Articol scris de Iulia.
…
Ce voiam eu să vă întreb în această frumoasă dimineață de vară, în special pe voi, domnii de sex masculin care mișunați pe aici: există vreun obiect care să vă inspire frică mai mare pe lumea asta, decât poșeta unei femei?
Întreb pentru că la noi în casă, dacă, să zicem, consortul mă întreabă: „Unde e obiectul X?”, iar eu răspund: „La mine în geantă, ia de acolo”, invariabil mă voi trezi cu geanta adusă și pusă în brațe. Că el la mine în geantă nu umblă.
Și dacă ar fi doar la noi așa, aș zice că mno, e omul ăsta al meu mai bizar și aia e.
Doar că nu.
Am asistat de nenumărate ori la același tipar de discuție între alte persoane de sex feminin și persoane de sex masculin și, de absolut fiecare dată, firul acțiunii se derula absolut la fel: întrebare -> răspuns (în geantă) -> geanta prezentată spre găsirea obiectului cu pricina de către persoana de sex feminin.
Ba mai mult, am observat că bărbații de sex opus femeilor, atunci când se duc să aducă respectivul obiect, îl aduc așa, cu un fel de teamă amestecată cu emoție, amestecată cu respect, de obicei ținându-l cu un număr cât mai mic de degete, de parcă ar fi niște geniști care manipulează o bombă extrem de periculoasă.
Acu, sinceră să fiu, nu pot să zic că nu înțeleg neapărat aceste sentimente.
Nu de alta, dar tre să vă mărturisesc că, chiar zilele trecute, am avut parte de propriile-mi frici legate de acest foarte util accesoriu feminin.
Și vă zic și de ce. O lege nescrisă (sau poate o fi scrisă pe undeva și nu știu eu, da’ oricum nu contează) zice ceva de genul „Ce a intrat, trebuie să și iasă”.
Ceea ce e perfect adevărat, atunci când vine vorba, spre exemplu, de o iahnie cu ciolan, ori de un număr de beri al căror volum îl depășește pe cel al vezicii persoanei consumatoare.
E, în schimb când vine vorba despre poșeți, lucrurile se cam duc pe copcă și se întâmplă niște fenomene la limita paranormalului.
Cel puțin când vine vorba despre poșeta mea proprie și personală.
Să vedeți. Eu, pe vremurile în care eram corporatistă, purtam niște poșeți d-alea care rivalizau fără probleme cu o geantă de poștaș sau cu o traistă d-aia de Glovo sau Tazz sau ce vreți voi.
Aveam niște genți așa de mari încât aș fi putut lejer să îndes în ele, pe lângă toate cele necesare existenței mele, încă vreo 2-3 franzele, câteva peturi de apă la 2 litri, un cric de mașină și un kil de banane, și tot n-aș fi reușit să umplu toată traista.
Așa, ca idee pentru dimensiunile poșeților mele din acele vremuri:
Dupaia, când l-am născut pe fi-miu, am trecut la varianta rucsac, d-ăla special pentru trambalatul cu bebeluși – unde puteai să îndeși scutece, biberoane, haine de schimb, șervețele umede… nfine, cele trebuincioase bântuitului prin lume cu un plod mic-mititel și căcăcios.
Odată ce a crescut copilul și s-au eliminat din peisaj numeroase accesorii voluminoase precum scutecele și hainele de schimb, am zis că e cazul să îmi simplific și eu viața, și am început să trec la gentuțe mai mici, d-alea pe care le pot purta de-a curmezișul organismului.
În imaginea de mai jos aveți geanta cu care umblu acum, în cea mai mare parte a timpului. Am pus și un pix lângă ea, ca să puteți estima cu oarecare aproximație dimensiunile ei.
E o geantă… medie, aș zice eu.
Doar că, într-un mod absolut misterios și care, recunosc, mă sperie și pe mine oleacă, în geanta aia intră chestii, care apoi nu mai apar niciodată. Și asta n-ar fi nimic. Dar intră în ea chestii, deși, teoretic, dat fiind volumul ei, precum și numărul și volumul obiectelor deja îndesate înăuntru, legile fizicii nu ar trebui să mai permită să mai încapă ceva.
