Articol scris de Iulia.
…
Uneori mă îndoiesc în cel mai serios mod de capacitățile mele mintale și fizice.
Adică, nu mă înțelegeți greșit, nu mă cred nici vreo deșteapta pământului (că nu-s, în nici o lume trecută, prezentă sau viitoare), nici vreo atletă desăvârșită (că n-am fost, nu sunt și nu voi fi vreodată).
Dar mă consider un om de-o inteligență medie și cu abilități fizico-motrice la fel – medii.
Adică na, sunt în stare să citesc un text mai lung de 5 rânduri fără să-mi curgă scuipat din gură sau să știu dacă am primit restul corect la magazin.
Sunt în stare să trec strada fără să mă arunc în fața unei mașini în viteză „că io am prioritate pă trecere!!!” și să mă hrănesc singură fără să-mi bag furculița în ochi.
Băi, dar uneori…
Fiți atenți de la ce m-am luat.
Eu, de obicei, nu prea mă trezesc noaptea întru vizitarea locului unde și regele merge singur. Să zicem că undeva la 90% din nopți prestez somn neîntrerupt.
Uneori însă, se întâmplă probabil să consum mai multe lichide după anumite ore, așa că vezica îmi dă ghes și mă văd nevoită să părăsesc patul în defavoarea unei expediții nocturne în încăperea cu tron de porțelan.
Soțul meu, pe de altă parte, se pare că n-a fost binecuvântat cu o vezică de societate (și nu, n-aveți voie să faceți mișto de el că are o anumită vârstă, aia numai eu am voie și doi la mână, așa e de când îl știu, adică de când nu era așa puriu).
Prin urmare, domnia sa frecventează, cred, cel puțin o dată pe noapte locul mai sus amintit.
Eh, acu vreo 2 nopți, la ore mici, simt că beșica udului mă înghiontește insistent. De cele mai multe ori, refuz pur și simplu să o ascult și încerc să o fentez schimbând poziția și explicându-i în gând că somnul e mai bun decât orice pipi la ora aia.
Dar în noaptea respectivă, nu se lăsa convinsă și pace. Așa că, după câteva minute de negocieri intense, urmate de câteva clipe de suduieli și mai intense în minte, decid să dau curs nevoii fiziologice.
Acu, tre să înțelegeți că eu, dacă tre musai să mă ridic din pat noaptea pentru astfel de activități, o fac în cel mai expeditiv și întunecat mod posibil, nu care cumva să-mi fugă somnul.
Adică nu stau prea mult pe gânduri, mă ridic rapid, nu deschid ochii mai mult de 20% și nu aprind nici o lumină pe nicăieri.
Și mă ridic eu deci în capul oaselor, stau o clipă să-mi fac curaj și să văd dacă totuși n-ar fi cale de întoarcere, să conving tâmpita de vezică să reziste până dimineața, evaluarea situației îmi spune că nu, nu se poate, așa că mă ridic în poziție bipedă și pornesc spre locul cu pricina.
În principiu, organismul meu cunoaște traseul fără vreun fel de problemă: te ridici din pat, faci dreapta, faci un număr suficient de pași încât la următorul viraj la dreapta să nu te bubui cu deștul mic de la picior de piciorul patului și nici de lada cu așternuturi parcată la capătul patului, țintești spre ușa de ieșire din dormitor, parcurgi cei câțiva metri de hol, faci dreapta prin ușa de la baie, tot așa, luând virajul suficient de larg să nu faci contact cu tocul ușii, și ajungi unde trebe.
Doar că, de această fatidică dată, lucrurile au luat o întorsătură cât se poate de urâtă (și dureroasă, de altfel).
Pentru că, vedeți voi, având în vedere ochii lipiți de somn, precum și celeritatea cu care încerc eu să soluționez aceste probleme nocturne, m-au făcut să nu observ un aspect esențial: lipsa soțului din patul conjugal.
Dar nu-i bai, că l-am găsit iute. Pe soț. Și el pe mine.
