Mi-a dat cineva ideea într-un comentariu de zilele trecute și mi-am dat seama că este, într-adevăr, un subiect pe care nu cred că l-am prea dezbătut pe acest blog. Și anume, să vorbim despre cele mai nasoale și neplăcute experiențe din vacanțe.
Întotdeauna ne înghesuim să lăudăm locurile pe unde am fost și să scoatem în evidență doar ce ne-a plăcut, dar sunt convins că toți ne-am lovit și de chestii neplăcute sau foarte neplăcute prin vacanțe și concedii.
Eu, în general, sunt genul de persoană care se adaptează locului în care se află, în sensul că nu sunt dispus să îmi stric vacanțele și concediile cu căcaturi de genul m-am dus la all-inclusive și consider că e mâncarea proastă, mult sub ce m-aș fi așteptat.
Nu râdeți că știu oameni care fac asta, se jelesc că ce proastă e mâncarea și cum le-a stricat lor treaba asta concediul, ei fiind pe la resorturi all-inclusive turcești sau bulgărești. Băi, da, am fost și eu, nu poți să zici că mâncarea e ceva deosebit, dar la câte feluri au ăia acolo, este absolut imposibil să nu găsești ceva ce să-ți placă. Și în niciun caz n-aș lăsa asta să-mi strice concediul.
Am dat acest exemplu ca să înțelegeți de ce voi spune că nu prea am avut experiențe neplăcute sau nasoale prin vacanțe, tocmai pentru c-am fost dispus să mă adaptez diverselor situații. Ce-i drept, mi s-a mai făcut câteodată rău de la mâncare, gen, a cedat bila, dar cine ar putea să treacă asta la experiențe nasoale?
Singurele experiențe neplăcute, de care îmi aduc aminte, au fost cu cazări care nu au corespuns cu așteptările mele. Ce-i drept, uneori îndreptățite, alteori nu. Așteptările zic.
Uite un exemplu. Mi-am luat cândva o cazare senzațională în Grecia, de-abia așteptam să ajung acolo. Rezervasem într-o vilă absolut superbă, aflată fix pe plajă, după cum se putea observa limpede din pozele de pe site-ul unde făcusem rezervarea.
Singurul lucru pe care pot să-l spun în apărarea mea este că pe vremea aia eram mult mai prost naiv decât acum. De ce zic asta?
Odată ajunși la superba vila, am constatat că, într-adevăr, se află pe malul mării, doar că la o înălțime de vreo 200 de metri. Era fix în vârful unui deal cât un munte, la poalele căruia, da, de ce să mint, era marea.
Teoretic, vila era chiar pe malul mări, oamenii nu mințiseră cu nimic, doar că atunci când voiai sa ajungi pe plajă, trebuia să cobori de-ți venea acru în gură. Coborâtul fiind partea ușoară, muuult mai neplăcut era dacă uitai ceva la cazare sau aveai nevoie să te întorci. Două drumuri din alea pe zi și te puteai înscrie liniștit la Olimpiadă. La orice probă.
Despre debaraua Lyoneză sau camera minusculă, din Sanremo, am vorbit la vremea lor. De altfel, debaraua Lyoneză s-a și viralizat, a ajuns poza aia pe toate site-urile din România si nu numai.
Dar cel mai recent exemplu și cel mai nasol, de departe, este maghernița din Munchen, de unde n-am știut cum să fug mai repede. Mă enervez pe loc doar când îmi aduc aminte, îmi urcă tensiunea când mă gândesc că mai era și 200 de euro pe noapte.
Altfel, nu prea-mi mai aduc aminte de chestii extrem de neplăcute de prin concedii. Nu mi-am rupt mâini sau picioare, nu m-am îmbolnăvit, nu mi s-a stricat mașina, n-am aterizat forțat, n-am pierdut avioane, vă zic, plictiseală maximă.
Până și la Cracovia, când am fost convins că gata, aia a fost, mă întorc acasă, ceva s-a întâmplat și mi s-a recuperat miraculos mușchiul la care făcusem întindere.
În schimb, sunt convins că aveți voi povești de-o să ni se ridice părul pe tot corpul. Dacă le lăsați aici, să nu vă sfiiți să scrieți nume de hoteluri, agenții, orice, nu contează. Să rămână, să le vadă și alții când dau search pe Google.
P.S. Când mă pregăteam să închei, mi-am adus aminte că, de fapt, m-am îmbolnăvit în vacanță. Și ăia de la hotelul unde eram cazat m-au lăsat să dârdăi în cameră, n-au vrut sub nicio formă să facă mai cald.
Prima care imi vine in minte: Hotel de 3 stele in sibiu, la baie era mizerie… nu cred ca trecuse femeia de serviciu dupa ultimii cazati sau pur si simplu si-a batut joc. A trebuit sa cumparam produse de curatenie sa curatam noi. Micul dejun stil bufet era saracacios si acelasi in fiecare zi, iar colac peste pupaza aveau un grup de polonezi care au chefuit 2 nopti la rand tarziu in noapte si se auzea in tot hotelul. 5-6 locuri de parcare pe trotuar chiar langa cladire.
La pensiuni mai patesti, dar la hotel mi se pare bataie de joc fata de client.
Păi zi și hotelul.
Hotel Gallant (SB)
Bună dimineața!
Experiențe neplăcute în vacanță am avut câteva:
– cazarea din Amsterdam (nu-mi amintesc numele hotelului, o să caut și revin). Era într-o clădire veche și înghesuită, iar camera (mult spus cameră, debara ar fi mai potrivit) era la cucurigu, după ce urcai niște scări întortocheate. De câteva ori am luat-o greșit, mă miram de ce nu ajung în pod. Baia era mai mare decât camera și mirosea oribil. Nu am putut face duș, mă spălam cum puteam ținându-mi respirația.
– cei care mă știți de mai multă vreme ați mai citit aventurile mele din Creta. Reiau pe scurt: excursie de o zi la laguna Elafonissi: nisip roz, apă cristalină.. mă împiedic de un podeț din acela de lemn, cad și mă lovesc la genunchiul drept (rașchetat complet) și degetul inelar de la mâna stângă. Nu mi-a mai ars de plajă, în apă nu puteam să intru că mă ustura genunchiul. Pe drumul înapoi la hotel începea să mă doară degetul tot mai tare (nu-mi venea să cred că ceva așa de mic poate să doară așa de tare). Am mers la un medic în stațiune, a zis că probabil e rupt și să merg la urgențe în Rethymno. Acolo am așteptat lângă alți nefericiți cu ciolane betege. Făcut radiografie, surprise-surprise: os rupt din cauza unei afecțiuni preexistente: tumoră benignă. M-am bucurat de restul excursiei cum am putut, iar la întoarcerea în țară l-am operat: scos tumora, umplut cu țesut din radius. Din păcate a rămas strâmb (cu toată fiziokinetoterapia), dar asta e cea mai mică problemă 🙂
Comentariu beton!43
Multã sãnãtate! Bine cã esti bine, vorba românului 🙂
Mulțumesc mult, e poveste veche, anul acesta se fac deja 10 ani 🙂
Pai dacă nu ti-l rupeai nu aflai de tumora, deci e bine, nu? 😜
Cazați la hotel Continental din Oradea cu tot cu copii, în urma cu vreo 3 ani, la îndemnul unor prieteni care mai fuseseră cazați acolo cu ceva ani în urmă și care erau și ei cu noi. Băbăiatule, cameră/camere așa obosite și murdare nu am nimerit nicăieri. Mobilier vechi, aer comunist în tot hotelul, mizerie în cameră, pânze de păianjen cu tot cu păianjeni și insecte pe ele, baia vai mama ei, murdară, când trăgeai apa la toaletă curgea pe lângă țeava de alimentare care avea pe ea 5 generații de silicon, la fel și la duș, ieșea apa și se întâlnea cu aia de la toaletă formând un mic lac în mijlocul băii. Geamurile erau din prima generație de termopan, alea metalice, de aluminiu și izolau fonic puțin spre deloc. Discutat cu managerul hotelului, a venit a văzut și ne-a oferit un apartament, care era cam tot pe acolo, pânze de păianjen, iar în timp ce îmi arăta apartamentul eu îi arătam cum zburdă păianjenii pe perete. I-am zis că rămânem tot în acea cameră în care eram deja, acolo deja suntem prieteni cu creaturile cu care împărțeam camera. Aveam rezervare pe 3 nopți am stat doar 2. A fost de „vis”, noroc că eram ieșiți toată ziua.
Comentariu beton!30
Cred ca hotelurile Continental din toata tara au mobilierul vechi si geamuri neizolate, nici cel din Tg Mures nu era departe, parca totusi era mai curat, depinde si de cine e proprietar acum.
Printre multe alte experiente proaste prin tara, Continental Oradea si la mine. Doar ca eu m-am cazat cu câinii, 3 la numar, caini de show, spalati si aranjati. Primul gand a fost ca o sa se murdareasca de la mocheta aia, dupa care au inceput sa scoata de pe sub pat si sub calorifer tot felul de mizerii, pungi de chipsuri, ciocolata…d’astea, ce mai mananca omul prin hotel si nu aduna nimeni cu anii.
Și fiică -mea Continental Oradea. Cu colocatari cu șase si opt picioare. Plus nuntă undeva cu manele si urlete. Au stat o zi mai puțin decat planificaseră și a trebuit sa insiste foarte viguros sa li se înapoieze banii de cazare pentru noaptea la care au renunțat. Au reclamat la protecția consumatorului. Aceia s-au considerat informați.
Prin ce perioada a fost asta?
Eu am stat pe la Continentaluri (Sibiu, Oradea) acum vreo 22-25 ani. Cam prin 2000 le renovasera. Atunci erau top! Acum, fara renovari sunt dezastru. Familie antrepenori romani 😎
Hotel Flormang Craiova (ianuarie 2020): Era un eveniment, petrecere ceva….se fuma în draci în restaurant. Chemat patron, reproșat ce se întâmplă etc.
Răspuns: vine cu o carafa de vin fiert, o aruncă pe masă…trebuie să înțelegem și noi, că na…
A doua zi am plecat.
Eram în interes de serviciu.
Comentariu beton!11
Vara 2023, același hotel, aceeași situație: petrecere de se auzea in cameră de parcă eram în mijlocul nunții, lenjerii ponosite, cam mizerabil. Păcat de cazare, altfel Craiova este superbă și vacanța a fost grozavă!
@Galina, am preferat să ne mutăm la Hanul Craiovița decât să sunăm la poliție sau altundeva, pentru că nu am incredere în autoritățile din România. Mai ales în localitați unde politia este pe mână cu toți oamenii influienți sau cu bani.
Recent intoarsa din Bali. Am luat ceva carcalac de pe acolo si am facut turul budelor, in loc de temple, cateva zile🙄. Si am fost atenta cu mancarea si cu apa bauta. Horror. Noi am fost cu Eturia. Nu prea ne-a placut cazarea din Ubud (Dinara 4 stele🫤). Miros intens de mucegai, pereti infiltrati cu apa, pff. Abia am asteptat sa ne decazam. Celalalt hotel unde am stat – Aryaduta, 5 stele, era fata in fata cu o scena, unde cantau bastinastii tot felul de melodii pana la 11 noaptea, de zici ca erau in camera cu tine. Cel mai mare gandac din viata mea l-am vazut in acest hotel, ratacit pe un tavan.🤢
Comentariu beton!25
Eturia nu-s aia cu preturi decente , sa zicem ,cam cat o garsoniera in Cj ?
Am in general noroc si, in plus, la fel ca Mihai, stiu sa ma bucur, sa gasesc ceva pozitiv in orice situatie, asa ca nu retin neajunsurile. Eventual, fac bascalie si raman cu niste povesti amuzante.
Sincer, abia imi pot aminti ceva cu adevarat horror, dar cred ca ar fi o noapte in Costinesti, prin anii 2010. Era fiica-mea pustoaica si voia neaparat la nu stiu ce concert pe litoral. Din scurt, in plin sezon, am apelat la toate cunostintele ca sa gasesc cazare si m-a trimis un coleg la un domn patron de hoteluri in Costinesti. Pfoai, de mine! Aia e cand nu verifici pe sfantul booking, pe review-uri, etc. M-am dus ca mielul. Am stat in cea mai insalubra grota (la baie era la propriu intuneric, lipsa bec) cu karaoke la maxim toata noaptea (ziceai ca iti canta langa pat). Noroc ca fie-mea doarme tun unde apuca, in orice conditii, daca ii e somn, iar cum programul a fost plin – concert in Mamaia, si plaja cu niste prieteni in Neptun, adica alergatura mare – nici n-a sesizat.
Din pacate mi s-a sters complet numele stabilimentului. Sper sa nici nu mai existe!
Comentariu beton!13
Un all inclusive in Creta in urma cu mai bine de 10 an cred, locatie pe malul mari, plaje etc, totul in ceea ce priveste locatia era super, in schimb camera a fost dezastru, cand am vazut cum arata am mers inapoi la receptie și am cerut alta camera, au inceput sa o dea in balarii, le-am spus ca accept doua optiuni, o alta camera ok sau transport inapoi la aeroport și sa ma întorc în țară, și chiar vorbeam serios, atâta de dezamagit am fost, au schimbat camera insa a fost cel mai scump concediu avut, am stat o singura zi din 7 sa ma bucur de acel all inclusive, in fiecare zi mergeam in croaziere, am platit pana la urma mai mult pe croaziere decat pe acel all inclusive, a fost primul și ultimul all pentru mine.
