Articol scris de Iulia.
…
Declanșată oarecum de articolul cu înșelatul (și o să vedeți imediat de ce spun „oarecum”), mă tot sâcâie de câteva zile o întrebare. Mai precis, fix aia din titlu.
Dar. Ca să nu ne legăm de situația expusă, haideți să complicăm lucrurile un pic. Sau poate nu să le complicăm, cât să le modificăm pe ici-pe acolo, prin punctele esențiale.
Vă propun astăzi așadar un joc de tip „Ce-ar fi dacă…?” și vă invit să vă dați cu presupusul sau, dacă ați fost vreodată în situația expusă, să povestiți cum ați reacționat.
Să începem. Se dă următoarea situație ipotetică: 3 persoane. Persoana X, persoana Y și persoana Z. Nu contează dacă cele 3 persoane sunt femei, bărbați, ființe non-binare, astrale sau de pe altă planetă.
Cele 3 persoane se află într-o relație suficient de apropiată unele cu altele. Să zicem, de dragul ipotezei, că cele 3 persoane ar putea fi fiu (X), mamă (Y) și soția fiului (Z). Sau ar putea fi 2 surori (X și Y) și mama lor (Z). Sau 2 frați și unul dintre părinți. Sau 2 prieteni apropiați (X și Y) și soțul/soția unuia dintre ei.
În mare ați înțeles sper unde bat, legat de nivelul de apropiere al relației. Ce încerc să spun este că cele 3 persoane au o relație apropiată nu numai la nivel X + Y sau X+Z sau Y+Z, ci la modul general – X+Y+Z.
Bun. Acu să zicem că persoana Y se poartă urât cu persoana X. Luând la întâmplare unul dintre exemplele de mai sus, să zicem așa:
X este fratele lui Z, iar Y este mama amândurora. Din varii motive, de care poate v-ați lovit chiar voi, mama Y se poartă mai frumos cu unul dintre copii decât cu celălalt, respectiv se poartă frumos cu Z și e o scârbă cu X.
X i se plânge în mod repetat lui Z – fratelui său – de comportamentul mamei. Ba chiar discută lucrurile astea și cu madam muma însăși. Care madam mumă însă nu recunoaște nimic, zice că totul e-n capul fiului X și ea nu a greșit cu nimic.
La un moment dat, X îi spune lui Z: „Bă, eu n-o mai suport pe muma asta a noastră. Se poartă de căcat cu mine și eu nu am nevoie de nasoleală d-asta în viața mea, așa că-mi bag picioarele și rup pisica. Începând de acum, eu nu mai vreau să am nimic de-a face cu ea. Ura și la gară, mă consider orfan de mamă!”
Și aici vine întrebarea mea: să zicem că tu, cititorule, ești persoana Z, iar ceilalți doi (X și Y) sunt mama și fratele tău. Care frate îți spune cele de mai sus. Ce faci? Te duci la mă-ta și o tragi de mânecă, spunându-i: „Bre, mujer, fi-tu ăsta e pe cale să uite de existența ta, că ai cam fost nasoală cu el și cred că ar trebui să dregi busuiocul dacă vrei să-l mai vezi la față”?
Sau ridici senin din umeri pe principiul c-or fi ei amândoi rude cu tine, da nu e treaba ta. Sunt majori, vaccinați, dacă au ceva de împărțit să împartă, dacă nu, fie la ei acolo.
Sau o altă situație ipotetică: X și Y sunt prieteni buni unul cu altul, dar și fiecare dintre ei cu Z. Se știu de ani de zile, au trecut împreună prin bune și rele. Numai că, de la un timp, Y a început să se poarte cam nașpa cu X.
Mai o glumiță deplasată, mai un nerăspuns la telefon în caz de nevoie, mai… pana mea, nu știu, ce chestii nasoale mai considerați voi că îți pot face prietenii.
Idem cu situația de mai sus, X îi spune lui Z: „Coae, eu m-am săturat de ăsta, am fost prieteni atâția ani de zile și acu uite cum se poartă. I-am zis cu frumosu că mă deranjează, l-a durut la banană. Mbag picioarele și de azi ăsta nu mai există pentru mine pe fața pământului!”
Tu, personaj Z, ce faci? Te duci la prietenul comun Y și-l tragi de mânecă, explicându-i că e pe cale să piardă un prieten, sau ridici senin din umeri pe principiul c-or fi ei amândoi prieteni cu tine, da nu e treaba ta. Sunt majori, vaccinați, dacă au ceva de împărțit să împartă, dacă nu, fie la ei acolo?
Mno, sper că ați priceput cam unde mă duc și ce încerc să zic. Situația poate fi extrapolată – zic eu – la orice relație apropiată între oricare 3 (sau mai mulți, de ce nu?) oameni. Și subliniez aici „apropiată” pentru că mi se pare important în context.
Că dacă auzi că Getuța de la conta de la firmă are de gând să se certe cu mă-sa, mna, îți pare rău pentru ea, da e puțin probabil să te apuci să te duci peste mă-sa ăleia să-i zici să nu mai fie vacă cu fi-sa, că nu aveți o relație de așa natură.