Ca să vă faceți o idee, așa, în linii mari, această geantă conține: un portofel, o agendă mică și vreo 3-4 pixuri, șervețele umede, șervețele uscate, vreo 2 balsamuri de buze, vreo 2 rujuri, vreo 2 role de punguțe de caca, o lesă și o zgardă de rezervă, niște figurine de lego, o pereche de ochelari de soare, un pumn de caramele, niște biscuiți de căței, o jumătate din ceea ce intuiesc că a fost cândva un pachet de biscuiți de oameni, un ecuson de participare de la un concurs de câini de habar nu am când, o pereche de cercei (cel puțin sper că e o pereche completă, că dacă nu, am pierdut un cercel).
Astea sunt așa, chestiile care se văd la suprafață. Că vă zic sincer, n-am avut nici răbdarea, nici curajul să intru până în străfunduri, să văd ce o mai viețui p-acolo.
Momentan, important e că nu a vrut să mă muște nimic.
Prin urmare, revenind la ideea mea inițială, vreau doar să vă spun, domnilor, că dacă e într-adevăr așa cum intuiesc eu, și vă e frică de gențile doamnelor de sex feminin, să știți că eu vă înțeleg perfect!



Eu am o posetuta micuta si eleganta, de placinta adica. Incap in ea tigarile, bricheta, permisul de conducere si, indesate, cheile de la casa/ masina. Se utilizeaza din Paste in Craciun, nu neaparat din acelasi an.
In rest, am un rucsac, pe numele lui, kit de supravietuire. Am in el o gramada de lucruri utile plus alta gramada de care am uitat demult.
Si la mine, se inverzeste barbatul la fata daca il rog sa-mi aduca ceva din rucsac.
Comentariu beton!39
Ahahaha, da, rucsacul e și mai periculos 😂
Comentariu beton!15
😂😂😂 la fel am si eu rucsacul in care “ o gasesc si pe strabunica” sa il citez oe fiul cel mare si gentuta de marime medie in care miraculos reusesc sa indes si zestrea strabunicii. Asta cu chestiile care intra tre sa si iasa ss spune ca este ceva nu neaparat necesar cand vine vorba de genti/rucsace.In aceasta ordine de idei am cautat o caserola acum cateva zile de am inebunit vrea cineva sa raspunda unde am gasit-o azi dimineața pe cand cautam cu totul altceva? Exaact in rucsac so …
Cerceii nu se baga in geanta, se baga in portofel (portmoneu pentru cine are) si portofelul in geanta. Asa esti cat de cat sigura ca ai o pereche de cercei si nu un cercel😀.
Geanta mea e un pic mai mica, dar depoziteaza mult mai multe obiecte. Printre, inclusiv o sticla de 100ml pentru apa de rezerva, de obicei pentru junior. Acum oricat de plina ar fi geanta, tot mai intra ceva in ea. Domnul sot imi tot da cate ceva de indesat in ea. Dar daca il pun sa imi dea ceva din geanta, nu gaseste niciodata, desi ii spun exact unde sa caute. Si juniorul se pare ca il mosteneste cel putin partial.
Comentariu beton!18
În mod normal da, aș fi de acord cu tine legat de cercei și portofel, doar că ăștia erau din ăia stil cerc, de dimensiunea unei farfurioare de la o ceașcă de cafea 🤭 și nu aveau șanse să încapă.
După ce am scris mi-am dat seama că ieri îndesasem înăuntru și o sticlă de 0,5 litri de apă, că îi fusese sete copilului.
Și nu, bărbații nu sunt ever în stare să găsească ceva în interiorul poșetei, oricât de precise ar fi indicațiile.
Comentariu beton!20
Asta cu cerceii imi aduce aminte de o faza.In ziua de Paste plec sa-mi iau cozonacii comandati.Am scos portofelul din geanta si geanta am lasat-o in masina.Nu stiu cum am facut dar am scapat portofelul pe jos si nu mi-am dat seama.Eu linistita imi vad de treaba mea,puneam cumparaturi in cos,ma suna sotul ,auzi ai terminat?? Eu,nu mai am ceva si ma indrept spre casa…dar portofel mai ai?? 😂😂😂
Abia atunci mi-am dat seama…ideea este ca cineva mi-a gasit portofelul si la adus la adresa.In buzunarul portofelului aveam i pereche de cercei pe care culmea i-am gasit tot acolo….banii nu mai erau😁dar cerceii si actele da
băi, nu știu, la nevastă-mea-n gentuță e ordnung unt disțiplin; bine, mie tot mi-e frică să mă apropii, că poate strigă portofelul la mine: „cuuuu lcaat! tîrîș pe coate și genunchi, maaarș!” (că io am făcut armată!🤣); panarama se produce în mașină, cu ajutor junioresc, ca mai apoi să existe motiv pentru „n-ai arunca și tu gunoaiele astea…”
PS vezi că ai un diss la „discuția” cu @Răzvan
Comentariu beton!17
Băi, serios acum, care e explicația pentru care în mașină se produc astfel de distorsiuni?