Căci după ce efectuasem primele două viraje la dreapta și abia ce reușisem să ies din incinta dormitorului matrimonial, n-am apucat să mai fac vreo doi sau trei pași, că m-am trezit bubuindu-mă, literalmente, cap în cap cu musiu soț.
Care se afla practic pe același traseu cu mine, doar că în direcție opusă.
Băi, vă zic, ne-am bubuit așa de tare că nu știu nici până în ziua de azi cum am reușit să nu cad în cur de la impact. Am simțit însă instantaneu cum mi se formează un cucui pe frunte și apoi n-am știut exact ce să fac – să plâng de durere sau să râd că suntem în halul ăsta de tâmpiți. Și nu doar unul dintre noi, ci amândoi. Că vorba aia… unde a tunat și ne-a adunat…
Acu ziceți voi – ați avut vreodată parte de incidente d-astea care v-au făcut să vă puneți la îndoială propriile abilități de a naviga prin viață?
Și nu, lovitul degetului mic de orice obiect contondent nu se pune, aia cred că e un mod scârbos al Universului de a ne spune că om fi noi cea mai evoluată formă de viață de pe planetă, dar dacă vreodată ne trezim față în față c-o suricată turbată cu un ciocănel în lăbuțe, și ne arde una peste deștul mic de la picior, picăm lați și ne halește aia înainte să apucăm să ne dăm seama ce ne-a lovit.

Hahaha, Iulia, am patit exact la fel ca tine! La noi eu sint cea piselcoasa 😂😂😂, el mai rar, da iote ca s-a intimplat si aici.
Cel mai naspa a fost cind am dat cu capul de coltul usii, care ramasese intredeschisa…
Comentariu beton!35
🤣🤣🤣 doamne, mi-ai înseninat ziua, ce bine că nu suntem singurii!
Comentariu beton!19
Asta nu am pățit. Dar ne speriem unii de alții ziua! 😂 Se lasă cu țipete și scăpat chestii din mână 😂
Ziua, da?
Comentariu beton!38
Noi nu ne speriem unii de alții, doar musiu soț are uneori idei d-astea crețe să mă sperie pe mine de să sar din bascheți 🤬
Și fi-miu se mai sperie uneori de mine când e în baie, ocupat să cânte la duș din toți bojocii și nu mă aude venind să îl verific ce face 😁
Comentariu beton!23
La noi zici că este casă de nebuni! Nu există zi să nu ne speriem. Mai ales că au stat câteva luni și părinții mei la mine. Cel mai grav este când vreau să deschid o ușă și fi-miu vrea același lucru dar din partea opusă. Țipăm amândoi, ne speriem de țipete și mai țipăm la țipat 😂
Comentariu beton!32
🤣🤣🤣🤣🤣
😂😂😂 asta cu deschisul ușii din sensuri opuse se întâmplă și la noi, ce bine că nu suntem singurii nebuni, și la baie noaptea la fel și e nasol că nu aprindem lumina, horror 😂
Fix aceeasi situatie si la mine, cu o mica exceptie.
Domnul si stapanul vietii mele era inca in baie, cu usa inchisa. Eu cu un sfert de ochi crapat pe jumatate, am bagat un cap in usa aia pe care o credeam deschisa, de cred ca am trezit tot blocul. Si, pentru ca nu puteam sa dau cu capul fara ajutorul genunchiului stang…You got the picture.
