Băi, deci trebuie neapărat să vă povestesc asta, pentru c-am râs de unul singur. De altfel, asta este una dintre cele mai neplăcute părți când călătorești singur: faptul că, dacă se întâmplă ceva mișto sau amuzant, efectiv n-ai cu cine să râzi, să te bucuri. Trebuie să suni un prieten.
Mdeci, eram alaltăieri seară la restaurant în Timișoara. A venit ospătarul să ia comanda și, cumva, era nevorbit. Avea chef de vorbă, în timp ce eu aveam chef să cam rămân singur cu gândurile mele, că eram frânt și voiam doar să mănânc, după care să mă duc la culcare.
Și cum sporovăia el acolo, la un moment dat îl aud că zice că a jucat fotbal. Nu rețin în ce context a zis-o pentru că, repet, nu prea mă puteam concentra la ce spunea, dar informația asta a avut efect.
Așa că brusc am devenit foarte interesat de conversație:
– Fotbal, serios? Unde ai jucat?
– Aici, în Timișoara.
– Da, la Poli? Tare. Ce post jucai?
– Mijlocaș ofensiv.
Omul, foarte încântat că m-a prins cu ceva în discuție, îmi răspundea cu cea mai mare plăcere. Iar eu voiam să văd dacă auzisem de el pe vremea când știam și rezervele echipelor de divizia C. Așa c-am continuat interogatoriul:
– Și? Erai talentat? Era ceva de capul tău ca fotbalist?
– Da, zice omul, eram destul de bunicel, aș fi jucat la liga 1 fără probleme.
– Ai fi jucat? Deci n-ai jucat în divizia A?
Un pic parcă se întristează:
– Nu, din păcate, am jucat doar la juniori. La seniori n-am mai ajuns.
– Aoleu! Păi de ce?
– M-a retras tata de la fotbal.
La care mie îmi pică fața și întreb revoltat:
– Cum adică te-a retras taică-tu? DE CE???
– A zis că trebuie să mă ocup de școală.
sursa foto: freepik.com
Pai si s-a ocupat
Da
Chiar misto faza
Comentariu beton!20
Clar, el de fapt era neurochirurg, făcea chelnerie ca hobby. 😁
Mai bine juca fotbal…școala nu pare să fi fost un succes.
Comentariu beton!31
🤭
Mă rog, între motivația lui ta-su si ce a facut el până la urmă nu e nicio legătură. Tatăl lui a vrut sa îl ia de la fotbal ca să invețe dar dacă lui nu i-a plăcut școala, probabil că nici altceva nu i-a plăcut. Iar dacă era chiar pasionat de fotbal și era bun, nu asculta el de sfatul lui taică-su si continua într-un fel cu fotbalul….
La mine gluma a ajuns cu intarziere si acum nu ma mai pot opri din ras🤣🤣🤣.
Comentariu beton!23
😁😁😁
Îl știu. E ospătar în timpul liber. Altfel e profesor doctor neurochirurg specializat în chirurgie minim invazivă.
Comentariu beton!28
Cu laser.
Nu cu laser, cu loser..
A cam dat-o in bara tasu.
😂 Mda…chiar te umflă râsul. Ta-su o fi mândru de cariera lu’ fi-su? Nu-i absolut nimic greșit să ajungi ospătar, femeie de serviciu, șofer sau un simplu muncitor în ceva fabrică de orice, e nevoie de astfel de meserii și nu putem ajunge toți vreun medic, CEO sau inginer, dar când auzi asta cu „lasă tu fotbalul și pune mâna pe carte”, te întrebi cam cum înțeleg unii mersul lucrurilor. Părinții noștri (suntem 5 frați) au avut exact aceeași replică la dorința noastră de a face orice: dans, handbal, volei, fotbal, desen, box și tot așa. Nu s-a ales mare lucru de capul nostru, în afară de faptul că ne facem treaba cât putem de bine, iar cu sportul ce să zic, eu fac „sport” pentru că trebuie 😅
Comentariu beton!38
Asa va mai place sa radeti de cei cu meserii care nu implica biroul/calculatorul. Dupa aia va mirati ca astia ”blue collars” se izoleaza, se radicalizeaza, se refuleaza si voteaza pe stim noi cine.