În schimb dacă cele 2 personaje X și Y îți sunt foarte apropiate? Poate chiar rude? Dacă ții la ambele persoane în egală măsură și nu ți-ai dori ca relația lor să fie afectată? Ori poate, la nivel egoist, nu ai vrea ca relația dintre voi 3 să fie afectată de ruptura dintre X și Y?
Ce-ai face atunci? Ți-ai băga nasul unde nu-ți fierbe (teoretic) oala, sau ți-ai vedea frumușel de ale tale, oricât de rău ți-ar părea?
sursa foto: freepik.com
N-am baut inca cafeaua si am citit in diagonala dar am prins putin ideea. Nu am frati dar sa zicem ca am un frate si se cearta cu maica-mea urat, e un fel de criza in familie. Normal ca te bagi. 🙂 In orice criza exista o oportunitate. Daca s-au certat urat poti sa iei partea lui maica-ta de exemplu si sa-i zici sa-ti vanda tie casa. Sa-l sari pe frate-tau de la mostenire. 😀 Vezi si in alte situatii ce poti face pt tine.
Comentariu beton!83
M-ai făcut să râd copios 😂😂😂
Comentariu beton!16
Prietenul la nevoie se cunoaște, iar fratele la moștenire. 😎
Comentariu beton!40
‘neața, Iulia! m-ai amețit zdravăn cu X, Y, Z, mai ales că acum am ajuns acasă 🫣
oricum, din experiență proprie, zic așa:
*dacă-i vb de sor-mea și maică-mea sau taică-meu, mă bag, fără discuție! știu sigur că, oricât ne-am enerva, certa, striga, la o adică ne revenim la mințile capului. e verificată treaba! 😃
*dacă-i vb de alte persoane, zic pas, că m-am fript odată și gata, mi-am învățat lecția!
știi vorba aia, cu drumul spre iad e pavat cu bune intenții? e, nu-i o vorbă aiurea!
Comentariu beton!97
Mmm, m-am gândit eu că e posibil să se zăpăcească lumea cu literele alea aruncate alandala, dar am vrut ca ipoteza să fie cât mai vagă, ca fiecare să se poată transpune în situație, aplicând propriile experiențe.
Și da, de acord cu aia cu drumul spre iad…
Comentariu beton!15
Chestia este că, eu nu pot să stau deoparte, mă enervează la culme să fie certuri sau discuții între cei apropiați mie. Clar că mă bag, nu contează dacă vrea cineva sau nu vrea.
Cumva cam pe filmul ăsta sunt și eu. De multe ori știu, rațional, că ar trebui să îmi țin fleanca, daaaaar… 🙄
Cu toate astea, cred că uneori chiar e mai bine să taci și să te uiți în altă parte. Sau nu 🤷♀️
Comentariu beton!14
După mine, fiecare să facă cum simte, fără „ajutor” de la alții. Sunt oarecum într-o situație de genul ăsta și nu-mi place că persoana X vrea să trec peste ceea ce simt eu ca să fiu în continuare în relații bune cu persoana Y. Bănuiesc că o face (și) pentru confortul propriu: dacă eu (Z) sunt în relații bune cu Y, atunci Y este în relații bune și cu X.
Chiar dacă nu am dat detalii sper că s-a înțeles ce am vrut să spun 🙂
Cred că la un anumit nivel, mai mult sau mai puțin conștient, toți facem lucruri în propriul interes sau pentru confortul propriu, cum ai zis tu.
Ține de noi și de cât de auto-analitici putem fi, să nu îi punem pe alții în situații aiurea, chiar dacă poate asta înseamnă că o anumită situație va fi neplăcută pentru noi.
colega, nu e frumos ce faci, știi, da? păi aici nu s’tem niși la matimaticî șî niși la parchet; io vin sîmbata ca să mă rîd, nu să rezolv probleme…; ce, ai văzut că șerif e ocupat cu noua căruță, ce-ai zis, „semnează ăsta ca primaru’!”?
nț, nț, nț…
altfel, zic și io ca @Mălina, mai sus: e familie, mă bag (excepție relația soacră-noră, acolo-i Hiroșima!), e prietenie… pas; sau, mai rău, i-aș face vînt prietenului care se poartă frumos cu mine și urît cu alții, că mă enervează caracterele duplicitare;
Comentariu beton!55
Bre, să știi că am dovadă scrisă – i-am zis Mișului de când am trimis să citească cu atenție și oleacă de îngrijorare și să-mi spuie dacă e prea multă matematică 😁
N-a zis nica de rău, așa că aia e, mai vorbim și serios, ce tot atâta hăhăială? 😜
Comentariu beton!14
Imposibil de raspuns la felul cum e prezentata problema. Lucrurile sunt mereu nuantate intr-o forma sau alta si o analiza riguroasa si corecta poate intotdeauna schimba variabila asta, care nu este decat una dintr-un proces mult mai complex.
Pe de alta parte, inteleg si lansarea unor probleme abstracte fara o rezolvare obiectiva, tocmai pentru a stimula un dialog subiectiv.