Si in delegațiile prin Asia de la companie am avut camere/hoteluri mult peste acea cameră, în Malaezia de exemplu în delegație am avut cazare într-un resort pe malul mari, cred ca a fost cea mai frumoasă locație pe care am avut-o în ceea ce privește litoralul, umiditatea în schimb era dezastruoasă în acea zonă, în 5 min erai leoarcă.
Comentariu beton!14
Corfu, iunie 2022. Cazare la o vila cu super priveliste spre mare si gradina, vreme excelenta, prima noastra calatorie in strainatate de cand eram parinti. Dupa fix 3 zile ne-a pocnit un Covid care ne-a chinut tot restul vacantei. Suferinta ne-a mai fost alinata de cele mai frumoase apusuri vazute vreodata.
Vă ardea vouă de apusurile alea, cum îmi arde mie să știu dacă plouă pe Nanga Parbat. 😛
Am stat în Veliko Târnovo la un hotel („The Hill” acum că de atunci și-a schimbat numele de vreo două ori): Camera era căptușită cu plăci de polistiren sub care era mucegai. Baia plină de mucegai și geamurile camerei care dau către șoseaua de tranzit așa că și noaptea am stat de veghe că ne era frică și să respirăm. Aerul condiționat nu cred că fusese curățat vreodată.
În Thasos la Hotel Natașa nu știam de ce frigiderul era ridicat pe suportul de bagaje (grătarul acela de lemn pe care de obicei se pun valizele). La prima ploaie am aflat după ce ne-am amuzat și am făcut concurs cu ai cui șlapi navighează mai departe prin cameră.
Despre concediu în care mie mi s-a fisurat chiulasa la motor, iar cumnatului i s-a rupt planetara la Plaja de Marmură (Makriamos) pentru ca eu cu motorul stricat să-l trag de acolo peste deal până în Chrisi Amoudia ne aducem aminte cu plăcere. Între timp știm cum se spune „electrocolisi imiaxonou” (sudură electrică a planetarei) că am comandat planetara nouă și a venit pentru motor pe benzină cumnatul având diesel. A sudat-o meșterul și merge și în ziua de astăzi!
Altfel cele mai urâte chestii erau orele pierdute in vămi cu nervi consumați degeaba.
Comentariu beton!32
Bănene… ;🤦♂️
Am râs cu voce la aia cu frigiderul pe grătarul de lemn.
@Un om, acum vreo 2 ani cand cumnatul si cumnata s-au intors din Italia, cumnatul a ajuns mai mult mort decat viu la urgente. A capatat o legionella foarte frumoasa de la aerul conditionat dintr-un hotel Italian. Au trebuit sa faca o lista cu hotelurile unde au stat si restaurantele in care au mancat iar statul belgian au trimis nota aparte fiecarui hotel si restaurant scris pe lista si institutiilor de sanatate din Italia. Ma intreb ce ar fi facut statul român in cazul asta.
Nu eram in vacanță, eram în delegație, dar am stat acolo 3 zile (nu mă puteam muta tocmai pentru că delegație). Viena, nu mai țin minte hotelul. Erau vreo 2 congrese în oraș, plus că na, Viena, oraș turistic, probleme cu cazarea (adică greu de găsit fără rezervare din timp). Asta ca să fie situația clară. Nu mai țin minte numele hotelului, să tot fie 12-13 ani de atunci. Încă puteai sa iei cameră „de fumător”, adică în care se putea fuma. Așa am și luat. „Dăcât” că fusese amenajată ad-hoc, fără prea multă gândire: o magherniță gen debara și nu se putea deschide geamul (se putea rabata, dar foarte puțin, ceva gen 5-7 cm in punctul maxim de deschidere). Puțea ca dracu’ după alți fumători care o locuiseră, nu se putea aerisi ca lumea, mă rog, un vis. Fumător-fumător, dar chiar și pentru mine era suportabil aerul numai când fumam 😂😂😂😂
Comentariu beton!17
Eu am ceva experienta ca sa zic asa. Probabil cea mai naspa a fost acum vreo 4 ani. Sfarsit de septembrie, o plaja fluviala la Douro, pustiu, pustiu, numai vie in jur. Ne oprim pt un picnic. Superb loc. Ma loveste zbenghiul artistico-fotografic si vad un ponton de pe care am un unghi perfect pt o poza de mare clasa 🙄 pana sa imi dau seama ca pe ponton e mazga din aia alunecoasa sunt deja in apa pana la gat. Eu nu stiu sa inot. Sotu’ vine in fuga sa ma ajute si pana sa pot sa il avertizez aluneca si cade, da cu capul de ciment de am auzit eu un crack. Nu lesina, dar ramane dezorientat si ametit. Eu incercam sa ies din apa, dar era totul alunecos, cadeam inapoi de fiecare data. Nu imi treceau prin cap decat imagini cu cum va aparea stirea despre doua corpuri recuperate din Douro dupa cateva zile. Nici acum nu stiu cum am reusit sa ies, habar nu am sincer. Il trag si pe el, intre timp fuge cainele. Eu mi-am pierdut tel si sandalele in apa. Fug in picioarele goale dupa caine pe care din fericire l-a prins un batranel vreo 500m mai incolo. Am condus uda si desculta pana la cazare, unde a inceput lupta de a-l convinge pe sot sa mearga la spital pt verificat cap. Cumva, miraculos, am scapat teferi amandoi.
Intr-o nota mai amuzanta, eram cu niste prieteni intr-un weekend la Caciulata. Sormea era in treaba ei in alta parte, dar printr-un anume context a vrut sa vina sa doarma acolo o noapte. I s-a parut scump hotelul si m-am dus cu un prieten sa vedem optiuni in jur pana sa ajunga ea. Mergem la o pensiune aproape, ne arata o camera, pare decent, rezervam. Vine sormea, face check in si cand intra, era alta camera decat vazusem noi. Plina de praf, mirosea a mucegai si cu mizerie in baie. Am stat max 5 min in camera toti 4, ea, eu, amicul si boyfriendul ei, sa ne hotaram ce facem. S-au decis sa ceara banii inapoi. Eh si atunci sefu’, genul ala de meltean pe care il identifici imediat ca roman intr-un aeroport, incepe sa zbiere la noi ca am venit in pensiunea lui sa ne coțãim, ca stie el cum suntem etc a blocat usa si racnea la noi ca istericul. Dupa ceva timp am reusit sa il convingem sa ne lase sa plecam. Nu sa luam si banii inapoi, dar eram fericiti ca am scapat de acolo.
Astea sunt asa doar doua dintr-o lunga lista de „aventuri” 🤣
Comentariu beton!42
Cu cazările nu am avut niciodată experiențe negative grave (minus una în Grenoble, într-un business travel, când era mai cald afară decât în cameră, în noiembrie, dar compensa proximitatea față de birou). În schimb, în Malta m-am ales cu o înțepătură de albină în genunchi. La 42 de grade afară, mi s-a făcut genunchiul cât o minge de fotbal în fix 5 minute. Spital nu aveam decât la vreo 15km distanță, m-a salvat o farmacistă cu niște antialergice și apoi o tonă de gheață în comprese. Genunchiul s-a dezumflat complet după vreo săptămână. Și tot în Malta am băut cea mai proastă cafea din istorie, la hotel, de-am zis că și apa de gură e mai bună.
Comentariu beton!15
Cam off topic dar de reținut! Scoateți acul albinei și apoi presărați și frecați cu scrum de tutun. Nu mult scrum, nu intens frecat. Și nu, nu sunt antivaccinistă, anti farma, pro medicina cu extracte de bălarii :), nimic din toate astea. Numai că, sunt alergică la tot felul de substanțe medicamentoase sau nu, drept pentru care am căutat alternative minim invazive. Scrumul de tutun l-am probat pe înțepăturile proprii de albine. Cred că merge și la înțepături de viespi, nu mai știu.
Hotel Palace in Kranevo, Bulgaria. Stiam dupa poze ca nu e cel mai luxos hotel, nici nu ne asteptam la asta, am vazut ca e cam vechi, dar noi fiind last minute ca se termina vara, am zis, hai, hai, hai. Am rezistat 2 zile din cele 5 platite. Mirosul din baie era ceva rar intalnit, o combinatie intre o evacuare de fosa si duhoarea pe care o lasa zoaia aia de la masina de gunoi in plina vara. Mi-e rau si acum cand descriu mirosul.
La insistentele prietenilor am fost si noi in 2023 pentru prima data in Bulgaria: urata experienta, mare dezamagire…A fost si ultima data 😉
La Kranevo s-a deschis în 2022 un hotel de 4 stele (Casa di Fiore), super drăguț, servicii f bune, mândare excelentă, plajă proprie…
In top 3 cele mai proaste experiente la hotel, ArtHotel ocupand primele 3 locuri :)) am patit in Sibiu. La 4 stele.
Mocheta murdara si patata fix de la intrare, baie infecta (mucegai si urme diverse in dus🤢).
Am sesizat initial la receptie.
Apoi e-mail-uri.
Nu ma intereseaza daca au indreptat intre timp, pt mine a fost cea mai proasta experienta traita vreodata. Si asta din cauza atitudinii personalului.
Comentariu beton!11
OMG! Cand? E hotelul nostru preferat in Sibiu! L-am recomandat si ras-recomandat. Mergem de cateva ori pe an si nu am avut niciodata probleme.
Vara trecută, in Gaschurn. Inchiriem un apartament pentru o săptămână, într-o vilă cu o locație foarte bună. 35 m2, suficient pentru două persoane care stau mai mult pe munte. Apartamentul format din bucătărie și dormitor avea 2 ferestruici. Una de 50 pe 80 în bucătărie, din care vedeai bucătăria vecinului, si un chepeng deasupra patului de 40 pe 60, să vezi albastrul cerului. Cele 2 băi anunțate erau de fapt un wc, și o cabină de duș încorporată în dormitor. Puteai folosi terasa casei, dacă ieșeai din casă și megeai cu cafeaua în mână și sandvișurile în pungă vreo 30 m, pe stradă. Iar apartamentul nu avea 35m2 (al meu soț nu s-a lăsat până nu l-a măsurat). Avea doar 27. Acestea fiind zise, evitați Casa Gomez în Gaschurn, Austria, cine știe ce alte surprize puteți avea.
Comentariu beton!13
Vacanță în Italia, un tur de 10 zile prin Toscana, acum doi ani. Noi plecăm fără un plan, fără rezervări făcute în prealabil. Pur și simplu ne urcăm în mașină și stabilim pe parcurs unde și cât stăm. Ei, după ce am stat vreo 3 zile în Siena, am hotărât să mergem la o fermă viticolă care se lăuda cu agroturism, cu tururi pe bicicletă prin viile de pe dealuri, cu picnicuri, d’astea. Ajungem la fermă pe la 13.30 și sunăm la poartă. Ni se spune la interfon că sunt la masă, e prânzul și să așteptăm. Mbine, zic. Hai să facem poze prin împrejurimi, să vedem și noi satul. Revenim și ne cazăm, parcăm mașina în curte unde am și văzut bicicletele așezate frumos pe o prispă. A doua zi la micul dejun, ne servește suc proaspăt de portocale într-o carafă de juma’ de litru. Al meu a mai cerut încă una, tipa l-a servit. Apoi am ieșit să vedem care-i treaba cu turul cu bicicletele. Băi, toate erau legate cu lanț, au spus că nu se mai organizează. Cred că le-a fost teamă că, români fiind, o să băgăm bicicletele în benă și o să fugim cu ele. Mă rog, ne-am urcat în mașină și am plecat să vizităm alte localități. A doua zi la micul dejun, sucul proaspăt de portocale a fost înlocuit cu unul cumpărat. L-am lăsat neatins și nici nu am mai mâncat ceva, am plecat de acolo cu un gust amar.
Tot Italia, dar la Lago di Garda. Ne cazăm undeva pe un deal, cu o panoramă superbă, într-un hotel care avea o mică terasă la fiecare cameră. Recepționera ne-a întrebat de unde suntem și cum de am ajuns la ei, că acolo vin doar nemți. Avea privirea aia sceptică și buzele strânse. I-am spus că românii pot fi și turiști, nu numai badante. Dacă are o problemă cu noi, cerem banii înapoi, facem reclamație și scriem și un review nașpa. Ajunși în cameră, am primit portocale din partea lor. Dar asta nu a fost nimic. Pereții despărțitori dintre camere erau ca din hârtie, frate. Auzeam tot ce face neamțu’ de lângă noi la baie, îl auzeam sforăind noaptea, dimineața îl auzeam cum râgâie. Nu vreți să știți ce râsu’ naibii a fost, cum îl imita al meu pe neamț, cum făcea vocalize la duș, că ce să și faci.😁 Altă dată, când am fost la Paris, am stat în Cartierul Latin la un butic hotel, că așa am vrut eu, să fie pă romantism. Numai că hotelul aparținea unui magrebian sau ceva, iar la capitolul curățenie lăsa de dorit. Bineînțeles, s-a dus gospodina româncă la recepție și a cerut să i se facă curat, să se dea cu clor în baie.😁 Și aici s-a lăsat cu râs a doua zi la micul dejun. Am stat la o masă rotundă, mică, mică împreună cu un cuplu olandez. Ăia doi erau ditamai pălugile, frate, aveau peste 1,90 înălțime. Nu vreți să știți cum ne-am împleticit picioarele pe sub masă ca să avem loc. Și fața olandezului când i s-a servit cel mai mic croissant, cu cel mai mic cubuleț de unt și cu cel mai mic gemuleț, a fost de milioane. Bine, nici al meu nu a fost prea încântat. A fost tare mișto ziua aia, am plecat toți patru să vizităm orașul, dar după ce am oprit la primul chioșc să ne cumpărăm cel mai mare sendviș făcut din cea mai mare baghetă.😁 Știți, pe al meu îl apucă o foame teribilă de câte ori îl duc pe jos să vizităm, mereu îmi spune că-i dau kilometrajul peste cap și-i răvășesc sucurile gastrice😁
Comentariu beton!34
Eu nu stiu de ce se face atata reclama la Paris…Am stat in Belgia peste 20 de ani si toti care veneau in vizita la noi voiau sa ii ducem (si) la Paris…De cate ori l-am vizitat am fost dezamagita de mizeria din hoteluri(si ce preturi au!), de micul dejun saracacios, de mizeria de pe strazi si de privirea francezilor cand vedeau ca nu esti „de-a lor”! Singura parte frumoasa a fost vizitele la Louvre, de fiecare data aceasi senzatie de extaz in fata atator capodopere….