Comentariu beton!23
😅😅😅
Musiu Soț a reușit să se autoflageleze într-o manieră similară, la intrarea în beci, care e joasă pentru el și trebuie să lase bostanul jos, ceea ce o dată n-a făcut, iar de uluială s-a bubuit și cu genunchiul de tocul ușii 🤣
Comentariu beton!18
@costică, la noi același model: parchet sau covor pufos și nu simți nici măcar vibrații când mișcă cineva prin casă iar în perioadele cu stres maxim chiar fac urât când mă trezesc brusc cu fiu meu că pune o cană o farfurie în chiuvetă, abia atunci mă prind că mai e cineva în bucătărie și fac scandal că bubuie cu lucruri. 😂🫣
vezi că te-a afectat lovitura, caută un neurolog! voi vă deplasați pe aceeași direcție (altfel întîlnirea n-ar fi fost posibilă), doar sensurile erau opuse…
altfel, mie-mi place să umblu desculț; mai puțin prin iarbă, mai mult prin casă, pă parchet; ei, cînd soția doarme, „tropăi ca un cal!!!”, cînd este trează „băi, o să fac un infarct! ce te furișezi așa?!”, eu, bineînțeles, neavînd stiluri diferite de mers…
Comentariu beton!45
Păi cum să ne deplasăm în aceeași direcție, când eu plecăm și el venea? Eram pe aceeași trasă, dar ne deplasam în sensuri opuse. Cred. Poate. Cine mai știe? 🤔
La noi e simplu, musiu are 47 la picior, în afară de a levita, nu are nici o șansă să se deplaseze silențios.
Comentariu beton!12
Ia uite cine stie nitica matematica vectoriala. Pe argumentul asta cu directia si sensul ma cert cu oamenii de 20 de ani, din cauza ca in vorbirea de zi cu zi nu se foloseste prea clar diferenta. Cred ca asta e prima data cand am intalnit pe cineva care sa se sesizeze. Multam, ma simt mai putin singura 🙂
Poi nu ăsta e tot rostul pentru care ne întâlnim aici? Să ne simțim mai puțin singuri în ale noastre? 😁
păi la Vaslui se făcea carte, doamnă! altfel erai „vii țelso vietic!!!”, la Romașcu…🤣
Neața’! Eu sunt o vizitatoare constantă și perseverentă a spațiului privat, aka toaletă. Nu eram așa dar cred că mi se trage de la trezirile frecvente din cauză de copchii și s-a obișnuit vezica să se elibereze noaptea. Cel mai des șutez motanul, că doarme la picioarele noastre dar și câinele, care avea prostul obicei de a se întinde cu capul în dreptul ușii de la dormitor. Treaba cu câinele s-a rezolvat. Ne-am mutat la casă cu etaj și lui îi e frică de scări. Motanul încă nu vrea să se instaleze în alte locuri pentru dormit…
Comentariu beton!21
Mda, pisicile și câinii par să nu aibă nici un fel de instinct de conservare când vine vorba despre a se așeza cât mai în calea ta, în cele mai periculoase locuri și moduri.
Comentariu beton!15
Vaaai si eu am mai dat cate un șut pe întuneric la pisici, dar acum au învățat sa se ferească 🤣. In schimb coltul patului nu se ferește si am mai accidentat degetul mic de la picior. Si tot noaptea am vrut sa ma asez in poala soțului care se afla deja pe tron. Eu merg cu un singur ochi deschis noaptea, si ala pe un sfert, ca să nu imi sara somnul. Am avut o mare surpriza cand am dat de un om cald in loc de un colac rece
Comentariu beton!36
La asta cu piscine i relate… dar nu in acelasi fel. Aveam pisicile socrilor in pensiune cateva zile. Una dintre ele, pisoi…mic…cu gheare si colti ascutiti. Care dormea unde ? In pat, la picioarele noastre. Si à naibii pe la 3 dimineata cand iti e somnul dulce, ea are chef de joaca. Cu ce ? Cu dejtele noastre évident. Misti piciorul sub plapuma? Tzac à capsat. Sotul, neobisnuit cu atingeri ascutite in toiul noptii, a dat cu piciorul… mai cu elan asa. A facut matza aia un zbor cu bolta si aterizare periculoasa fix i usa. A mai dormit cu noi in pat ? No sir! I-a parut rau sotului, evident, nu mai stia cum sa mangaie pisoiu sa isi ceara scuze. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!27
Cand tocmai ne mutasem, cu doua-trei zile inainte de a sosi mobila, aveam in apartamentul nostru un pat mare, mobila de bucatarie, un televizor pe un taburet si un birou pe care se afla calculatorul meu, in alta camera decat patul. Copiii in delegatie la mama pana era apartamentul locuibil. Exista o debara cu o bara cu umerase unde ne agatam hainele care nu erau vraiste pe scaune sau prin bagaje. Acea debara se afla pe traseul spre baie. Cred ca nu mai are rost sa relatez. Era noapte. Sotul era deja semiadormit. Eu incheiasem cu succes un solitaire si voiam sa merg la baie. Pe traseu am intalnit usa de la debara, uitata deschisa de domnul sot. Cucui n-am facut, ca am primit lovitura manerului ciudat de la usa debaralei direct in stomac. Se pare ca am scos un strigat sufocat, de s-a repezit sotul spre intrare, convins ca iar a intrat in apartament cainele batran al vecinilor cu care eu aveam o relatie antagonica. (cu cainele, vecinii erau ok). Finalul? A iesit in pijama vecinul Paul, insotit de Bubu si a dat nas in nas cu sotul meu tot in pijama cu o mutra fioaroasa de self defence.