Ps: ce vreau sa zic este ca subiectul e atat de larg, incat toata lumea are o parere proprie si vei face trafic excelent 😉. La multi ani! pentru ieri tie si jumatatii mai bune de pe planeta asta.
Comentariu beton!20
Păi asta era și ideea – am vrut ca subiectul să fie expus suficient de vag încât fiecare să se poată regăsi într-un fel sau altul, într-o variație sau alta.
Nu pentru trafic, am renunțat de mult la asta, că nu plătește Bazil al dreq 😂, ci de dragul discuției. Că mna, dacă tot e sâmbătă dimineața, ce să și facem? Stăm și noi la o tacla la cafea 😁
Comentariu beton!12
Been there, done that. În mai multe cazuri.
În primă instanță, vorbesc cu partea prejudiciată în a o determina să discute cu cel/cea care o prejudiciază, poate schimbă situația.
Dacă nu îmi cere să îi țin spatele, nu mă bag singur, că poate nu are nevoie.
Dacă ia totuși decizia să rupă pisica (de unde dracului vine expresia asta și de ce o folosesc?), e decizia sa.
Dacă cel/cea care prejudiciază se întoarce către mine după episodul „rupt pisica” (începe să mă enerveze expresia asta), în funcție de situație, poate îi bat obrazul și îi spun unde celălalt crede că a greșit, sau poate îi spun că nu e treaba mea și că ar face bine să aibă discuția cu cel/cea prejudiciată.
Nu există o rețetă universală, dar încerc pe cât posibil să îmi păstrez imparțialitatea, că de fiecare dată există două fețe ale aceleiași povești care pot sau nu pot să ajungă complet la mine.
Poate cel/cea care se poartă de kkt cu cealaltă persoană are un motiv anume (o răzbunare sau mai știu eu ce), sau poate pur și simplu așa e el/ea și eu nu pot schimba nimic, iar ruptul pisicii (gata, m-a luat de cap, mă duc să îmi mai fac o cafea!) este cel mai bun lucru care se poate întâmpla.
Comentariu beton!25
Observ că au dispărut mânuțele roșii. Mișule, e totul bine?
Acu că zici, chiar așa, de unde dracu o veni asta cu pisica? 🤣
@altă Iulia
Nu știu cu „pisica”, dar in ultimul podcast Vorbitorincii, Radu Paraschivescu spunea că expresia corectă este „a drege CU busuioc”.
@OldJohn, nu am mai ascultat de ceva vreme Vorbitorincii (am de recuperat), dar am găsit în urmă cu ceva vreme (dacă nu cumva tot la domnul Paraschivescu) explicația dregerii cu busuiocul.
@Lucian, am șansa să pot lucra și asculta, in același timp. Radu Paraschivescu a avut o mare cumpănă cu starea de sănătate, dar acum e bine și a revenit în ecuație.
Chiar îi propun explicarea expresiei cu pisica.
Apropo de pisică, in momentul in care vre-un coleg american imi zicea „to pass the buck” eu îi explicam cym să arunce pisica moartă in ograda altuia 😬.
Dar de unde vine „to pass the buck”, că nici asta nu am reușit să lămuresc?
@OldJohn, iaca: „Passing the buck” originated from a ritual practiced during card games. Card players used to place a marker, called a „buck,” in front of the person who was the dealer. That marker was passed to the next player along with the responsibility of dealing
Daca e vorba de relația dintre mama mea și fratele meu (sau ceva de genul asta), consider ca este oala me și as zice ceva. Îmi place sa cred ca as zice ceva pana sa se ajungă la punctul în care fratele meu sa vrea sa rupă relația cu ea.
Dacă,e o chestie între prieteni, nu știu sincer dacă m as baga. Depinde de circumstanțe dar în principiu cred ca i as lasă să își rezolve singuri situația.
Deci la familie te-ai băga, la prieteni, mai puțin.
Dar dacă, să zicem situația ar fi asta: persoanele X și Y sunt soțul/soția respectiv soacra/socrul. Și jumătatea ta îți spune într-o zi că s-a săturat de relația cu maică-sa/taică-su? Te bagi? Încerci să ai o discuție cu soacra/socrul?
Sa ma bag în relația cu maica sa sau taica su? Doar dacă îmi cere unul din ei opinia, altfel nu.
” Încerci să ai o discuție cu soacra/socrul?”
Depinde de relatia cu ei si depinde si de cat sunt de deschisi 😀 Daca relatia e suficient de apropiata si stii ca sunt si ceva sanse de reusita, da. Daca-s incuiati, ce sens are? La fel si cu prietenii – eu am 2 (sot-sotie) la care m-am „bagat” ca observator de genul: ma, sunteti siguri ca asa vreti sa apucati situatia? Ca de la mine, din exterior va spun ce se vede – si voi faceti cum credeti ca e mai bine. Dar, repet, sunt printre putinii cu care mi-as permite asa ceva, si este pur din cauza relatiei, practic ne consideram (unii pe altii) familie.
