N-am verificat, dar cred că sunt șanse extrem de mari să fim singurul popor din Univers care a inventat proverbul: „românului când îi dai bani îi fată vaca, iar când îi ceri înapoi îi moare scroafa”. Sau și mai înțeleapta vorbă: „dacă vrei să scapi de cineva, dă-i bani împrumut.”.
Să nu-mi spuneți că nu v-ați simțit niciodată jenați când a trebuit să cereți înapoi banii împrumutați și să răspundeți la întrebarea „dar la ce-ți trebuie?”, urmată de justificări care să ateste că chiar ai nevoie de banii TĂI, de te simțeai și prost că-i ceri înapoi.
Ce? Să nu-mi spuneți că n-ați pățit, că nu vă cred. Eu cunosc oameni care erau prieteni buni și care nu și-au mai vorbit niciodată de la niște nenorociți de bani împrumutați și ceruți înapoi.
Am făcut această introducere pentru că se potrivește la marele fix cu situația unora, care se împrumută pe termen scurt de la IFN-uri (instituții financiare nebancare), și care se supără atunci când trebuie să dea banii înapoi. Pe motiv că e rata mare și ei n-au știut cât e.
Poate o să vină ca o surpriză, dar să știți că există și oameni care ajung să se împrumute de la IFN-uri fără să aibă nimic de comentat după. O fac pentru că au nevoie de bani rapid, îi iau, după care plătesc ratele știind exact cât au de dat înapoi. Adică așa cum e normal.
Aici mă includ și pe mine, să știți. Am luat cândva un împrumut de la Provident pentru că blocul în care stăteam a rămas brusc fără centrală termică, în prag de iarnă. Era un bloc extrem de vechi, din perioada interbelică, nu era racordat la termoficare, tocmai pentru că avea centrală proprie. Povestea e lungă și complicată, cert este că blocul a rămas fără centrala aia fix la un început de iarnă.
Vă dați seama că nu puteam să stau în frig până când hotărau băncile dacă sunt solvabil sau nu, ca să-mi poată da un amărât de credit. Ca să nu mai spun că e foarte posibil să nici nu mă fi găsit solvabil, că mai aveam un credit destul de mărișor.
Direct la Provident am sunat, în 24 de ore aveam banii, în alte 48 deja aveam în casă echipa care-mi instala centrală și calorifere.
Le-am dat banii înapoi cu rambursare anticipată și nu doar că nu m-am supărat, dar eram extrem de bucuros că am găsit de unde să-i iau rapid, când îmi ardea buza.
Dar când tu iei credit de un IFN ca să-ți cumperi ăl mai scump telefon de pe piață, cel mai mare televizor, sau ceva la fel de „important”, cred și eu că începi să te smiorcăi când îți dai seama că te-ai împrumutat pentru ceva fără de care puteai să trăiești liniștit.
Oameni buni, IFN-urile nu sunt instituții de binefacere și nici samariteni. IFN-urile au apărut exact din nevoia reală a unor oameni de a se împrumuta rapid, pe termen scurt. Au apărut și din nevoia celor care nu au acces la împrumuturi bancare tradiționale.
De altfel, dacă vreți să știți mai multe despre diferențele dintre o bancă și o IFN, când și cum este indicat să ne îndatorăm, precum și alte noțiuni financiare de bază, pe site-ul sigurantafinanciara.ro le găsiți explicate pe înțelesul oricui. Foarte ușor de urmărit, să știți, pentru că sunt episoade video. Merită să aruncați un ochi, indiferent că aveți de gând să faceți vreun împrumut sau nu.
Revenind la IFN-uri, da, au dobânzile mai mari decât băncile, dar cum ar putea să nu le aibă, date fiind toate aspectele de mai sus? Vrei banii pe loc, fără mari verificări de eligibilitate, fără istoric de creditare, fără să trebuiască să justifici pentru ce-ți trebuie, dar la dobândă bancară? Nu există așa ceva, nu are cum să existe așa ceva într-o economie de piață normală.
Aici or să vină specialiștii de internet în analiză financiară să-mi explice doct că „da, dom’le, dar DAE este prea mare, nu e corect”. Fără să le treacă prin cap că DAE (Dobânda Efectivă Anuală) nu are nicio relevanță la împrumuturile pe termen scurt.
Uite un exemplu extrem de simplu. Să zicem că ai nevoie rapid de 1000 de lei și îi împrumuți de la Provident, pe termen de 15 zile, cu o rată de dobânzii de 1% pe zi. Știi câți bani ai de dat înapoi? 1.150 de lei? Așadar costul total al împrumutului sunt ăia 150 de lei în plus.
O fi mult, o fi puțin? Asta hotărăște cel care are nevoie de mia aia de lei și nu găsește de unde s-o împrumute. Dar am o bănuială că dacă-i ia de la un prieten care-i cere înapoi 1.150 de lei, nu se apucă să-i spună: „bosule, e DAE cam mare”. Numai zic.
Cert este că DAE, în acest caz este de aproape 3.000%. Adică imens, da? Dar nu are nici cea mai mică relevanță pentru cele 15 zile ale împrumutului. DAE este relevant doar pentru creditele pe 20-30 de ani, nu la cele pe termen scurt.
Și totuși, tocmai pentru a-i proteja de ei înșiși pe cei care se împrumută fără să-și asume că mai trebuie să dea și banii înapoi, de pe 11 noiembrie a intrat în vigoare legea limitării creditelor de consum. Scurt pe doi, legea 243/2024 prevede că, pentru creditele până în 25.000 de lei, clientul nu poate plăti mai mult de dublul sumei împrumutate.
De ce doar pentru creditele până în 25.000 de lei? Păi pentru că până în valoarea asta sunt cele mai multe dintre împrumuturile de la IFN-uri, iar legea vine să-i ajute fix pe cei despre care vorbeam mai sus. Treabă care mi se pare foarte bună și foarte importantă. Pe sistemul centurii de siguranță de la mașini, e bine să-i ajutăm pe oameni să se protejeze de ei înșiși.
La fel de important mi se pare că acest articol este scris la inițiativa celor de la Provident. Pe care nu-i obliga absolut nimeni să promoveze apariția acestei legi și nici să ne atragă atenția asupra modului in care obișnuim să ne împrumutăm haotic. Ai putea zice că e chiar contrar businessului lor să facă asta.
Și totuși nu e, știu și ei prea bine că o piață educată este o piață care se împrumută mai puțin compulsiv, dar care plătește mai corect.
Acestea fiind zise, nu pot să închei acest articol fără să vă întreb care este cel mai absurd împrumut pe care l-ați întâlnit vreodată? Că eu am un exemplu pe care nu cred c-o să reușiți să-l bateți.
Știu o tipă care a făcut un credit de 10.000 de euro ca să-și cumpere o geantă Hermes. Nu, nu glumesc absolut deloc și nici nu înfloresc. Dar ce mi-a plăcut la ea a fost că nu i-a părut rău vreo secundă, își dorea cu atâta ardoare geanta aia, că nimic nu se compara cu fericirea de a o avea. A plătit ratele fără să crâcnească.
Ia să vedem dacă aveți ceva mai tare ca asta.
sursa foto: freepik.com
Eu le fac concurenta neloiala.
Ia. Cum?
1400 am de recuperat…
Nu-i prea mult, da nici putin
Euro sau lei?
Acuma, lei. Da au fost si euro. Si sume mici, trecute la „pierderi planificate”. Oamenii se uita in ochii mei si acuma, senini. Si un imprumut bancar facut de sot pentru fratele lui, ca sa il ajute sa isi ia un mic apartament, achitat de acesta inainte de termen si pentru care ma bucur si acum!
