Mi-am dorit atât de mult să văd „Trei kilometri până la capătul lumii”, încât, dacă am fi ajuns în Timișoara la o oră rezonabilă sau măcar dacă n-ar fi fost meciul României, m-aș fi dus să-l văd încă de marți seară când am ajuns în țară.
Nu știu exact de ce (e posibil să fie datorită faptului că sunt fan Emanuel Pârvu, cel care semnează regia, și Bogdan Dumitrache), dar aveam o presimțire că e bun și-mi doream extrem de tare să mi se adeverească această presimțire.
Am fost aseară să-l văd și nu doar că mi s-a adeverit, dar pot să vă spun cu mâna pe inimă că este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată. Atenție, nu unul dintre cele mai bune filme românești pe care le-am văzut vreodată, ci unul dintre cele mai bune filme, în general.
Este incredibil de bun, este senzațional. Este atât de bine făcut, atât de bine jucat, iar subiectul… o, doamne, subiectul! Nici nu știu cum să vă spun, că n-aș vrea să dau prea multe spoilere, dar m-a făcut praf, mi-a făcut creierul zob. M-a trecut prin toate stările posibile, m-am enervat în sală de mi-a crescut tensiunea, am ieșit de acolo terminat, fără să pot să vorbesc.
La ieșire, m-am întâlnit cu Mara, care, întâmplător, era la un eveniment în același mall și-a hotărât să meargă acasă cu mine. Când ne-am întâlnit, efectiv nu puteam să vorbesc cu ea. M-a întrebat ce am, dar am rugat-o să mă lase să mă liniștesc și să procesez ce am văzut, ca să putem sta de vorbă și să-i explic.
O să vă spun foarte pe scurt și fără să intru deloc în amănunte, ca să nu vă stric plăcerea dacă mergeți să-l vedeți. Într-un sat uitat de lume, undeva din Deltă, Adi, un puști de 17 ani, gay, ia o bătaie groaznică de la alți puști, fix din acest motiv, pentru că este gay. Mai precis, l-au călcat în picioare când au aflat, adică atunci când l-au văzut sărutându-se cu un alt băiat.
Apropo, felicitări echipei de la machiaj! Este prima oară când văd într-un film românesc rezultatele unei bătăi arătând fix ca după o bătaie adevărată, cu echimoze, piele spartă și ochi tumefiați, umflați cât pumnul. Puteai să juri că băiatul ăla și-a luat niște bocanci în față. De obicei, rezultatele bătăilor din filmele noastre sunt niște vânătăi penibile colorate cu trusa de machiaj și cam atât. Eventual până a doua zi dispar, e ăla ca nou.
Revenind. Ajuns acasă, când îl vede taică-său bătut în halul ăla îl ia de-o aripă și-l duce la postul de poliție din sat să depună reclamație. Reclamație în urma căreia începe ancheta, iar în timpul desfășurării anchetei părinții află cu stupoare că băiatul lor este „curist, adică se fute-n cur”, ca să-i citez exact pe cei doi care l-au bătut până la desfigurare.
De-aici încolo lui Adi i se răstoarnă lumea. Tot ce știa el despre părinții lui, despre cei din sat, despre tot ce cunoscuse până la vârsta de 17 ani, nu mai este valabil din momentul în care oamenii au aflat că Adi „se pupă cu băieți”.
Nu pot să vă descriu cât de puternică este scena în care maică-sa l-a întrebat cu lacrimi în ochi: „de ce, mamă? De ce te pupi cu băieți? De ce ți se întâmplă tocmai ție?”. De ziceai că fiu-său urmează să moară. Se simte în tonul și toată atitudinea ei că mai bine murea, măcar n-o mai făcea de rușine în sat.
Nu vreau să vă spun mai multe, că e păcat să nu le descoperiți singuri, dar tot ce se întâmplă în satul ăla este șocant și te face praf.
În schimb, vreau să vă zic că urmează un weekend în care v-aș recomanda să vă rupeți două ore și să mergeți să vedeți filmul ăsta pe care eu l-am văzut cu sala goală, eram literalmente singurul spectator. În condițiile în care ar merita să facă săli pline, toți ar trebui să-l vedem.
Eu o să mă duc din nou la el, cu fetele, că vreau neapărat să-l vadă. După ce-l vedeți, mai ales dacă aveți copii, o să înțelegeți exact de ce vreau asta.