@Lucia, la Paris nu te duci nici pentru hoteluri, nici pentru micul dejun de la hotel, nici pentru privirea francezilor.
Fix despre oameni ca tine zic în articol, cei care sunt dispuși să-și strice vacanța pe motive de nimic.
am stat in Paris intr-un hotel cu o camera minunata. S-a dus gajica-mea la buda i-a cazut peste cap suportu de hartie igenica. Am ras cu muci, ne-am bucurat ca am gasti hotelu la 60E in loc de 200 cat era la fata locului dupa care ne-am dus si ne-am lasat dusi pe stradutele de pe langa Montmarte. Sau prin parcu de la Luvru. Sau pe langa Senna. Am mancat o bagheta d-aia absolut spectaculoasa. Am ras de niste sobolani de pe langa turnu Eiffel, ne-au stresat baietii cu „hai boss, iti pun aceasta bratara” dupa care am mers si am baut o bere la o crasma d-aia locala.
Totul este despre alegeri.
*bine, eu parisu l-am batut mai des ca la un moment ma duceam in vizite conjugale in zona
Am patit si eu cateva. Prin 2007 am plecat intr-o excursie organzata cu autocarul prin Europa. Teoretic hotel peste tot de 3 stele. Mai putin in Paris. Hotel de 0 stele, murdar si loc de intalnire pentru cea mai veche meserie din lume. In urma scandalului ne-au cazat la un hotel de 1 stea. Mic, dar macar curat.
Alta data in apropiere de Dinant, un B&B in poze si in realitate intr-o vila superba din piatra. Numai ca noi fiind sigurii turisti, ne-a cazat la ferma lor, o casa batraneasca, cu o camera de oaspeti, veche si prafuita si cu baia si veceul despartite de o perdeluta. Micul dejun super saracacios, am plecat de acolo flamânzi.
In Londra cica tot hotel de 3 stele. Cred ca cei care il aveau erau pachistanezi. Scorojit si pe afara si pe dinauntru, pardoseala extrem de moale si ciudata la calcat. La micul dejun in loc de paine aveam un fel de fidea uscata. Nu stiu cum as putea sa o numesc.
Alta data, pe undeva prin Veurne, am mancat o pizza cu carne expirata. Toata noaptea am vomitat si am stat pe toaleta.
In Barcelona, de la anumite mirosuri mi s-a facut rau. Eram insarcinata si aproape ca am lesinat in timp ce vizitam Aquarium. Evident ca m-am intins pe jos.
Ultima a fost in Tulcea, cand proprietarul hotelului mi-azis pe un ton superior ca trebuie sa ma duc sa vad acvariul, ca altfel de ce am venit la Tulcea? I-am zis ca o sa il vizitez doar daca am timp. Am gasit ceva timp. Ne faceam grija ca nu o sa avem timp sa vedem totul pe indelete. Culmea, vizita in tot muzeul de stiinte ale naturii + acvariul, dureaza cred maxim 3 sferturi de ora. Si alea trase de par. Acvariul in sine poate 10 -15 minute. Si noi obisnuiti cu vizitatul cu orele prin acvarii ca cele din Lisabona, Valencia, Barcelona, Rimini, Viena, Antwerpen etc. Dar aici nu e de ce e de vizitat, ca pana la urma muzeul poate ca e mic, dar e bine intretinut. Dar individul ala infumurat m-a scos din minti. Pana la urma isi scoate banii din turisti ca mine. Un pic mai amabil, ar putea sa fie.
Începutul anilor 2000 iau cazare 7 zile la Eforie Nord. Rezervare prin ceva telefon, că booking nu cred că apăruse, cu plata avans prin mandat poștal și diferența integral la check-in.
Urc în cameră cu nevasta din dotare și fiica ajunsă la venerabila vârstă de vreo 6 ani după ce am făcut plata la recepție. Băbăiatule, baia avea o aerisire, adică o nișă de 30 x 30 cm care nu avea geam sau nimic care să obtureze și care dădea în ….. casa scării. Orice zgomot sau miros produs în încăperea respectivă era împărtășit cu turiștii care urcau pe scări. Bine, miros mai puțin, că indiferent ce produceai acolo nu puteai acoperi mirosul natural. Noroc că nișa era la aprox 2,5 m înălțime, că altfel te și vedeau turiștii, mai dădeai noroc cu ei când stăteai pe budă.
Balconul lat cât un taburet iar unitatea exterioară de la AC era pusă în așa fel încât să-ți picure fix în cap. Eu n-am mai văzut AC ca ăla: nu făcea răcoare dar făcea condens.
Iar curățenia, vaaaai! Totul mirosea a mucegai iar lenjeriile îmbâcsite.
Cum n-aveam nici o șansă să rezist 7 zile, am făcut scandal, mi s-au restituit banii la insistențele soțului patroanei (nimeni altul decât marele fotbalist Costică Ștefănescu, Dumnezeu să-l odihnească).
La plecarea din parcare, care era într-o groapă în curtea interioară, cu pantă foarte abruptă până în stradă, colac peste pupăză, rămân fără baterie la mașină.
Măcar am avut onoarea să fiu împins de Ștefănescu și Cârțu (care era în vizită cred, că n-avea cum să se cazeze în buda aia de pensiune)
Nu mai știu cum îi zicea, nici relevanță nu mai are, au trecut 25 de ani de atunci, lucrurile s-au schimbat în mod sigur (în bine cred eu)
Comentariu beton!16
Am pățit și eu în creta, geamul de la baie dadea spre scările pe unde urcau turiștii la etaj. Am stat cu geamul închis la baie cât am utilizat o, altfel apărea cate un cap curios în geam sa vadă cum ma spăl pe dinți. Am trecut experienta la ‘amuzante’… nu am vrut sa îmi stric concediul nici măcar cu un gând negativ
Am rezervt in 2017 sa venim in tara sa facem tratament cu namol, ca de…batranetile isi faceau simtita intrarea 😉 Mangalia, baza de tratament: cazare, trei mese(obligati sa platim!) plus proceduri. Cazarea execrabila dar tratamentul foarte bun asa ca n-am zis nimic(la inceput!) Dupa cateva zile s-a terminat hartia de la WC si am cerut cameristei inca un sul „Aveti dreptul numai la unul pe sejur” a tipat „duamna” la mine. Am ras si am cumparat eu un pachet de la primul boutique 😉 Masa fiind platita cash si nu cu bonuri de la sindicat, trebuia sa se inscrie intr-o anumita suma: prima zi: piept de pui gratar, cartofi prajiti, salata, idem a doua zi, a treia zi…se ingrasau cainii din fata hotelului de atata gratar. In a patra zi am facut scandal la directorul complexului care a chemat nutritionista statiunii( fata cu studii in domeniu, nu-i asa?) care ne-a spus” La banii pe care i-ati dat nu gasesc altceva sa se inscrie in pret”…Bine, mai fata, dar bucataria romaneasca e foarte bogata, nu poti sa imi dai piept de pui la gratar 12 zile, vreau banii inapoi sa pot manca unde vreau eu „Nu se poate dar daca vreti altceva, cumparati din piata si fetele de la bucatarie vor gati pentru dumneavoastra”…Cea mai urata si trista experienta !
Comentariu beton!15
Rezonez si eu la faza cu masa la baza de tratament, noi am fost la Techirghiol la buget, meniul foarte saracacios si in toata perioada o simpla salata de varza nu am primit. Super dezamagit de meniu, daca mai merg vreodata merg la cazarea de bogati.
August 2024 – Casa Prieteniei – Piatra Neamţ! Am fost acolo cu gaşca de tinerei a fiicei mele ca sa fac un pic de escaladă (după o pauză de peste 30 de ani) în Cheile Bicazului! Gaşca era completată de căţeluşsa fiicei mele! Nu mai adaug la recenzia ei (pe care o las mai jos) faptul că aveau şi gazdele o grămadă de căţei în curte!!
Recenzia!
„1. Fără apă și fără interes din partea gazdei pentru a rezolva problema. Timp de 3 zile din 7 nu a fost apă: nici macar să tragi apa la toaletă! Înțeleg că există o problemă în zonă, dar nici măcar nu ne-au anunțat că există o problemă. Nicio reacție din partea gazdei: am cerut niște bidoane de apă pentru a putea folosi toaleta (pe care le-au furnizat doar în ziua în care le-am cerut, restul de 2 zile nu), altfel doar au ridicat din umeri. 2. Bucătarie – nu reiese din descrierea rezervării că nu există acces în bucătărie, doar la un mic frigider pentru bauturi şi un mic aragaz electric, în living, pentru toţi oaspeţii. Trebuia să cerem în mod special orice fel de vase pentru mâncare de care aveam nevoie (adică un ibric pentru a încălzi laptele sau o lingură, pentru a putea mânca cereale). Micul dejun nu a fost oferit. 3. Materiale de foarte slabă calitate în casă, deși în poză arată frumos: pereți atât de subțiri încât se aude conversația (sau sforăitul) vecinului, toaleta și chiuveta nu sunt fixate corect pe podea, lumină cu senzor în baie și robinetul cu senzor (de ce??). 4. Destul de dezordonat în jurul zonei comune și al curții: acolo locuiesc gazdele și copiii lor și este zgomot și mizerie specifice familiilor cu mulți copii. Nu era murdar, ci dezordonat. Păcat de locație și priveliște, gazdele nu par pregătite pentru a gestiona această afacere în mod corespunzător…”
Nu mai adaug şi altele! Am avut însă noroc: zona este absolut ofertantă şi am avut o vacanţă frumoasă!!
PS: acceptă numai plata cash!!!!!!!! Wowww
La asta cu plata cash aș cere factură. Să vezi atunci fețe fețe.
Bai, sincer îmi pare rău de experienta voastră, ca sunt din zona și avem un catralion de pensiuni, majoritatea excelente. Eu de ‘casa prieteniei’ nu am mai auzit pana acum…
Cele mai nasoale experiente au fost în perioada de după 89 şi pînă prin anii 2005-2010, în hotelurile noastre foste comuniste în care nu se facuseră deloc investiţii, îndeosebi pe litoral.
Era ceva rău…!!!
În 1997, un restaurant al unui hotel din Neptun, central şi scump, unde aveam şi masa pt că fiică-mea avea un an şi ceva, recicla absolut toate resturile de la masa precedentă, toca şi punea mult piper ca să nu se mai simtă nimic şi asta reprezenta prînzul sau cina următoare. Am sunat atunci şi pe la protecţia consumatorului dar cine să facă ceva în 1997 cînd erau numai mafioţi peste tot…? Nici nu mai ştiu cu ce am hrănit copilul alea 7 zile.
De cazări….ce să mai spunem?
cand mergem in Moieciu, de cele mai multe ori ne cazam la pensiunea Nicoleta, foarte misto din mai toate punctele de vedere. intr-un an, aceasta era inchiriata integral de un grup (ceva firma), iar administratorul de acolo ne-a indrumat catre o alta vila, cred ca a lui, aflata la vreo cativa km. destul de ok si aia, insa avea niste pereti facuti din gips carton, atat de subtiri si neizolati, ca auzeam absolut tot ce se intampla si discuta in toata vila, chiar daca erau la etajul 2. doua nopti nu am dormit mai deloc.
asta vara, in thassos, am patit alta. dupa ce ne-am cazat, am intrat la dus, iar eu am folosit un gel de dus nou, cu ceva extract de salvie. in urmatoarele 4 zile am umblat peste tot numai cu ochelari de soare, pentru ca mi se umflasera ambii ochi de zicea lumea ca am fost batut (si unii se uitau neincrezatori la nevasta-mea, de 1,50m)
Comentariu beton!15
Excursie prin Italia cu autocarul în 2008. Extrem de obositor să vezi Italia în două săptămâni cu un grup de necunoscuți care în cea mai mare parte erau niște țațe că altfel nu știu cum să le/îi descriu. Câștigasem excursia cu un cupon din ceva ziar financiar și eram împreună cu nepoata mea care abia împlinise 18 ani.
Eram undeva în sud pe drum spre Napoli. Noapte. Șoferul italian și ghida vorbeau despre criminalitatea din zonă, despre mafie. Aveam locurile chiar în față așa că auzeam tot. Povești cu persoane dispărute, crime, violuri… Noi ne amintim de un film de groază în care cadavre erau ascunse în lăzi de sub pat. Nu mai știu filmul. Dar oricum, era o atmosferă „de Napoli”.
Ajungem la hotelul care era intr- o pădure undeva la periferia orașului. Primim camera 007 la parter și pe drum spre cameră glumițe cu James Bond. Camera frumoasă, curată. Eu intru direct la baie și îi spun nepoatei că poate să pună ceva haine în dulap că o să stăm în camera aia 3 nopți.