Și culmea, trebuie să te mai și justifici pentru banii tăi. Adică trebuie să-i spui de ce îți trebuie banii. Băga-mi-aș…
Am pățit, de-aia am mai spus-o și eu o dată
Comentariu beton!14
Eu am împrumutat o rudă (3 milioane) în urmă cu vreo 20 de ani zicându-mi că mi-i dă înapoi în 2-3 luni. Am așteptat vreo 4-5 luni după care i-am dat telefon spunându-i că-mi trebuie banii. Mi-a zis că mi-i dă. Mi-a zis așa: „N-am bani, da’ am cuvânt, ți-i dau eu”.
De-atunci ne-am întâlnit de 200 de ori, cred! Și acum astept.
Comentariu beton!27
Superb. Dar ți-i dă, că are cuvânt.
Nu i-am mai zis, le-am făcut cruce. Dar mi-a plăcut justificarea „n-am bani, da’ am cuvânt”. Mă mai amuz când îmi mai aduc aminte. La fel și azi-dimineață.😄
Comentariu beton!22
Achiziționarea de trenulețe electrice în miniatură (scara 1:87) vi se pare un motiv suficient de absurd.
Nu, nu am luat de la Provident bani, da’ am un card de la o bancă arhicunoscută, de unde iau cu împrumut bani. Și se iau cu o dobânda destul de mare, neprietenoase, dacă nu îi restitui în termen de 55 de zile parcă.
Bun, asta se întâmpla între 2011 – 2019. Adică în anii în care „contaminarea” a ajuns la nivelul maxim. Apoi cumva m-am liniștit. Nu, nu mi-am băgat capul într-o găleată cu apă rece, ci mi-a mai venit mintea la cap, m-am dezintoxicat cumva în sensul în care nu mai am nevoie SĂ AM tot ce apare pe piață ci doar câteva, selectiv oarecum.
Comentariu beton!25
Nu mi se pare deloc absurd 🙂 Foarte puține hobby-uri sunt necostisitoare. Și, lucrând de 5 ani jumate în industria feroviară, am ajuns să înțeleg foarte bine fascinația pentru domeniul ăsta 😊.
Comentariu beton!28
Nu pot s-o surclasez pe tipa cu poșeta, dar știu cum e să îți împlinești o dorință atât de puternică. Bravo ei. Viața e făcută din vise împlinite. Orice altceva în afară de asta e străduința fiecăruia, mai mult sau mai puțin conștientizată, de-a ni le împlini.
Altminteri, aștept corul de dezamăgiți “aaaa, dar e reclamă” 🥴
Comentariu beton!20
Corul de dezamăgiți or să aibă dreptul să se plângă de advertoriale când o să-mi fac cont de Patreon și-o să trăiesc din donațiile lor. Până atunci…
Corul de dezamagiti sa ia un imprumut ifn si sa-si faca blog, sa-si strige dezamagirea!
Stiu niste camatari la matusa-mea in sat care imprumutau bani la sateni si dupa mareau dobanda de fiecare data cand omul ajungea sa plateasca suma totala pe motiv ca a depasit termenul de plata. Totul s-a sfarsit cand unul dintre ce-i imprumutati s-a sinucis. Cei care mai imprumutasera au capatat curaj si i-au amenintat cu politia.
Eu am imprumutat asa zis 2 prieteni. La scurt timp s-a rupt legatura cu ei. Nu i-am mai vazut nici pe ei si nici banii. Si nu era vorba de sume mari. Cred ca raportat la banii de azi vreo 10 de euro.
Comentariu beton!15
E un preț mic pentru beneficiul obținut: ai aflat ce însemnai tu cu adevărat pentru oamenii ăia.
din povestile cu angajatii mei, ca iubesc subiectul.
una cu imprumut, una cu amenzi. Prima a facut imprumut, de la ifn, cu sotul impreuna sa isi ia turma de oi. Destul de repede si-au dat seama ca e treaba grea pastoritul si au renuntat , au vandut oile si au baut banii. Dupa ce s-au trezit la realitate au avut de dat un morman de bani inapoi, nu au avut de unde si au fost cu proprire pe salar multa vreme. Au zis ca ei nu credeau ca trebuie dati inapoi. Serios. Daca imi vin la firma propriri de la executor, pe mine nu ma intereseaza pentru ce sunt, eu trebuie sa virez banii din salariu. te va suprinde ce multa lume are proprire pe salariu, la 30 de persoane am 5 la care le iau bani regulat. FIe credite neplatite, fie taxe si amenzi. Si da, ai dreptate, cultura financiara lipseste complet, mai ales la o anumita categorie de oameni. Am o doamna cu trei propriri, trei credite la ifn adica, ultimul pentru bairam de ziua ei.
Dar cea mai fantastica este o doamna de la spalat vase care a incasat 60 de amenzi pentru circulat fara bilet pe autobuz, intr-o perioada de vreo trei luni. Am intrbat-o daca nu s-a gandit ca un abonament este mai ieftin, a zis ca nu. rezultatul? propriere pe salariu. Traiasca cultura financiara in stil romanesc.
Si uite ca mai am una fantastica si ireala. Acuma 20 de ani am facut un master in Uk. Unii colegi din tari mai spalate au primit automat credit carduri cand au deschis cont la banca pentru studenti. Eu am primit debit card si a fost un lucru bun. O chinezoaica care lucra pentru o companie aeriana a primit credit card pentru vreo 10.000 lire, nu stie nimeni suma exacta. Intr-o luna i-a cheltuit pe toti pe nimicuri. Dupa inca o luna cand a primit primul plic cu somatia plangea pe hol. A zis ca a crezut ca sunt bani primiti de la banca. A tras ani de zile sa ii dea inapoi. vreau sa zic ca nu numai pe noi lipseste cultura financiara.
Comentariu beton!52
@Razvan, jur c-am răs cu sunet la aia cu „au zis ca ei nu credeau ca trebuie dati inapoi”. E funny pentru că e ATÂT de adevărat.
@MV, si institutiile financiare au o vina. de exemplu cand mi-am facut credit card, ca aveam nevoie pentru inchiriat masini, doamna de la ghiseu mi-a spus va dam pe card x suma de bani. am simtit nevoie sa o corectez ca nu, nu imi dati nimic altceva decat posibilitatea sa fac un credit daca am nevoie cu o dobanda foarte mare daca nu dau banii inapoi in 30 zile, scrie in prospect, am dreptate? a ramas fara replica. dar daca este unul care habarnuare, nu isi pune problema ca trebuie dati inapoi, merge pe principiul ca ii iau si mai vad eu. Am avut persoane care se prezentau la angajare dar nu vroiau contract ca au de dat bani inapoi la ifn si nu vor ca ifn-ul sa stie ca au salariu. I-am intrebat: ok, dar va dati seama ca datoria aia nu dispare, doar se acumuleaza mai multe dobanzi si pana la urma va vor executa casa sau ce mai aveti. Rapunsul de regula este: da, poate, sa vedem, deocamdata muncim fara contract, etc, ne descurcam noi. Nu, nu te descurci, creditele trebuie platite si ghinion, eu nu angajez fara contract. Dar sa iei credit si faci bairam de ziua da ca apoi sa te execute pentru el este de vis.
Comentariu beton!25
Înțeleg perfect investiția în geanta Hermes. Și în ultimul model de IPhone sau haine de la case de moda. În multe cazuri sunt momeală în vederea unei viitoare căsnicii „fericite”. 😉
Comentariu beton!13
Treaba merge si in oglinda:
Suntem de asemenea printre cei care pretind ca daca ar castiga la loto „ar baga banii in banca si ar trai din dobanda”, fara sa inteleaga ca daca ar face asta ar pierde banii in maxim 10 ani si asta presupunand ca ar avea grija de ei, adica nu ar lua-o razna cumparand case si masini.
Suntem de asemenea printre cei care se incrunta la salariu minim, incep sa dea aprobator din cap pe la un 6000 RON, incep sa zambeasca pe la 7000 RON, iar daca aud ceva de 8000+ deja se incrunta; hai, ca te-ai si ajuns, esti nesimtit. Daca aud ceva de 10.000 RON, innebunesc pe loc. Ca deh, lor li se pare perfect normal sa trebuiasca sa-ti iei rate pentru cheltuieli ocazionale (o data la cativa ani) de cateva mii RON.