Eu am zis că am făcut rahatul praf când am cumpărat un coș de gunoi din ăla de se agață de tetieră. Și l-am pus fix lângă scaunul lu’ fi-miu. Cumva, și coșul de gunoi se umple, și în mașină e tot dezastru 🤦♀️
Mi-am cântărit poșeta de curiozitate aseară: are 2,5 kg . E de pânză , am luat -o așa special să fie mai ușoară.
Soțul și adolescentul o privesc ca pe o gaură neagră din care apar tot ce au nevoie; niciodată nu se aventurează în ea, cred că le este frică să nu dispară 😜
Comentariu beton!34
😂😂😂😂
Dacă nu uit, o cântăresc și eu pe a mea și revin!
Soția din viața anterioară avea tot timpul genți de mărimea unei papornițe. Grele. Pline. Nu mă speria. Era fascinant pentru mine să i-o răstorn și să o scutur bine pe pat. Era ca o curățenie generală de Paște. Nu mai spun că era și ea uimită, regăsind în grămada care se făcea pe pat, obiecte „pierdute”. Bine, acum și eu îi mai strecuram la fund acolo, câte un patent mai mic, o șurubelniță cu biți de schimb și câte o sculă multifuncțională. Se ivesc ocazii când ai nevoie.
Soția din viața curentă, are maxim o borsetă, în schimb, mașina ei este magazin universal.
Pe mine mă sperie congelatorul. Mai ales când îmi spune să scot o bucată anume de carne. În acel moment, fac atac de panică 🤣
Comentariu beton!53
🤣🤣🤣🤣 pentru biți și șurubelnițe
La congelator nu îl trimit niciodată (doar la lada frigorifică a câinilor, dar acolo pregătim pachetele împreună și cam știe și el ce se află și cum arată), dar daca aș face-o, cred că ar face cum zici tu – atac de panică
Aseara, domnul sot: – Avem inghetata? – Sigur. Intotdeauna.
Ma duc, aduc o cutie de la congelator, se indoapa cu jumatate din ea si ma intreaba: De unde vine? Din cutia de la mijloc, sus sau jos? Eu: La mijloc, aaa dar ma duc eu sa o bag la loc😀.
Nu stiu cum se face dar in locul ala doar pentru o cutie de inghetata, eu pot sa potrivesc cutia, domnul sot nu🤷♀️.
Comentariu beton!16
Dada, și în frigider se întâmplă același lucru – eu reușesc să așez oale, ulcele, caserole… El nu mai găsește loc pentru o cutie de smântână 🤣
Biți și șurubelnițe sau multifuncțional posed, chiar și ruletă 😂 mereu știu la virgulă ce și unde este așezat, de ceva vreme am o poșetă mai micuță dar tot intră în ea chiar și un încălțător mai mic 😁 câteodată și eu mă gândesc că ar putea ieși un balaur ceva din ea dar mă recunoaște de stăpână 😂
Când ma duc la serviciu am rucsac pentru laptop. E mare și greu, dar știu exact ce am în el.
Dar apropo de geanta mica. Ieri am ieșit sa ma plimb, asa ca am luat o gentuta pe care o pui de-a curmezișul (cum spui tu). Dacă tot mi-am facut ieșire din casa, am zis sa duc și pilota la curățat. Pilotă de 2 persoane, da? Am indesat-o intr-o punga kilometrica, de hârtie. La curățătorie am lăsat pilota, dar fără ambalajul respectiv. Ghici unde a aterizat acea punga?…Fix în gentuta, impaturita în nșpe, de de-abia am reușit sa închid fermoarul. Și peste cine a dat punga de hârtie în geanta? Peste sacoșa de bumbac, desigur. Sacoșă care îmi este loiala, insotindu-ma peste tot, „în caz de nevoie”.
Îmi place foarte mult geanta ta. Sa va purtați împreună fericite. 😀
Comentariu beton!15
Eu n-am sacoșă de pânză (ba, mint, cred că am și una sau 2 de pânză), am din alea tip „rafie” de pe la Mega, Lidl… Pe care le țin în mașină pentru când merg la cumpărături.