O aud pe nepiata- mea : ” pai sunt haine în dulap”. În dulap erau 3-4 costume bărbătești, cămăși, pantofi…
După discuții la recepție vine recepționistul și ia hainele. Și jură că altfel camera e în regulă.
Noi, obosite, abia așteptam să dormim așa că am acceptat.
Pe la ora 2 , bubuituri în ușă. Deschid. O matahală de om vrea să intre în cameră. Nu știu cum am avut putere să- l împing în hol și să strig recepția. Vine omul, liniștește matahala. Băi, nu știu cum dar toată bruma de italiană pe care o știam cumva s- a adunat. Că acum îmi amintesc că am vorbit fluent italiană cu oamenii ăia.
Adormim din nou. Din nou bubuituri în ușă. Din nou matahala ” nu- mi găsesc pantofii”. Nu deschid. Îi spun să plece. Îl aud și pe recepționist. Mi- an amintit și înjurătură în italiană dar am spus- o destul de încet.
Am reușit, totuși să dormim. După ce ne- am uitat și pe sub paturi să nu fie ceva cadavre.
Dimineața când urcăm în autocar era în toi discuția între țațe ” nu știu dragă ce au făcut. N- am dormit deloc. Au făcut scandal toată noaptea”. Le- a explicat ghida ce s- a întâmplat. Și noi am mulțumit frumos. Nici măcar unul din colegii de excursie nu a deschis ușa măcar să vadă dacă nu ne omoară cineva.
Acuma râdem. Dar atunci n- a fost amuzant deloc.
Poate va povestesc mai târziu cum am ajuns să vorbesc cu consulul României în Japonia.
Comentariu beton!23
In Londra in 2010 un hotel pe un pod, sub care trecea metroul, camera la demisol, nu-s de ce n-am avut curaj s-o schimb.
In Milano gazda avea pretentia sa-i facem conversatie dimineata la un mic dejun italienesc, dar in baie plase de paianjeni mai ceva ca de Halloween. Mi-am cumparat ceva decent de mancare in camera si n-am mai dat pe la micul dejun. Ultimele 3 nopti renovau ceva la calea ferata, care era alaturi, si era un zgomot de n-am dormit deloc, nici macar cu somnifer, am venit zombi inapoi.
In Amsterdam Corner Hotel, locatie ultra misto, camera la etajul 3 pe scarile alea imposibile aproape verticale ale lor, fara minibar (de atunci verific obsesiv descrierea camerei), ne-au ajutat ei la urcarea bagajelor, mic dejun pe o masuta pe trotuar, a fost singurul hotel platit din care am plecat, ciuciu bani inapoi, dar am gasit in noaptea aia o ultra oferta la 4 stele intr-un hotel cu restaurant cu o stea Michelin.
In Istanbul ultima noapte am facut o toxi-infectie de la cirese, stateam pe buda si vomitam in acelasi timp, noroc ca era chiuveta aproape, am fost cat pe ce sa ametesc pe wc dar m-am tinut tare sa nu lesin, eram si singura, mi-am revenit cat de cat sa pot ajunge la aeroport.
Si cel mai nasol, in Antalya intr-un hotel de 4 stele, ultimele 3 nopti doua rusoaice faceau galagie pe balcon la 3 noaptea, zero empatie la receptie, nici macar nu le- a atras atentia.
Acum vreo 20 de ani, Mamaia, complexul Palas Pelican (dacă nu mă înșală memoria). Plecăm vineri seara târziu după serviciu, ajungem pe la 12 noaptea și luăm camera direct de la recepție. Ajunși în cameră, constatam că baia nu numai că nu era curată, dar vasul de wc era mânjit serios de foștii clienți. 😳 Ridicăm pilota care era cam răvășită si constatăm că locatarii precedenți aveau o problema serioasă cu căderea părului. În toate zonele corpului, nu e greu să faci deosebirea… 😳 M-am dus la recepție să cer o altă cameră, nu aveau, am cerut o lenjerie curată, nu se poate că doarme personalul. Mă rog, după înca o ora vine doamna de la curățenie si ne spune resemnată, în timp ce eu o ajutam să schimbe lenjeria: e greu, doamnă, de când au făcut ăștia hotelul de 4*. Înainte, când era de 2*, nimeni nu avea nicio plângere. Acum vin clienți cu toate ifosele pământului. Eu: o lenejerie curată e o cerere decentă, nu? Doamna: eh, da, dar se mai întâmplă să mai sărim și noi câte o camera, e greu, doamnă, vă zic! Înainte era mult mai bine 😳
N-am mai călcat pe acolo să o consolez emoțional pe doamna 🤷♀️ Am muncit și mai mult, ca să mă pot relaxa eu în țările cu apa caldă.
Comentariu beton!11
😉 e misto cand e nasol!:)
Tre sa las si eu aici povestea asta. Menționez ca a fost singura vacanță cu adevarat proasta in 25 de ani. Bun.
Eram doua cupluri, cam prima vacanță internațională din viata. Pretenii nostri cunosteau patroana unei agenții deci obțin un “deal” bun. Si iata-ne la all inclusive in Turcia. Hotel de 3 stele. Lara olivia. Pe plaja. Antalia.
– hotelul era pe … plaja neutilizabila. Mult mai departe ca in poza si o baltoaca imputita. Nu stiu cum au facut poza daca nu au falsificat-o
– hotelul era pe o campie. Iarba uscata si nimic in jur. In zare, un bloc in construcție
– plaja oficiala era la 10 km. Aveai un microbuz (dormush) care te ducea dimineata si te aducea inapoi seara. Noi ne-am întors cu ia-ma nene
– mancarea all-in: nu era proasta la gust. Dar a facut tot hotelu diarie de s-au infundat tzevile si a inceput sa curga apa din tavan la recepție. Au inchis apa ulterior. Va imaginați durerea oamenilor care erau non stop la buda
– restul zilelor nu am mai mancat la hotel. Am gasit un curd la cativa km si am mancat doar piept de pui (nu suport) cateva zile ca sa treacă stomacul
A fost atat de nasol ca oamenii (inclusiv noi) au recuperat jumate din bani in romania (plângeri, minister, etc). Slab de tot, dar in final extrem de ieftin daca iei in calcul ca am recuperat jumătate, avion inclus etc. prost a fost ca atunci eram saraci si a fost greu sa nu mancam la hotelul all inclusive cateva zile
Comentariu beton!15
Gizăs fuck
Epică treaba, am avut si eu experiente de gen (scris mai jos), dar a ta e ceva din alte sfere 😵💫
Experiențe nasoale…Decedat cutia de viteze prin munți în Muntenegru când mai aveam vreo 50 de km până la cazare. Au urmat câteva zile cu activități inedite, gen gesticulat în sârbo-engleză ce dracu’ e de făcut. S-a vizitat capitală deși nu era în plan? S-a vizitat! Mă rog, reprezentanta Seat, dar ce mai contează? Într-un final a trebuit să lăsăm mașina acolo, ne-am întors în țară, apoi am revenit s-o recuperăm. La vreo 2 luni după mișcarea asta, accident în Grecia. Frumos, elegant. De dată asta s-a gesticulat în greacă.
Cât despre cazări, cele mai bizare experiențe în România le-am avut. Nu punem la socoteală cazarile alea din studenție sau imediat după, când stăteam la grămadă în vreo căsuță în 2 Mai. Alea sunt altceva. :))
Am închiriat o vilă în Bran și ne-am trezit cu doamna proprietară că ne întreabă până la ce oră avem de gând să stăm treji. Nu dădeam party, să ne înțelegem. Stăteam pur și simplu la un pahar de vorbă, un joc, d’astea. Voia să ne dea stingerea la 10. Și stingea becurile în urma noastră. Nu, nu le lăsam aprinse și plecam. Eram acolo, dar nu chiar sub bec. Și caloriferele trebuiau închise dacă nu eram în cameră.
Cred că doar în Tbilisi am schimbat hotelul după prima noapte. Era iarnă și încălzirea era reprezentată de un aer condiționat care făcea că toți dracii și nu încălzea oricum mai deloc. Aveam nevoie ca micul dejun să fie până în 9, că eram în interes de serviciu. Ioc! Ne-a salvat o colegă georgianca care a mers din hotel în hotel cu noi până am găsit ceva decent.
Altă duduie, pe la Voineasa, avea camerele de sus, în care noi stăteam, înțesate de cuiburi de viespi. The joy! Că n-are ce să le facă…
Comentariu beton!16
Hai că știu că ești d-ăla norocos. 🤭
Acum șase ani, patru prieteni, ne-am hotărât să avem un concediu doar al nostru în America Centrală. Prima țară, respectiv Mexicului, a fost super: două săptămâni de șofat între toate templele posibile. După ce am făcut toate verificările posibile, cu aceeași mașină închiriată, purcedem să trecem granița în Belize.
Și începe aventura! 😂. Ne verifică toate documentele, părea totul în regulă, până când vine o tanti în uniformă, cu o superbă piele neagră abanos și care bătea undeva la 130 de chintale și ne spune un hotărât „HALT!”. Au urmat șase ore de Kafka, în care am avut parte de întrebări, interviuri, interogări, așteptare și lipsă de răspunsuri. „Who is the leader group?” Am bulbucați ochii și într-un final m-a desemnat pe mine pentru că eram șoferul. „Where is trip plan?” I-am spus că noi europenii nu avem nevoie de o hârtie care să ne reamintească zilnic ce avem de făcut 🤷. „Do u have american visa?” I-am spus că acele tărâmuri sunt pe ultimul loc în lista noastră de priorități turistice, plus că îi tot spuneam „this Romanian passport is one of the most powerful passport in the world” 😂😂😂. Noroc că sunt paranoic și aveam un dosar cu toate biletele de avion și cazările, pentru că au vrut toate informațiile posibile. A fost un coșmar absurd, uneori amuzant, dar care părea că nu se mai termină. În timp ce mă descosea cu tot felul de întrebări (unde locuim, ce muncim, dacă avem copii) vedeam cu groază cum se face întuneric. Un aspect funny era faptul că în spatele distinsei doamne, era un geam negru opac lucios, în care se reflecta perfect și eu vedeam totul, inclusiv monitorul la care butona. Am văzut cum a căutat pe google „România” și numele noastre. După șase ore, mă cheamă din nou în birou și abia acum îmi spune de ce a durat atâta. Toate informațiile pe care mi le-a cerut inițial, a trebuit să le verifice la SRI, Poliția Vamală Română, Interpol, FBI, Homland security și încă câteva. Initial am crezut că își bate joc de mine și când m-a văzut că mă uit neîncrezător mi-a arătat hârtii printate de la aceste instituții. Oricum, părea tare nemulțumită că suntem ok 🤦. Am aflat de la un alt vameș că zeița supraponderală era șefa de tură a acelui punct de trecere a frontierei și i s-a părut tare suspectă prezența acolo a patru bărbați veniți dintr-o țară de care nu auziseră în viața lor. Ca o paranteză, trebuie să recunosc faptul că în prima oră când îmi punea tot felul de întrebări, strecuram în dialog și propoziții nu tocmai măgulitoare la adresa ei, dar în limba română. În fine. Ne pun vizele, afară era deja noapte și o luăm spre ieșire. Ies amicii mei, dau să ies și eu, dar mă pomenesc oprit de o palmă fermă în pieptul meu, de către un alt vameș: „As a group leader and driver, you need an additional visa, which will be canceled when you leave the country”. M-a luat un râs isteric autentic, iar amicii mei au început un mișto de zile mari la adresa mea. Nu a durat decât jumătate de oră ca să obțin inedita viză și când m-am urcat la volan mă simțeam epuizat. Voiam să ne luăm cartele sim ca să pun Waze până la destinație. Da, voiam. Totul închis în proximitatea vămii. Singurul loc care mai funcționa, era un birou de unde se lua vinieta. Fusesem inspirat să salvez anterior harta țării din google maps și am pornit la drum offline. Mai procedasem așa, ce putea să se întâmple rău? Nu? Aveam să aflăm.
Am intrat în Belize în nordul țării și destinația noastră era aproape de sudul țării. Ne așteptau cam 300 de km făcuți noaptea, fără net și telefon într-o țară necunoscută. Impactul a fost măricel: întuneric beznă peste tot, nici un bec stradal chiar dacă treceam prin sătuce, populația fiind de culoare nu îi vedeai pe drum, destui erau pe biciclete total nesemnalizate. Șoseaua era un drum îngust, cum sunt la noi cele comunale și vă dați seama surpriza noastră când ajungând la o gheretă care stătea să cadă de la cât de ruginită era și ni s-a cerut taxă de autostradă! Mergeam încet, dar măcar simțeam că ne deplasăm. Avem la un moment dat imensa surpriză de a ne ieși în cale o oază de civilizație teleportată pe acel drum: o benzinărie Shell!!! Câte o cafea, ronțănele, o toaletă, țigări, sucuri și alte câteva, ne-au dat un boost moral. Google maps offline ne arăta că mai aveam cam 100 km până la destinație. Le zic amicilor că vreau să fac full la benzină, „ești nebun, avem juma’ de rezervor”. Nu știu ce a fost în capul meu de i-am ascultat 🤦. Plecăm mai departe cu moralul ridicat, mergem cam treizeci de minute și la un moment dat maps ne arată că trebuie să facem stânga. Fac stânga, doar nu era să nu îl ascult pe google. În acel moment ETA era 70 km, dar fiind offline sau poate din alt motiv, nu arăta și timpul. Atunci nu i-am dat atenție. Long story, short story, acei 70 km i-am parcurs în 5 ore!!!! CINCI ORE!!! Eu și alți doi amici care au carnet de conducere, am slăbit câte zece kg în acele cinci ore. Acum la distanță în timp, pare amuzant, dar atunci a fost inuman de stresant. Tot drumul a fost parcurs când pe nisip, când pe noroi, când pe niște bolovani de piatră, pe o beznă cum nu am mai trăit. De afară se auzeau sunete ciudate de animale și când după două ore ne-a ieșit în cale un podeț îngust de lemn, am înlemnit. Mi-am luat lanterna, am coborât cu copilotul și am luat-o pe jos să verificăm podețul. Trecea peste o apă, nu părea adâncă, dar zecile de ochi reflectorizanți care au apărut în raza lanternei din toate direcțiile, ne-au înghețat sângele. Ghidat, am trecut cu emoții peste acel podeț care trosnea din toate încheieturile. A fost primul, au mai urmat încă cinci și de fiecare dată vedeam tot felul de ochi care ne urmăreau din apă sau vegetație. În tot acest timp, vedeam cum acul indicatorului de combustibil se duce vesel înspre linia roșie.
