
Eu zic că avea ea nevoie să se aeriseasca la nervii capului. Toată lumea știe cât e de greu să fii mamă (în special prima oară). Eu empatizez cu Hanna, i-a prins bine o plimbărică!
#Cristi, astept povestea cu pisica ta călătoare.
Comentariu beton!21
Da, la asta nu m-am gândit, dar da, pare o explicație bună! 😁
Comentariu beton!11
Si dogul meu de l-am avut in Franta se strecura pe linga noi si o tulea la plimbare. Si tot asa protesta cind ajungea inapoi si poarta era inchisa.
Doaga din Romania iesea singura la plimbare, ii deschideam usa la apartament, usile.la.bloc erau deschise vara, si ea se ducea sa isi faca treburile, dupa care se intorcea tot singura. Uneori mai statea la joaca si o strigam de pe geam, ca pe copii. Venea repede inapoi.
O stiau toti.vecinii si toti copiii, nu se speria nimeni de ea.
Comentariu beton!14
N-aș avea curaj niciodată să fac asta, dar e bine că n-ați avut niciodată parte de nasoale.
Am impresia ca la oras si la bloc oamenii sint mai destinsi decit cei de la casa, la tara. Acolo, la sat, ciinii sint vazuti ca posibile primejdii pentru ca deh, toti au „ciine rau” ca sa apere batatura.
La oras se stie ca si ciinii sint civilizati 🐕🤩
Nici nu îndrăznesc să -mi imaginez cum ar fi fost să merg liniștită pe stradă, minding my own business, si să mă intalnesc cu o cățelușă neagră, cât mine de mare dacă stă in 4 picioare. Dacă știam că -i Hanna the gently giant, poate ca tăceam mâlc si as fi trecut pe lângă, dar dacă nu știam s-ar fi auzit pe langa claxoane un țipăt isteric. Dar bipezii Hannei fiind zen, ar fi gandit că probabil unei babe i s-a furat poșeta.
Comentariu beton!20
🤣🤣🤣🤣 cam așa ceva.
Tot norocul e că la ora aia satul deja s-a cam liniștit și nu mai prea mișună nimeni pe străzi, așa că sper că n-a dat emoții nimănui 🫣
Si ce daca Hanna a vrut sa se plimbe? Ce o mama nu are voie singura😁?
In alta ordine de idei, ni s-a povestit ca pe cand eram noi in vacanta, cele 2 gaini proaspat achizitionate ale vecinilor, au evadat si au iesit pe strada. Se pare ca au iesit din tarcul lor, au sarit sau au zburat peste un gard de 2 metri la noi in gradina si de acolo un zid de alt 2 metri printre tufe de o parte si de alta si au dat de strada pe unde se plimbau linistite. Asta la ora 8 dimineata. Si se pare ca vecina de pe colt ii tot suna pe telefon si ei nu raspundeau, pana le-a sunat la usa🤣🤣🤣.
😂😂😂
Eu îmi aduc aminte din copilărie, bunică-mea le „tundea” cumva aripile la găini. Și cred că fix de asta, să nu decoleze peste gard.
Comentariu beton!12
Si bunica mea. Dar bunicul trebuia să le prindă. Într-o vară vecina vine cu găina bunicii, găsită (găină, nu bunica) la ea in cires. Atunci mi-a fost milă de bunicul, că bunica i-a spus, de multe ori, că nu stie sa numere pana la 3. Doar 3 gaini erau pestrițe, restul roșii. Până si in ianuarie, când serbatoream Inchinare Magilor, i s-a atras atentia ca sunt 3 crai, nu doar 2.
Nu aveți camere de supraveghere? Eu sunt tare curioasă cum a reușit să iasă!
Să îți fie de bine plombarea, Hanna!
Din păcate, fix cea orientată spre poartă a crăpat de curând și nu am apucat să o înlocuim. Și noi crăpăm de curiozitate ce și cum a făcut.
Creativitatea și insistența unui câine când vrea să plece la plimbare singur sunt nemărginite.
Prima generație de Husky pe care am avut-o mi-au educat și mie imginația să găsesc orice metodă de evadare a lor, înainte ca ei să-și dea seama că există.
Dar ei mă depășeau constant.
Locul unde erau liberi, relativ nesupravegheați, era curtea mamei, o curte pe care inițial o consideram bine împrejmuită. Draci!