Si mie mi s-a parut putin comica faza de final totusi, n-am sa mint (cum spun mai nou copiii)
Comentariu beton!35
Boss, nu se izolează nimeni, dar să fim serioși, NU-ȚI TREBUIE școală ca să ajungi chelner. Punct.
Faza e ca iti trebuie scoala ca sa fii chelner.
@Corco, îți trebuie o pluă. Am fost eu și nu mi-a trebuit.
În 1978 făceam tenis deja de doi ani. Îmi plăcea la nebunie! Eram clasa II-a, aveam antrenamente zilnice și mergeam singur către terenuri. Aveam un pedagog exceptional pe care il iubeam, cu toate că m-a lăsat să întru pe zgură abia după mai bine de juma’ de an de învățat tehnică, construit condiție fizică și „dat la plasă”. La acel moment le-a spus părinților că vrea să mă ia și pe mine la un turneu pentru vârsta mea, în RFG. Băi, înțelegeți???? În RFG!!! Eam beat de fericire. Era mai mult decât visam. Era un vis la care nici măcar nu visasem. Părinții au luat decizia pe loc și au trântit un sec NU! „Copilul trebuie să facă școală. Cum să îl lăsăm să plece singur la opt ani în RFG?” A încercat profesorul să le explice, să îi convingă, dar nu a putut. A încheiat spunându-le că el face performanță cu copiii lui și dacă nu mă lasă, să mă ducă la alt club, pentru că el nu mai lucrează cu mine. Au preferat să mă ia de acolo și în mine s-a rupt ceva. Am mai făcut tenis până la 14 ani, dar fără avânt.
Timpul a dovedit că în școală am fost un mediocru 🤦. De multe ori mă întreb ce s-ar fii întâmplat cu mine dacă mă lăsau. Am și acum un gust amar când mă gândesc la acel moment.
Comentariu beton!113
Asta imi aduce aminte de vecinul mamei. Copilul de o seama cu frate-miu, o matahala de copil, bun la lupte. Cei de la Dinamo au vrut sa il ia la ei in echipa. Asta a fost momentul cand ai lui i-au zis sa se lase de sport. Mama-sa nu l-a lasat nci macar la o competitie care a fost mai departe de Pitesti. Si Bucuresti i s-a parut departe. Acum lucreaza in fabrica. Scoala nu s-a lipit de el.
Comentariu beton!26
@Cristi, băi da ia stai umpic. Tu la 8 ani în 1978 jucai tenis și aveai antrenamente zilnice?!?
Plm, io în 1978 aveam 7 ani și tocmai emigrasem dintr-un sat de pe malul Prutului în Dallas unde am învățam să fac bastonașe pe caiet cu pătrățele. Mbine, Dallasu este un cartier din orașu meu supranumit și ȚȚM unde jucam tenis cu piciorul. Și eram bun.
Nu mi-a propus nimeni să merg în RFG la turnee, spre surprinderea mea.
Să mor io dacă știam la 7 ani că există Germania dapăi că era divizată în RFG&RDG și că era un privilegiu să ajung să joc tenis în RFG.
@Shoric Știam exact cum stă treaba cu RFG și RDG, pentru că locuind în Constanța, nu exista ca jumătate de clasă să nu aibă tatăl navigator și implicit aveam acces la ceva informații suplimentare, pe lângă tot felul de dulciuri, jucării, reviste etc.
@Cristi, știi ce este funny? Am crezut că este un text generat de AI și că ai făcut o glumă.