Ulterior am aflat că Google ne-a băgat pe acel drum nenorocit care traversa o rezervație naturală și dacă rămâneam pe acolo, ni s-a spus că mai devreme de două săptămâni nu ne găsea nimeni.
Nu o pot încadra neapărat în cea mai nasoală experiență de vacanță, dar în mod sigur a fost cea mai stresantă.
PS De acolo am plecat către Guatemala, ca să vedem cel mai mare templu Mayas, cel de la Tikal. Având experiența anterioară cu vama, am apelat la o agenție de turism, crezând că scăpăm mai ușor. Aiurea! Chiar dacă la ieșire le-am spus la vamă ce vrem sa facem, unde ne ducem, când ne întoarcem etc, la revenire nu a mai durat șase ore, ci numai două, pentru că au luat legătura cu punctul vamal pe unde intrasem. Dar dosarul tot l-am făcut din nou 😂😂. Chiar și așa, pe mine m-au frecat maxim „de ce nu ai anulată viza de șofer?”, „unde este mașina?”. Noaptea minții.
PPS În vârful celei mai înalte piramide din Tikal, din locul din care s-au filmat primele cadre din primul Star War, singurele alte trei persoane în afară de noi patru, am descoperit că doi dintre ei (soț și soție) erau români plecați din țară cu 60 de ani în urmă.
PPPS La revenirea în Mexic în vamă, pentru noi totul a fost mult mai ușor datorită lui Hagi 😂
Comentariu beton!29
Ianis? 🤭
@Cristi, tu esti ala care a traversat România de la sud la nord si retur pe 31 decembrie? Pai, frate, ai experienta in ale condusului in conditii vitrege! O intrebare, totusi: daca drumul ala era atât de ingrozitor, dupa jumatate din el, de ce nu v-ati oprit, sa asteptati ziua?
Ce bine ca ochișorilor acelora nu le era foame 😳
@Jual Da, eu sunt ăla cu drumuri pe 31 decembrie cu mașina fără ITP. Să nu mai spun câte aventuri am mai avut în ultima săptămână cu mașina asta după ce i-am făcut actele. Chiar azi dimineață am avut un eveniment cu ea, din care am scăpat în ultimul moment.
Ne-am gândit să ne oprim, dar sincer ne era cam teamă. Proximitatea față de Guatemala ne ducea, în acele momente, la gânduri despre transporturi ale traficanților și la alte grozăvii 😂🤦. Plus că speranța moare ultima și ne incurajam că o să vină la un moment dat un drum mai bun. Nu a fost să fie.
Cred cu tarie ca un programator cu un simt al umorului cel putin ciudat a bagat o linie de cod pe undeva ca altfel nu-mi explic rutele pe care le propun cateodata aplicatiile astea. Acum na, realitatea din teren bate calculul de pe harta, dar in Bulgaria a vrut sa ne bage pe un pod care era fucking daramat. Mai erau doar picioarele din el. Stiu asta pentru ca am trecut pe sub ce ar fi trebuit sa fie podul. :))
In Santorini ne-a bagat pe o straduta de a trebuit sa strangem oglinzile ca sa trecem cu masina intacta. Noroc ca inchiriaseram o masina mica, mica.
@Tummalulu eu am avut doar navigatoare Garmin, acum sunt la al doilea și tot mai încearcă să mă bage uneori în bălării. Prima oară m-a făcut să conduc pe un dig de a lungul unui râu în Ungaria. Și apoi de trei ori în Italia a vrut musai să urc pe drumuri de munte, naiba știe de ce.
Folosesc navigatoare pentru ca în general pe unde am fost în măreața UE e foarte prost semnalul la telefon și Google Maps e inutilizabil. Garmin merge și fără net deși acuratețea poate e doar aproximativă suficient cât să merg prin hârtoape paralele cu drumurile decente.
intre anu 1 si 2 de facultate am lucrat pe plaja. Eram cu geanta in carca si incercam sa vand la oameni creme de plaja. Si, la un moment ii zic unui om „noroc in continuare”. Si el imi explica „Eu sunt in vacanta, eu nu am nevoie de noroc, tu ai nevoie de el ca tu muncesti”. Eu „pai…daca ploua?”.
Si mi-a zis atunci o chestie de care incerc sa ma tin, cat se poate: „sunt in vacanta. Tine de mine sa imi fie bine. Daca ploua ma bag intr-un restaurant.”
Am avut cazari neprietenoase, de-alungul anilor. Dar, cred ca cea mai naspa experienta a fost cu transportul. Mi-am facut eu calcul. Bah, pe hartie era superb. Iau autobuzu pana la Bratislava. De acolo o iau frumos pe bicla pana la Viena. Salzburg. Trento. Verona. Laco del Garda. Trieste. De la Trieste luam frumos autobuzu inapoi si „call it a day”. Am mers la Eurolines i-am intrebat pe aia daca e ok sa iau biclele. „da”
Ei bine…show. „astea nus bagaje”. i-am explicat omului ca fara roti sunt bagaje, ca sunt mai mici decat am eu voie bagaje, ca sunt mai usoare decat am eu voie. Chestia asta s-a intamplat in Bucuresti si in Arad unde ne schimbam autobuzele. Deja ma stia toata lumea ca nu prea is sanatos la cap
La intoarcere din Trieste, pentru ca eram mai putini, am stat juma de zi sa asteptam autocarul de Spania. Care era fara remorca de bagaje, deci baietii erau „pai…le lasati aici biclele”. Dupa „hai ca vi le luam, da platiti coletu”. Pana la urma am reusit sa le explic ca e vina lor ca nu am io loc de bagaje, loc platit. Si ne-am intors acasa. Cu autobuzu. Cu sofer care trebuia sa faca timp, nu ii pasa cum. Asa ca copilu (mic) care s-a cacat pe el, ca asa fac bebelusii, a stat in suc propriu vreo 200km. Dar macar a plans, ca un miros nu vine singur.
Ei, intre bucatile astea doua vacanta cu bicla intre austria si italia a fost ceva de vis 🙂
Comentariu beton!15
Nu mai stiu prin ce an, ne-a trimis firma la care lucram in Timisoara pentru niste interventii, pe mine si inca un coleg, 2 oameni peste suta de kg fiecare. Bineinteles ca au cautat cea mai ieftina posibila cazare si ne-au rezervat 2 camere undeva la un hostel, cred ca se numea Mirela sau ceva de genul. Dupa ce l-am cautat de ne-a venit acru, am dat de el intr-o zona cu camine studentesti. Ce sa vezi, acest minunat hostel fusese la origine un camin studentesc transformat in hostel. Prima supriza am avut-o la cazare, batranul de la receptie vorbind doar limba germana (wtf??). Dupa ce a sunat pe cineva am reusit sa ne intelegem cu persoana respectiva si sa ne cazam. Camera de camin fusese cumva impartita cu un perete fals si improvizata o baie. Baia era atat de mica si inghesuita incat nu aveai loc sa stai pe toaleta si ca sa intri/iesi trebuia sa te strecori prin deschizatura usii, care nu avea loc sa se deschida. Bineinteles ca totul era mucegait, mirosea ca draq si efectiv auzeai gandacii alergand pe o tentativa de sifonier vechi, crapat si scorojit aflat langa un pat mic in caremi-a fost si frica sa dorm sa nu fiu atacat de lighioane. Camera mea era pe un colt si geamul dadea cumva in geamul camerei unui camin studentesc aflat la cativa metri. Pe langa disconfortul creat de mucegai si gandaci mutanti, am mai suportat si manele date la maxim si fum de tigara cat cuprinde din camera de camin de alaturi. Am uitat sa va spun ca era vara si nu exista aer conditionat, asa ca am stat cu geamurile deschise, care nu erau prevazute cu plase asa ca am fost si invadatsi de tantari.
Daca nu am fi fost trimisi de firma, am fi plecat in secunda 2 de acolo. O alta experienta am avut-o la pensiunea Mona din Busteni, cred ca prin 2012 sau 2013. Camerele erau curatate doar la suprafata, pe la colturi si pe langa plinta era praful de un deget. Asternuturile parea ca nu fusesera schimbate niciodata, salteaua era terminata iar apa la baie era rece si curgea pe la toate imbinarile. Peisajul era frumos, ca era iarna si zapada. Aveam vecini de palier o echipa de fotbal de prin Calarasi care venise pregatita cu boxe, statie si ce mai aveau nevoie pentru petreceri ad hoc si ascultam impreuna cu ei si inca vreo cateva case manele zilnic. Dupa ce am reusit sa ma inteleg cu echipa de fotbal in privinta volumului, s-a trezit un „vecin” aflat la cateva case mai incolo sa scoata niste imensitati de boxe pe terasa casei si sa asculte si el muzica impreuna cu toata lumea din jur. Colac peste pupaza fie-mea a facut o enterocolita, asa ca am plecat dupa 3 zile, desi platisem sa stam o saptamana. Cam astea ar fi cele mai neplacute experiente pe care le-am avut.
Verona, revelion 2006-2007, plecat cu pasaport, intors cu buletin. Cazarea la hotel Accademia, 4 stele, d-alea. Camera ok, dar aceeasi problema, te cacai pe tine de frig. Dupa cateva ore de batut gura pe la receptie s-a rezolvat.
Noaptea de revelion surpriza maxima – meniu bazat pe fructe de mare. Dupa ce-am alergat niste tentacule prin farfurie si am prins niscai somon afumat a venit si „la piece de resistance” – homar. Cand am simtit mirosul am zis ca mor naibii acolo, traznea de ziceai ca l-au scos din hazna, nu din oala. N-am mai mancat nimic fo 3 zile dupa. Homar si fructe de mare sa nu vad de atunci, am ramas cu sechele pe viata.
Bănene…
Mda 🙂
Pfoai, mai bine că nu ai mâncat, daca chiar așa mirosea, era clar că enterocolita era gratis.
Eu obisnuiesc sa rezerv camere de hotel pri booking.com (nu le fac reclama aici, doar e convenabil pentru mine).
Rezerv de obicei camera cu cateva zile inainte sau daca nu sunt sigura de locul unde o sa raman peste noapte astept pana ajung in orasul respectiv si caut in raza locatiei mele. Asa am fost in concediu anul asta in Romania si am avut doar experiente placute. Am rezervat camere la pensiuni pe traseul nostru si a fost foarte bine.
Dar nu asta e topicul… am fost in Nepal in 2018 si am rezervat o camera la un hotel, destul de central in Kathmandu pentru $20 pentru 2 nopti. .Preturile in Nepal nu sunt foarte mari si nu erau mari nici atunci. Totusi pretul trebuia sa ne dea de gandit. Camera era la etajul 5, fara lift, toileta si dusurile la etajul3. O camera in care era doar un pat queen size si un scaun. Curatenie cred ca s-a facut acolo cand s-a dat hotelul in folosinta. Cum am ajuns in Kathmandu dupa 12 noaptea, taxiul ne-a lasat cam la 2 strazi pentru ca fiind central sunt strazi pe care nu se circula cu masina. Ne-am cazat la 1.30 noaptea, am dormit pe prosoapele noastre…2 nopti😂. Ce rost mai avea sa schimbam cazarea daca oricum ziua nu eram acolo.
Din Kathmandu am mers la Bandipur ,o zona superba. Drumurile lor sunt horror, prin multi, fara parapeti de siguranta, cu gropi si hartoape. De atata scuturat in autobus, aplicatia care numara pasii mi-a inregistrat in ziua aia ca am mers pe jos 35 kilometri.
Mai am o experinta in India unde am mancat doua zile cartofi fierti in coaja. Stateam langa ei pana ii fierbeau.
In Kasmir am fost cazati la o boathouse. Te ducea cu o barcuta acolo si acolo ramaneai pana a doua zi cand/daca venea dupa tine.
Si ar mai fi.
Daca stau sa ma gandesc acum as spune ca nu au fost neplacute….doar diferite. Cred ca experintele astea diferite raman in memorie mai mult decat celelalte
Am râs la aia cu reclama la booking. :))))))))
Experienta Bulgaria, nisipurile de aur, circiuma pe plaja. Am fost in 2022, ne-au dat un chelner experimentat, vorbea si romana – mai stricat, asa, dar vorbea pe intelesul nostru, cit sa ne intelegem la comandat haleu. Am venit la aceeasi circiuma vreo 3-4 zile, la prinz, totul impecabil: ciorba buna de peste, peste la gratar sau prajit super proaspat.