Erau trei la număr, când ieșeau toți (s-a întâmplat de vreo două ori) se făcea acțiune de căutare cu cel puțin trei oameni și o mașină pe tot dealul. Asta întâmplându-se în Brașov pe Cetățuie. Pentru că nu se hotărau să meargă în grup, fiecare o lua pe unde credea că sunt tomberoanele mai atractive.
Această rasă minunată consideră întotdeuna orice plimbare ca o căutare continuă de hrană. Așa au crescut ei la popoarele nordice, unde își cam făceau singuri rost de mâncare, fie din vânătoare, fie din resturile aruncate după masă. E scris în codul lor genetic.
Să nu înțelegeți cumva că sărmanele animale erau nehrănite, așa e felul lor.
După ani de securizare a curții mamei am ajuns prin 2012 la a treia generație de Husky. Și surpriză: mă uit din balcon și ăla micu (avea vreo 5-6 luni) se plimba agale prin fața casei . (curtea fiind în spate). Găsise o nouă metodă de evadare. Asta înseamnă clar evoluție!
Comentariu beton!42
Aaa, de Husky știam că sunt maeștrii în evadări. Cam ca toate rasele primitive, din câte știu eu. Mi se pare o reală provocare să îi ții sub control.
Mor, mi-a dat cafeaua pe nas 😂 cred și eu, cum spunea cineva mai sus, că avea nevoie de puțin timp pentru ea că i-o fi greu cu toate schimbările astea din viața ei. În mașină n-aș fi avut nicio problemă dar per pedes cred că aș fi făcut un ocol considerabil ca să nu o deranjez. Mă bucur că totul și toți sunt în regulă.
Da, probabil că o fi zis: bag picioarele, nu mai suport atâta hărmălaie, mă duc unde văd cu ochii! Da’ numa până la ora cinei! 🤣
Comentariu beton!13
Draga Iulia,
Esti mamă, știu sigur că au fost momente in care iti venea sa fugi de-acasă (că le-am trăit si eu😜).
Biata Hanna, are patru, pa-tru, înțelegi de ce i-a venit sa facă o plimbare să se mai deconecteze si ea ?
Ca să vezi cât seamănă mamele între ele.
Și-a făcut nițel de cap, apoi s-a intors la copii, că ce să facă, îs ai ei…😄
Comentariu beton!15
Ce momente, soro, că mie și acu dacă mi s-ar oferi posibilitatea să fug unde văd cu ochii, aș fugi fără să clipesc! 🤣🤣🤣 Și am unul singur!
Eu mai continuam cu versurile 😂 oricum se stie cand au chef de ducă .. Personal am Husky și mereu o găsesc în fața casei desi eu o las in spate pentru siguranța ei . A fost și plecată prin sat . În schimb masculul poți sa dai cu tunu , ca el nu are gânduri mărețe …
După cum ziceam și mai sus, mie Husky mi se par o provocare din toate punctele de vedere.
La ce talent au unii câini la sărit gardurile, nu mă miră. Îmi aduc aminte. Eram copil când a venit bunica-miu (care era șef de tren) cu o drăcie mică, neagră tuci, cu urechi clăpăuge și niște lăboanțe împrumutate parcă de la alt câine, mult mai mare. Îl adusese de prin fundul Moldovei, ca avusese cursă acolo.
Panarama neagră nici măcar nu lătra.
Mai târziu am aflat ca era o corcitură de lup sălbatic care s-a iubit amoros cu o cățea de la o stână. Bunicul nu spusese nimic vreo câteva luni, până ajunsese patrupedul la vreo 70 de kile în viu. Și tot negru ca noaptea. Doar că urechile nu mai erau clăpăuge și semăna al naibii de bine cu Kerberos plecat la vânătoare de suflete.
Când a aflat bunica ce bestie din iad are pe bătătură, mai că nu l-a pocnit pe bunicul cu vreo tigaie. Cert este ca bunicul a fost obligat de șefa familiei, sub amenințarea cu moartea în chinuri groaznice, să-i facă potăii o curte numai a lui, cu gard înalt și zdravăn.
Dar nimeni n-a întrebat și potaia dacă era de acord. Sărea gardul ăla de nici nu ziceai ca e acolo.