Altfel, imi dau cu parerea numai daca mi se cere 😀
Dacă este vorba de familie ma bag clar pentru ca ma doare sufletul. Și asa suntem puțini, dacă ne mai și certam…
Dacă este vorba de prieteni, nu ma bag, sunt adulți și își pot rezolva singuri problemele
Mda, înțeleg, I guess…
Aici ai dreptate. M-am băgat într-o chestie cu prietenii, am încercat să fiu imparțială, vroiam să îi fac să discute, cu cărțile pe masă. Ce să vezi, am picat la mijloc, cu acuzații că, țin cu unul sau cu altul. În familie e altceva, cred🤣
E simplu: relația celorlalți 2 te afectează în vreun fel dacă ei se împacă sau nu ? Dacă te afectează, atunci te bagi și tu la luat poșete. Că o faci nu pentru ei, ci pentru tine, în primă instanță. Băi, când e ceva de făcut pentru tine, te bagi, căci ești tu…literalmente, la mijloc!
Salut scoaterea mânuțelor roșii (deși inițial am zis că pot să existe din partea mea). Prea multe unelte de dezvoltat hate în zilele noastre. Să mai vedem și soarele, în plm (vorba lui Toma) !
Comentariu beton!15
E vb de apostul Toma?
@keepcalm, el e !
Păi am pornit de la premisa că te afectează relația dintre cei doi, de aia am și insistat că relația voastră, tustrei luați laolaltă, e una suficient de apropiată. Deci, la un anumit nivel, clar te afectează.
Problema ta arata ca o masina cu, comanda numerica in 3 coordonate, avand in vedere ca ele lucreaza si împreună si separat dar depind una de cealalta asta inseamna ca te amesteci si incerci sa rezolvi problema daca una din ele are fiindca la un moment dat se agraveaza si no sa mai poata convietui.
Comentariu beton!14
Inginerul dixit 😂
Oho, pățit pe propria piele. Nu o dată, nu de două ori, ci, stai, chiar de 3 ori…
De fiecare dată același rezultat, excluși (la pachet cu soția, ba chiar și copilul) din relația cu persoana/persoanele respective. Și totul pentru că ne-am spus părerea despre subiect, iar aceasta ( părerea) nu era similară cu a celuilalt. Sau, altfel spus, am incercat să vedem niște situații din ambele perspective, nu doar din una.
A fost mereu pe principiul „nu ești de acord cu mine, înseamnă că ești împotriva mea”. Și așa s-au dus pe apa sâmbetei niște relații de familie cu ceva ani buni in spate…
Nu am înțeles niciodată intransigența asta, neacceptarea faptului că, măcar 5%acolo, e posibil să te înșeli într-o privință, și, mai ales, cum poți rupe brutal și brusc, niște legături de ani (peste 20) care erau bune spre foarte bune.
După toate chestiile astea, am decis că familia mea sunt soția și copilul, restul sunt rude sau cunoștințe. Cât despre prieteni, cine îi poate număra pe degete e un norocos. Dar să știe diferența intre „prieten ” și „amic”
Comentariu beton!26
Ohio, și încă la ce nivel e extinsă asta cu neacceptarea faptului că e posibil să greșești… Nu știu, mie cel puțin mi se pare, mai ales în ultimii ani, că mulți sunt mega-razna pe tema asta: nu pot, frate, să accepte nici în ruptul capului că există o minimă posibilitate să nu dețină ei adevărul absolut 🤷♀️
Comentariu beton!11
Trecut prin ceva asemănător.. Prieteni care nu erau de acord cu ceea ce le spuneam, până aici nimic deosebit. Dar când au început să îmi explice, din postura lor de antivax, ca eu sunt prost și nu gândesc neapărat cu creierul meu ci doar mestec ceea ce se spune în media, am preferat sa rup relația, pt liniștea mea psihică. Deci, se poate…
Been there. Mamă vs. soră. Partea bună, s-au împăcat, adică au renunțat la „nu vreau s-o mai cunosc”. Partea proastă s-au supărat amândouă pe mine fiindcă aveau impresia că țin cu cealaltă. Aș face la fel încă o dată? Probabil da.
Dacă este vorba de un conflict între 2 soți/parteneri NU. Chiar dacă unul din ei este fratele/sora ta.
Comentariu beton!15
Nici dacă ai crede că intervenția ta ar putea reprezenta măcar 1% șansă să își salveze relația? (Întreb legat de a doua situație de care zici, cea cu partenerii)
@Iulia. Am intervenit o dată. Văr primar și soția care-mi era foarte simpatică. Erau foarte tineri – studenți. I-am convins să-și acorde un timp de răzgândire, 3 luni. Dar cum și eu eram încă imatură nu mi-am pus problema că nu am toate datele. După un an soția avea un băiat iar amanta o fetiță. De vârstă foarte apropiată. Nu știam de existența acelei „other woman” când le-am spus să mai aștepte.
Da, presupun că există oricând riscul ăsta – oricât ai crede, din exterior, că ai toate datele, poate tot timpul să existe acel „ceva” pe care nu îl știi…
Bună, Iulia!
Abia m-am trezit și cam greu cu X, Y, Z.😁
Articolul tău m-a dus cu gândul la mama.
Noi suntem trei surori și mama ne-a ajutat în funcție de nivelul financiar al fiecăreia.
Pe sora mea cea mare, cel mai mult și erau foarte apropiate.