I-am pus niște întrebări lu AI și a zis că:
– Ideea ca un copil de 8 ani să participe la un turneu internațional de tenis în RFG în 1987 e foarte puțin probabilă și necesită un context excepțional de rar și a băgat niște detalii care a culminat cu:
– Chiar și așa, este o situație cu totul excepțională, gen, 1 din 100.000
Mă scuzaț domn general dacă v-am deranjat cu întrebările mele. Constanța&navigatori.Fan Băse, forevăr 🙂
Mai du-te în plm @Cristi cu AI-ul tău cu tot. Nu mai vb cu robotzi. 🙂
@Shoric Clubul unde făceam tenis era a lu’ secu. Antrenorul era un sas care făcea ieșiri frecvente în vest. Chiar dacă nu mai eram la acel club, mă intersectam cu foștii colegi pe terenurile din Mamaia pe timpul verii. Era frustrant pentru mine când îi vedeam cu rachete moderne din aliaje de aluminiu in timp ce eu îmi rupeam mâna cu Reghin. Îmi dădeau și mie să joc cu rachetele lor și era incredibil.
PS Este a doua oară în ultima lună când mi se spune că rândurile scrise de mine sunt generate cu AI 🤣🤣. Nu știu dacă să mă simt flatat sau insultat. 😳🤯
Comentariu beton!11
Îmi imaginez ce relație avea cu școala când făcea și sport dacă după ce s-a lăsat a reușit doar atât. Chiar îmi pare rău pentru copiii care nu sunt lăsați să facă ce le place sau să își dezvolte abilitățile.
Comentariu beton!14
Era o chestie care se făcea tot timpul, cel puțin când eram eu la școală. Și vorbim de acum 15-20 de ani. La final de ciclu sau la început de ciclu școlar, copiii erau retrași de la sport, pentru școală. Începea clasa a 5-a, gata cu joaca. Era în clasa a 8-a, gata trebuie să se ocupe de examene etc…
Era totuși în oraș o clasă de liceu „de sport”, la un liceu tehnic. Făceau handbal și ceva legat de ceva meserie, cam atâta..
Mși, cum s-a ocupat de școală? Mergea în fiecare zi să vadă dacă mai e acolo? Sau se ducea să o mânjească cu untură, poate așa o mâncau câinii?
Da, știu, sunt rea azi. Tocmai ce am citit un proiect de hotărâre de consiliu local, pe care va trebui să-l votăm miercuri, proiect inițiat de viceprimar. Proiectul este copiat după cel de anul trecut, iar acolo scrie negru pe alb: culturile preponderente este de porumb, grâu, orz. Bine, mai sunt și alte greșeli. În loc de Găești, au scris Găiești. Găiești este în Mureș, nu are legătură cu Găești din Dâmbovița.
Gata, mi-am vărsat năduful.😁
Comentariu beton!34
Tare de tot! Io luam mâncarea la pachet, acolo n-aveam cum să mai mănânc fara să leșin se râs de cate ori trecea pe lângă mine.
Eu știu un caz invers. Un bun prieten a jucat fotbal până la 18 ani, ajunsese la juniorii lui FC Arges – coleg cu Mutu și Neaga. Dar s-a gândit el că bere și păcănele ca în Regie nu găsește la Pitești și s-a apucat de Politehnică, imediat după bacalaureat. După facultate și master s-a angajat inginer debutant la Assa Abloy, pe un salariu de nimic. Dar i-a plăcut atât de mult ce făcea, că nu s-a lăsat până nu a ajuns director general, în doar câțiva ani. De la zero engleză la C2, de la Politehnică la MBA. De aproape 5 ani e retras din activitate, „pentru un an sabatic” 😂
Comentariu beton!37
Ăsta-i cel mai nefericit/trist articol al tău!
Comentariu beton!15
E, hai, să nu exagerăm. Am scris articole despre femei desfigurate în bătaie sau chiar omorâte. Articole despre copii abuzați. Nu e nimic trist în faptul că un cetățean s-a făcut ospătar. Omul, de fapt, nu părea deloc trist.