IFN-urile n-ar trebui sa existe, insa vor exista in continuare, atata timp cat romanului i se va parea lux si aroganta sa-ti permiti un laptop, un telefon, o masina de spalat sau, doamne fereste, o centrala termica, fara sa-ti iei rate si fara sa strangi din buci ca nu mai mananci luna aia. Acuma sun la Provident sa iau imprumut 500 RON, am vazut azi-dimineata ca am o carie.
Ia explică-mi și mie, dar așa ca la proști, de ce se pierd banii dacă trăiești din dobândă. Uite, poți să-mi explici la modul concret pe cazul gălățeanului care a căștigat săptămână trecută 9 mil euro la loto și-a rămas cu 5 milioane net, după impozit. Ia zi-mi și mie de ce n-o să mai aibă banii în 10 ani dacă-i pune la bancă ÎN EURO.
La o dobândă de 5% pe an, omul va încasa cam 20.000 de euro pe lună, bani cu care poți să trăiești oriunde pe glob fără să umbli la ăia 5 milioane.
Acum aștept să-mi explici de ce n-o să-i mai aibă în 10 ani.
Inflatie 7% pe an, inseamna ca in 10 ani, alea 5 milioane babane, ajung sa fie 5.000.000 x (0.93)^10 =~ 2.4 milioane. Doar inflatia ti-a luat mai mult de jumatate in 10 ani, fara sa calculam ce cheltui tu din ei.
Dobanda primita pe ei nu va acoperi niciodata inflatia, nici macar la titluri de stat, si chiar si o inflatie ramasa calculata la 2% (care, apropo, e sanatoasa si trebuie sa exista, altfel economia ar sta pe loc) te erodeaza mult mai mult decat ai crede. Fa calculul cu 2% si pe 20 de ani, poftim. In orice caz, se duc mult mai repede decat isi inchipuie pulimea. Te uiti si nu intelegi nimic. Nu exista „suma asta mi-ar ajunge sa traiesc toata viata fara sa fac nimic”.
Daca ii pui in banca sau in titluri de stat in EUR, dobanda e mult mai mica, calculul iese si mai rau, ii pierzi si mai repede. Repet, am ignorat complet ce cheltui tu din ei pt trait sau pt facut damblalele. Ii pierzi doar ca ti sufla vantul. Mai adauga si cheltuielile. Asa ajungi sa-i pierzi in vreo 5-7 ani.
Ah, deci tu știi sigur că inflația va fi 7% pe an sau mai mare în toți ăia 10 ani. Ei, în cazul ăsta nu mă mai bag, se pare că ai informații extrem de precise și bine documentate.
Nu de alta, dar cu capul meu prost, chiar și cu 10.000 euro pe lună, valoarea după devalorizarea propusă de tine, poți să trăiești ORIUNDE pe glob. Bă, dar ORIUNDE.
Cine spune ca ai primi 10k sau 20k EUR dobanda constant, in fiecare luna, in fiecare an?
Cu timpul, cei 5 milioane ramasi acolo ca „samanta” pt dobanda ta, isi pierd valoarea conform inflatiei => dobanda pe care o vei primi tu pe ei va scadea si ea.
Am zis dobanda 7%, calcul pe 10 ani. Am zis si dobanda 2%, care va exista tot timpul, calculat pe 20 de ani. Este ca la fel reactionai si daca ziceam in primul comentariu ca ii pierzi in 20 in loc de 10 ani? Ca nu-ti inchipui cum poti pierde vreodata 5 milioane EUR, doar e o suma sa traiasca si nepotii din ea, nu? Eh, uite asa. Picatura cu picatura, ia banii de unde nu-s.
Băi, serios, nu mă poți convinge de așa ceva, cu picătura ta cu tot. Mpare rău.
MV, chiar ma intereseaza, care banca ofera dobanda 5% la Euro ? Eu am la ING cu 2% depozite facute anul trecut iar la BT cu 1,75%. Si asta de curand pentru ca au au fost ani cand dobanda la valuta a fost 0% (practic pierdeai daca iei in considerare si comisioanele). Am la BRD niste depozite mostenite in USD cu dobanda 0,03%!!
@Mirela, știi că la 5 milioane dobânda e negociabilă, da?
E foarte posibil să nu obții 5% (a fost doar un exemplu la prima mână), dar un 3,5% poți obține lejer, la sume mult mai mici de 5 milioane. Mie mi-ar ajunge și 3,5%.
Nu e nimic de convins, asta nu-i politica, e matematica de 5-8.
Stii cum ii cand iei un credit pe 30 de ani de la banca, cu dobanda de 6% pe an si zici domle, pare mica dobanda aia, n-o sa am de returnat asa de mult. Dupa aia te uiti pe scadentar si parca nu-ti vine sa crezi ca ajungi sa dai inapoi mai mult decat dublu? Tu tot platesti, dar datoria scade foarte greu, ba cateodata ti se pare ca si creste? Mari smenari bancherii. Dobanda aia se compune si datoria iti creste exponential. Asa e cand ai de dat bani cuiva.
Exact la fel se intampla si cand ai de primit bani e.g. primit dobanzi pe banii tai pusi in depozite. Inmultesti totul cu -1, in oglinda. Te uiti si nu intelegi cum domle scade suma pe care o primesti, parca exponential, basca te mai si uiti la banii tai initiali si-ti dai seama ca poti face mult mai putin cu ei decat la inceput.
@MV nu exista banca care sa iti dea dobanda 5% la EUR. Ce-a facut Mihai V a fost sa transforme totul in RON, a calculat dobanda de 5% pe RON si suma a transformat-o inapoi in EUR. Dobanzile la depozitele de EUR sunt de ordinul 0.0X (0 virgula 0 X).
Oricum, moneda e irelevanta, principiul e acelasi. Diferenta o face doar viteza cu care se intampla lucrurile si toata ideea mea e ca se intampla oricum mult mai rapid decat ti-ai inchipui.
Comentariu beton!18
@Emi, în ceea ce te privește, cel mai mare căștig este, pentru mine, că am reușit să te fac să argumentezi fără să mai jignești. Uite că se poate vorbi și civilizat.
Inflație
Am în bancă necesarul pentru 6 luni de cheltuieli, în conturi curente, nu depozite. Restul de bani sunt investiți în acțiuni la companii mari, fonduri de investiții și imobiliare. Pe termen lung un depozit bancar nu are cum să țină pasul cu inflația. Banca va căuta mereu să plaseze acei bani în credite cu dobândă mai mare decât îți dau ție la depozit, pentru că risc mai mare și profit. Astea două (riscul și profitul) sunt pe termen lung corelate pozitiv cu inflația.
Acuma dacă ai zeci de milioane în bancă probabil că poți trăi doar din dobândă, dar asta nu înseamnă că-i neapărat o idee bună. La banii ăia îți permiți un consultant financiar.
@MV dobânzile actuale pe toată piața bancară din România se situează în plaja 1,5% – 2% dacă vrei să incasezi dobânda anual sau 0,5 – 0,8% dacă vrei s-o încasezi lunar. Asta la băncile bune, că nu ți-ai pune 5 mil într-o bancă de nișă care are dobândă mare și risc mare. Că FGDB nu-ți despăgubeste decât 100.000 Eur in caz de faliment.
Iar negociere la suma asta înseamnă + 0,1 sau max 0,2% pe an, în nici un caz dublare cum iți place ție să crezi. Din astea mai scazi si 10% impozit pe venit.
Parcă nu-ți mai rămâne să trăiești chiar oriunde in lume din dobândă, este?
Totuși de un trai decent iți ajunge berechet. Intrebarea care se naște este câți dintre noi au puterea să se uite ca Azor la 5 mil și să trăiască DOAR decent?