Comentariu beton!26
Știu că n-ar trebui să râd, dar îmi pot imagina scena 🤣🤣🤣
Doar
Hai să ne facem ziua mai frumoasă.Că, dragă Iulia,ia aminte,asta e pistol cu apă pe lângă ce am eu de spus .Cu mențiunea că de copil călcam greșit pe o treaptă,pe un obstacol la coborâre, entorse frecvente și nu știu luxații (dacă o fi diferența).
Deci: într-o noapte de vineri spre sâmbătă 😁 mă trece pe la 3 noaptea să golesc vezica urinară.(Ca un făcut,consortul nu era,plecase la pește.)Și abia ce scosese fata o pereche de pijamale noi , frumoase, mătăsoase,cu un număr mai mare 😁de ziceai că sunt o elevă cu sacoul de împrumut la serbare.Și vin de la baie,norocul meu că veneam.Și amorțită, adormită și tot ce vreți,simt că mi se duce un deget mare in cracul celălalt de pantaloni și în 3 secunde cad lată.Că am căzut,nu era o problemă,dar m-am dus cu nasul și partea stângă a capului in marginea unui lighean cu rufe aproape uscate,luate seara de pe sârmă.
Continuare: trezit fata mare , că pe oricine trezea un obiect în cădere de 100 kg 😁.Pus gheață,luat un nurofen,culcat înapoi după vreo oră, că nu mă lua somnul de durere,și dimineața pe la 10 trimis fata mare la farmacie să ia o cremă, loțiune,orice să-mi treacă vânătaia mai repede.Si îi dă tuta ceva care exact pe față nu se aplica,de a doua zi m-am dus eu să rezolv .Nu mai zic că în săptămâna următoare aveam înfățișare la notar ,ca să fie discuția completă.Noroc de cer senin și vremea frumoasă,de n-am părut prea ciudată cu ochelari de soare.
Comentariu beton!22
🤣🤣🤣🤣🤣
Aoleu, astea care se lasă cu vânătăi pe mutră sunt nasoale tare. Pe mine m-au învinețit câinii și nu o dată (că mna, am stabilit că nu-s cel mai ascuțit creion din penar), că nu mă învăț minte și mă aplec să-i pup pe cap, moment în care ei ridică dovlecii ăia și… 💥🫨🤕
Comentariu beton!22
Eu am dat cu capul intr o etajera din casa, avand ca rezultat julitura si vanataie in frunte, inainte sa plecam intr un city break la Koln. Subt destul de convinsa ca, daca nu era fata cu noi, m-ar fi lasat acasa, decat sa riste sa-si puna careva intrebari despre cum aratam cu buboiul in frunte. :)))
@Miruna, eu cand am cazut cu bicicleta si mi-am invinetit ochiul plus o taietura cusuta in frunte, a trebuit sa explic tuturor ca am cazut cu bicicleta si nu ca ne-am batut in parte acasa😁.