Ne intoarcem in 2023 aceeasi circiuma, acelasi chelner. Ne bucuram de revedere, ne asezam la masa, comandam, halim. Nu mai era chiar aceeasi experienta. Mai putina calitate, dar era inca ok. A doua zi cer cheia de la toaleta, chelnerul ma insoteste, glumeam si deodata incearca sa ma sarute!!! Am fost socata. Am plecat imediat, socata. Eram cu taica-meu, nu singura, nu dadeam semnale ca as cauta vreo aventura etc…
Prietenele mi-au zis ca probabil ca el vroia aventuri si ca „incerca marea cu degetul”… nah, am ramas socata vreun an. Nu m-am mai dus la nisipuri si nici nu cred ca am sa mai merg.
De cand suntem posesori de una bucata copil, vacantele noastre au fost majoritatea …interesante. Febre, muci, enterocolite bifat de toate.
La hoteluri as bifa un biz trip intr-un sat foarte posh de pe langa Londra, intr-un vechi conac (vibe de Downtown Abbey asa), camera de 60m, pat cu baldachin de catifea groasa. Un calorifer mic cu vreo 3 elementi sub o fereastra gigant, cu tamplaria originala din sec 16. Am inteles la ce era bun baldachinul ala, izola un pic vantul care circula prin camera. O singura paturica subtirica pe post de invelitoare. Conceptul de plapuma le era strain. Bomboana de pe coliva a fost ultima noapte, la un ger de -3C a crapat toata instalatia de incalzire a conacului. Aproximativ 3000 gbp aceasta experienta, pe cardul firmei ca ei l-au ales.
In schimb mancarea era cu stele Michelin si imprejurimile au fost de vis. Ma simteam ca in romanele lui Jane Austen.
Pai de ce crezi ca aveau incalzitoare de pat pe vremea lui Austen?
Si inca una, in Corsica. Eram cu sotul si fetita, avea cam un an si ceva. Inchiriasem o camera in munti, 2 nopti, ca sa facem drumetii (copilul il caram in spate in rucsac). Ei bine, la cazare cocoana ne-a interzis sa mincam din traista (desi eram posibil in astfel de locatii) pe motiv ca ea propune si masa si ca sintem obligati sa mincam ce gateste ea. Ne-am cam certat, i-am zis sa ne dea banii inapoi ca sa putem pleca altundeva. Ea nu si nu. Pina la urma ne-a zis sa mergem sa halim in gradina, era o masa si acolo. Pt noi a fost ok, dar cu ceva nervi, normal. A doua zi dimineata sotul ei (care era corsican, ea de pe continent) ne-a zis ca ne da banii inapoi pe a doua noapte, si sa plecam. Probabil i s-a parut si lui aiurea totul.
In aceeasi vacanta, la un camping, trec peste faptul ca a plouat si ne ploua si nou in cortul Lafuma nou nout!!! dar intr-una din dimineti ne-am trezit in sunet de impuscaturi si nu a fost doar una sau doua. Am facut bagajele si am plecat val-virtej la vapor, am schimbat biletele si ne-am intors in Fr.
Noi cărăm mereu o traista cu oale și cu mâncare (adică 2 canite, 2 farfuriute, un ibric și un fierbător, plus un pic de mâncare rece, câte o tipla de mezel sau un cașcaval, ceva mic de pus în frigider). Niciodată nu am intrebat dacă putem manca în camera, nu îmi amintesc sa ne fi pus cineva asta în fata. Ca romani adevărați ce suntem, chiar dacă am fi avut așa regulă, tot mâncam și camuflam traista 😜
Acum câtiva ani, L’Express avea o serie de articole de vara. In fiecare saptamâna, un scriitor povestea cea mai naspa vacanta a sa. Mi-a ramas in minte cel care inchiriase o vila in Grecia, evident, foarte OK pe hârtie. In realitate se afla pe un santier, se construia un bloc fix alaturi. Cireasa de pe tort a fost când tipul s-a asezat pe WC si ala s-a prabusit sub el! De atunci a intrat frica-n mine, verific atent cand intru intr-un apartament inchiriat (in hoteluri am mai multa incredere, in teorie au mai multi clienti care l-au incercat inaintea mea).
In 2000 am plecat cu husbandu intr-un week-end in Belgia si Olanda. Era pe vremea când Bookingul nu exista, iar noi, tineri si nelinistiti, plecam la aventura, fara sa rezervam hoteluri in prealabil. In Bruxelles am gasit un hotel foarte corect, nimic de zis. Dar ni s-a infundat la Amsterdam. Imposibil sa gasim ceva, totul plin, era un 8 Mai. Ne-am zis sa iesim din oras, ca poate vom gasi mai usor. Aiurea! Se inoptase, iar barbatu-meu, singurul sofer pe vremea aia, incepuse sa fie chior de oboseala. Pe la 11 noaptea am ajuns pe o peninsula, intr-un orasel unde o multime de lume era pe strada sarbatorind victoria din WW2, presupun, si cineva ne-a indicat un hotel. La cât de obositi eram n-am facut „fine bouche”. Practic aveam de ales intre dormitul in masina si camera din hotelul ala chinezesc mizerabil, cu dusul in camera si WC-ul pe hol. Doamnelor si domnilor, totul putea infiorator, in camera, pe hol si nu mai pomenim de WC. De-abia am motait câteva ore cu fata infasurata in fular. La 6 dimineata am plecat si traversând sala de mese am fost mirata de persoanele bine imbracate si aranjate care mâncau acolo. Imi venea sa le intreb daca am dormit in acelasi hotel.
La Roma, in 2009, facusem rezervare, hotel 3* cu recenzii corecte. Doar ca ne-au schimbat hotelul când am ajuns acolo. Cu unul, chipurile, tot de trei stele. Banuiesc ca era un fel de anexa pentru ca nu era nimeni la receptie. Ceea ce ne-a impiedicat sa ne plângem dimineata, dupa o noapte nedormita din cauza unui tractor (nu, nu era chiar un tractor, desi numarul de decibeli era destul de apropiat – era un aparat de aer conditionat, montat lânga fereastra, in exterior) . Cum eram doar pentru week-end la Roma, ne-am gândit ca mai bine ne facem vizitele si vedem ce facem cu hotelul pe urma. Noaptea urmatoare am fost atât de obositi ca n-am mai auzit nimic 🤣.
Am chef de scris …
Pensiunea Transilvania Kitzbuhel ….Mittersill de fapt e satu’…2013
Rezervare facuta pe 10 zile prin Agentia Sfara Tours cu care am mai fost si a fost bine rezervare facuta de mentorul meu in ale vacantelor Tata Puiu ….
Scriem pe rezervare camera tripla fie-mea avea la 13 ani atunci deja 178cm ….pe contract clar frumos ajungem plua nu avem camere triple avem doar duble cu patut ….b
Sunam agentie bla bla scandal cu aia nimic …ca ei ne dau banii inapoi …pula ala de bozgorache half rumen (nici o treaba cu sovinii n/am da asta era ideea ) care avea pensiunea avea ceva cereri de la grupul carele era deja cazat si probabil se lipisera tarziu si stateau pe la altii si era si unguri mortii lor-glumesc iar desigur si ca ne gaseste el cazare sa mai stam un pic probabil sa i mute pe aia la el ….Puiu avea doua camere- ca ei patru erau in fine stam acolo copilu’ era mare deja abia incapea in patutu ‘ala etc scandal etc …
Bidonii schimbasera centrala anul ala si aia veche mergea cu orice asta noo doar cu lemn super uscat ….nu aveam caldura si apa calda plangeau copiii si nevasta lu’ Puiu de frig si nespalati noi aveam caldura doar apa calda nici vorba ….Mbuuun
Vine Craciunu’ ….vad ca amu’cum cobora uamenii da ‘ -si mai ales -fumeile lor in rochii de seara ei la camasa sau sacoaie trendy …pica si curentu’…. bucataria toata pe curent frig de te cacai pe tine caci -asa cum stim- nici centrala nu merge fara juice de kilovetzi d-aia poate doar a lu ‘ georgescu- centrala zic
Finca am ceva studii universitare de electro plus o diploma de electrician in care am si lucrat juma’ de an dupa armata scurta etc ma ofer benevol si sa-i apreciez situatia energetica zice da ma uit avea un modul busit si i zic nu ai cum sa l gasesti pe asta aduci un cablu si ti fac un bypass de urgenta ai caldura si lumina ..neee zice nu facem noi improvizatii ceaece din punct de vedere Madagascar a parut logic la momentul respectiv decat ca statea obstea n frig sii clantanea dintii in gura si de foame
Amu eu aveam fo patruj’ de a’i trecuti si na trecuse focu…da ma gandesc la cat sex programat indelung si intretinut de decorul magic s adus paulii de suflet …
revin la reparatie am stat inca o noapte in frig si a doua zi apare un technikus …(mini technikus de fapt ca erea deaq mic de statura) si ce face ghici …ii trage un cablu pe langa usi si tablou cum am zis eu dar ….legal si corect ca modulu’ cu pricina avea o luna termen de livrare …ceea ce m-a umplut de multumire si mandrie interioara -ca fac parte din neamul unde patentul si sarma n-a dat gres niciodata ‘ratzai draqu de sclifositi inghesuiti osterraichii pu…ii
Eu ca eu dar Puiu si consoarta si puii lor luasera doo sejururi de 10 zile …fiecare ceea ce l-a umplut de o satisfactie aparte ca si permite si o groaza de nervi pe loazele de copii ca aveau deja 16 si 14 ani si voia si ei sa faca rev craciun cu alte loaze de seama si teapa lor nu cu tacsu ma sa si alti idioti ca astai doi sportivii pulii lor …
Petrecere de revelion …
Se rezolvase cu bucataria in sensu’ ca aducea catering de undeva de amu ‘ ,evident mai prost dar na na i venit sa pui matz pe tine si unde…. la ski …
Sampanie sarmale carnati cornu’ abundentei ,dupa foamea de Craciun …numa ca zice asta noi de la ora 12 ne retragem se termina petrecerea si stam in camera in liniste si va rog si pe Dvs ..sa plecati in plm si sa ne respectati oiceiurile de aici …
Aici a comis-o cel mai grav caci …cum se stie poti sa-mi iei tot ce am mai drag pe lume …poti sa mi iei si pe Bitmann si tot …da daca ma dai afara de la shpritz cand ma simt mai bine …ai belit pu …baiatu
S-a format rapid si adhoc un miniguvern de uniune nationala si interetnica ,cu care am purces intai la negocieri decente si diligente civilizate …la care bidonii n-a dat curs -crezand pe buna dreptate ca ethnicii lor de sange neam si mai ales grai -ii vor sustine intr-un demers civilizat crestin asa cum e Anul Nou catholicos …
Ei bine …nu deci bidonii ,repet ,s-a inselat -ca era doi bidoni- caci toata oastea Lu Matias si a lu’ Atilla trecuse de partea dusmanului cu care – nu-i asa -bause zdravan si unionist inainte drept pentru care referintele la mamele proprietarilor ba si bunicile si mortii mai alesbravilor operatori in turism au curs bilingv si-mai ales – mioritic cu aduceri pioase aminte ale notilor de frig si a Craciunuluii Cu Foame
drept pentru care s au retras in liniste lasand pleava societatii sa bea sa cante si sa se pupe sub vasca cat cum si unde vrea ei pe banii lor
Drept pentru care supscriu si semnez …
PS trei zile am stat si pe camera caci am facut si o pneumonie cinstita da aia i alta poveste macar am baut …cu tot cu antibiotice
@Digi Dorrel am tot trecut prin Mittersill dar n-am oprit niciodată. Plecând de acolo spre cascadele Krimml se ajunge in bucolicul Dorf Wald in Pinzgau, unde cel mai măreț hotel, Wildkögel se numea ultima dată, era ținut tot de un ungur dar din Oradea. Modernizat și extins. Vara dădea gratis sticle de vin de casă, capcană sigură de prins olandezi. Iarna băga în meniu delicatese bănățene așa că veneau și localnicii. M-as mai întoarce iar, sper că mai e acolo.
Asta imi aduce aminte de ce am patit la Ieremia Movila din Sucevița, în iunie 2019. Am scris si pe Maps, dau azi sa copiez recenzia de acolo si … nu mai este. Asa ca am pus-o inapoi si o pun si aici. Poate ar fi fain acolo daca n-ar fi „doamna Marioara”, sefa sau sotia sefului. Deci, recenzia de pe Maps:
Deși n-am fost niciodată fan, m-am cazat uneori în pensiuni/moteluri și n-am avut nimic de reproșat proprietarilor, ba chiar am fost plăcut surprins de condiții, de amabilitatea personalului etc.
Ce urmează este povestea incredibilă a unei încercări de cazare la Motel Ieremia Movila din Sucevița, în data de 21 iunie 2019. Aveam rezervare pentru o cameră, 2 persoane dintr-un grup de 30-40. Rezervare făcută cu câteva luni înainte, cu plată în avans. Ajung la hotel pe la 08:30, pe la ora 09:00 organizatorul îmi spune că am camera 19, care în acel moment nu este gata, dar pot să o plătesc.
Merg la recepție, încerc să fac plata cu cardul, mi se spune că nu este posibil deoarece ”a picat netul”.
În jurul orei 10:00 cer de la bar o cafea, ocazie cu care aflu ca se poate plăti cu cardul și mă grăbesc spre recepție ca să nu ratez iar momentul. Când colo sunt luat la întrebări de doamna de la recepție care mă repede spunându-mi că nu încasează banii până când nu dă efectiv camera, până nu se termină curățenia etc., adică după ora 12:00, sau cel puțin așa am înțeles eu. Mai în glumă, mai în serios, m-am oferit să ajut la curățenia camerei însă am fost refuzat categoric.