Așadar, eu cred că 5 mil m-ar scăpa de toate belelele pe care le am acum dar ar da naștere altora noi, mai mari, că na bani mulți =belele mari.
Propun însă să nu ne mai certăm/contrazicem. Hai să ne vedem noi cu meleoanele în cont, să devenim milionari în eur (eu deocamdată sunt, dar în lei vechi).
După aia ne hotărâm noi ce facem cu ei 🤣🤣🤣
Dadeceplm să trăiești din dobândă? Milioanele alea le ții ca să ce, nu poți cheltui din ele?
Baaah, io unul visez la 1 milion de euro, pe care să îl cheltui liniștit in următorii 30 de ani, fără să fac nimic. Plm, cu 3000E pe lună, pot trăiesc și să mă plimb liniștit unde vreau.
„Dobanda aia se compune si datoria iti creste exponential”
zic si io asa…ca omu prost. Cand scrii prostii, ca asta de mai sus, ar fi bine sa iti fie rusine de rusinea ta, ca altora sigur le e
„dobanda” aia se compune numa in cazu in care platesti minimul necesar din credit. Unde „minim necesar” inseamna chiar mai putin din dobanda si 0 din principal
altfel, e matematica economica pura. E mai complicat de vazut/inteles cand se plateste ca in Romania si nu numa: intr-un numar de ani. In suedia e mai simplu de inteles (atentie, am zis simplu de inteles, nu mai bine!!!) ca se plateste anual, obligatoriu, un procent din principal
Tu ai niste bani de dat la banca. suma X. Cu dobanda Y.
Tu mereu ai de platit dobanda la cati bani ai de dat inapoi. Ala e principalul.
Cand scazi din principal -> scade si dobanda.
Cand ai rate fix evident ca platesti mai mult dobanda la inceput. Ca partea de principal pe care o platesti e mica. Si, ca atare, scade putin.
Daca poti: platesti anticipat, din cand in cand. In modu asta scade si dobanda.
5 milioane nu dispar in banca. Valoarea lor scade. Dar nu asa tragic. Nu e ca si cand pui acu 5 mil de euro in banca si peste 20 de ani o sa poti cumpara paine cu ei. Aia se intampla numa cu monede stabile tip leu romanesc post 90
N-am nimic la subiect, doar vreau sa zic ca e corect: POPRIRE. Nu proprire.
Nu dati cu pietre, dar n-am baut cafeaua si direct in cuvantul gresit mi s-au proptit ochii.
Comentariu beton!19
Si salariu, nu salar. :)) Si mie tot acolo mi s au proptit ochii, dar m am abtinut.
Am la serviciu doi popriti cu 8 retineri, unu’ cu 5, celalalt cu 3. Niciunul nu stie ce-a facut cu banii, mi-au zis ca nimic nu s-a ales de ei. Si sunt sume totale de peste 100.000lei.
I-au trezit la realitate girantii, ca executorul judecatoresc nu i-a iertat nici pe fraierii astia. Zici sa faci un bine, sa-l girezi pe amarat si-ajungi sa-i platesti datoria.
Totusi legea e blanda, nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui. Poprirea poate fi max 50% din venitul net.
Revenind, cea mai originala argumentare a unui imprumut „neperformant” e sa te imprumuti la camatari ca sa-ti platesti datoria la vrajitoare/ghicitoare. Daca mai gajezi si cu casa, ai facut cel mai lux gheseft. Daca o mai si pierzi, de casa zic, esti top. Top Zavoranca!
Comentariu beton!19
Știu persoane care au gajat aceleași bunuri, simultan la mai multe bănci, obținând în total 2-3 milioane de euro. Vorbim de câteva terenuri în zona bună, dar clar supraevaluate. Cu banii au făcut niște firme pe care le au falimentat în scurt timp. Acum sunt prin străinătate și toți creditorii se chinuie sa recupereze câte ceva 🤣
Aici a gresit banca. Garantiile se inscriu intr-un registru la nivel national, nu poti sa-l inscrii ca garantie daca e grevat de sarcini – nu stiu exact terminologia, dar asta e ideea.
Iar simultan nu poti face chestia asta, ca doar nu esti ubicuu.
moatza, se cheama Biroul de Credite si este obligatoriu pentru verificari la credite bancare. Doar ca IFN-urile fiind institutii nebancare nu sunt obligate sa verifice la biroul de credite si isi asuma riscul acordand credite la persoane neverificate. Banuiesc ca este destul de profitabil pt IFN-uri cu toate pierderile aferente.
aa, ok, am mai aflat ceva.
doar ca Mojo zicea de banci.
totusi eu ma refer la altceva, la un registru al bunurilor puse drept garantie, gajate, nu de verificarea daca mai ai sau nu alte credite.
Am vazut extrasul de carte funciara și am adunat acolo toate sumele imprumutate
Am împrumutat unei vagi amice*, în două reprize, o sumă rezonabilă (cu care eu as putea trăi, fără extravagante, cam o lună). Avea nevoie de acești bani pentru ca bănci, dobânzi et comp, dar avea nevoie și de vacanță. In străinătate 🙂 ca are ea un oraș de suflet (unul dintre cele mai scumpe) fără de care nu poate pentru ca să muncească în anul următor. Eu, naivă, am întrebat dacă n ar putea sări peste vacanțe o perioadă, până scapă de bănci și alte minuni de genul. Răspunsul m a pus pe gânduri: viața fără vacanțe e pustiu și la bănci o să tot restituie în următorii 20-30 de ani. Am zis ca uite, dom’le, asta gândire sănătoasă și grija pt propriul suflețel :))) Glumesc, dar…
Cum e mai bine? Să fii cât mai chibzuit și să te ntinzi exact cât lungimea plăpumii din dotare sau să ți faci plăcere ca viața oricum trece? Eu nu am găsit răspunsul corect decât pt mine: am o plapumă bună și frumoasă, de care am grijă, ca alta nu mi voi permite curând:) Vaga mea amică * e de părere ca de vacantesti sau nu, vremea vacanțelor oricum trece:) Care dintre noi are dreptate? Cine știe?
Iar persoana cu hermesul are dreptate să nu regrete: o astfel de geantă poate fi o bună investiție, există o anumită piață unde un Hermès patinat e mai valoros decât unul nou. Dacă are grijă de ea, peste 10 ani dă lovitura:)
Se vede ca mi plac poșetele de calitate, da? :))))) Da’ n are fata🙄 Mie banii de un hermès îmi ajung pt plătit facturi, asigurări etc o bună perioadă.
Pana la urma, fiecare face ce vrea 🙂
Iar pe mine, recunosc, mă amuză mai mult cei care își fac o plăcere decât cei care iau bani de la bancă și atunci, în momentul împrumutului, le fată vaca, iar când trebuie să i restituie (oh, vai! cu dobândă!) le moare vițelul.
* genial Cetin cu amicii vagi, îi mai mulțumesc o dată 🙂
În timpul facultății am împrumutat unui amic 50.000 (da, asa era atunci leul vechi). Sunt convinsa ca au fost cheltuiti cu intelepciune, pe bere si tigari. Erau bani de trăit cam 4-5 zile. Nu i am vazut nici azi după 25 de ani. Chiar mi a și spus omul ca o sa mi i dea inapoi când vor valora cât o pâine. Ca sa ne înțelegem, părinții mei s au împrumutat la rude sa mi ia o pereche de ghete, ca nu mai aveam cu ce merge, iar parintii lui erau medici. Inca astept cu ingrijorare banii aia, ca la lidl s a făcut pâinea 9 lei 🤭
Comentariu beton!38
Tot un fel de împrumut e și în situația asta:
Una din colegele mele i-a ajutat pe sora și cumnatul ei, aflați intr-un impas foarte mare (cumnatul era pasibil de pedeapsa cu închisoarea în caz ca nu acoperea urgent valoarea unui cec cu care plătise un furnizor), făcând ea un împrumut la banca pe numele ei. Sigur, cu promisiunea ca ei vor plati toate ratele. Dacă îmi amintesc bine, era vorba de vreo 30.000 lei. Ce crezi? Aia nu au achitat niciun leu. Ea a plătit toate ratele pana la rambursarea integrala. Deci și f*tuta, și rasf*ututa, și cu banii luați.