@Monica, eu l-am trezit pe junior din cauza ca am lesinat. Se pare ca a bubuit un pic. Saracul de el ce sperietura a tras cand m-a vazut intinsa pe jos🙄😀.
Acu vreo 25 ani, doar ce ne mutasem in apartamentul in care sedem si acum. Sotul n avea somn si s-a stramutat in sufragerie sa vada un film. Baiat bun, inchide su usa, sa nu ma trezeasca.
Eu, dupa un timp, ma trezesc (nu mai stiu daca voiam la baie sau doar imi cautam alesul lipsa din patul conjugal). Deci noapte bezna, ca pe vremea aia nu aveam copii si nu tineam luminite de veghe. Ies din dormitor, fac virajul dreapt spre sufragerie si BUM un cap cu toata viteza in usa inchisa. Ca na, apartament mic, nu tineam usile inchise la camere in mod obisnuit. Unde mai pui ca nici ochelarii nu-i aveam si-s cam chioara fara ei.
Eu ca eu, ca am scapat cu un cucui si-o ciuda ca-s proasta. Dar cinefilul, cand a auzit in crucea noptii ditai bubuialq in usa care-l despartea de restul casei unde se afla pretioasa sotie…a tras o sperietura de numa.
Eu ca eu, ca m,am ales cu un cucui si oleaca de sperietura – si cu
Comentariu beton!15
Aoleu, mor 🤣🤣🤣🤣
Priveste partea buna a lucrurilor: bine că nu ați fost în…mașini diferite?! 😀
Comentariu beton!12
Stai așa, că nu-i timpul pierdut! 🤣🤣
Așa am zis și eu accident de mașină dacă aveam și nu eram așa vânătă, toată zona ochiului,pometele,se ducea și spre obraz in jos… păcat că nu pot pune o poză.
Eu am dat cu capul intr o etajera din casa, avand ca rezultat julitura si vanataie in frunte, inainte sa plecam intr un city break la Koln. Subt destul de convinsa ca, daca nu era fata cu noi, m-ar fi lasat acasa, decat sa riste sa-si puna careva intrebari despre cum aratam cu buboiul in frunte. :)))
Normal, că rahaturile astea nu se pot întâmpla decât când ai de plecat pe undeva sau vreo întâlnire importantă în viitorul foarte apropiat 🤦♀️
Iulia draga, si io mai am indoieli in ceea ce ma priveste, dar dat fiind cele expuse pana acum, prind curaj! 😆
Fix așa zic și eu, noroc cu voi, că prind curaj! 😅😅😅
Eu am o problema( ca deja parca i prea de tot sa fie mereu acelasi genunchi) de nu trece luna sa nu ma lovesc la genunchiul drept, ca i de vreo bara, masa, ca ma impiedic, ca sare cainele pe picior etc.( am ajuns sa fac terapii, acupunctura doar din cauza acestor incidente pentru ca deja a devenit extrem de sensibil).
O alta faza funny( acum, ca atunci nu a fost) a fost cand eram singura acasa, usa apartamentului inchisa pe interior, sotul plecat din tara, mama la casa ei( cu ei vb zilnic la telefon dar nici asa des incat sa poata face ceva, sa trimita urgent pe cineva, in caz de ceva…) si eu mancam masline cu samburi cu tot( asa am facut cativa ani), in pat atenta la tv, cand samburele fiind prea mare mi a ramas undeva pe trahee, am simtit ca nu se duce, ca ma sufoc si nici nu aveam apa, altceva de mancat lg mine.A fost ceva crunt in secundele alea, pana am ajuns la baia care eram mai aproape sa beau apa, am zis ca mor si nimeni nu o sa stie cateva ore.
Comentariu beton!11
Aoleu, asta e nasoală tare, bine că ai scăpat ok! 😮
Ce norocoasa esti. Eu ma treznesc in 95% din cazuri sa ma duc in locul cu pricina. Si evident ca adorm apoi cu dificultate.
Dar😁 s-a intamplat sa nu remarc ca domnul sot nu e langa mine si-am dat de el in baie fix pe locul unde voiam sa ma asez.