Mai stăm (eu și soția) vreo 2 ore pe terasă, după care intrăm și ne așezăm pe fotoliile din fața recepției, cu gândul că fiind ora 12:00 poate avem noroc și vom fi cazați, sau măcar stăm mai comod pe acele fotolii, față de scaunele din lemn de afară.
În tot acest timp nu am făcut nici un fel de presiune asupra cuiva pentru a primi o cameră, știam că am ajuns foarte devreme și în camere mai erau turiști, știam că e nevoie și de curățenie, doar așteptam să fim anunțați despre eliberarea camerei. Ba chiar am făcut câteva poze pe care le-am pus pe Facebook ca să arăt prietenilor cât de frumos și îngrijit este motelul.
După câteva minute dinspre bar se aude vocea doamnei de la recepție, care pe un ton foarte ridicat lua la rost personalul cu privire la prezența celor 2 persoane în hol. Fiind singuri în hol, m-am dus și am întrebat-o pe doamnă dacă sunt ceva probleme. Răspunsul m-a stupefiat: nu avem voie să stăm și să o urmărim, trebuie să părăsim unitatea de cazare și să ne întoarcem la ora 14:00 când începe efectiv cazarea. Am încercat să-i explic că avem rezervare, că oriunde am fost am putut aștepta la recepție … doamna nu mă asculta, a dat ordin personalului să fie chemată firma de pază ca să fim scoși din unitatea de cazare. A dat o grămadă de telefoane (firmă de pază, poliție, soț, organizatorul grupului din care făceam parte etc.), timp în care chiar a spus cuiva că este agresată de 2 turiști, noi fiind așezați în continuare pe fotolii.
Ne-a zis la un moment dat și că are voie să-și selecteze clienții. Probabil se referea la faptul că-i primește pe cei ce plătesc cu cash, nu și pe cei care vor să facă plata cu cardul. Spun asta pentru că alți membri ai grupului au putut plăti camera cu cash deși nu era terminată curățenia, iar unii au spus că au avut parte și ei de priviri neprietenoase când au avut îndrăzneala să solicite bon fiscal pentru cazare sau alte consumații.
Doamna nu s-a prezentat niciodată, nu ne-a spus în ce calitate ne ia la rost, nu purta ecuson sau uniformă, am înțeles ulterior că ar fi ”doamna Mărioara”, proprietara, sau soția proprietarului motelului.
Evident că am renunțat la evenimentul la care trebuia să participăm, mi-a fost frică de posibilele ei reacții în cele 48 de ore în care urma să fim cazați acolo.
Această doamnă mi-a întărit convingerea de a nu mă mai caza niciodată în unități de cazare de dimensiuni mici, gen pensiuni/moteluri, în care proprietarul are impresia că acolo el face legea.
Comentariu beton!16
La cazǎri nu am avut aşa experiențe nasoale care sa fie ținute minte.
In schimb la transport, 2 experiențe neplǎcute cu Wizz ne-au fǎcut sǎ nu mai apelǎm niciodatǎ la serviciile lor.
Aveam un zbor din Bucureşti cǎtre Madrid cu ei si dupa 5 ore un altul cu Iberia.
Au avut intârziere 8 ore, nu am primit rǎspubs nici pentru intârzierea cu ei nici pentru zborul pierdut cu Iberia.
Practic ne-am descurcat plǎtind de 2 ori.
Never ever WizzAir.
Io am avut numai mici neplăceri, cea mai recentă fiind întoarcerea din Grecia cu mașina pe platformă, fiincă se spărsese radiatorul, pățanie care aproape ne-a dublat prețul vacanței. Noroc că s-a petrecut în ziua întoarcerii spre casă, deci vacanța nu a fost afectată, numai bugetul.
Alta de acum vreo 6 ani, care m-a lăsat complet uimit, a fost un proprietar de pensiune de la noi de la mare care mi-a comunicat că mă pot caza cam pe la ora 21, deși intrarea era la ora 15. Pe motiv că e cazată o doamnă cu 2 copii care are tren abia la ora 20, și atunci eliberează. Io am crezut că glumește, dar omu era serios. Noroc că eram singur și venit la șpriț, așa că am lăsat rucsacul la recepție și am făcut check-in-ul pe la ora 4 dimineața, că doar nu era să trec periodic să văd dacă e camera gata. Peste alte 8 ore eliberam camera.
Una cu efecte pe termen lung a fost experiența din Barcelona de acum aproape 20 de ani. Venisem în vizită o zi, cu trenul dintr-un oraș apropiat, unde eram cazați pentru plajă. Trenul a stat o oră în cîmp din cauza unui accident feroviar, iar apoi ne-a lăsat la o gară mărginașă, așa că în loc să ajungem în centru la ora 9, am ajuns pe la 12, cu planurile complet date peste cap și foarte însetați. Așa că am avut ca primă țintă o terasă, să bem 2-3 beri, ca oamenii. Am reușit din a 4-a. La primele 3 am fost ridicați de la masă, pe motiv că trebuie să comandăm de mîncare (la una din ele ne lăsa doar să bem, dacă stăteam la interior). Așa că am căutat expres un local care să se numească bar sau cafe, și acolo am reușit în fine să scăpăm de sete. Per total, și din alte întîmplări din acel sejur, am tras atunci concluzia că Barcelona (și probabil toată Spania) e nasoală, așa că nu am mai fost acolo pînă acu 3 ani, cînd am avut o vacanță foarte mișto în Mallorca.
Tot la capitolul sîcîieli mai mari sau mai mici, în Scoția am constatat că nu se putea bea bere și fuma simultan, decît dacă localul are terasă (iar terasa e deschisă, ceea ce era rar, din cauza vremii). Dacă stăteai la interior puteai ieși afară să fumezi, dar nu aveai voie să iei berea după tine. Absolut enervant (e drept, pentru mine doar prin simpatie față de ceilalți din grup, că nu fumez). Iar terasele, chiar dacă funcționau, se închideau la ora 21.
Una mai degrabă amuzantă, am luat-o ca pe o aventură, nici măcar periculoasă, că eram în plină civilizație, a fost anularea unui zbor de la Munchen spre București din cauza zăpezii. Am reușit să zburăm a doua zi dimineață, și a trebuit să dormim în terminal, că trecusem de pașapoarte, pe niște paturi pliante oferite de aeroport. M-am trezit la un moment dat, spre dimineață, că își făceau niște turiști japonezi poze cu noi: boschetari dormind pe holul aeroportului.
Uneori, răul e spre bine. În 99 am făcut un tur baban de Italia de 17 zile, cu autocarul. Autocarul cu care am plecat din București s-a stricat definitiv în Austria (după o primă pană pe la Arad și o rătăceală în căutarea hotelului din Budapesta). Am stat o oră pe marginea autostrăzii pînă a venit un înlocuitor să ne ducă la următoarea cazare și un camion să tracteze epava noastră. Apoi, în Italia, agenția a tocmit un autocar local, cu tot cu șofer italian. La sfîrșitul turului ne-am dat seama că, dacă am fi parcurs traseul cu șoferii noștri, cu care plecasem de acasă, n-am fi reușit să vedem tot ce am văzut. În fiecare oraș de pe traseu erau reguli diferite pentru autocare, taxe speciale de plătit la un ghișeu aflat nu știu unde, limită de ore de staționare, trebuia să știi și amplasarea parcării de autocare, iar italianul nostru le știa pe toate, știa unde să ne dea întîlnire, ne mai dădea sfaturi și ponturi etc. Ai noștri bîjbîiseră o oră, la 1 noaptea, să găsească hotelul din Budapesta. Noroc că a fost primul și ultimul hotel la care ne-au dus.
Ah, inca una.
In urma cu vreo 2 ani mancam intr-o seara la terasa Fiesta del Mar – Mamaia.
Liniste, nu aglomeratia din zona casino Mamaia, mancare buna si ieftina, muzica live.
In ultima seara de concediu mergem tot la ei, mancam dar nu mai comandam vin la litru ca in prima seara, ci la pahar de 250ml (asa este in meniu), ca sa nu se incalzeasca pana il bem.
Pentru apa chelnerul aduce pahare identice cu cele de vin si cum parea cam putin vin in pahare, iau o sticla de apa de 0,5L si pun in paharele de apa pana la acelsai nivel cu vinul.
Rezultatul: a mai ramas in sticla mai mult de 2cm de apa. Chelnerul zice ca folosesc o masura omologata si ne aduce un pahar cu apa masurata cu masura (ocaua) restaurantului. Apoi cheama un superior care ne aduce alte 2 pahare si o sticla de 0,5L cu apa. Paharele in care a injumatatit apa erau mai pline cu cel putin 1cm decat masura adusa de chelner.
Concluzia lor: producatorii de apa folosesc masuri gresite. Aia 0,5L scrisi pe sticla sunt de fapt 0,6-0,7. 😁
Drept urmare cica nu avem nimic de plata, masa este din partea casei. Insistam sa platim mancarea, chelnerul pleaca, mergem dupa el, dam de seful chelnerului, asta ne ia banii si ne spune ca nu mai avem voie sa intram in restaurant. 😅😆😁
Mic typo
malul mări
Eu doar am fost la un pas de a-mi strica o parte din concediu. Acum 3 ani, ne-am propus sa vizitam Toscana, cam 2 saptamani. Inchiriasem un Fiat 500, am zis ca se potriveste.
La inchirieri, au spus ca nu-l au disponibil, asa ca-mi dau un Jeep plug-in….care nu se deschidea. Asa ca-mi propune sa aleg intre o Giulia si un Stelvio. Aleg Giulia, in capul meu era de fapt Giulietta, care am zis ca e putin mai mare decat 500-le (voiam, nu stiu de ce, masina mica pe drumurile din Toscana). Cand ajung la masina, relizez ca e mai mare, si ca avea 8 km la bord. Cred ca mi-au facut upgrade deoarece optasem pentru cea mai full asigurare.
Ei bine, toate frumoase, dupa vreo 100 km, pe autostrada, vad 4-5 Toyote MR2, bijuterii, conduse de mosuleti din Germania (sau cel putin numerele erau de DE). Fiind in spatele uneia, pe banda a doua din trei, intram intr-un tunel. La un moment dat, vad ca incepe sa scoata scantei, toba freca de asfalt. M-am gandit sa las o distanta un pic mai mare, just in case….N-apuc sa mai pun 20 de metri intre noi, ca, exact ca intr-o secventa gen „Final destination”, i se rupe aluia toba finala, care vine inspre mine. Am zis ca pana aici i-a fost Giuliei virginitatea, in ciuda unei frane de urgenta….cand sa aiba loc impactul, cred ca s-a rostogolit pe un cot, fapt ce a directinat-o pe banda 1, pulverizand pur si simplu bara unui Punto care tocmai ma devansa…din bara aluia a zburat in diagonala, prin fata mea, in tavanul tunelului, iar de acolo, prin spatele masinii, inapoi in tunel, unde probabil a mai fost lovita de altii.
Multa vreme m-am tot gandit cum de am scapat, si de asemenea, ce ar fi fost daca imi nimerea din plin parbrizul. Cred ca am avut o cumpana.
Viteza cred ca era in jur de 90-100 kmh.
Comentariu beton!11
La viteza aia trebuia să ai minim 50 de m între mașini. Încercați să vă obișnuiți cu regula celor 2 secunde: 90000 m/h : 3600 s/h = 25 m/s. Două secunde distanță pentru reacție plus frânare de urgență înseamnă 50 de m. Cred că ați trecut la viața voastră prin zone cu apă caldă marcate pe lateral cu ”buline” care te învață să păstrezi distanța de siguranță în funcție de viteză. De exemplu în Austria.
@Tudor: teoria o stim cu toti, practica ne omoara. Era o zona cu trafic extrem de ridicat, se mergea intr-un anumit ritm. Italia nu e cea mai linistitat si civilizata tara din punct de vedere al traficului. Ceea ce am spus, este o estimare, iti dai seama ca datele pot fi diferite (viteza, distanta, etc).
@Flaviu Practica ne omoară de cele mai multe ori, din păcate pe unii la propriu… 🙁
Asa experiente nasoale nu am avut deși am văzut câte ceva și în România cât și în Europa. Însă, cea mai memorabila a fost în România, la o conferință prin Poiana Brașov nu mai țin minte hotelul. Am făcut check.in după ceva timp, era foarte aglomerat. Ma apasă o urgenta și zic sa onorez cum trebuie camera nou întrata în posesia noastră.
Toate hârtiile acelea cum ca a fost igienizat prezente peste tot, inclusiv pe capul WC.ului care era lăsat jos. Fraților , când ridic capacul, ditamai SUBMARINUL țanțoș plutea în deriva. Era o o camerista pe hol, am chemat-o sa ii arat minunea. S-a făcut grena la fata. La final, nu știa cum sa își mai ceara scuze și ca nu am sunat la receptie.
Cea mai ciudată experiență am avut-o în 2018 când am plecat ”umpic” până în Moldova vecină și prietenă să ne luăm tovarășa actuală de viață, un pui de Husky Siberian. Progenitura cu pedigree era din Ucraina, dar eu tocmai aveam pașaportul expirat, deci am vorbit cu proprietarii odraslei, care erau în Odessa, să ne-o aducă peste graniță la punctul de trecere a frontierei.
Și dacă tot mergeam până acolo, am zis ă facem un pit-stop la Purcari, să vedem la fața locului cum e cu licorile.
Am băgat pe booking și mi-a dat eroare, nu era liber niciun loc de cazare la Purcari. Am extins raza de căutare și am găsit cel mai apropiat loc pe booking la Merenești, mai la nord cu vreo 60 de km, că doar nu era să merg până la Chișinău…
Sâmbătă devreme, luat soața în mașină și țuști la Moldova.