Comentariu beton!23
Cu asa rude, nu-ti mai trebuie dusmani. Dar cati oameni fara constiinta dorm bine noaptea. Deci aia i-a salvat si si-a pus kuru’ la bataie pt ei, si aia dorm linistiti…
Comentariu beton!11
Cum zici tu, mi-am asumat când am luat credit 11 240 lei de la Mogo IFN. Trebuie să restitui undeva la 35 000 lei în 4 ani. Sunt în anul doi.
Ce nu înțeleg eu este procedura lor în cazul în care nu restitui rata la timp. Mai exact în ianuarie am rămas în urma și am revenit la zi în mai. Măi oameni buni, 17 apeluri într-o zi, toate să-mi spună să plătesc, să mă împrumut, să vând un rinichi, ceva… Bineînțeles, apel la 19.50 în condițiile în care ei se jură că au program până la 18.00. Apel în week-end că poate am uitat să plătesc rata și sunt la grătar.
Pe scurt, niște măgari până i-am înjurat vulgar de tot. Acum se mulțumesc să pună un robot să mă sune și să spună poezia
Pare rău, dar nu cunosc cine sunt Mogo ăia. 🤷♂️
Exact ideea articolului!
Nenorocitii ti-au dat banii in niste conditii agreate de ambele parti, iar cand a fost vremea sa-i recupereze, in aceleasi conditii agreate de parti, au devenit brusc magari.
Bravo ca i-ai injurat!
Not!
Huo, ba, huo ca nu stii sa respecti un angajament luat.
Cat despre telefoanele date la ore aleatorii, sa stii ca aceste servicii se externalizeaza catre firme de recuperare creante – prin orice mijloace legale.
@moatza, am vrut să-i zic și eu fix același lucru, dar m-am gândit să nu mai răsucesc cuțitul.
ba da, trebuie rasucit, ca pe mine ma calca pe cap astia carora nu le-o spui in fata. ajung sa creada ca au dreptate si e firesc sa se comporte asa.
poa’ sa fie intelegerea cea mai putin convenabila tie, ai ajuns in situatia s-o faci, de voie, de nevoie, tu te-ai dus la usa lor si-ai cerut, ai semnat un contract… respecta-l in mm!
ca situatii ca astea cu imprumuturile se extrapoleaza in multe aspecte ale vietii, de-am ajuns sa fim un popor cu koor-ul in doua luntri.
hai ca am nervi! sunt oarecum terta parte intr-o situatie de-asta de cuvant dat – prin contract – si-apoi nerespectat si m-a trigger-uit articolul.
Am vazut un reel de la Starea Natiei a lui Patraru. Marise textul scris cu litere mici dintr-un contract al unei IFN (nu am retinut numele). Scria acolo ca la 500 lei imprumutati pentru un an suma de rambursat este 2.243,64 lei!! Daca este adevarat, asta nu este imprumut, este camata! Fiind intreprinderi financiare nebancare au reglementari diferite fata de banci. Am inteles ca a intrat in vigoare o lege care plafoneaza DAE perceput de IFN-uri pentru a proteja consumatorii tocmai de cazuri ca cel de mai sus. Din fericire eu nu am fost nevoita sa fac un imprumut la IFN, doar la banca.
Iar de imprumutat am imprumutat o singura data de la fratele meu si i-am dat mai devreme decat stabilisem. In rest am preferat sa ne descurcam singuri. Au fost ani la rand cand am strans cureaua, am renuntat la concedii, distractii, etc. Nici nu am imprumutat pe altii.
Băi, serios, ai citit articolul? Că fix despre asta am scris, să afle lumea că, citez: „de pe 11 noiembrie a intrat în vigoare legea limitării creditelor de consum. Scurt pe doi, legea 243/2024 prevede că, pentru creditele până în 25.000 de lei, clientul nu poate plăti mai mult de dublul sumei împrumutate.”
Și nu, nu are cum să fie cămătărie atâta vreme cât tu știi DINAINTE cât ai de dat înapoi. Nu e ca și cum afli DUPĂ CE AI SEMNAT cât ai de rambursat. Doar că, vezi tu, oamenii iau banii având în cap un singur lucru: „lasă că văd eu cum fac cu rata”.
1. Recunosc ca nu l-am citit pana la sfarsit, sorry. Eu cu IFN-urile suntem 2 linii paralele si sper din tot sufletul sa ramanem asa. Cunosc destule cazuri de imprumuturi cu probleme la IFN-uri ca sa nu ma entuziasmez cand aud de ele.
2. Crezi tu ca toti oamenii citesc tot ce scrie in contract? Mai ales daca este scris cu litere mici sau cu steluta. Crede-ma ca nu citesc. Si agentii cam uita sa le spuna despre alea. Multi se bucura de avantajele imediate fara sa ia in calcul si ce se intampla in viitor. Faptul ca profita de nevoia imediata a clientului si nepriceperea lui in a citi contracte ca sa aiba profituri astronomice, pentru mine este echivalent cu camata. Asta este strict parerea mea, sa fie clar. Sper ca aici avem voie sa ne spunem parerea fara filtre.
@MirelaV, băi, nu, îmi pare rău, dar nu-mi poți servi ca argumet că oamenii nu citesc ce scrie în contract. A cui e vina că nu citesc? A ta, a mea, a lui Papa? Și încă ceva, poate nu te apuci să citești TOT contractul, dar să nu citești nici lucrul care ar trebui să te interseze în primul rând? Adică ce ai de dat înapoi? Cât e rata și cât e suma totală de rambursat? Să mă ierți, dar dacă nu citești nici măcar atât, atunci îți meriti soarta. Părerea mea.
Tu ai semna un contract de credit fără să știi cât ai de rambursat? Indiferent cine te creditează.
MV, eu cred ca legea asta noua este data pentru cei multi care chiar nu citesc sau pentru care nevoia urgenta este mai mare decat urmarile. Dupa mine, astia sunt mai multi decat cei care citesc. Cand si-a luat fiul meu casa ne-a dat sa citim conditiile de creditare la Euro si la franci elvetieni cu grilele de rambursare cu tot (pentru ca mai multi ochi cu atat mai bine). Am considerat ca francul elvetian desi parea mai profitabil parea si mai riscant, asa ca a luat imprumutul in Euro. Si dupa o vreme stim ce s-a intamplat cu francul elvetian. Orice imprumut este cu risc dar nu toti gandesc asa si astia trebuie protejati.
Da, exact.
„Recunosc ca nu l-am citit pana la sfarsit, sorry”
mirela pare genu care nu face credite de frica. Stie ca nu are rabdare sa citeasca mai mult de un tiktok
Am deschis o afacere în 1993 luând un credit de 800.000 lei, la vremea aceea. Și am tot ținut-o din credit în credit, sau linie de credit, mai mult de 10 ani. Am prins anii în care dobânda creștea de parcă mânca jăratec. Primeai hârtia de la bancă, dobânda va fi atât, nu-ți convine, returnează creditul. Cea mai mare dobândă a fost puțin peste 130%. Așa că ifn-urile sunt parfum pentru mine.
Am rămas cu unele sechele de atunci: nu aș cumpăra o poșetă sau ceva de îmbrăcat cu banii dintr-un credit, nu aș lua un telefon( iau ce găsesc mai ieftin la furnizorul de telefonie).
Singura mea bubă sunt cărțile, am peste 100 necitite și tot mă uit să mai cumpăr, dar, dacă le plătesc cu cardul de credit, returnez datoria în perioada fără dobândă.
Aceeaşi bubă o am şi eu. Cum sunt celelalte femei cu pantofii, aşa sunt eu cu cărţile.