Eu care sunt adepta echilibrului în toate, i-am zis că exagerează. Într-o zi s-au certat. Mama mi-a cerut să intervin, dar am refuzat. Nu am o relație foarte apropiată cu sora mea cea mare și pe mama o avertizasem.
I-am zis că e treaba lor și nu mă amestec.
Mă ajută și distanța, ele în Buzău, eu în Otopeni.
Am citit ce zice @Ciocanul despre moștenire. Hotărârea mea de a îmi vedea de treabă nu are legătură cu moștenirea.
Mama m-a rugat să îi donez partea mea celei mai mici sore.
Am fost de acord, dacă așa vrea ea să facă cu bunurile ei.
Comentariu beton!15
Mda, înțeleg situația ta și sunt de acord. Nu pot să nu spun însă că mi se pare de kko ☹️
@ Iulia, chiar e. Am ajuns la concluzia ( în ultimii 10 ani) că liniștea mea e mai importantă.
E complicat subiectul. Daca e familia apropiata sau niste prieteni apropiati poate ca ma bag, dar nu excesiv. Imi spun o parere, dau o sugestie, dar nu ma pozitionez categoric pentru ca oamenii sunt suparaciosi.
Cred ca articolul care te-a inspirat ridica alta intrebare. Daca stii ca X il inseala pe Y si tu esti apropiat de amandoi, ii spui lui Y? Aici nu exista un raspuns corect, sunt sanse mari sa se supere toata lumea pe tine indiferent ce faci
Dada, n-am pus eu link spre textul la care mă refeream, i-am zis lui Mihai că am uitat și să pună el, dar acu mi-am dat seama că nu am fost suficient de clară – mă referisem la cel cu înșelatul virtual și la partea aia în care ea se gândea să îi spună soțului încornorat. De acolo m-am pornit, de fapt.
La înșelat nu știu nici eu dacă m-aș băga, acolo situația e super mega delicată. La alte genuri de „conflicte”, să le zicem… Cred că depinde fff mult de toate particularitățile situației.
Sunt de părere că nu poți să creezi probleme și să (te) aștepți să vină altul să le rezolve. Nu mă bag, e cel mai sănătos.
Drept și asta 🤷♀️
Faza naspa e ça, din pacate, ala care se baga „unde nu-i fierbe oala” pica de prost, e oaia neagra, si alte apelative. Unu la mana, pt ça da o veste proasta „agresorului” spunandu-i un adevar (sau ma rog, perceptia „victimei”), si doi la mana, pt ça va fi vazut ça un bagagios care scoate rahatul de sub près. Am incercat si eu candva sa rezolv sau sa ajut in cazuri din astea si tôt pe mine à picat magareata. Deci, daca vreodata pic in alta situatie de genu, chiar nu ma bag. Pentru ça tu, ça persoana terta, nu stii niciodata TOT. Pot doar sa fiu prezenta pt amandoua persoanele, sa incerc sa fiu neutra, si sa nu judec. Da’ fratilor, nu ma bagati la mijloc!
Da, ăsta mi se pare riscul cel mai mare – să pici tot tu de oaie neagră. Din păcate.
Iulia, hai ca ma zapacisi bine rau cu X, Y si Z. Abia m-am trezit 😄😵💫.
Da, evident ca m-as baga daca e vorba de frate, sora si mama. Si de prietenii apropiati. Asa am pierdut o prietena cand i-am spus ca a gresit cand s-a apucat sa il hartuiasca pe fostul ei prieten care e si prieten cu sotul. Asa ca ea a decis ca nu mai suntem prietene, ca trebuia sa ii tin ei partea. De atunci imi aleg prietenii cu grija. Macar stiu cand greseste unul si zic ceva, poate suporta si ceva critica.
Si ca sa ma bag si pe tarlaua matale. Tu cand ne mai inviti si la tine pe site? 🙂
Trebuia să inventez o poveste cu Gigel, Marcel și Vetuța, să nu mai zăpăcesc lumea cu litere aleatorii 😂
La a doua parte, promit că revin, că deja am atâtea în cap, că în curând n-o să mai fie loc, deci tre să le pun pe hârtie, să fac loc 😂
Nota: Oricum nu ma bag in orice discutie ca orbul. Doar daca situatia in sine se reflecta si asupra mea. Ca evident daca mama si frate-meu sau/ si sora-mea se cearta normal ca ma influenteaza si pe mine.
@AdinaE, eu am crezut că sunt dezabonat, a trebuit sa verific WordPress 🤔
Într-o vreme eram coleg de serviciu cu două persoane, să zicem X și Y. Fiecare mi se plângea cât de prost (nesimțit, needucat, leneș etc ) era celălalt. N-am luat niciodată partea nimănui și n-am zis unuia ce-am auzit despre el de la celălalt.
Am rămas multă vreme amic cu ambii, apoi drumurile ni s-au despărțit, dar cu unul încă mai țin legătura, ocazional.
Ok, aici sunt perfect de acord cu modul în care ai procedat. Dar dacă ai fi știut concret, văzând cu ochii tăi, că de fapt Y e cel de kkt, iar X nu are altă vină decât că încasează șuturile? Te-ai fi băgat?