Alta data aveam musafiri. Noaptea noi dormim cu usile deschise la dormitoare, insa cu musafirii m-am gandit ca ar fi bine sa inchid usile. Daca cand m-am dus la baie nu am uitat de usa, apoi am uitat de ea cand m-am intors. Rezultatul? O bubuitura strajnica si niste vanatai la frunte si genuchi. Si evident rasete dimineata. Se pare ca am trezit vreo 2 locatari😀.
P. S. Acum vreo 2 saptamani m-am trezit noaptea de cazatura vecinei (casele unite). Se pare ca a vrut sa dea pisica afara si chiauna de somn, a cazut pe scari. Ce am mai ras cu ea cand ne-a povestit si eu ca am auzit-o😴😁.
Am pățit și eu din astea, cu bubuit de uși din motive de neînchis de obicei, dar închis din cauză de musafiri. Groaznic! 😅
Vrei întâmplări cu cucuie? Mergeam noaptea spre baie, beznă totală. Nu aprind lumina ca să nu trezesc consoarta. Știam că în drum va fi o ușă deschisă cu cantul spre mine, așa că intind mâinile paralele în față, ca somnambulii în filme. Ideea n-a fost rea, doar că trebuia să dau nițel din mâini stanga-dreapta și nu să le țin țepene, ca să evit încadrarea perfectă a cantului ușii printre brațe și oprirea violentă în fruntea și nasul meu.
Comentariu beton!17
🤣🤣🤣🤣🤣🤣 aidecapumeu 🤣🤣🤣
Am și eu o întrebare inocentă: voi nu vreți să apucați pensia, nu?
Disclaimer: Guvernul vă mulțumește pentru eforturi!
Disclaimer la disclaimer: Nu e clar care guvern…
Comentariu beton!28
Io nu că nu țin să apuc, da’ nu CRED că apuc.
Eu am dat „cioc” cap in cap cu consotu’ in pat! Veneam de la pipiroom, el nu’s de ce voia sa se scoale si…bim! Inutil sa spun ca lovitura, durerea si zgomotul ne-au trezit durabil.
In rest, draga Iulia, sa stii ca perspectivele sunt sumbre: pe cât inaintezi in vârsta, pe atât nevoile scurte nocturne se fac simtite. Asculta pe una mai batrâioara, ca stie ce spune!
Noi numa’ schimb de coate la coaste am făcut până acum, dar daca am reușit să ne bubuim pe hol, cred că e doar o chestiune de timp până dăm cap în cap și prin alte locuri 😅
Iulia, ca mine nu cred că o să mai auzi…
Eu mi-am spart capul – cu tot bulionul și smurdul aferent – într-un… colț de indicator de trecere de pietoni. 7 copci, tot tacâmul, de am fost skinhead fo lună, așa…
Vorba avocatei mele – din păcate am și așa ceva – „dacă asta se întâmpla într-o țară cu apă caldă, erați un om bogat” Dacă și cu parcă…
Numai de bine s-auzim!
😮😮😮 neică, da’ nu te supăra că întreb, câți metri înălțime ai, de ai ajuns până hăpt la semn?
eu n-am mai mult de 1,85, dar trecerea era din aia supraînălțată, iar semnul era mai jos ca de obicei…
Pe mine mă frământă de trei ore o întrebare, iată, nici nu pot să cobor la Mega fără să o pun, în numele tuturor cititorilor: cum de v-ați lovit totuși cap în cap? Soțul se întorcea de la baie în mersul piticului, ca la orele de tortură fizică din școala generală?
Comentariu beton!13
🤣🤣🤣 sincer, e o întrebare la care n-am răspuns nici până în ziua de azi, având în vedere faptul că diferența de înălțime dintre noi e de 20+ centimetri 🤷♀️
Mistere, mistere!
N-am nici o intamplare de povestit ci doar de dat un sfat (nesolicitat) venit tocmai de pe patul de spital, sectia Urologie: „Nu ignora semnele vezicii ci, daca vezi c-o sa ti se repete mai des vizitele nocturne, programeaza-te la un consult de specialitate.”