Invariabil, le țin în mașina greșită și când ajung să descarc căruciorul, dacă sunt cu mașina mea, constat că am lăsat traistele în mașină la musiu soț, dacă sunt cu mașina lui, traistele au rămas în a mea 🤦♀️
Mulțumesc, și mie îmi place gentuța, mi se pare tare veselă. Și am și o istorioară nostimă legată de ea, poate apuc s-o povestesc la un moment dat.
Comentariu beton!11
Posed sacoșe de pânză în număr de două, de rafie unele în casă pentru ceva de transportat din casă spre oriunde și în mașină pentru cumpărături mari. Întotdeauna se reîntorc în locurile destinate pentru că altfel iese război 😂 recunosc că am o problemă și nu mă tratez.
Nu-mi este neapărat frică, m-aș descurca, dar prefer să-și caute singură. Nu-mi place când cineva își bagă mâinile în buzunarele mele sau in rucsacul meu și atunci mă gândesc la zicala cu „ce ție nu-ți place…”
Și intervine și experiența, care spune că nu intotdeuana descrierea obiectului cerut corespunde cu realitatea, știut fiind că logica feminină este diferită de cea masculină 😁
Comentariu beton!25
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Înțeleg raționamentul legat de „ce ție nu-ți place”, pe de altă parte, dacă eu îți zic să cauți acolo, practic mi-am exprimat acordul, deci nu e o invadare a intimității sau ceva.
Dar da, partea cu logica are sens 🤣
Comentariu beton!12
Eu spun doar atât: „Nu găsești niciodată nimic în geanta/rucsacul tău! Caută-ți tu!” A se observa conjugarea subliminală a verbului din prima propoziție. Total neadevărat, vă zic! Și cu ochii închiși știu ce și unde e, spre deosebire de alții care nici măcar nu se obosesc să se uite, dom’le! Zic din start că nu e acolo și pasează problema! Vi se pare corect?
Comentariu beton!14
Perfect de acord, găsesc orice, oricând, vorba ta, cu ochii închiși.
Mai puțin punguțele de caca imediat după ce una de potăi a prestat și trebuie să strâng 🤦♀️
Atunci zici că dispare în Triunghiul Bermudelor rola aia de punguțe și îmi ia cel puțin 3 minute de săpat prin geantă să o găsesc, asta în timp ce stau semn lângă un mare rahat. La propriu 🤣
Comentariu beton!14
Dar de ce un bărbat ar trebui să riște atât? Ca la voi poșeta e ca dulapul din Narnia. Portal interdimensional. Nu știi ce iese de acolo. Iar ce intră, oricum dispare.
Comentariu beton!28
Că uneori e mișto și să trăiești periculos 🤣
Dar da, uneori recunosc că mi se face și mie teamă când constat că au intrat acolo chestii care nu au mai apărut niciodată 🤣
QED…
In locul tau as număra câinii in fiecare dimineață. Nu știi când intră unul și dispare.
Iar dacă vreau să trăiesc periculos, pot să sar cu parașuta. Sau sa joc un șah cu CM.
Comentariu beton!20
Fiindca sotul din dotare nu citește pe aciulea, răspund eu. Are mare noroc cu mine. Am gentuțe mici, in care port 6 obiecte mari si late: portofel, telefon, chei, servetele umede si uscate si vaselina pt buze. Cand mai port una mai mare mai adaug un portfard sau ceva de genul unde am alte cateva chestii mici, atat. Dar de fapt, realizez ca si eu sunt aia norocoasa ca nu trebuie sa caut prea mult prin geanta. Si cand am loc, pun ochelarii de soare. Deci, cum spuneam este un norocos, pentru ca de obicei doar cashul din portofel mi-l cauta/ia.
Bine că ești tu minimalistă! 🤣🤣🤣
Comentariu beton!12
6 obiecte mari și late. Plus alte 600 mici și înguste…
Comentariu beton!28
Rar, Claudiu, foarte rar alea 6000 înguste! :))
Same here. Chiar daca ii zic sa-mi aduca portofelul din geanta/rucsac, portofel care e car o poseta mica, deci usor de gasit, el imi aduce geanta/rucsacul, sa-mi caut singura.