O să te contrazic un pic, că astea îmi dau peste cap şedinţa de cameră de consiliu, 70-80 de încuviinţări de executare silită pe săptămână. Oamenii care iau pe 15 zile-o lună de la IFN-uri de genul ăsta de obicei nu-i pot da înapoi în 15 zile-o lună. Tu eşti un caz fericit, ai avut educaţie financiară suficientă încât să nu te bagi în de-astea decât pe termen scurt şi ştiind ce-ţi asumi, dar 80% nu ştiu. Românii nu sunt educaţi financiar, ei nu gândesc aşa departe. PĂrerea mea e că înainte să permită IFN-urile de genul ăsta, statul trebuia să facă un pic de educaţie financiară oamenilor, pentru că e dezastru. Se execută silit sume imense, pornite de la un împrumut de 1000 de lei, cu dobândă de câteva mii la sută. E cămătărie legalizată, iar eu sunt obligată să le încuviinţez executarea silită pentru că contractul ăla e titlu executoriu. Acum se încheie contractele online, nici măcar nu ţi se mai cere să-ţi faci poză cu buletinul în mână, cum se cerea acum câţiva ani. Acum trimiţi buletinul (al tău sau al altuia, la alegerea ta, că nu cred că verifică cumva dacă eşti chiar tu), ţi se trimite contractul în pdf, îl semnezi, dai nr de cont şi aia e. Nu ne interesează dacă eşti chiar tu ăla din buletin, poftim banii, dacă nu-i dai înapoi, îl executăm silit pe ăla din buletin. Ştiu că nu asta ai întrebat, dar am simţit nevoia să spun asta. Ieşi din bulă! În 80% din cazuri, oamenii care se împrumută de la IFN-uri care dau banii în 24 de ore pe ochi frumoşi o fac ştiind că nu-i vor da înapoi, de-aia nu crâcnesc. Cât despre împrumuturi la prieteni, n-am păţit să mă întrebe la ce-mi trebuie, dar am păţit să dispară cu totul, de a trebuit să fac muncă de detectiv dup-aia. Am găsit-o după o lună, m-am înfiinţat la ea la muncă şi, de faţă cu toată lumea (lucra la o masă cu fructe şi legume, în piaţă, şi era coadă), i-am spus că nu plec de-acolo până nu-mi văd banii.
Comentariu beton!19
Păi și articolul ăsta CE SCOP ARE? Că eu l-aș încadra fix la educație finaciară?
După cum vezi, nu am lăsat link către Provident, nu am scris nimic despre împrumuturi și ce bine e să te împrumuți.
TOT ARTICOLUL e scris pe ideea „aveți grijă pentru ce vă împrumutați, că mai trebuie să dați și banii înapoi”. Iar Provident face asta tocmai pentru că știu și ei ca o piață educată financiar înseamnă mai puține credite nerambursate.
@Mihai, cititorii tăi sunt educaţi financiar, cei mai mulţi. Hai că se mai dă vreun share şi poate mai vede câte un Gheorghiţă, care e cu mâna pe mouse, să trimită cererea la cine ştie ce IFN, dar am dubii că i se va aprinde un beculeţ şi va zice „pfoai, ce prostie era să fac, ia să mă opresc!”. Aş fi bucuroasă dacă ar fi aşa, mai puţin de muncă pentru mine, dar nu cred. E treaba statului să facă educaţie financiară, începând cu copiii de şcoală primară (cel târziu). E salutar demersul tău, serios, dar nu ştiu dacă ajunge unde trebuie. Ai întrebat, retoric, de ce se trag oamenii pe popou când e vorba de împrumuturi de la prieteni şi nu crîcnesc când e vorba de împrumuturi d ela IFN-uri şi ţi-am răspuns: pentru că pe ăia de la IFN-uri nu mai intenţionează să-i dea înapoi. Executare silită? Hă! Execută dacă ai ce, că eu lucrez la negru şi peste 3 ani se prescrie creanţa. Pe prieten trebuie să-l vezi mai des şi să-i dai explicaţii, de-acolo trasul pe popou şi prieteniile rupte. Ziceai de dobândă, că nici n-o simţi dacă-i dai înapoi la timp. Aşa e, dar tu şi încă vreo 2 îi daţi înapoi la timp. Să vezi cât se adună într-un an, la contracte de-astea pe o lună.
Comentariu beton!13
@Mihai, pe Provident (şi.au schimbat numele, nu mai ţin minte cum le spune acum, dar tot aia e) NU ÎI INTERESEAZĂ dacă dai sau nu banii înapoi, asta încercam să spun! La ce dobândă au, îi doare la bască. Fie te execută silit, fie, dacă nu pot ei, vând creanţa şi tot câştigă. O piaţă educată nu se împrumută de la Provident decât aşa, ca tine, dar sunteţi puţini ăştia ca tine. Provident nu are niciun interes să educe piaţa, pentru că dă faliment. Clienţii Provident, Hora Credit ş.a sunt tocmai ăia needucaţi financiar, dacă-i educă cineva, sunt pierduţi ca clienţi.
Comentariu beton!14
@ligia, cum adică nu-i interesează să educe piața când articolul ăsta (plătit de Provident) fix asta face? E contraintuitiv ce zici.
@Ligia, și să știi că IFN-urile există și în piețe mult mai educate financiar. Pentru că nu tot timpul poți să te împrumuți de la bancă atunci când ai nevoie de bani. Și n-o sa cred în ruptul capului că pentru IFN-uri nu e mai avantajos ca oamenii să-și ramburseze creditele conform contractului.
„Că eu l-aș încadra fix la educație finaciară.” Sub egida programului „România educată”, da?! Ca să nu avem discuții. 🙂
Ok, cum zici tu :)))). Eu îţi spun din practică, tu îmi spui din bugetul lor de PR. Aş crede că îi interesează dacă şi-ar întreba clienţii măcar dacă au de unde da banii înapoi. Dar cât timp tu dai împrumuturi inclusiv celor care trăiesc din ajutor social şi celor care sunt înscrişi în Biroul de Credit, eu zic că nu te interesează educaţia financiară. Din contră. E ca şi cum i-aş băga sub nas unuia cu obezitate morbidă şi cu probleme psihologice legate de mâncare un meniu mare de la Mac şi i-aş ţine prelegeri despre cum trebuie să mănânce sănătos. Nu poţi face educaţie financiară în timp ce continui să dai împrumuturi oricărui boschetar, fără să-l întrebi prima dată dacă produce cât să plătească. Sau aia nu e educaţie financiară, e PR.
Comentariu beton!22
@Ligia, deci dacă trăiești din ajutor social nu ai nevoie de bani rapid pentru o operație, să zicem? Sau pentru o altă situatie urgentă? Idem, dacă ești înscris în Biroul de Credite, meriți să mori în șanț dacă ai nevoie rapid de bani.
Să știi că eu nu eram eligibil pentru nicio bancă atunci când am luat credit de la Provident. Nu vreau să intru în detalii, dar nu aș fi avut cum și de unde să fac rost de banii ăia. Și-mi mai trebuiau și rapid, că era iarnă și încălzire cucu.
@Ligia, încă ceva, bugetul lor de PR se putea cheltui pe orice altceva, nu pe promvarea unui site care vrea să vorbească populației despre siguranță financiară. Nu pe articole care le spun oamenilor să nu se împrumute fără cap, să foe atenți pentru ce iau banii.
@Mihai, sigur că există şi în ţări mai educate financiar, că peste tot sunt oameni de jupuit, mai sunt amărăşteni şi în ţările alea cu apă caldă. Dar trebuie să vedem câte sunt şi cum prosperă acolo şi cîte sunt şi cum prosperă aici. Firmele de genul ăsta, cu sediul într-o căsuţă poştală din Luxemburg sau alt paradis financiar, în pieţe ca a noastră prosperă. Au şi pe dincolo, că na, mai pică ceva şi de-acolo, dar aici e miezul.