Nu știu dacă răspund cumva articolului, mai degrabă completez „disputa” din comentarii, cum că sportul și școala se cam exclud unul pe celălalt. Pe vremea mea (ah, cum sună „pe vremea mea”!!) chiar se îmbinau armonios. Am absolvit un liceu cu program intensiv de sport. Profii de sport ne verificau notele și erau în permanentă legătură cu ceilalți profesori și cine o „zbârcea” la celelalte materii nu pupa cantonamente și deplasări! Din clasele cu sport de performanță, sută la sută din absolvenți au făcut facultăți de top – medicină, drept, politehnica. Dar erau binecuvântații ani ’70, când tratam cu seriozitate și școală, și sport, și…distracție! În sensul de temeinice, nu de „scorțoșenie”!
Poate n-ai tu idee câți „chelneri” au de fapt o cu totul altă școală decât aia care le-ar trebui ca să fie chelneri. Poate fi doar un job temporar până ajunge omul unde ar vrea să fie. Părinții de acum știm că una studiezi și alta faci ca să ai din ce trăi, începe să ni se cam rupă de „școală”. Dar generația mai veche ne trimitea la școală, inclusiv mie mi s-a întâmplat – nu sport, nici muzică sau alte arte: „Tu să înveți!” Și am învățat. Am lucrat prea puțin în domeniu, dar sunt bine cu ce fac, nu este de plâns.
Comentariu beton!11
Șefa, omul era sărit de 45 de ani. Că altfel nu-l întrebam detalii, nu-i știu p-aștia de acum, dar din generația lui știam tot ce mișca în fotbal.
Scuzați, lipsea vârsta din ecuație.
Singurul om despre care stiu ca a ajuns ce si-a dorit de mic copil, este un fost coleg de scoala generala. Atentie, asta era cu ceva ani inainte de revolutie. Visa sa devina interlop, si asta a ajuns. E drept, ca unul de anvergura mica, dar a ajuns exact ce si-a dorit. Restul, am cam deviat de la planurile din copilarie.
Comentariu beton!22
Iată! Deci se poate.
Eu cunosc doi, fosti colegi din scoala generala si am o stima foarte mare pentru amândoi, ca au facut ceea ce au spus. Unul voia sa fie sofer pe TIR. Acuma este sofer de firma, conduce masini faine si e foarte incântat. Celalalt e profesor de matematica. Pe când ne zicea asta, prin clasa a V-a, adica, nu-l luam in serios. Era un baiat saracut, dintr-o familie simpla, mai multi frati si nu era printre cei care excelau la materia asta. Dar a reusit. Si am auzit ca e foarte iubit de elevii lui.
Comentariu beton!46
Respect!
Sunt sute ce se pierd la juniori. Am vorbit si eu cu destui ce s-au pierdut pe drum. Asta e cea mai buna scuza ce am auzit-o. 😀
Va spun eu ce este: devine foarte greu in timp ce sita cerne. Trebuie sa ai un psihic de fier si sa tragi animalic de tine ca sa poti ajunge la un nivel decent. In plus ai nevoie multa de suportul familiei. Trebuie sa-ti plateasca antrenorul, delegatii, sa te sustina psihic, etc.
Sunt foarte multi factori…multi tin de tine, multi de soarta si noroc. In generatia noastra, care juca fotbal pe paine inainte de scoala, in pauze si dupa terminarea orelor, am avut cativa jucatori extrem de talentati, 1-2 ajungand la loturile nationale de juniori. Am avut unul pe care toata lumea il vedea la nivel de Steaua/Dinamo anilor 80, era un deliciul sa-l vezi jucand. Din pacate, viata extrasportiva plus o mare dezamagire legata de faptul ca nu i s-a dat drumul sa plece la Craiova lui Cartu de dupa Revolutie, si-au spus amprenta si a ajuns sa evolueze doar in divizia B, desi a avut un potential extraordinar.
Din toata scoala noastra generala, din acei copii talentati (majoritatea jucau la diverse cluburi la copii si juniori), am avut totusi, un coleg de clasa ce a ajuns portar la Rapid. As spune ca a fost „cel mai bine plasat” din generatia noastra.