Poate ai mai zis pe undeva ce varsta are Musiu dar, nu-mi aduc aminte, recomandarea e si pentru el chiar daca face plimbarile astea le face de tanar.
Fix zilele trecute vorbeam că e cazul de controalele periodice specifice …hai sa zicem 40+ 😁
Că mai bine previi, decât repari.
Leșin de râs! 🤣🤣
Uneori fac vizite nocturne (tot din cauza lichidelor băute târziu) și, ca să nu sară somnul, nu mai aprind lumina, ceea ce înseamnă ca fac in poziția așezat, ca fetele. Ce voiam să spun: așa bine se doarme pe tron că uneori se întâmplă să mă trezesc amorțit după ceva timp 😁
Comentariu beton!15
Io nici măcar n-am căzut pe întuneric,am veioză (lampadar) in hol de minim 24 de ani,de la primul copil…nu știu de ce,dar n-am mai dormit fără o lumină de veghe de atunci.
Fără cucui dar cu urlet și sperietură soră cu moartea. Buda noastră e alături de dormitor. Cunosc topografia casei, nu aprind lumina, deci cu ochii închiși la locul cu pricina, nu închid ușa că n-am de ce. Menționez că eu dorm cu ear plugs, deci surdă și chioară stau pe tron, care tron e chiar lângă ușă. Apare consortul, tot cu ochii închiși, având o nevoie similară. Nu mă vede, dar aude ceva susur (asta povestit după) și crede că s-a dereglat ceva la budă. Eu mă mișc și ating ceva moale și cald, la fel și ‘mnealui, drept pentru care sărim amândoi în sus și urlăm, eu mai tare. De atunci închid ușa la baie când am vreo treabă acolo.
Comentariu beton!18
Tot e bine că n-avea și el doape în urechi și nu s-a apucat să execute ce avea de executat fără să mai verifice dacă există obstacole în cale 🤣
Comentariu beton!16
Între baie și dormitor avem un hol mic pe care îl mai folosim pe post de sală de fitness. Traseul pat-baie și retur e fix o linie dreaptă. Pe același sistem de pilot automat noaptea pe întuneric, știu exact câți pași fac de la ușa băii până în pat.
Doar că în seara precedentă nopții despre care povestesc sărbătorisem pe unul din membrii micului cerc de prieteni și ingerasem câteva beri în plus. Drept care, la ceva vreme după ora de somn, m-am trezit regulamentar ca să golesc vezica.
La dus, toate bune. La întoarcere însă, cumva am rasolit numărătoarea pașilor și m-am trântit peste ce credeam eu că e patul. Nu era patul, erau niște gantere din hol, de altfel depozitate ordonat și corespunzător în afara traseului predefinit.
Am stat două săptămâni cu proteze la ambii genunchi. N-am mai ingerat nici o bere în plus de atunci :D.
Comentariu beton!18
Am râs cu sunet! Rareori nu mă trezesc din somn noaptea pentru a goli vezica, din cauze de băut apă până târziu și chiar și în timpul noptii, doar că eu aprind întotdeauna lumina in baie. Reușesc așadar, cu succes câteodată, să măsor înălțimea ramei patului cu propriile gambe, din cauza de adaptare târzie a vederii la revenirea în dormitor. Ciocniri pe traseu nu am avut cu soțul din dotare, însă mi-am mai luat de câteva ori niste coate in figură, când mă așezam la somn, eu vrând să mă învelesc mai bine și ridicând capul de pe pernă să vizualizez ce fac, iar soțul dând să se întoarcă pe partea stângă (cu fața spre mine, deci) și ,,încercând” aerul din dormitor cu cotul stâng înainte de a se răsuci în pat, rezultând astfel o frumoasă întâlnire de gradul trei…precizez că toate ciocnirile au fost accidentale, nu intenționate, fiind produse in timpul somnului soțului, întrerupt de gemetele sau țipetele mele, după caz, urmate de bombănelile de rigoare. Nu s-a lăsat cu purtări de ochelari de soare in ziua următoare incidentelor, doar cu ceva dureri in zonele ,,atinse”.