Eu am renuntat la gentile mari cand am realizat ca ar putea qvea vreo legatura cu durerile de umeri si de spate. Cine ar fi zis? Acu’ de vreun an am niste pb dureroase cu umarul drept sasa ca am trecut la gentute mici – diagonale, de alea – sau rucsaci din aia de Decathlon sau genti crosetate de mine. Cu continutul cat de cat revizuit sa fie usoare. Tot bag prea multe in ele xa doar nu oi pleca de qcasa fara batiste, portofel, portfard cu trusa de medicamente de urgenta, vreo 27277 balsamuri de buze si tot atatea pixuri, penseta si surubelnita cea mai mica, apoi cheile de la casa, birou si cele 2 masini, o pungutq cu ceva de crosetat, o agenda plus o sticla de apa (mica, stau prost cu hidratarea).
Dadada, mi-am dat și eu seama că traistele alea uriașe aveau legătură cu durerile de spinare.
Acu încă lucrez să mă obișnuiesc să alternez umărul pe care anin traista mică, dar oricum e infinit mai bine.
Soțul meu spunea că nu e ok să umbli în poșeta nevestei, ca să nu ai surprize.
La nevoie își făcea curaj, chiar dacă el o numea „armă mortală „, după ce l-am amenințat pe-un hoț de buzunare, citez, „scoate mâna de acolo, că poate iei una în cap, să vezi ce e în ea”.
Eu sunt genul care face curat în poșetă în fiecare seară. Asta nu înseamnă că nu car multe, ci doar că nu am șervețele folosite, bonuri, pixuri terminate etc.
Comentariu beton!14
😯😯😯
Respectul și eterna mea admirație pentru făcutul ordinii zilnice în geantă!
Comentariu beton!13
Posete imense am avut si eu, cand eram tânără. In vizita la ai mei, imi aminteste tata ca i-am promis ca-i aduc niste dischete cu fotografii. Da, dischete, me brontozaur. Ii zic „da, sunt in poșetă”. Vine tipul cu postea meu tinuta cu grijă de parca ar fi continut o bombă și intreaba ce naiba car in ea ca-i mai grea decat s-ar fi steptat. Incep sa scotocesc dupa cutiuta cu 3 dischete. Scot: un roman împrumutat „Thorn Birds” – (citi l-a citit stie ca nu e o brosura), o umbrela chinezeassca verde, portofel, agendă mare, portofel. Nu mai enumăr pixuri, brichete, creioane.
Apoi am trecut la posete medii, acum sunt la capitolul posete mici. Mici de incape in ele portofel, un telefon, batiste, ochelari, chei și o jumatate de folie de Nurofen (una intreaga nu incape in buzunaras). Buuuun. Partea proasta este ca am 2 poșete mici si negre. Nu sunt la fel, dar sunt mici si negre. Săptămâna trecuta am avut o intalnire cu doctorita oftalmolog. Concluzia: ochelari de distanta mai tari și „purtati-i nu-i tineti de frumusețe”. Cred ca este previzibil ce spun. Vin eu de la Kaufland + cafenea + librarie unde m-am descurcat foarte bine cu ochelrii de distanță. Ochelarii de citit? Nicaieri. Caut in poșetă. Nu-s. Scosesem portofel, telefon, chei la operatiunea de deschidere a ușii ca bineinteles cheile sunt sub toate cele. Le-am plasat pe cuierul din hol. Ochelarii nu. Caut prin casa (poate nu i-am luat cu mine) la calculator, pe noptiera, prin sertarele afelrente scestor locații. Niet. Din nou in poseta. Nu-s. Am petrecut o seară de televizor, fara carti, telefon sau tabletă. Dimineata urmatoare ma pregtesc sa plec la un atelier de ochelari, Deschid poseta – ochelarii! Cautaseem temeinic de 2 ori in aceeasi poseta mica si neagra, nu in cea care adapostea ochetii.
Fiica-mea mi-a promis ca-mi cumpara o poseta rosie cu sclipici, sa nu le mai confund.
Comentariu beton!15
Am tot timpul la mine, în poșetă, o carte, ochelari pentru aproape, de soare și o umbrelă. Nu pot să plec de acasă fără ele. Plus ochelari de rezervă, dacă plec din oraș
Ocupată cu sulemeneala, îmi zice doamna să-i aduc din rucsăcel lip glossul (zic bine?) Zice: „da, vezi că sunt trei, mi-l aduci pe ăla siclam. Vezi că e în buzunarul exterior”. Caut. Și caut. Nu era în buzunarul exterior, așa că-mi iau inima în dinți și mă arunc cu curaj în măruntaiele rucsăcelului. Găsesc până la urmă obiectul și i-l duc mândru. Are sens să mai zic că nu era cel pe care îl voia?