Până într-o zi, când bunicul i-a pus și un lanț. Numai ca i-a trecut prin cap măreața idee de a lega celălat capăt al lanțului de unul din stâlpii cuștii. Că îi făcuse și o cușcă frumoasă, de lemn, nu placaj, că pe vremea aia încă mai existau păduri în România. Bine, de cușca aia mai mult profitam eu, că era mare și mă puteam juca înăuntru.
Numai ca iar a uitat să întrebe potaia dacă e de acord. Și nu era. A vrut să sară gardul cu cușcă cu tot. Era să se și spânzure, că el era pe partea cealaltă și cușca încă rămăsese înăuntru.
Atunci am renunțat la lanț, spre disperarea lui bunică-miu.
Problema nu era ca sărea gardul. Doar ca, probabil, în altă viață, potaia lucrase la ceva drumuri și poduri. Îi săpa grădina mai ceva ca o echipă de șantieriști. Nu conta ce plantase bunicul acolo. Nu rămânea rădăcină sub pământ.
Oricum, a fost cel mai bun, blând și nobil animal pe care l-am avut. Și fără lătraturi. Doar mai urla la lună din când în când, de juma’ de cartier era deja cu pantalonii maro.
Comentariu beton!52
Am vrut să te întreb dacă poți să ne zici unde mai exact se află fundul Moldovei dar am zis să verific mai întâi pe maps și am aflat că există în Suceava o comună Fundu Moldovei 🙂
Probabil de acolo… 😂
Nu mai știu dacă avea cursă în Suceava sau Botoșani. Eram prea mic, iar bunicul pleca de acasă câte 2-3 zile, cât dura cursa. Apoi venea acasă și stătea câteva zile. Timp în care muncea de rupea în casă. Grădina, animalele, casa în sine care trebuia menținută. Nu l-am văzut o zi stând degeaba. Probabil asta l-a și omorât înainte de vreme. A fost sergent în al doilea război mondial. Ajungând până în munții Tatra cu regimentul. A pierdut frați în război, a ajuns acasă cu picioarele făcute praf de la degerături. Îmi povestea aproape în fiecare seară câte ceva din război. E omul de care îmi e dor cel mai mult. A murit prea devreme. Era în comă, la spital. Eu îi vorbeam, îl țineam de mână. Și în comă fiind, îmi strângea mâna. A doua zi a murit. Atunci a murit ceva în mine.
Comentariu beton!45
@Claudiu, a apărut ditai armata de ninja care taie ceapă pe la mine pe aici. Și nu are legătură cu câinele, ci cu bunicul. Pentru că e omul de care mi-e cel mai dor. Și a murit mult prea devreme. A fost în comă. Și mergeam la el, la spital, îl țineam de mână și îi tutuiam vrute și nevrute. Într-o zi, am simțit că mă strânge înapoi. A doua zi s-a dus. Nu am spus asta nimănui, niciodată.
Comentariu beton!17
Același lucru și la mine, Iulia. Mi-a ținut loc de tată. Pentru ca al meu a știut să plece când aveam 1 an și două luni. A fost… bunicul.
Comentariu beton!13
4 ani 🙋♀️ De ziua mea.
hahahahahahah as umple vreo 3 randuri de haha! hai ca mi’ati facut toti dimineata mai buna:)) legat de caini, matusa sotului undeva sat langa buzau, au avut un malinois… sarit gard, ziua in amiaza mare…oamenii la serviciu… pe la 4 gasit vecin lipit de gard cu malinois’ul stand frumusel in fata lui…. treaba dura de vreo 2-3 ore.
Acum cu pisicile aveturiere… Nasuca e o poveste ea insasi inteleg( apreciez si faptul ca a fost sterilizata… sunt dragute aventurile dar si periculoase…) Domnisoara la plimbare prin Galati sper ca mamica si taticu au inteles ca e un motiv pentru care se transporta pisica in transportor special…( acum fix aceeasi plimbare am facut’o si noi spre parinti cu pisca din dotare, prima plimbare primu chin pt ea si noi, de atunci sta acasa( in prezent e singura de 10 zile si isi traieste cele mai bune zile din anul asta)
Si daca ma tot lungesc, am patit si noi cu Mika pisica, a fost plecata 45 de zile prin cartier, noi stim ca a sarit gardul, doar ca nu o facuse niciodata in 6 ani… acum e cantonata in casa consideram variantele lesa si legata de copac, gps sau iesit doar sub stricta mea privire…
Mă bucur că am reușit să îți ofer o dimineață amuzantă! ❤️
Eram în curte la unii care aveau un cățel de talie medie și ne tot rugau să închidem poarta ca să nu scape odoru afară.