Comentariu beton!11
parcă mie mi-au folosit la ceva ăia 18 ani de școală? tot în coadă la Comarnic îs…
da’ pentru că-s absolvent de „turism-servicii” și am avut legături cu domeniul, te întreb ceva: i-ai lăsat mai mylt decît normalul tău? că io am văzut ospătari care erau în stare să vîndă și cîrpele din bucătărie; și pe unii, cu „școală”, care cîștigau cît un universitar…
Comentariu beton!12
I-am lăsat 15%.
Și da, dacă ești bun trăiești bine din orice meserie.
Poate era patronul. Era vorbaret ca voia sa simta pulsul clientilor. Sau era jobul suplimentar pentru relaxare. Unii fac ridesharing pentru socializare.
Dadada, știu. 😁
cine stie ce parinti toxici a avut, si ce aripi i-or fi taiat in viata
si poate nu a fost totusi toata viata chelner, poate a pierdut un alt job si stim ca e mai greu cu angajatul dupa 40-45 de ani
sau o fi chiar asociat/patron la restaurant, de asta e interesat sa tina clientul de vorba, sa il fidelizeze
Nu are cum să fie cum spui tu, restaurantul aparținea de un hotel de lanț internațional. Dar nu vreau să spun care, că nu vreau să-l poată identifica cineva pe om.
O sa razi, da’ am avut un intern la firma exact asa.
Mbine, omu’ a facut scoala, ca in ultima vreme se poate face si fara creier, da era prost, frate.
Nu am intalnit multi oameni despre care sa spun realmente ca sunt prosti, da’ asta era fix prost. Efectiv cu deficiente cognitive grave.
A facut fotbal la juniori si nu l-a mai lasat ta-su.
Acum face uber, ca noi nu l-am mai tinut dupa internship si alteva n-a gasit.
Da’ scoala are.
Amin!
Nasol, m-am regăsit oarecum în om. Am făcut performanță ca și junior și la atletism și la înot. De fiecare dată când am ajuns la o etapă superioară taică-miu m-a retras. Ulterior am învățat ce înseamnă boala psihică numită narcisism. Am intrat chiar la facultate cu taxă în anii ăia, când se intra fantastic de greu chiar și pe listele cu taxă, dar taică-miu a spus ca el nu are bani să mă țină în facultate, să mă duc la muncă. E la fel și în ziua de azi, la primul SUV cumpărat a spus că a auzit el ca marca respectivă e de kkt iar când am început să-mi fac o casă pe pământ m-a “sfătuit” să stau liniștit în apt că la casă cheltuielile sunt mari.
Nu mă laud deloc, dar eu abia pe la 40 de ani după multe ședințe cu un psiholog am început să-mi rezolv problemele, printre care căutarea disperată de validare oriunde, ca ăștia nu te laudă niciodată. Așa credeau ei că crești “bărbat”!
Comentariu beton!43
Asa credeau ca se cresc si fetele, stai linistit ! (Nu stiu ce emoji sa pun… Cel care rade cu gura pana la urechi sau cel care plange in hohote)
Comentariu beton!24
De aia s-a dus pe… copcă Poli Timișoara că s-a apucat ăla de școală 🙂
O fi terminat vreo 3-4 școli și a zis că e cam greu în construcții și s-a băgat la horeca.
Râdem, glumim dar cel puțin io nu prea am văzut chelner&ospătar peste 25 de ani și de ăia care au peste 40 de ani mă feresc ca dracu de tămâie pentru că au o școală în ei… pfff. Te fac efectiv din vorbe 🙂
Boss, am citit la Cetin că este pe la turci și că se cacă pe el de frig și mă gândeam că și tu erai prin Spania și parcă tot de asta te plângeai. Pare că voi doi erați ăia purtători de ghinion în România cu vremea de Paște și întreb dacă se poate să acceptați o chetă de la noi, românii, să plecați din România pe banii noștri măcar de Paște și de Crăciun.