Comentariu beton!30
În primul rând, ți-ai asumat un risc inutil. În al doilea rând, în vocabularul nostru nu există cuvântul “siclam”. Noi ne rezumam la ROGVAIV. Restul culorilor sunt invenții feminine ca să ne bage în ceață.
Mi-e dacă îmi zici de siclam, turcoaz, Burgundia, corai, te înjur înapoi. Ca pe mine nu mă insultă nimeni…
Comentariu beton!34
Oaaaaaa, frați și surori, cred că avem un erou neîncoronat în rândurile noastre!
Nu numai că știe să identifice un lip gloss, dar a și avut curajul de a porni în căutarea lui!
Chapeau, domnule, sunt impresionată! 🎩
Comentariu beton!23
Si io is curajos.😁
Adică daca zice doamna ca un lucru e in poșeta, il caut.
Ma bazez pe faptul ca din doua in doua zile schimba poșetele, ca trebuie sa se asorteze cu sezonul, luna, ziua, poziția astrelor, hainele, pantofii, cureaua si starea ei de spirit, asa ca teoretic nu pot fi chiar asa de multe lucruri pe acolo.
Bine, in 90% din cazuri, dupa zece minute de coborât dumnezei si sfinți din ceruri, ajung sa-i duc poșeta, sa se descurce. 🤣
Comentariu beton!18
@Claudiu deci nu pot sa cred!! „mi-e daca imi zici …” LOL
mie daca imi zici diferenta intre indigo si violet iti dau 20 000€!!
Soțul zicea:,, În poșeta și în trecutul unei doamne nu te uiți!” Și da, îmi punea poșeta în brațe când era ceva de căutat.
Comentariu beton!21
Dadada… cunosc un caz, când omul a scotocit în poșeta consoartei. Și-a scos de acolo o pereche de tanga și o cutie de prezervative XL.
Numai ca omul era M cu indulgenta.
Trăiesc și acum fericiți, doar ca fiecare în altă casă.
Comentariu beton!30
@Claudiu, nu creeeeed! 🤣🤣🤣
Pe bune… și acum radem pe tema asta când ne vedem la o bere.
Comentariu beton!13
@Claudiu: Cu cine te vezi la bere, cu domnul M, cu doamna, sau cu domnul XL?
Nici eu nu umblu în geanta indicată.
Am încercat o dată să-i aduc portofelul și chiar a fost o experiență unică.
Chianțe de supermarket de acum 5 ani: o singură mănușă, câțiva cartofi prăjiți înveliți cu grijă în servețele lângă ceva bomboane, chestii de prins părul, cabluri de încărcat telefonul, câteva folii cu câte un Nurofen în ele, o civilizație întreagă cu tot cu vestigii arheologice, și portofelul tot nu l-am depistat; în schimb, mă tot intepam într-un pix fără capac.
Ar trebui să aibă un indicator de pericol, căci e un portal către o altă dimensiune.
E singurul loc din lume unde un obiect dispare la scurt timp după ce îl pui acolo.
Cred că dacă civilizația s-ar prăbuși într-o zi de marți, o geantă de talie medie e mai prețioasă decât conservele de fasole.
Poți da la schimb sticluta cu dezinfectant de mâini pt apă potabilă, să ridici cortul cu cablurile de telefon și bonurile de supermarket pot fi folosite ca documente istorice.
Comentariu beton!31
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
La fel cu geanta… ba chiar s-a trecut la next level: el cauta un document, parea ca e cam urgent. Nu il avea, eu plecata peste mari si tari (nu ma intorceam decat peste doua zile).
Ii dau info: vezi in leptop in folderul x-apoi in y-si in z e documentul.
Raspuns: ok, te astept sa ajungi tu sa imi dai!
Ps. Am trecut eeeexact prin etapele geanta imensa-geanta mare-rucsac-gentuta. Tot incap in gentuta 1001+ obiecte 🤷♀️
În laptop am ordine militărească și pot indica cu acuratețe 100% ce se găsește unde. Și acolo nu-i e frică să caute 😂
Observ că mărimea și greutatea poșetei sunt invers proporționale cu vârsta purtătoarelor. Mi s-a întâmplat. Am trecut de la cărat orice, că poate îmi trebuie, la geantă de mamă și apoi la poșetă de doamnă cu diverse dureri – lombare, sciatică, umăr etc. Ultima este cea mai mică și mai ușoară, dar conține strictul necesar, plus ce se mai adună.