Frumos, elegant, am ajuns la Purcari unde era să nu intrăm deloc dacă era după portar, ne-a zis că au un eveniment și că nu se poate intra, nici vizita.
Noroc că am ”forțat” intrarea cu tupeu, pentru că înăuntru am dat de cei mai amabili și ospitalieri oameni, care deși aveau într-adevăr un eveniment și alte degustări programate cu turiști străini, nu ne-au lăsat să plecăm de la ei nemâncați. Au gătit special pentru noi deși era treaba pe capul lor cât casa. Jos pălăria!
Văzându-ne cu burțile pline și cu ceva sticle de vin în portbagaj am zis să o luăm spre cazare.
Pus navigația și dă-i bătaie. Drum liber, frumos care la un moment dat s-a transformat într-o șosea ultralată, cum era pe vremuri autostrada de Pitești după km 80, unde se zicea că e loc de aterizare în caz de Doamne-ferește.
Paranteză: Pe șoseaua asta unde nu vedeai o mașină mai des de 2-3 km am văzut cel mai ciudat accident. Ieșise unul dintr-un drum lateral și se lovise de unul care mergea pe drept. Gizăs, probabilitatea era 1 la un miliard să se întâmple, sau 1 la 1000 dacă erau amândoi mangă…
Închidem paranteza. La un moment dat șoseaua a început să coboare spre un oraș, au apărut șicane cu bariere de beton tip Jersey, și ne apropiam de un punct de control. Ajungem acolo și vedem că e groasă, militari, gherete, vameși… Google Maps ne îndemna să înaintăm. Vedem o inscripție cu chirilice: Bender. Stai, ăsta nu e în Transnistria?
Răspuns scurt: DA!
Tragem mașina în punctul de control, încercăm ca în bancul cu milițianul să ne facem înțeleși în toate limbile pe cate le posedăm. La ce ne-a folosit, rusa nu o posedam, română (moldovenească) nu vorbea nimeni. L-am explicat pe hartă unde trebuia să ajungem, să ne îndrume. Nimic. După vreun sfert de oră apare un vameș, care era de-al locului și care rupea bine românește. I-am explicat unde trebuie să ajungem, să ne îndrume.
Răspunsul scurt: trebuie să trecem prin Transnistria ca să ajungem la cazare…
Problema a apărut instantaneu: nu prea știau regimul unor cetățeni români care intră în ”țara” lor. Cred că a fost o dezbatere pe linie ierarhică ce a ajuns până la Tiraspol, a durat vreo oră să ne aprobe trecerea.
După care au urmat ”formalitățile”: taxă de viză :))), taxă de drum :)))))), toate plătite la un curs leu moldovenesc/rublă transnistreană stabilit cred de șeful punctului de control. Băi, au monedă proprie!!!
Și dă-i și intră în Bender unde, Gizăs, erau urme de asfalt între gropi, așa ceva n-am văzut în viața, vieților mele.
Am navigat așa spre o frumoasă pădure din cotul Nistrului – vedeam apa pe navigație – pe niște drumeaguri betonate. Îmi aducea aminte de pădurea de la Snagov, iar bănuielile mi s-au adeverit, erau tot felul de viluțe ascunse prin pădure și se vedea ceva mișcare umană.
La un moment dat navigația ne-a tot învărtit și nu ajungeam la destinație, deja se însera. Ne-am oprit să încercăm o reactualizare de traseu, apare un BMW E34 tunat din care bubuia muzica. Se dă geamul din spate jos, apare un băiat chipeș care vorbește cu mine în ceva engleză. Rămân mut, mă apropii de mașină și mă izbește prin geamul deschis un damf de alcool pur… Le spun unde vrem să ajungem și băieții ne spun că nu suntem departe, dar să-i urmăm până la următoatea intersecție unde ne-au făcut semn să intrăm.
Am intrat și am mers câteva sute de metri prin pădure unde am dat de un mare gard, cu o mare poartă, cu o mică sonerie. Sus era o pancartă mare și roșie pe care scria ceva – mobilizator bănuiesc.
A ieșit o tanti cu un șorț pe ea, ceva colhoznică de 1,85 m și 120 kg, care m-ar fi rezolvat definitiv în 30 de secunde, inclusiv ambalaj. Evident nu vorbea decât limba patriei mamă, cu greu am reușit să îi dispersăm neîncerderea cu cuvântul booking și rezervarea în mână. A pus mâna pe telefon, a vorbit ceva și mi-a dat la telefon o voce suavă care vorbea engleza, stâlcit, dar fluent și cu vocabular.
De aici s-a schimbat totul, s-a deschis marea poarta și în fața noastră se întindea o majestuasă bază de agrement comunistă, ajunsă într-o paragină avansată. Dar în mijlocul bazei era un ring de dans cu boxe și lumini multicolore, unde dansau câteva zeci de copii de 10-15 ani. Voioșie mare pe fețele copiilor care erau în tabără.
Tot locul ăsta era în cotul Nistrului, cu vreo 3 minihoteluri părăginite care cunoscuseră vremuri de glorie și în care gazda amenajase la etajul 1 vreo 6-8 camere. Extrem de sărăcăcios, dar curat și perfect locuibil.
Iar gazda – bănuiesc administratoarea taberei – o femeie mignonă, blondă, extrem de frumoasă și amabilă. Și cu o fetiță de vreo 7 ani care arăta ca un înger, și care se uita la noi ca la extraterești, se uita la telefoanele noastre care păreau de pe altă planetă cu niște ochi mari și albaștri.
Abia în momente dinastea îți dai seama cât de bine, și cât de fițoși și ignoranți suntem. Copiii ăia în sărăcia lor se simțeau extraordinar de bine fără toate gadget-urile din lume, poate erau în urmă cu două decenii, dar sigur erau mai bine decât majoritatea odraslelor autohtone.
La plecarea de dimineață pe același traseu (am aflat ulterior că putem evita Transnistria pe niște drumuri de țară) am luat din frontieră o doamnă, modoveancă de origine, profesoară pensionară de română. Trăia în Bender și mergea cu permis vreo 5 km să se roage la cea mai apropiată biserică din Moldova. Era măritată cu un rus, fusese profesoară la Moscova și se vedea tristețea situației din Transnstria în ochii ei. Ne-a spus: Când trăiești cu lupii trebuie să te porți ca ei…
Comentariu beton!13
Eu îmi amintesc (vag) doar de concediul la mare cu ai mei, de când eram copil. Nu mai stiu daca inainte sau imediat dupa revoluție. Concediul, bineinteles prin sindicat și dacă îmi amintesc bine la Eforie Sud. Trebuia sa ne cazam la vila Diamant. După ce am luat la pas toată stațiunea și ni s au lungit gâturile căutând, vedem în sfârșit o maghernita pe care scria cu cărbune pe perete: „diamant”. Va dați seama că erau condiții de vis 🤣. Noua, copiilor, nu ne păsa decât de mare și nisip asa ca nu pot spune ca am fost deranjata de cazare. În rest am cam fost ferita de mari eșecuri în concediu, multe din frica mea. Am preferat sa ma uit de o mie de ori și sa plătesc extra ca să nu am aventuri neplăcute. Dar nu poți ști niciodată… desi nu avem mari pretenții, exact ca Mihai: sa avem unde pune capul pe perna și sa avem de unde alege ceva de pus în farfurie.
… și mi am adus aminte de cazarea de la venetia. Nimic greșit cu cazarea, decat ca ne a fost cam frig noaptea. Bine, și noi demenți, ne a fost rușine sa cerem o pătură 🤣. Însă cel care avea grija de stabiliment era un soi de pakistanez care am înțeles ca asta făcea… administra câteva cazări în zona. Și ce m a speriat un pic a fost ca a intrat in vorba cu noi într o dimineața și dupa ce a aflat ca barbata miu lucrează în domeniul informatic, i a propus senin sa se combine cu niște ‘băeți’ (moldova, ucraina, nu mai stiu, oricum era inainte de pandemie) sa schimbe IMEI uri la telefoane 🤣. Normal ca a refuzat instant, ca acu creca ii aruncam chiftele cu praștia pe geam la puscarie. De atunci refuzam sa dam prea multe amănunte despre noi și chiar am răspuns cateodata ca suntem ruși când am mai fost întrebați…
Tare faza cu rușii! Și eu am fost întrebat de multe ori prin cele străinătături dacă vorbim rusă, deși comunicam exclusiv în română cu cei din grupul nostru. Când ne întrebau dacă vorbim portugheză era deja bine!
Hawaii, Big Island, acum 10 ani. O cameră în casă normală, luată pe Airbnb cu 35 de dolari pe noapte (în Hawaii ajungi greu, dar de trăit poți trăi foarte ieftin dacă vrei). Pereți murdari, nu exista nici măcar un dulap sau comodă în cameră, din 3 becuri mergea unul, bateria de duș trebuia înlocuită, aer condiționat ioc. Gazda era o fată de vreo 30 de ani care avea cel mai lung păr la subraț pe care l-am văzut vreodată la cineva (bărbat ori femeie).
Asta e, nu venisem în Hawaii pentru lux… patru nopți n-am murit.
În schimb o cameră luată pe insula Oahu, la o familie de pensionari (el fost militar, ea casnică) a fost cea mai faină cazare a călătoriei. Suntem prieteni pe social media și acum.
Cameră foarte mică am nimerit într-un Airbnb din Tokyo. Abia dacă puteam deschide geamantanul în ea. Dar ne așteptam la asta.
Noiembrie 2023, o zona rurala in Cuba: sotul meu si cu mine mancam un pranz fenomenal la un mic restaurant si decidem sa mergem la luam si cina in ziua urmatoare in acelasi loc.
El si-a luat pui prajit, eu homar (mare greseala!)
A doua zi la 6 dimineata m-am trezit sa merg la baie. Toata ziua am facut vizite dese (fiecare 15-20 min) la toaleta, la ora 6 seara mi-am pierdut cunostinta si m-am trezit la spitalul din localitate, sectia Internationala.
Nu aveau nimic: nici medicamente, nici substante de rehidratare, nici macar pături! Tremuram de frig si deshidratare asa de rau, ca zgaltaiam patul, am cerut o pătura in spaniola, engleza, franceza, zadarnic! Nu aveau…
Medicul a trimis asistenta, care-i era si sotie, sa procure solutie de hidratare si medicamente de pe ‘piata neagra’ (bisnitari, haha), care mi-au fost administrate in cel mai brutal mod.
Sotul meu a mers la cazare, de unde a adus pături si apa de baut.
In final, dupa 5 ore de chin, am fost in stare sa plec, pe picioare.
Medicamentele pentru cele 3 zile de tratament ulterior au fost cumparate tot pe sub mana, de la acelasi bisnitar.
Mi-e si groaza sa ma gandesc cum arata sectia pentru localnici, daca asa era sectia internationala 🤦🏽♀️
Cred ca am mai povestit aici. Anul de gratie 2012, ne întorceam dintr-o vacanță în Bulgaria. Pe la mijlocul lui naiba în praznic observăm un firicel de fum ieșind de sub capotă. Oprim, caută soțul meu extinctorul, până sa-l extragă din portbagaj deja capota fumega pe toate părțile. Fiul nostru, 4 ani atunci, dormea în scaunul lui în spate. Am extras copilul așa adormit, cumva nu știu de ce am înșfăcat trollerul lui și geanta mea și m-am îndepărtat de mașină. În mai puțin de 5 minute de la primul firicel de fum observat, mașina ardea ca o torță. Pompierii nu au mai avut ce să-i facă. Ne-a luat din câmp o familie de ucraineni cu care nu ne-am înțeles prin vorbe, dar faptele au spus totul. Au așteptat ore în șir până s-au terminat formalitățile cu poliția si ne-au adus în țară. Le sunt etern recunoscătoare! Nu am mai călcat în Bulgaria de atunci.
Mi-am adus aminte de inca o chestie cu potential dezastruos. Mai nou se poarta moda la hotelurile mai rasarite (4*+) cu „open plan bathroom”. Asta inseamna ca desfinteaza peretii dintre baie si camera si lasa un fel de usa la toaleta si dus. E si aici depinde cat de tare variaza imaginatia arhitectului. Am prins camere in care chiuveta era langa pat si buda avea o usa asa de forma, de sticla semi transparenta. Deci cand te duci sa faci ce ai de facut se si vede se si aude si si miroase in toata camera. Foarte romantic n-am ce zice.
Cand mai mergi si cu familie, doi adulti, doi copii si toaleta e open plan e de vis!
Ne-am invatat lectia la modul dureros si de atunci verific cu foarte mare atentie toate pozele cu hotelul si daca depistezi tendinte d-astea moderniste scriu un email cu cerinte precise sa mi se dea o camera veche si nerenovata daca mai au pe stoc.
Rar, ca in general ma informez foarte bine inainte de o vacanta. Experienta asta nu e pt vacanta, ci o noapte de nevoie in Tg. Jiu. Stiu nu ar fi alegerea nimanui, dar a fost panica si pt o noapte atat am gasit la pret decent. Vorbim de hotel Gorj( hotel din vremurile de trista amintire, care a ramas acolo). Pret nu mic, undeva la 160lei/noapte. Mobilier nout, dar proasta calitate, gresia nu a vazut curatenie temeinica de ceva timp( minim 6 luni parea mai mult) siiii…. in anul de gratie 2024, NU AVEAU WIRELESS… NU AVEAU WIRELESS oameni buni…
In alta ordine de idei ca omul sfinteste locul, in Suceava, acelasi gen de hotel din vremurile alea, era curat, cu mobila veche dar sanatoasa si internet…