Nu. Facerea de bine …
Mai demult o făceam. Acu’, nicio șansă, decât dacă sunt rugat în mod expres. Nici măcar între soție și soacră-sa, că tot se au ca sarea-n ochi.
Adaug, că am uitat, mă mai bag între mâțe când se încinge treaba și se poate lăsa cu drum la veterinar.
Uite, între câini m-aș băga, între mâțe n-aș avea curaj 🤣
M-as baga la nivel 1, adica as vb cu părțile vătămate si vătămătoare ca sa vad cam unde se situează, asa vazut de afară. Sa vad cât de vătămat e vătămatul si cat de conștient e vătămătorul. Apoi aș împărți ceva înțelepciune si sfaturi si m’as retrage în depou si as urmari sa vad dacă si cum evoluează situația. M-aș mai baga o dată la nivel 2, daca se agravează lucrurile, dar nu singură ci as face apel la persona W sau la cineva apropiat care cunoaste trioul. Eventual asa mai putea legătură cu personae apropiate (altele decât mine, prietena de cafea, unchiul, colegul, cei cu care se înțeleg bine) că să vad de la fereastra lor cum se vede și care e și părerea dânșilor.
De fiecare data când m-am băgat, mi s-a spus ( după săptămâni sau decenii) ca am ajutat si ca mulțumesc. O dată nu m-am băgat, si dupa niște ani când am vb cu persoana, mi-a zis „vai dar de ce nu mi-ai zis atunci, ca poate nu făceam prostia pe urmă „.
Asa că, ma bag, dar cu grijă totuși.
Da, presupun că asta e cheia – ca în orice altă chestie – echilibrul.
Am un singur frate, mai mic, are 52. El e mai introvert și nu prea verbalizează ce are prin cap. Mama are ca sens un viață doar copiii, adică noi, dar are și gura slobodă, plus lipsă diplomație. Eu sunt cam la distanță de ei, prin Norvegia, pentru cei care au deschis aparatele de radio mai intermitent.
Este că am pus destule ingrediente?
La un moment dat, lu’ frate-meu i se pune o pată și încetează a mai comunica cu mama (84), nici măcar după ce a fost diagnosticată cu cancer la colon.
Mama plângea la mine și la biserică „cu ce am greșit?”
A trebuit să găsesc un moment favorabil ca sa îi spun ciutufului că e cam copilărească atitudinea lui și că îi va parea rău că el a stat supărat in ultimii ani din viață ai mamei.
Incredibil, dar a înțeles 😜
In relația soață-mama mea nu m-am bagat, deși au fost scântei. Acum sunt prietene, au stins singure conflictul.
Între prieteni nu m-am băgat verbal, dar am inchis ceva ambasade cu cei care, după părerea mea, nu aveau dreptate în relația dintre ei.
Îmi cer scuze dacă nu am fost inteligibil, dar așa funcționează creierul meu după citirea speței😂
Comentariu beton!21
Io am înțeles ce zici, da probabil ajută și mintea mea întortocheată 🤣
Dragă Iulia, depinde foarte mult de natura relației,in ochiul meu . Dacă ți-e frate, soră, mama,tată, sigur încerc să termine conflictul între ei,dar dacă ar fi din ceilalți,socri, cumnați,etc, lasă-i să se împace singuri.La fel și cu străinii,colegi in special ,sau vecini, că pe-asta am trăit-o cel mai des.O vorbă frumoasă fiecăruia, dacă începe cineva cu „nu te băga”,le arăt ușa și când vă spargeți capul, să nu mă căutați să vi le lipesc eu.
Dap, înțeleg. Și până la urmă, cum ziceam mai sus – cu toate bunele intenții, există întotdeauna șansa să existe acel ceva despre care tu, din exterior, nu știi. Și riști să pici de pinguin.
Relația mama mea – (viitoarea) soție a fost cândva cu figuri. Din partea mamei. Care avea ceva de împărțit, de fapt, cu părinții ei.
Ca atare, a fost informată de moa că va rămâne cu un singur copil, dacă nu-și schimbă atitudinea. Acum are 3 copii.
Relația soție – mumă-sa a trecut la un moment dat prin câteva episoade furtunoase, culminând cu informația soacrei că uită de fi-sa. Am intervenit și am aplanat conflictul, doar pentru că nu aveam chef să-mi văd soția supărată toată viața. N-a fost ieftin.
Între prieteni nu a fost nevoie. Poate pentru că nu am (atât de mulți)?
Comentariu beton!11
Înțeleg fff bine ce zici…
Mda, și eu mă bag, ca așa am învățat de la mama 🫢
Dar fără să insist, ca nu poți tropăi cu bocancii prin viețile oamenilor. Încerc să trag de mânecă, să pun o vorbă bună..
Nu înțeleg cum cineva poate să stea deoparte când apropiații sunt în colaps.
La noi în familie e tragedie ca se despart cumnații și noi nu dormim noaptea.
Relațiile dintre oameni sunt complicate.