@Ligia, jur că nu te înțeleg. De ce crezi tu că trebuie să fii amărăștean ca să ai nevoie de niște bani rapid? Bani pe care nicio bancă nu ți i-ar da de pe o zi pe alta. Mă depășește cum gândești, dar n-am ce să fac în această privință.
Ioi, ok :))))) Omenilor din bula ta! Care sunt, deja, educaţi financiar, cei mai mulţi. Educaţia financiară nu aşa se face, plătind un articol unui influencer din middle class, urmărit de cititori din middle class. Educaţia financiară se face, de exemplu, la televizor, la ora la care se difuzează, nu ştiu, Planeta iubirii, sau ce emisiuni de-astea de bârfă or mai fi. Că nu ajunge articolul tău la ei, targetul educaţiei financiare nu te citeşte pe tine, citeşte articole de scandal de maxim 5 rânduri. Dar fie cum zici tu :)))
Comentariu beton!18
@Ligia, educația financiară se face pe mai multe direcții, inclusiv cu articole de pe bloguri care se adresează clasei de mijloc. Există emisiuni de educație financiară la televizor. Numai eu știu vreo trei. Ai idee ce rating au?
Educatia financiară se face prin orice mediu, fix ca educația în sine. Altfel e ca și cum ai spune că educație se face doar la școală. Serios?
N-ai înţeles. N-am spus că trebuie să fii amărăştean ca să iei de la IFN-uri pentru o problemă de moment, asumându-ţi costul creditării şi ştiind în ce te bagi. Am spus că piaţa lor nu e formată din oameni ca tine. Ei nu ţi se adresează ţie. Pentru că dacă era aşa, nu mai aveam eu tencurile de încuviinţări, de după care nu mă mai văd deja. 99% din executările silite sunt pentru împrumuturi de la IFN-uri, ceea ce spune ceva. Ştiu că înţelegi, eşti unul din cei mai smart oameni pe care îi ştiu. Mă duc să-mi văd şedinţa, că am tândălit destul.Sper că nu te superi din cauza discuţiei. Zi faină! 🙂
@Ligia, ia aruncă tu un ochi pe aceste cifre. Sunt cele reale, din piața de la noi:
PROFILUL CLIENTULUI PROVIDENT
1. Canalul serviciu la domiciliu – clientul tipic pentru acest serviciu este femeie (56% din total) mai în vârstă, în medie 51 de ani. Împrumută de obicei 5.100 lei și are un venit de 3.500 lei.
Cei mai mulți dintre clienții Provident folosesc în continuare produsul consacrat – împrumutul la domiciliu. O bună parte dintre acești clienți sunt oameni cu venituri mici și medii și adesea cu un istoric de creditare limitat. Provident crede că nimeni nu ar trebui exclus de la o formă de finanțare și înțelege că, pentru mulți oameni, rolul brandului în societate este, dincolo de sprijinul financiar, o primă experiență cu lumea serviciilor financiare.
2. Canalul ProviOnline – clientul tipic este bărbat (61% din total) și împrumută 4.500 lei si are un venit de 4.300 lei. În proporție de 76% clienții care folosesc canalul ProviOnline sunt clienți noi.
3. Canalul parteneriate – clientul tipic este bărbat (54%), împrumută în medie 3.800 de lei și are un venit de 3.000 lei. Sunt clienți noi în proporție de 99%.
O proporție covârșitoare a clienților intrați în portofoliu prin noile canale sunt clienți noi. Circa 10% din toate vânzările noi vin prin intermediul ProviOnline și parteneriate. Astfel, aceste noi canale și servicii ajută și la deservirea altor categorii de clienți care cunosc brandul Provident, au nevoi reale, dar care nu erau mereu adresate prin produsele și serviciile tradiționale.
47% din clienții Provident se regăsesc în zona rurală și urbanul mic. Procentul a crescut de la 35% in urma cu 5 ani. Circa 30% dintre clienții noi care intră în portofoliul Provident în fiecare an nu au niciun fel de date raportate în Biroul de credit, deci se poate presupune că mulți dintre ei sunt la prima experiență cu un împrumut.
MOTIVELE DE ÎMPRUMUT ALE CLIENȚILOR PROVIDENT
Urgențe: 52% (de la 41% în 2019)
Reparații/renovări în casă: 14% (de la 21% în 2019)
Plata facturilor: 8% (de la 9% în 2019)
Achiziții electrocasnice: 6% (de la 7% în 2019)
„Executare silită? Hă! Execută dacă ai ce, că eu lucrez la negru şi peste 3 ani se prescrie creanţa”
Ligia, stiu ca nu se face sa ceri lamuriri neplatite, dar spune-ne ceva, te rog.
Creanta se prescrie automat, orice fel de creanta? Cu eu cred ca nu si nici nu mi s-ar parea corect. Am citit undeva ca trebuie ceruta prescrierea prin actiune judecatoreasca, prin instanta, asa e?
Fiu-meu avea o amenda de circulatie neplatita de pe vremea cand era student si dupa vreo 5-6 ani, chiar in ziua cand semnase actele de casatorie – ca faceam poze pe scarile primariei, de-aia-mi amintesc – i-a venit mesaj ca are conturile poprite. Si-a plecat alaiul la petrecere fara ginerica, dus sa-si plateasca datoriile. Era vineri la pranz.
@moatza, cu părere de rău, nu pot. Nici soră-mii nu am voie sa-i dau consultanță. Nimic, nici măcar o sugestie, zero 😦
Ma bag si eu sa raspund… in acest caz executarea silita se face după codul de procedura fiscala, deci prescriere după 5 ani. Prescrierea se întrerupe la data efectuării unui act de executare silita. Pentru mai multe amănunte se poate citi un pic în legea 207 din 2015
Nu stiu daca se incadreaza la categoria nechibzuite, dar am o cunostinta care a facut un imprumut Provident ca sa isi cumpere un catelus. Pentru ca parintii nu erau de acord sa tina unu in apartament, deci nu i-l cumparau.😁
Ferească Bunuțu’ să împrumuți în familie 🫣 când îi vrei înapoi primești un răspuns halucinant de genu’: dacă aveai nevoie de ei nu mi-i dădeai și acum la ce-ți trebuie?! Amin! Și nu mai dau nimic împrumut de atunci iar renumele de zgârcită nebună se păstrează și-n zilele noastre.
Comentariu beton!13
Nu are sens sa dai imprumut decat sume de bani pe care esti ok sa nu ii mai vezi niciodata. Fiindca de regula nu ii mai vezi niciodata.
O fostă colegă a făcut credit ca să-și pună silicoane după divorț. A zis că întotdeauna s-a simțit complexată că avea sânii mici etc. Nu silicoane cât o zi de post, dar totuși silicoane. La fel, n-a regretat niciodată, l-a plătit și sănătate. La acel moment mi s-a părut cea mai mare tâmpenie de pe planetă, acum sunt mai în vârstă și mai înțeleaptă :D, sper. În schimb, când fiica ei adolescentă i-a cerut să mai facă unul ca să ia nu știu ce aifon era atunci ieșit a refuzat categoric. Deci priorități…
Comentariu beton!11
Nope standardele sunt aceleași.
Ea (doamna) a luat credit și l-a platit din banii ei.
Fiica adolescenta vrea sa i-l plătească maica-sa.
Un pic diferit….
Femeile având impresia că bărbații le iau sau le lasă pentru dimensiunile glandelor mamare sunt pe același palier cu bărbații care au impresia că femeile îi iau sau îi lasă pentru densitatea podoabei capilare. E posibil, dar deloc frecvent.
Siliconul era în ediție, ifonu era cheltuiala.
Sunt perfect de acord cu tot articolul, singura afirmatie care mi-a dat blue screen e :
Dar am o bănuială că dacă-i ia de la un prieten care-i cere înapoi 1.150 de lei, nu se apucă să-i spună: „bosule, e DAE cam mare”.
In definitia mea un prieten de aia e prieten, ca nu cere dobanda. De asta reprezinta prima optiune.