Fi-mea este la etapa de cărat suficient de multe kilograme de n-ar lăsa-o să urce în avion din motive de depășit limita de greutate. „Ce naiba cari? Mai redu din ele.” Se pare că nu se poate. Pleacă cu noaptea în cap – navetă de două ore la facultate – și îi trebuie diverse, inclusiv mâncare, uneori. Așa că mi-e milă de spatele ei, dar n-am cu cine să mă înțeleg…..
Păi na, de la o vârstă, maică… 🤣
Nu este vorba de frică, ci de respect – cel puțin la mine.
Nu-i umblu în geantă/rucsac/buzunarele hainelor nici în ruptul capului. Reciproca este la fel de valabilă.
Idem, în dispozitivele electronice, asta deși eu i le configurez și întrețin. Ale mele, ca idee, sînt neparolate.
Personal percep toată treaba asta ca o violare a intimității și nu o accept.
Pot să înțeleg și perspectiva ta.
La noi pe partea de dispozitive electronice nu prea are cum să existe „intimitate”, că lucrând împreună mai apar ocazii în care el trebuie să intre la mine în fișiere sau eu la el, să rezolvăm chestii.
Iar telefoanele sunt parolate pentru cazuri de doamnefere, dar ne știm unul altuia parolele și intrăm în ele dacă e nevoie – de ex să zicem că el e la volan și primește un mesaj la care trebuie să răspundă, mă roagă să îi iau telefonul și îmi dictează ce să răspund. Sau vițăvercea.
Nu pot înțelege o dată cu capul cum poate duce în geantă jumătate de gospodărie. La fel cum nu pricep (așa-s eu, mai nepriceput) cum de duce geanta aia de dimensiunea și greutatea unui sac marinăresc, dar tot ea: „ia-mi te rog plasa asta, că mi-a rupt măna”. Plasă cu 2 salate verzi, o caserolă de roșii plus o legătură de ceapă verde.
Mi-am adus aminte de vorba aia:
Care-i singurul lucru care lipsește din geanta unei femei?
Ordinea.
Comentariu beton!21
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Fix sacoșica aia este picătura care ne dezechilibrează, nimic nu știț’
Presupunem ca esti in casa, si din X motive ai nevoie de cardul de la Mega.
Il intrebi pe sot unde este.
Acesta zice ca este in portofel, care este in buzunar blugi, care sunt pe fotoliul/ suport de haine.
Ce faci? Iei cardul, aduci portofelul, sau aduci blugii?
Iau cardul. Mă rog, la noi e mai simplu că el poartă de obicei pantaloni cu 76352 de buzunare, pe care le golește când ajunge acasă și portofelul aterizează de obicei pe insula din bucătărie.
La mine sunt destul de ordonate. Am ghiozdănel acum în care am următoarele: portofel, pixuri colorate, pixuri cu cerneală albastră, capsator, capse, coli A4, o carte de citit, încărcător telefon, baterie externă, memory stick, pachet șervețele uscate, pachet șervețele umede, trei rujuri, un parfum, mascara, elastice de păr, pieptăn mic, dezinfectant, absorbante, cremă de față, cremă de mâini, periuță de dinți, pastăde dinți, o sticlă cu apă și un baton de ciocolată. Totul este separat în 4 compartimente. Nu înțeleg de ce ar fi așa complicat de căutat.
Băi, toate ca toate, da’ la partea cu capsatorul mi-ai dat ecran albastru 🤣
Pot să întreb la ce și cât de des ai nevoie de acest obiect, încât să îl cari în geantă permanent?
Capsez fișele de lucru în caiete copiilor de clasa a V-a și a VI-a. Ca să mă asigur că le mai au și după finalul orei. Și îl iau și când aduc testele corectate, deoarece și acelea ajung tot în caiet capsate. Asta ar fi aproape săptămânal, dar în toate cele cinci zile.
Am văzut acum că am un typo la piaptăn și am scris legat pastă de dinți.
cred ca te referi la capsatoare din acelea cat degetul mic asa-i?
in alta ordine de idei – te rog lamureste-ma cum e corect pt ca io mereu am zis pieptan …
Nu. E puțin mai mare decât palma mea. În facultate am avut și unul cât degetul, dar îl pierdeam des.
Pieptene toată ziua bună.