Atât pentru azi.
P.S. De un singur lucru îmi pare rău: că n-au mai fost bani și pentru sonor. Filmul ăsta chiar merita să nu sufere de boala cronică a filmelor românești: sonorul infect. Nu s-a putut, probabil că n-a mai fost buget și pentru asta.
În primele 15-20 de minute s-a auzit atât de rău, c-am simțit nevoia de subtitrare, dar n-a avut. După care, ori și-a mai revenit, ori m-am obișnuit eu să descifrez ce zic personajele, că parcă n-a mai fost chiar atât de rău.
Deși nu prea mă pasionează filmele care îmi arată realitatea, că prea o văd în jurul meu destul de des, acest articol este destul de motivant în a trece peste rețineri. Poate revin și cu impresii.
Comentariu beton!16
Nu „poate”, revii sigur.
Sonorul e clasica hibă (mare și veche!) a filmelor românești.
Într-o vreme credeam că toți actorii români au prune-n gură, dar după aia l-am auzit pe Caragiu și m-am răzgândit. Nu-s actorii. E sonorul.
Jumătate din calitatea unui film e compromisă dacă în loc de dialog se aud niște bălmăjeli ininteligibile. Părerea mea.
Comentariu beton!16
Nu-s bălmăjeli ininteligibile cum erau cândva, dar bine nu e. Cel puțin la început.
Am fost urmand recomandarea ta la „Anul nou care nu a fost”. Mi-a placut mult, multumesc!
Si m-a bucurat ca desi rula de ceva vreme, sala era 3/4 plina. Si plina de oameni, as zice eu, nascuti dupa 90, poate chiar 2000.
Du-te liniștită și la ăsta.
Cred ca pe tine te-a marcat filmul asta cum m-a marcat pe mine Close acum 2 ani. As vrea sa il vad daca am sansa asta.
Cel mai mult m-a marcat c-au fost românii în stare să facă un film bun pe acest subiect, un film cu replici care să nu sune penibil și cu o acțiune care este cât se poate de reală și probabilă.
Înseamnă că trebuie sa merg și la filmul ăsta? Mi-a plăcut și Anul nou…
Mulțumesc!
Pe mine mă scoate atât de tare din sărite sonorul, încât oricât de mult aş vrea să văd un film, dacă are probleme cu sonorul nu mă duc să-l văd. Pentru că mă enervez atât de tare că nu înţeleg ce vorbesc, încât nu mă mai pot bucura de film. În altă ordine de idei, l-am văzut cumva şi pe Adrian Titieni în spoiler?
Da, da, este. Face un rol bun. Nu-l prea halesc, că prea e băgat în toate filmele, dar când e bun, e bun.
Mie îmi place mult, de când l-am văzut în Tata mută munţii. Pe mine filmul ăla m-a pus în cap. Cred că a fost primul film românesc după care n-am putut dormi noaptea.
Păi e un actor bun de tot. Pe mine mă enervează doar că prea e în toate filmele.
Da, Tata mută munții e într-un mare fel.
Da este si Titieni in film… https://www.imdb.com/title/tt32186523/ aici e caseta tehnica a filmului.
Dacă îl vedeai la Timișoara, îl vedeai cu sala plină, iar regizorul și actorul din rolul principal au fost și ei acolo. Q&A a durat două ore…
Imi e frica sa merg sa vad filmul. Am avut si eu o perioada de „gay” de care au aflat mama si sora mai mare. Probabil daca afla tata, nu apucam sa mai scriu acest comentariu. Suna asa cunoscut „Dar de ce mama?”, „Ce am gresit?”, „Ce iti lipseste?”.
Am primit o „cura de dezintoxicare”, am fost urmarita non stop de mama si sora, nu aveam voie sa ies / sa vorbesc / etc pana am fost adusa pe calea cea buna.
Acum, in calitate de mama imi doresc sa fiu capabila sa imi iubesc neconditionat copilul, sa il sustin indiferent de alegerile pe care le face. Vedem ce imi iese.
Comentariu beton!16
Poate cu atât mai mult merită să-l vezi. Tu știi.
“Calea cea buna”? Oare care este?!?