Mă uit la poarta pe care puteam sta sprijinit cu coatele, mă uit și la cățel care dacă se ridica pe labele din spate putea să mă lingă pe bot și le zic:
– Dacă avea vreun motiv să plece vă zic sigur că nu avea nevoie de poartă deschisă.
Comentariu beton!17
😂😂😂
io nu înțeleg de ce n-o întrebați voi pur și simplu!?
altfel, iar mi-am adus aminte de dobermanul de la firmă, Alfi, un cîine foarte… iubăreț; că se plimba liniștit prin curte și numa’ deodată îl vedeai cum se încordează, ridica nasu-n vînt și vira ancora! se arunca pe stîlpul porții, de acolo 180 de grade înapoi pe stîlpul de electricitate aflat la 1-2 metri pe partea ailaltă și tuleo tată! la fete! parkour! da’ cel mai mișto a fost cu vecinii de la casa de vis-a-vis; vine doamna de la serviciu, intră în bucătăria de vară, se aude un strigăt și în secunda următoare Alfi țîșnește pe lîngă ea, stîlpul, poarta, curtea și direct la cușcă, în spate; mai tîrziu aflăm și prequelul; vine soțul seara și:
– să faci și tu o plăcintă!
– cu ce?
– cu urda aia din lighean!? am adus-o la prînz!
– care urdă?
ligheanul exista într-adevăr, doar că era răsturnat sub masă și prezenta vagi urme de produs lactat;
Alfi fusese plecat la fete, iar la întoarcere a decis să facă o inspecție la vecini (nu aveau gard deloc, casa era în construcție), a găsit alea 1-2 kg de urdă și le-a mîncat; după care, obosit fiind, s-a întins pe patul din bucătărie și s-a culcat liniștit; s-a trezit, obosit, na, abia cînd stăpîna casei a făcut zgomot cu ceva farfurii și de acolo surpriza lui și răcnetul ei…
Comentariu beton!25
Era un câine cu rădăcini franceze. Aprecia brânzeturile fine! 😂
Comentariu beton!20
Parcă și văd asta la știrile TV. Reporterița:
– Și cum doamnă, v-a mâncat cățelu urda pentru plăcintă?
– Da, nenorocitu.
– Și ce ați făcut?
– Am făcut fasole.
Comentariu beton!16
Probabil Hanna a mersi si ea la o plimbare sa se relaxeze ca na, e mamica (relativ) proaspata si avea nevoie de putin „me time”. Cum e educata a incuiat poarta dupa ea.
La intoarcere, doamna fiind, nu si-a mai gasit cheia in poseta sau chiar a pierdut-o.
Educata fiind, s-a rugat de barbatii casei sa rezolve problema. Ceea ce au si facut!
Comentariu beton!18
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
În momentul ăsta sunt fix „râs cu plâns, balegă de mânz”. Că după ce m-a făcut Claudiu să dau apă la șoareci, acu râd cu sughițuri.
Și asta pentru că, fie-mi iertată franceza în cele ce urmează: când intra în călduri, nioașca Hanetei mele capăta niște dimensiuni cel puțin respectabile. Fapt care adesea îl făcea pe distinsul meu soț să o întrebe: Măi Hană, ce cari tu, măi fată, în poșeta aia? 🤣🤣🤣🤣🤣
Acu ne-am lămurit – cheile, printre altele. Doar că, femeie fiind, a găsit orice în poșetă, mai puțin ordine.
Tu ignori continuarea cantecului: mititel cat un cerceeeel. Asa a reusit sa iasa, evident. Ca pe unde nu poate trece un cercel.
😂😂😂
Lasă ca s a plimbat Hanna, asta pot înțelege.