Suntem un grup de 5 colege de clasă. Toate căsătorite, cu copii. Una dintre noi are un crush pe un prof. Total adolescentină. Tipa găsește pretexte tot timpul și scuze că e o relație nevinovată. Dar… în același timp are comportament deplasat- știe la ce sală e profesorul și se întâlnesc „întâmplător”, îl îmbrățișează și ea zice că îi îmbrățișează pe toți profesorii (not) și că nu vrea să discrimineze pe motiv că e bărbat. Tot ea a recunoscut că are sentimente pentru el. Degeaba îi tot spunem toate din grup că riscă să își facă greutăți. Mai nou a început și restul clasei să vadă că există ceva intre ei, ceea ce nu ii convine tipei. Din motiv că nu e ceva fizic între ei (încă), dar cine nu știe și vede limbajul corpului poate trage concluzii greșite și apar zvonuri. Aici am încercat să o facem să vadă că e nepotrivit și ar putea să se calmeze un pic și să se gândească la consecințe – căsătoria ei, a lui, plus că nu e profesional. Și grupul nostru e deranjat tot timpul de ieșirile ei. Când trebuie să lucrăm o găsește setea, pipi, cafea, doar să îi iasă în cale ăluia și munca o face restul grupului, adică pică pe noi…
@Vera S, uau, sună a telenovelă toată povestea. Și e aiurea în situațiile astea, pentru că, cred eu, nu ai cum să ajungi la omul respectiv. Dacă are pata pusă, păi e pusă și pace. Și probabil va fi nevoie de ceva destul de dramatic să o trezească.
Aș încerca să preîntampin o ruptură intre mama si fratele meu. Nu mă bag intre prieteni.
În neînțelegerile între frați, părinți, rudele foarte apropiate trebuie să te bagi, zic eu. Cel puțin eu așa fac, altfel soră-mea și mama ar învârti securea războiului fără încetare. Nu știu niciuna să vorbească, niciuna dintre ele nu știe ce gândește cealaltă cu adevărat. După ce se ceartă mă sună pe mine, eu sting conflictul, securea războiului se îngroapă, nu prea adânc, etc.
În relațiile celorlalți mă bag doar dacă mi se cere părerea.
A propos de articolul cu înșelatul, nu i-aș spune nimic soției înșelate. Bine, dacă vreau doar să mă răzbun, dacă mă încălzește cu ceva faptul că mai suferă și altcineva, da, o fac.
Nici dacă aș avea o prietenă bună și aș afla că soțul o înșală nu i-aș spune. Hotărârea asta am luat-o în urma unei întâmplări. Pe o bună prietenă soțul o înșela frecvent. Ea bănuia asta, dar, atâta timp cât nu avea certitudinea iar soțul se purta cu ea neschimbat, situația nu o deranja, era fericită. Asta știu de la ea. O altă prietenă a informat-o cu dovezi despre o relație a soțului. Totul s-a prăbușit. Ea nu vrea să divorțeze, nu se vede trăind fără el, dar nici liniște nu mai are. Suferă câinește, copilul lor suferă și el. Probabil că timpul îi va mai închide din răni, dar niciodată nu va mai fi cum a fost. Cui i-a folosit adevărul? Absolut nimănui.
Am mai auzit și eu istorii din astea, în care cineva a vrut să facă o faptă bună, i-a spus partenerului încornorat și până la urmă cei doi tot au rămas împreună, deși situația între ei e de mare kkt. Și atunci, vorba ta – cui îi folosește? ☹️
Aproape ca incepeam sa caut o foaie si un pix, pentru ecuatiile cu x, y, z 😂
La modul serios m-as baga un pic, imi place sa cred ca am ceva calitati de mediator.
Mda, cred că asta m-ar mâna și pe mine – impresia că aș putea ajuta. O fi vreun complex de superioritate? 😂
Așa ce m a răscolit articolul de azi:(
Nu ma mai amestec de ceva vreme, am făcut o și am picat la mijloc.
Timpul m a învățat ca cel mai bine e fiecare cu a mamei dumnealui.
Oricum, de multe ori, adevarul e ascuns doar celor care nu vor sa vada.
Știu ca atitudinea mea poate părea egoista, dar liniștea mea e mai prețioasa decât orice relație. Asta sunt eu astăzi, după furtuni care m au pus la pământ. M am ridicat de acolo și mi am promis sa nu ma mai las doborâtă. Sa vedem dacă mi iese:)
Comentariu beton!11
Corect, fiecare trebuie să aleagă ce e important pentru el. Și da, cred că propria liniște e extreeeem de importantă, oricât de egoist e posibil să pară din exterior.
Îți vezi de treaba ta.in majoritatea cazurilor personalele implicate ajung la un compromis iar tu rămâi persoana negativă.
Dap, foarte posibil.
M-aș băga doar dacă mi se cere explicit ajutorul, altfel, sunt adulți, să își rezolve problemele, eu mă ocup să gestionez ce mă afectează pe mine. Ajutorul nesolicitat nu e ajutor.
Eu sunt într-o situație din asta pe care tot încearcă alții s-o rezolve, nu am nevoie de ajutorul nesolicitat și nici de păreri, sunt perfect capabilă să am grijă de mine și de relațiile mele.