Eu sunt ” puțin ” bisexuală. Nu știe nimeni din familie. Știu doar vreo 3 prietene. Am avut iubiți, dar mereu am visat și la femei. Sunt obsedată de sâni. Mi-am împlinit fanteziile la 39 de ani. Am avut 2 iubite. Prima, din păcate, a murit la scurt timp după ce am cunoscut-o. La 43 de ani, când mi-am găsit marea dragoste în persoana soțului meu, aveam o iubită. I-am prezentat-o și el m-a pus să aleg. L-am ales pe el. Gândul la sâni îmi mai zboară, recunosc. Uneori eu îi atrag atenția soțului, pe stradă, la câte un decolteu. Nu regret nimic din cele două experiențe.
Am zis să mă duc să îl văd, am sărit repede peste partea cu semi spoliere. Apoi am văzut un comentariu in care se spune de gay. Am revenit și am citit semi spoilerul. M-am lămurit.
Nu am să mă duc să îl văd, nu mă interesează subiectul.
Mai degrabă aș vedea un film in care o fata de etnie, însărcinată la 14 ani refuza sa se mărite forțat. Asta aș vedea.
Dacă e însărcinată, vești proaste, deja e măritată.
Dar ia, un articol cam pe acolo
https://viorelilisoi.ro/cine-a-ucis-o-pe-grancsa-szomna/
Oof! Of, pentru ca ar fi fost tare bine pentru mine sa nu fi divulgat actiunea ca sa pot lua in plin socul emotional la vizionarea filmului. si apoi pentru faptul ca este prost sonorul iar eu am deja dificultati in a intelege ce spun actorii si la filmele unde, cica, sonorul este bun, iar la asa actiune sunt sigura ca este esential dialogul.
O sa ma duc sa vad filmul in acest sfarsit de saptamana, motiv sa am un weekend trist…,
Am zis strict ce se poate citi și în sinopsis. Dar e nimic față de ce-o să vezi.
@mihai vasilescu, dar “poate fi nimic” fata de ce stiu….
Il admir pe Emanuel Pârvu de când am văzut Marocco. Are un stil de a spune verde în față adevărul, de te ia cu frig. El a scris și scenariu, scrie foarte bine, celelalte tot de el au fost scrise.
Am văzut săptămâna asta filmul și am ieșit șocată. Aveam senzația că sunt în cameră cu băiatul ăla chinuit. Nu dau amănunte. Mi-am revenit cu greu și mă tot gândesc la ce a fost acolo
Îmi pare rău că lumea nu merge la film, mai ales la cele românești. Aș da filmul în școli, dar nu avem mulți profesori care înțeleg despre ce este vorba acolo și care să reacționeze și să discute ce trebuie.. Mă tot gândesc la film și la câți copii sunt în această situație. Adevărul doare îngrozitor. Țin pumnii acestui film, să fie văzut de multă lume, ar schima ceva în gândire, zic eu. Și dacă ajunge la Oscar, cu atât mai mult!
O să merg sigur la film. Sper să ruleze la noi în oraș, dar nu în acest weekend, fiindcă voi fi plecată. Subiectul chiar mă atrage. Ați spus că e și bine jucat. Abia aștept.
Îmi aduce aminte de un alt film românesc – 5 minute. Un film despre un eveniment de la MTR de acum câțiva ani, legat tot de subiectul LGBTQ. Ceea ce nu am putut să uit este cum părinții băiatului gay au considerat ca e mai bine să moară decât să afle satul cu ce se ocupă. Mă ia cu frig gândindu-mă ce este în sufletul acestor copii în momentul în care părinții îi resping complet doar din cauza orientării sexuale.
Filmul de la care sunt fan Emanuel Pârvu.
Hello Mihai! Cu aceasta ocazie vei vedea (foarte probabil) ca va ztrebui sa mai „raresti” din poporul de pe blog. Clar,trei sferturi sunt deschisi la minte si vad altceva, nu doar un film despre diferente.
Exact cum spune si regizorul: incercati sa va puneti in pielea baiatului,sau a unui parinte,sau a unei surori sau frate. Sau in locul unui bunic /bunica.
Eram inca in Romania,iar in anul 2001 am cunoscut doi baieti absolut extraordinari. Care nu erau liberi sa isi traiasca dragostea. Care se temeau sa mearga acasa, pentru ca mamele binevoitoare deja „aranjasera” sa vina „o fata binecrescuta” la petit. Si nu, nu purtau dresuri, nu se machiau, nu purtau tocuri. Erau doi oameni faini, prieteni ,colegi. Cu care puteai discuta deschis despre orice.