Consider datoriile catre un prieten chiar mai stricte decat cele catre o banca impersonala, pentru ca prietenul investeste incredere care trebuie rasplatita cu respect.
Bine, si ca o asigurare ca ma va mai ajuta daca voi avea nevoie in viitor, dar asta e deja un alt capitol. Functioneaza si invers, eu imprumut bani prietenilor in functie de credit scorul acumulat in timp.
Cunosc o persoana care parea sa aiba suficienta educatie financiara la un moment dat pentru ca lucra la un fond maricel de investitii prin 2006. Intr-un moment de „inspiratie” ia un credit cu garantie imobiliara de vreo 40.000 CHF si ii plaseaza pe toti in actiuni ale SIF-urilor. Cred ca toti isi amintesc de prabusirea pietelor financiare inceputa in septembrie 2007 cand si la noi unele actiuni au cazut cu 90%. Colac peste pupaza si francii s-au dus la cer in anii ce au urmat. Saptamana trecuta am aflat ca a reusit sa se pensioneze pe caz de boala si locuieste la sora lui. Pierduse tot.. doua apartamente.. masini.. familie..
Tipa cu hermesu e cumva Mara? 🙂
Mara are foarte mult creier, în ciuda faptului că e frumoasă.
Nu avea cum să facă asta vreodată în viață.
Subscriu la ideea conform căreia dacă ai împrumutat nu mai vezi banii și mai esti și dușman că-i ceri înapoi. Din păcate, că aveam mare încredere în persoana apropiată din familie, eram și certată că ce voi face cu ei, că ea are nevoie de ei să ia aparatură în casă, că ce-mi trebuie să-mi construiesc eu casă, orice doar să nu recunoască că ea credea că i se cuvin acei bani.
Oricum, timpul le așază pe toate și a dispărut din peisaj când a sesizat că nu mai răspund la diversele solicitări față de înainte când o obișnuisem prost.
Am pierdut o prietenă care tot prelungea termenul de rambursare:))) ba mai mult, îmi spunea ca știe ca mai am niște bani și ca de ce nu iau bani de la mama dacă am nevoie. Ea trebuia sa își monteze silicoane și trebuia să plătească și un avocat pentru nu știu ce. Banii destinați avocatului erau bine investiți în cosmetice scumpe. Și uite așa, cu mare chin, am recuperat banii dar am încheiat și relația. Acum aștept alți bani de la alți prieteni mai apropiați. Am promis ca e ultima oară când mai fac tâmpenia asta. Efectiv nu mai am stomac. Am rânjit amar citind articolul.
Anul trecut în martie am împrumutat un amic să iși cumpere o mașină SH cu 1 500 euro pentru 3 luni.
După 1 an în care m-a amanat de cateva ori sub diverse pretexte pe care nu le-ar fi putut crede nici un copil de 3 ani, am pus cruce banilor si prieteniei noastre.
Uneori înveți doar pe buzunarul tău să nu mai faci bine.
In 2009 ne-am hotarât, consortu’ si cu mine, sa facem o investitie imobiliara. Am pus bani de la noi, am luat un credit de la banca (rata dobânzii era de 5%) si 12000 euros ne-a imprumutat soacra-mea cu dobânda de 4 %. Pe luna ii viram in cont 50 euros (dobânda + capital).
Maica-mea a fost socata, cum adica, va cere dobânda??? Si pe mine m-a cam sifonat, insa eram totusi in câstig, dobânda inferioara bancii si mai ales posibilitatea de a rambursa mai mult pe luna (in caz ca…) fara comision, ceea ce n-ar fi fost posibil cu un credit bancar.
Am terminat de rambursat in 2020, desi nu aveam o data precisa de sfârsit. Când au scazut dobânzile bancare si am renegociat creditul la banca, i-am scazut si dobânda soacra-mi, ajunsesem la 1% la ultimele termene. In plus, când o luam in vacanta pe undeva, ne „platea” scazând din datorie. O data, la o zi de nastere, a scazut 1000 euros. Am zis bogdaproste, ca un cadou real n-a fost niciodata mai mult de 50 euros.
Daca tot suntem la proverbe, au si francezii unul: „Les bons comptes font les bons amis”, ceea ce in libera traducere ar insemna: „Achitarea datoriilor pastreaza prietenia”.
eu cred ca am mai spus. Am împrumutat, de la prieteni, bani multi. Si, exceptand o data, i-am platit inainte de cand am zis. Data aia i-am zis omului ca nu am reusit sa ma revergorez financiar si i-am dat noul termen, ceva gen inca o luna. Dupa care i-am platit banii inainte de luna aia.
Cel mai tare a fost cand am imprututat de la un prieten ~7000e ca prostii de la banca nu stiau cum sa imi sparga un depozit. Mi-a trimis omu banii in dimineata in care aveam nevoie de ei, m-am dus la banca, am dat de un baiat care stia cum sa imi scoata banii mei din depozitu meu cand aveam nevoie de el, asa ca pana seara intorsesem datoria
Ultima data m-am imprumutat cam 1000e sa merg in vacanta. Ca imi cumparasem casa si mai aveam fix 0 lei in conturi. Platiti tot asa…in 2 saptamani
Din zona „ce prostii a facut animaloo”. Intr-o zi din anul de gratie acum multi ani am vrut sa imi iau un telefon. Am bagat datele cardului de credit, am dat clic pe „PLATESTE” si clicu mi-a raspuns inapoi: lol wut?
Am mai dat click: lol wut, inapoi.
Am sunat la banca si am descoperit, vesel, ca uitasem sa platesc ceva. Luat de cel putin un an. Si pe vremea aia cardu de credit nu era legat la internet banking sa il pot urmari nonstop, primeam doar scrisori. La pitesti.
Am injurat si am inceput sa platesc. Erau cam 1000e, din care vreo 500 de dobanda. Nu faceti ca mine, nu fiti prosti.
Acum traiesc numa pe datorie. Ca folosesc numa cardu de credit. La inceput de luna platesc toata suma dupa care banii mei se duc in conturi cu dobanda masiva de 2%
Dat „împrumut” 700 euro, un fleac.
Asta era undeva in 2010, 700 euro erau bani.
Omul căruia i-am dat banii era rău de tot în rahat. Firma pe butuci, iubita plecata, rău, rău.
Când i-am dat banii ăștia nu i-am așteptat înapoi nicio secunda și i-am și spus omului chestia asta.
El nu, nu, că ti-i dau clar înapoi.
După care nu l-am mai văzut ever.
Cumva îl înțeleg, având în vedere situația lui. Când trebuie sa-ti faci drum înapoi la suprafață dintr-o râpă atât de adâncă, nu mai ai timp de menținut relații. După care ți-e jena că omu’ ăla te-a ajutat și tu nu l-ai mai căutat și tot așa…
It is what it is.
E suficient să girezi împrumutul unui prieten cu idei de investiții … Am făcut asta odată. Când am început să primesc somații m-am văicărit prin birou și am aflat că din 8 colegi, 7 girasem diverse împrumuturi ale aceluiași tip. Care s-a mutat la Reghin, noi eram la Reșița. Când ne-am dus la bancă și au început aia sa listeze situația creditelor lui Petrică, credeam că își dă duhul imprimanta, din cauza epuizării. S-a rezolvat prin pile și relații. Adică o persoana influentă a apelat la angajatorul de la Reghin, iar Petrică sub amenințarea concedierii a făcut un credit mare cu care a acoperit creditele lăsate orfane. Nu știu cine a girat la Reghin.
1000 de lei acu cateva luni, la un prieten foarte bun, mii da el nu i bai :))
La 10000 € pe luna iti ajung banii aia 40 ani! Fara dobanda fara nimic. Cu toate ca n.ai nevoie de 10mii in fiecare luna. Emi vorbeste pui si oua….invidia clasica romaneasca, calculeaza pe altii…eu m.am enervat si mai tare la ce prostii a zis!