Dacă tot vine primul weekend mai liniștit, zic să vă las câte ceva de văzut. Sau, dimpotrivă, să știți ce să evitați.

👉 Subteran – mini-serie, Netflix

După cum am mai zis de nenumărate ori pe-aici, sunt fan producții românești. Motiv pentru care îl aștept pe „Subteran” ăsta încă de prin septembrie când am auzit prima oară de el.

Eram extrem de nerăbdător pentru că este, dacă nu mă înșel, primul serial românesc produs de Netflix. Mă gândeam că dacă s-a apucat ditamai gigantul să bage bani, cu siguranță că va ieși ceva remarcabil spre wow, așa că alaltăieri s-a lansat, și tot alaltăieri l-am văzut pe tot.

Ei, bine, nu doar că nu e wow, e cel mult un „mediocru” spre „decent”, asta ca să fiu blând, că încă sunt în spiritul sărbătorilor.

Cea mai mare problemă este că suferă de vechea meteahnă a filmelor românești pe care în ultima vreme o credeam dispărută: dialogurile sunt de neascultat pentru că nu sunt credibile.

Probabil a contat foarte mult că scenariul a fost scris de trei oameni, dintre care doi nu erau români, pentru că din secunda în care îi dai drumul te întrebi iar și iar: cine plm vorbește așa în viața reală?

Ca să nu mai spun că în disperarea lor de a produce replici autentice, au folosit și niște „puli” sau alte înjurături care nu-și aveau locul, s-au străduit prea tare și nu le-a ieșit. Sunt departe de a fi vreun pudibond, tocmai de-aia știu prea bine când o „pulă” e rostită într-un context unde se potrivește ca nuca-n perete.

Dar dincolo de expresiile triviale, aproape tot ce înseamnă dialog în serial nu e ce trebuie. Jur că nu mă duce capul să înțeleg de ce nu pot lua consultant un interlop adevărat, un bombardier care chiar trăiește pe stradă, să le explice că nu vorbește nimeni ca ăia din serial.

A doua mare dezamăgire sunt doi dintre actorii care mie îmi plac foarte mult, dar care în „Subteran” mi se pare că nu se potrivesc deloc pe rol. Personal, trăiesc cu convingerea că primul lucru pe care trebuie să-l reușească un actor, atunci când interpretează un rol, este să te facă să-l crezi. Dacă nu-l crezi, totul e degeaba.

Ei bine, pe doi dintre actorii din „Subteran” nu doar că nu i-am crezut, dar mi se strepezeau dinții de fiecare dată când apăreau.

Cezar Grumăzescu, în rolul lui Oase, frizează penibilul în multe locuri. De câteva ori am fost tentat să renunț să mă mai uit, de fiecare dată de la câte o replică de-ale lui Cezar, care suna infect. Asta, în condițiile în care Grumăzescu mi-a plăcut în tot ce l-am văzut până acum. Aici n-a mai fost cazul.

Al doilea personaj pe care nu l-am crezut este Florin Piersic Junior în rol de mare șef interlop. Pentru mine n-a fost ok aproape nimic din ce-a făcut pe ecran, pur și simplu nu-l credeam, nu reușea să mă facă să-l văd ca pe Nicolae Tănase, marele mob boss care are toată poliția română la degetul mic. Desigur, sunt subiectiv, e posibil ca vouă să vă placă și el și Grumăzescu.

Colac peste pupăză, am mai sesizat și o greșeală de amatori care putea fi evitată atât de ușor. Mașina procurorului e un Volkswagen Touareg pe care ni-l tot arată în film, pentru că probabil a fost partener vreun dealer auto care vinde și brandul ăsta.

De trei ori ni l-au arătat cum se urcă în Touareg-ul lui, de trei ori mașina aia avea alt număr de înmatriculare. Serios? Eu înțeleg că mai mult ca sigur cei de la producție primeau mașinile punctual pentru ziua de filmare și nu se nimerea de fiecare dată aceeași, dar să nu fii tu în stare să faci niște plăcuțe de înmatriculare pe care să le montezi în ziua filmării?

Sau, nu știu, poate mă înșel eu și pe la Parchetele din România sunt flote numeroase de Touareg-uri, de-aia le schimba procurorul mai des ca pe șosete.

Să vă mai zic încă una care m-a făcut să-mi dau o palmă peste frunte. Tipa interpretată de Ana Ularu este nevoită să-și schimbe complet înfățișarea ca să n-o recunoască ăia de voiau s-o omoare. Cum și-o schimbă complet? Își pune niște șuvițe roșcate în păr și se machiază cu negru pe la ochi. Jur, asta e tot ce face, devenind practic de nerecunoscut. Nu se vopsește în altă culoare, nu se rade în cap, nu nimic, își pune șuvițele alea cu clips și gata, e cu totul alta.

Nu-i așa că dacă vă întâlniți pe stradă cu actrița Ana Ularu, care are niște șuvițe roșcate în păr, o să treceți pe lângă ea fără s-o recunoașteți? Că, na, și-a schimbat complet înfățișarea. Cel mult, poate să vă gândiți „băi, ce seamănă asta cu Ularu, aș fi zis că e ea dacă n-avea șuvițele alea”. Doamne apără și păzește!