@Bogdan, au, mama! 🤦♀️ N-aș fi crezut niciodată că berea poate să fie atât de periculoasă!
@Veronica, coate ne-am mai împărțit și noi prin pat, ba uneori eu mă mai folosesc și de picioare. Nu, nu în vreun mod bizar pe care vi l-ați putea imagina, ci ca să împing omul de pe plapuma pe care stă tolănit, să apuc și eu un colț cu care să mă învelesc, că alte șanse n-am.
@(alta) Iulia, nu vă imaginați că eram mangă, berea n-are a face. Deșteptul care insistă să bâjbâie pe întuneric cu ochii închiși are. Soția s-a speriat atât de rău încât și acum se mai trezește uneori când mă duc noaptea la baie, deși problema vizibilității am rezolvat-o oarecum cu niște leduri discrete :D.
Vaiii ce „m-am râs”…..
Așa pe întuneric mă duc și eu la baie, nu mă lovesc niciodată ( eu sunt cu moț și mă altoiesc doar pe lumină 😁).
Problema este că se sperie soțul de mine (el este mai „plimbăreț” noaptea) și ca să nu ajungem la urgențe cu infarct trebuie să aprind lumina de fiecare dată. Și așa am oroare de pișulică în miezul nopții pentru că mă trezește lumina, nu pot să mai adorm, mă uit 1-2 ore la televizor și „pic” când trebuie să sune ceasul. Și domnul soț sforăie cu tupeu în 2 secunde după ce s-a întors în pat 🤔; părerea mea este că am suficient motiv de divorț , dar în rest e băiat de treabă și nu mă îndur de el.😜
Eu am noroc din punctul ăsta de vedere, sunt foarte rare ocaziile în care nu mai reușesc să adorm. Dar da, fără lumini aprinse, că atunci sunt șanse să fugă somnul.
😂🤣😂🤣😂🤣
Doamne cât am râs!
În 3 reprize de citit.
Mmm, nu am nici o șansă la întâmplări de ăstea. A instalat doamna o lanternă cu senzor pe care îl bombăn mereu, e o zonă în apartament în care 3 camere și baia mare stau în jurul unui hol. În restul casei mereu pâlpâie undeva un LED, nici o șansă să dau cu piciorul în ceva sau să mă pocnesc de Yeti (fiul cel mic) sau doamna hobbit.
Cred că sunt măsuri de prevedere să nu bușesc ceva, ținând cont că mă scol regulat la 5 dimineața.
Bai hai aa zic o faza de acum 2 veri in Egipt in vacanta. Eu am par lung si mult mai mult la acea vreme. E genul ala nici drept nici cret si se incurca ca dracu. Marea rosie e sarata ca dracu si aspra pt claia mea si intr-o seara ma apuca inatoatul nocturn cu ai mei copii in minunata apa. Am venit pe camera si am adornit cu parul umed si peste noapte m-a impins vezica ca pe tine, tot ca tine cu 20% ochi deschisi pe intuneric merg in baie sa o usurez si aprind micul bec al oglinzii stand pe tron si vad o claie gen baba cloanța( negul lipsea) in oglinda imensa cat peretele baii si ma pun pe tipat de am trezit baietii si au dat buzna in baie. Deci eu am crezut ca e ceva vrajitoare in baie, nah in toiul noptii o claie in sus facuta şomoiog nu m-am gandit ca-s eu si a mea podoaba capilara ce luase acea turnura neasteptata pentru mine la acea ora. A doua zi eram la spa ul hotelului numit cleopatra sa imi faca ceva sa descalceasca claia si sa arat a om nu a vrajitoare. Mentionez ca pana la Spa am defilat cu capita in cap …
Comentariu beton!16
Vizitele la baie sunt uneori pline de neprevăzut:
NSW
https://www.youtube.com/watch?v=mPVLvKkVX0c