Da’ ce vecin firoscos ai! Cum sa se sperie de o doagă? Ce, e ciuwaua? (scuze, nu știu cum se scrie numele acelei rase de mici arătări improbabil de… deee… improbabile, ca să rămân o duamna elegantă și cu vocabular ales)
Nu i înțeleg pe oamenii ăștia 🙃
Se scrie Chihuahua, se citește „Câinele Diavolului” 🤣🤣🤣
Nostimă cu vecinul au mai fost o chestie: și anume faptul că omul are numerele noastre de telefon și a și intenționat să ne sune, dar așa tare s-a uluit când a văzut jivina pe stradă, că n-a mai reușit să găsească numerele în telefon 🤣
Mă, chihuahua nu e câine. Ăla trebuie exorcizat când e cumpărat. Și pe urmă în fiecare săptămână exorcizat încă odată.
Foarte interesant! Te pomenști că Doaga voastră are darul teleportării! 🙂
Dacă nu e asta, ati descoperit misterul?
Nu suntem 100% siguri, dar credem că scenariul a fost aproximativ următorul: undeva pe la orele 19 – 20 a trecut pe la noi vecina din capu’ satului (v-am mai povestit eu de ea).
Treaba pe care o aveam cu ea se desfășura în garaj. A cărui telecomandă de la ușă funcționează cu personalitate – adică cam când și cum vrea ea.
Când a venit fata, eu eram în garaj, butonând telecomanda. Da’ ușa să se deschidă – pas.
Așa că am ieșit iute la poartă, să îi zic fetii să aștepte, că mintenaș deschid garajul, după care am fugit strigând din gură de șarpe după musiu soț.
Cel mai probabil, în graba mea, nu am mai încuiat poarta.
Cum poarta nu stă neapărat bine închisă dacă nu e încuiată, lucrurile probabil s-au petrecut cam cum am scris într-un comentariu de mai sus – câini, vânt, dracu știe ce -> deschis poartă -> cățea tai-tai.
O altă chestie pe care o fac câinii de curte, și asta o știu din proprie experiență, este că sunt furăcioși. Așa că de câte ori intrăm cu lucru în curte la om și văd că are câini le zic din start să-i închidă undeva.
Mulți m-au asigurat că nu mușcă, doar se joacă. Îhî, mie tocmai de ăia jucăuși mi-e frică.
Am căutat o ruletă, pe care știam sigur unde am pus-o, mult și bine de am ajuns să mă cert cu colegii că au luat-o ei. Fură scule mai ceva ca românașii de pe șantierele de pă Anglea.
Să mai zic 1: de unu care avea ceva câine care-i curgeau balele din gură și era constant săritor pe noi? Ne-am jucat cu cățelu și proprietaru era super amuzat până când i-am zis:
– Boss, noi am venit aicișa să ne facem treaba nu să ne jucăm.
Să mai zic 2: de unu care avea un câine ținut într-un padoc plin de excremente care miroseau îngrozitor. Unu dintre noi aproape și-a scos stomacul pe gură când a bătut vântul spre el dinspre padoc.
Să mai zic 3: Una care avea 12 mâțe închise în ceva spațiu și fix acolo a vrut să-i montez invertorul? pisici british shorthair. Am și io pisică și știu de problema cu păru dar acolo era, nu știu cum să explic… Oriunde puneam ceva erau smocuri de păr de pisică care zburau prin aer și se lipeau de scule și de mine.
P.S. Am avut parte și de proprietari de câini care erau conștienți de ce aveau în curte, îngrijiți, și ne avertizau: Acolo nu intrați!
Dar cea mai groaznică experiență am avut-o la ăla cu câinele închis în padocul ăla plin de excremente care ne-a lătrat timp de vreo 6-7 ore încontinuu cât am lucrat la idiot în curte. Știți tortura aia cu picătura chinezească? Plus că se izbea și de o tablă metalică din gard.
Mai am una cu căcăței de căței dar nu o mai povestesc pentru că s-ar putea să fie persoane sensibile pe aicișa.
Mai bine nu scriai, că m-a luat cu rău. Cum, frate, să îți iei un animal și să îți bați joc de el așa? Indiferent daca vorbim despre câini, pisici, papagali sau hamsteri.
Pe ăștia i-aș ucide în chinuri groaznice, fără cea mai mică umbră de remușcare!
Manca-o-ar mama pe ea de rebela, Hanna! 😘 Pai a vrut si ea, fetita scumpa, sa vada lumea de dincolo de gard. 😅 Totul e bine cand se termina cu bine.