P.S. Am și uitat de când nu am avut o vreme așa de perfectă de paște.
Comentariu beton!19
Io mă bag. 😁
Mai nu stiu ce sa zic dar eu tin cu taica’su! Daca as avea un copil talentat la sport (n-am!) l-as sustine dar, pragmatic, scoala e pe primul loc!
Statistic sansele sa traiesti o viata decenta din sport sunt spre zero. Din 1000 de copii care se agita cu fotbalul ajunge unu la nationala si vreo doi la echipe mai rasarite. Si restu’?
Ca sa nu mai zic ca poate avea talent cu caru’, calca intr-o zi intr-o groapa si gata cariera!
In Romania observ un curent nou, parintii cu joburi in fata laptopului, frustrati de alegerilor lor, imping copii cu disperare spre sport. Nu conteaza ca ala mic vrea sa faca integrale sau sa citeasca filozofie!
Boss, omul avea bine pest 45 de ani și era chelner. Cu ce l-a ajutat școala aia? Că nu mă prind.
O fi fost scoala gresita, naiba stie! Dar eu tot nu vad sportul ca o solutie sa traiesti in tara asta, sorry!
Eu p-al meu il imping spre scoala, ce scoala vrea e da’ scoala sa fie. Si daca nu merge si nu merge atunci o meserie gen zidar, instalator.
Nu cred că sportul și școala se exclud. Le poți face pe amândouă fără să te gândești că „dacă nu pot face performanță și mi-am pierdut vremea făcând fotbal, nici la școală nu o să pot ține pasul cu lecțiile predate, oricum nu pot trăi în țara asta din sport si tot așa”. Am impresia că gândim anticipat, cam cum ar fi peste 10 ani și rezultatul e sumbru. Dar mai pare și că absolut niciodată nu seamănă ce am crezut ăsta, cu ce am realizat. Dacă ne uităm în urmă oricare dintre noi, ne dăm seama că am realizat și reușit să facem destul de multe lucruri, fără să ne propunem neapărat și mai ales ne întrebăm „cum naiba? că părea extrem de greu!”
@Mirela: absolut corect! Ideea mea era ca musai scoala tre’ sa fie importanta si cel putin le acelasi plan cu sportul. Problema e ca, in realitate, antrenamentele ocupa foarte mult timp si nu mai raman resurse pentru scoala. Copii de care vorbeam mai sus baga 2h de antrenament zilnic plus competitii in weekend (cate 8h pe zi pierdute) plus deplasari si cantonamente. De unde sa mai faci si scoala?
Hai sa ma corectez: scoala=educatie. Poa’ sa fie integrale la mate sau poa sa fie citit carti, video-uri educative, jocuri de logica, etc…Pentru astea ai nevoie de timp si sportul de performanta acapareaza tot timpul liber.
Sunt copii care pot sa le faca pe amandoua si parinti care mentin echilibrul, tot respectul, asa se face!
Dar cand o mama imi zice „orice sport da’ numa sa nu ajunga in fata calculatorului ca mine!” …e trist
Se pare ca facea o treaba buna, daca i-ai lasat bacsis si zici ca era cu vorbele la el, nu din ala intepat si scarbit de munca pe care o presteaza 🙂
Ce ne planuim noi si ce se intampla in viata sunt niste chestii complet diferite in majoritatea cazurilor. Eu planuiam sa fiu profesoara (am facut Pedagogicul, Literele, eram cica harazita pentru profesia asta, ca am avut mereu priza la copii si eram buna la asta). Si imediat dupa liceu m-am apucat de prezentat muzici la radio, un job mai mult decat misto in anii 2000.
Si care, dupa 3-4 ani era platit mai putin decat un salariu de femeie de serviciu, dar, deh, era cool. Cine avea emisiune zilnica? Aud?
Apoi cand s-a dus dracului si asta dupa 10 ani, m-am pus serios pe facut situri si asta imi aduce si acum un venit decent.