Iar societatea romaneasca, batuta in cap si inchistata , defiland conform tampeniilor propovaduite la toate nivelurile, i-a facut sa plece din tara. De ce se intampla asta? Pentru ca intr-o tara in care biserica ortodoxa dicteaza, orice abatere de la „normalitatea ” impusa va fi taxata.
Dragostea ESTE. Dragostea nu alege. Dragostea nu depinde de religie sau sex. Pe dragoste o doare la basca ce cromozomi ai! Faptul ca eu traiesc cu un catolic ma face o super pacatoasa. Ma doare fix la 5 metri despre ce crede nu stiu cine.
Marea problema expusa in film este de fapt lipsa dragostei adevarate, a acceptarii, a tolerarii, a intelegerii ca nu suntem toti turnati dupa acelasi calapod.
Putea fi-dupa cum am citit diverse comentarii- despre orice altceva -un cuplu hetero cu mare diferenta de varsta, sau cu diferenta de religie sau etnie. Da, putea fi. Dar nu este . Este pur si simplu despre o realitate pe care majoritatea incearca sa o bage sub pres, sau sa o tina cat se poate de departe de ei.
Cazuri reale:
1.Familie cu trei copii, 2 baieti si o fata. Mijlociul se insoara, iar la 2 saptamani de la nunta are loc „coming out”-ul. Rezultatul? Divort, pleaca de acasa (din sat) si ajunge dupa 10 ani manager de top intr-o firma mare de moda din Portugalia. Gura lumii (si acolo,doar sunt catolici, nu??) nu a facut decat sa il ajute sa isi gaseasca locul.
2. Un baietel adoptat care s-a simtit nelalocul lui de cand avea 4 ani. La 19 ani se hotaraste sa devina persoana catre se simtea pe dinauntru. Trece prin cea mai grea operatie din viata lui, moment in care se constata ca are alergie la anestezice. Procesul de vindecare se desfasoara FARA analgezice. Cu ditamai cusaturile intre picioare, cu drenuri , cu fese…Pentru persoanele carora le vine greu sa se transpuna in situatie, ganditi-va ca aveti cistita, sau pietre la rinichi, sau la fiere, sau …, inmultiti-le cu un coeficient si apoi ganditi-va ca nu puteti lua nici o pastila, nici o injectie, nix. Have fun.
3. Tatal -cel mai mare macho posibil. Are doi copii ,o fata si un baiat. Baiatul este dragut, atent, sensibil, educat. Dar nu aduce nici o fata acasa. Asa ca tatal face misto de el, prietenii fac misto de el, bunicii pun intrebari si il piseaza. Tot mistoul se transforma in vara 2023intr-un un bully-ing veritabil. Baiatul clacheaza. Intr-o noapte se aseaza si scrie o scrisoare mamei ,in care isi pune pe masa inima si sufletul. In care spune ca nu mai suporta sa joace teatru zi de zi, asa cum face de ani de zile. Doreste sa stie ca este iubit si acceptat pentru ca e copilul lor, pur si simplu ,nu pentru ca este „conform” . Spune ca nu mai suporta,ca ii este frica de reactia tatalui si in cazul in care nu va fi ok, se va sinucide.
Asa ca, pana in prezent, toata familia merge la psiholog . Tatal a reactionat la inceput extrem de dur, mai ales ca era deosebit de vocal la adresa celor pe care el ii considera ” altfel” Iar acum, a fost pus in situatia de a-si iubi si sprijini neconditionat fiul. Pot doar sa spun ca in 2024 situatia din familie este linistita. Cred ca toate neintelegerile provin din frica de necunoscut, de cautarea diferentelor in loc de cautarea aspectelor care ne unesc.
Multumesc pentru rabdare celor care au citit pana aici.
Comentariu beton!13
Abia aştept să-l văd,Pârvu e foarte bun
Pentru cei care nu l-au văzut încă, va recomand sa mergeți la cinema Elvire Popesco. Acolo rulează cu subtitrare în engleza și ajuta mult.
Ce ma bucur sa vad ca de miercuri se va difuza filmul la cinemaul din orasul meu din suburbia Parisului!
Mersi de recomandare, ma duc sa il vad saptamana viitoare, iau si alti prieteni cu mine, macar noi avem subtitrare :))