Mă pieptăn e verbul.
https://dexonline.ro/definitie/piapt%C4%83n Aici scrie că și pentru substantiv, la singular, piaptăn este corect.
nu o sa ma credeti insa de ceva timp si din cauza durerilor de spate care ma omoara am renuntat la poseta – tip sac fara fund si stil hippie din piele panza sau antilopa. n-as fi crezut ca am sa reusesc insa se poate: in buzunarele de la blugi bag tot: bani carduri mobilu’ si cheile. si ATAT!! (+ 2 kleenex am uitat …)
Soția și-a răsturnat într-o zi poșeta/geanta (că nu stiu cum s-o numesc) în mijlocul sufrageriei. A găsit, printre altele, vreo 20 de pixuri, unele de pe când avusese primul job din viața ei, în prima tinerețe. Eu încă așteptam să apară și roata de rezervă a mașinii.
Comentariu beton!23
Am o foarte proastă relație cu propria geantă. Nu găsesc niciodată ceea ce caut. Cum ar putea găsi ceva altcineva?
Geanta unei femei este un teritoriu periculos pentru orice bărbat. Să cauți ceva în geanta unei femei este testul suprem de supraviețuire. Intri după chei și ieși cu ruj, bonuri fiscale etc.
Asta cu adu-mi tu din poșetă e un fel de test ceva.
Nu mă las păcălit🤣
Era si o gluma (adevarata zic eu) la un moment dat: ce nu gasesti niciodata in geanta unde femei? Ordine. 😂 Pentru mine e un motiv suficient sa nu-mi bag nasul acolo, ca ma enervez…
Bah, estia, adeca jumatatile noastre mai fortoase nu gasesc chestii in casa in care vietuiesc si voi vreti sa gaseasca in ceva care este practic extensia personalitatilor noastre complexe si flamboaiante???
Comentariu beton!12
Vara port poșete medii, gen cea din foto pusă de tine, însă iarna port poșete de marime mai mare,între cea mare și cea medie. Bineînțeles ,ca orice femeie, am de toate în poșetă: chei, rujuri,fond de ten compact cu oglindă,un parfum mic, cremă mică de mâini,șervețele, ochelari de soare,evantai, gumă de mestecat, plicuri cu facturi și programări la medic,elastice de păr,perie mică de păr, sacoșe ( de când nu mai sunt gratuite) și bineînțeles portofelul cu port carduri. Soțul meu nu găsește niciodată nimic, dacă îi spun să caute în poșetă, însă dacă rămâne fără bani, găsește din prima portofelul .De multe ori ia tot ce găsește în portofel și nu-mi spune și mă trezesc că n-am cash să cumpăr o apă sau o cafea sau diverse lucruri. Uită, sărăcuțul….
Cel mai drag accesoriu. Fara posete am fi mai triste si mai sarace. E curat divertisment pe acolo, prin ele. Minunile tehnologiei care locuiesc prin posete ne permit sa vedem si sa ne hlizim la un serial intreg sau sa citim o jumatate de carte pe telefon sau sa palavragim cu cineva ore intregi daca se blocheaza circulatia pe undeva, pe nicaieri. Tot in poseta avem acces la conturi de banca, ale noastre si ale sotilor nostri si ale parintilor nostri si ale inaintasilor nostri si ale urmasilor urmasilor nostri si ale vecinilor nostri. Ooops, glumeam ca nu sunt eu asa zburdalnica si cheltuitoare.
La modul serios, eu nu prea stiu ce mai am pe acolo si chiar daca ma enervez cateodata ca cantareste prea mult tot nu ma uit sa vad de ce.
Faina posetuta ta, vreau si eu una asa.
Cu multi ani in urma am facut o radiografie la coloana, eram in cabinetul medicului care imi spunea ca nu prea e bine deloc, imi explica ce sa fac, etc. Eu multumesc si cand eram deja la usa il aud „doamna, veniti putin ! „, imi ia geanta, o cantareste intr-o mana si consternat ma intreaba „ce carati mai femeilor in gentile astea ? plecati pentru o luna de acasa ?” :)) ma rog, printre altele mi-a spus sa port o geanta mica daca vreau ca mai tarziu sa-mi pot tine nepotii in brate . Evident ca nu l-am ascultat, pai cum sa incapa intr-o geanta mica ochelari de soare, ochelari de vedere, portofel, o agenda mica, pixuri (mereu mai adaug cate unul ca nu sunt sigura daca am) , servetele umede, servetele uscate, gel antibacterian, diverse medicamente, ruj, gloss, dispozitive de fumat, tigari, telefon, baterie externa+ cablu de incarcare, sacose de panza pliate, chei, guma de mestecat, bomboane mentolate, o sticla cu apa si cate si mai cate :))