Pe faza de „ratari” (sau cum le vedeau altii) il putem pune pe barbata-miu care, imediat ce am emigrat a fost timp de 2 ani portar la un bloculet in Manhattan. Fost inginer, sef de santier cu ctitorii mai ceva ca Stefan cel Mare, afacerist de succes in ultimii ani in Romania etc.
Portar.
Si faceau misto o groaza de romani de acasa, desi el a iubit job-ul asta si era super-relaxat. Lucra noaptea, deci erau 2-3 oameni care intrau, era un bloc in general cu din aia din moda/film, a cunoscut-o pe Mariah Carey, pe Jennifer Morrison (aia de a jucat in Dr.House) etc. Are felicitare de Craciun de la ea si cat a stat in NY, tipa statea la povesti cu el dimineata, inainte sa o ia Uber-ul.
A putut lucra si de pandemie (ca era considerat esential) si datorita chestiei asteaia am putut strange bani sa ne luam casa. Un lache de portar, asa cum il vedeau romanii.
S-a mutat intr-un job considerat decent acum 3 ani, este ofiter de securitate la un spital mare de tot. Acum se muta pe tura de noapte, capitan (astia au aproape sistem ca la politie). Isi detesta munca, este incredibil de stresanta si de periculoasa, ca e plin de tot felul de drogati care vin in ultimul hal (si sunt periculosi) sau inarmati. Mai e cate un tampit care se ia de accentul lui si-l invita sa se duca dracului inapoi in Rusia, barbata-miu fiind roman de fapt si de un an cetatean. Dar ai de lucru cu o groaza de dobitoci.
E drept ca in general lumea e super OK, dar ai nevoie de un tampit din asta sa iti mute toata ziua.
Are teoretic succes, ca salariul e mai bun si asigurarea de sanatate este absolut exceptionala. Sta in jobul asta pur si simplu pentru ca altfel ar trebui sa ne vindem un apartament din Romania, sa platim 2-3 ani de pompe de insulina si senzori pentru copil. Pentru ca nu exista niciun ajutor pentru copiii cu diabet si se considera ca astea sunt „lux”, ca doar nu moare daca isi face 12-16 intepaturi in deget pe zi si cel putin 5 injectii. In fiecare zi, pana la moarte.
Cat priveste sportul de super-performanta, nu se stie niciodata. Poti sa iti rupi ceva sau pur si simplu sa nu cresti suficient si esti gata. Faptul ca promiti ca junior e exact caca-maca. Adica ai potential, asta e clar. Daca fiica-mea nu creste suficient, probabil ca va fi greu spre imposibil sa aiba succes in WTA (daca ajungem pana acolo). Nu mai spun cat costa, ca la 11 ani platesc tenisul mai mult decat ma costa ipoteca. Timpul pierdut cu antrenamentele, investitia de timp din partea noastra, ca nu mai fac altceva decat muncesc pe calculator, dupa care conduc. 2000 de km in fiecare luna. Care se vor face si mai multi, iar cele 10 ore pe saptamana se vor transforma in 30 in max 3 ani. Si costurile …
Iar replica aia cu „sa faca el scoala”, mai poate ascunde si altceva. Ca si alor mei li se punea intrebare „dar de ce nu face x sau y” si replica era aceeasi. Adevarul este ca eram saraci lipiti, si e mai usor sa spui ca tii de scoala, decat sa recunosti ca de fapt nu iti permiti un asemenea parcurs.
Poate e cazul ospatarului, ca probabil nu vine din familie de milionari. 😀
Comentariu beton!28
Eu sunt online stalker de-al tau de mult timp si stiu ca pui scoala si educatia copilului la egalitate cu sportul. Tot respectu’!
Cum se zice le la voi „hedge your bets!”. Daca iese cu tenisu bravo, daca nu are educatie si mintea dezvoltata. Plus ca sportul e biletul de intrare la studii inalte.