Pe actorul care joacă rolul procurorului nu știu cum îl cheamă, dar are ceva în comun cu Nicolas Cage: joacă toate scenele cu aceeași expresie pe față. Ce, n-ați observat asta la Cage? Eu, da. Ei bine, fix așa și cu procurorul din „Subteran”.

Altfel, ca să încheiem într-o notă pozitivă, dacă l-am putut duce până la capăt înseamnă că nu e chiar atât de rău. Mi-a plăcut Ana Ularu, e de-acolo, mi-a plăcut și Irina Artenii în rol de bad girl, iar Velea în rol de interlop a fost surprinzător de credibil.

Poate-i dați un play și vorbim după.

👉 Retreat Vama Veche – film, Netflix

Cu toată predilecția mea pentru filme românești, am reușit să rezist fix 14 minute la mizeria asta de „Retreat Vama Veche”.

Băi, oameni buni, nu că e rău, e atât de rău încât efectiv simți cum îți explodează neuronii la fiecare scenă, îi auzi pucnind ca floricele de porumb. L-am oprit rapid, că mi-a fost frică să nu rămân legumă până la final, să închid televizorul și să nu mai pot să articulez decât „Forza Steaua, Forza Steaua, hei, hei”.

N-ai cum, efectiv n-ai cum să-l consideri ca făcând parte din ceva ce poartă numele de „cea de-a șaptea artă”. Dacă filmul ăsta are vreo legătură cu arta, eu sunt campion intergalactic de capoeira.

👉 Undercover – serial, Netflix.

Serialul ăsta are trei sezoane, i-am dat play pentru că văzusem „Ferry”, care mi-a plăcut la vremea lui. Am citit sinopsys-ul lui „Undercover”, am văzut că e vorba tot despre Ferry, i-am dat play imediat.

Am băgat primul sezon in no time, mi-a plăcut, e bine scris, e bine jucat, acțiunea e credibilă chiar dacă pe alocuri se mai exagerează. Dar, na, până la urmă vorbim despre film, adică despre ficțiune, nu te uiți ca la un documentar.

La sezonul doi m-am oprit după al doilea episod. Nu l-am mai putut duce, mi s-a părut c-au luat-o razna complet, acțiunea nu mai era credibilă deloc, cel puțin pentru mine. Vă dați seama că, în condițiile astea, n-am avut cum să mai ajung la al treilea sezon.

În schimb, vreau să văd „Ferry 2”, care a fost lansat de curând și e pe Netflix. L-a văzut cineva, merită? Sau îmi pierd timpul?

👉 Valeria se mărită – film, Max

O bijuterie de film israelian peste care am dat absolut întâmplător pe Max. Atât vă zic: este vorba despre „industria” de tinere ucrainence care se mărită cu evrei din Israel pentru o viață liniștită.

Dacă vă atrage subiectul, știți ce aveți de făcut. Eu să vă spun doar că este un film impecabil.

👉 Familia mea fericită – film, Max

Prieteni, deși este un film gruzin, o să regăsiți toată România, așa cum o știți voi, în „Familia mea fericită”. Nu am cuvinte să vă spun cât de mult mi-a plăcut.

E un fel de „Sieranevada” fără priveghi și mai scurt, dar mi-a plăcut la fel de mult ca filmul lui Puiu.

Pe scurt: în ziua în care împlinește 52 de ani, o profesoară hotărăște să plece din apartamentul unde locuiesc trei generații: ea cu bărbatu-său, părinții ei și copiii lor.

De-aici încolo urmează jihadul, pentru că, nu-i așa, cum adică să divorțezi la vârsta asta? Ce-o să zică lumea? Ne-ai făcut de rușine!

Nu vă mai zic niciun cuvânt în plus, dacă vreți să-l vedeți știți ce aveți de făcut.

👉 Senna – serial, Netflix

I-am dat play extrem de circumspect, fără niciun fel de așteptare. Mi-era frică sa nu fie prost, că n-aș fi suportat să văd ceva care să-l ducă pe Senna în derizoriu. Pentru mine, omul ăsta a fost un zeu, iar ziua de 1 mai 1994 o să-mi rămână mereu adânc săpată în creier. Formula 1 a început și s-a terminat cu Senna, în ceea ce mă privește. De-aia mi-am impus să nu am niciun fel de așteptare când i-am dat play.

Nu că e bun, este extrem de bun, bine făcut, bine scris și bine jucat. Nu știu cum au reușit să-l găsească pe actorul care joacă rolul lui Senna, dar seamănă atât de bine cu Ayrton că uneori ai impresia că e el. Și mai e și foarte bun.

Înțeleg că a fost cel mai scump serial brazilian făcut vreodată (producția a costat peste 170 de milioane de dolari), iar asta se simte din plin.

Nu doar că mi-a plăcut mult de tot, dar la ultimele două episoade am plâns de sărea cămeșa pe mine. Așa cum ziceam mai sus, am fost fan Senna, iar odată cu moartea lui ceva s-a rupt în mine, Formula 1 n-a mai fost niciodată aceeași. Am continuat să mă uit, dar nu mai era același lucru, trăirile nu mai erau la fel. După care, am renunțat compet când a avut Michael Schumacher accidentul la schi.

Dacă măcar o dată în viață ați trăit vreo cursă de Formula 1 cu sufletul la gură, uitați-vă la „Senna”.

Cam atât pentru azi, mai aveam vreo patru filme și seriale pe listă, dar mai facem update și săptămâna viitoare.