Pe scurt, părinții mei nu am mai vorbit cu mine după ce am divorțat. Le e rușine. Mi-au spus niște lucruri foarte urâte și foarte dureroase în niște momente în care eram extrem de vulnerabilă, nu se opreau, așa că le-am zis că am nevoie de o vorbă bună și de încurajări, nu de țipete și amenințări, și dacă nu pot face asta, să nu mă mai sune. Nu m-au mai sunat. Am plâns când de ziua mea mama mea nu m-a sunat.
A trecut ceva vreme, eu mi-am revenit, acum se bagă diverși fără să înțeleagă tot. Pentru că între timp nu mai vreau eu să vorbesc cu ei, ce fel de părinte ești dacă atunci când copilul tău e la pământ îi mai tragi și tu una. Singură în altă țară, m-a îmbrățișat o femeie străină și mi-a spus că e ea mama mea atunci și cu sprijinul unor oameni străini (olandezii reci, cum le zic unii) m-am ridicat și am mers mai departe.
Și vin tot felul de oameni cu texte ‘dar sunt părinții tăi’, ‘dar s-au sacrificat pentru tine’…
Ce poveste lungă am scris!
Comentariu beton!29
@D: ăia nu-s părinți, ăia-s jeguri.
@D., big hug🤗🤗🤗
@D., fix de acord cu JT – ăștia nu-s părinți și cred că ai făcut cea mai bună alegere. Nu ai nevoie de o astfel de toxicitate în viața ta.
Hugs! 🤗🤗🤗
Nu mă bag unde nu-mi fierbe oala. Mă bag doar dacă mi se cere s-o fac.
Da, te bagi, dar până la un punct. Se poate întâmpla și să alegi una din părți și să slăbești relația cu cealaltă. Dacă vezi că nu apreciază intervenția, până la urmă îi lași în treaba lor.
Nu mă bag nici unde-mi fierbe oala. Sa se omoare între ei daca sunt atât de dobitoci încât să ajungă la conflict. Știu că poate sunt egoist, neavând frați, dar am observat pe propia piele ca familia e cea care te f… cel mai des si cel mai tare. Așa că eu îmi văd doar de familia mea(soție și copil), ajut cât pot in restul cazului, dar să își spele fiecare rufele acolo unde le murdărește.
Comentariu beton!13
Mi s-a reprosat ca sunt prea justitiara de catre cineva (spre surprinderea mea, nu aici pe blog) pentru ca am sustinut promovarea adevarului in situatia cu inselatul.
Dar, in alta ordine de idei, consider ca orice confruntare (de dorit cu cat mai putini draci) duce la reasezarea relatiei.
Si mai cred ca toti suntem instrumente in viata celorlalti, unii cu plus, altii cu minus, dar si ca orice abordare duce la o evolutie in relatiile cu cei din jur.
Cu atat mai mult cu cat persoanele implicate intre care exista tensiuni sunt apropiate, as interveni de ambele parti pentru a media situatia si a reduce tensiunile.
Nu doar pentru ca sunt pacifista, ci si pentru ca stiu ca orice om are sensibilitati, frustrari si parti bune mascate de experiente negative.
Iar ca sa fie lucrurile cat mai clare cu privire la interventia bazata pe promovarea adevarului, inclin spre asertivitate si nu spre franchete. Imi pun manusile de catifea si incep cu partile bune ale celui ‘porcait’, apoi fac apel la cele ale interlocutorului.
Folosesc cat mai multe intrebari non-directive (d-alea din coaching) ca asa am mai multe sanse sa creez receptivitate. Daca as veni cu solutii si sugestii pe un teren minat, as risca sa ma lovesc de incapatanare si contraopinii.
Sunt genul caruia “ii pasa”, aia cu “nu e treaba ta” explica multe din societatea de azi. Poate vorbim altadata de simtul civic 😊))
Sunt și nu sunt de acord cu tine. Adică, în situația ipotetică descrisă de mine, nu cred că poate fi vb de spirit civic.
Pentru că până la urmă vorbim despre relații apropiate între niște oameni apropiați. De sentimente.
Simțul civic îl manifești (în opinia mea, firește, fără să am pretenția de deținător al adevărului absolut), de exemplu, când cineva face altcuiva o nedreptate și tu intervii.
Sau că să fiu mai specifică – dacă eu stau la coadă și în fața mea e o mamă cu un copil, în fața cărora se îndeasă un ceafă lată, pe principiul „Io mă grăbesc mai tare”, nu o să tac din gură, ci o să-i atrag respectivului atenția că coada începe în altă parte. Sper că se înțelege ce am vrut să spun.
Frumos zis 🙂
„[…] toti suntem instrumente in viata celorlalti, unii cu plus, altii cu minus”
Îmi amintește de ceea ce mi-am învățat copilul de mic: „ai de învățat de la *fiecare* persoană din viața ta: de la unii ce să faci, de la restul ce să nu faci”
Daca e vorba de rude directe, apropiate, da, cel mai probabil intervin.
Daca e vorba de prieteni, amici, cunostinte, etc. – zic pas.
Insa in principiu, depinde si de contextul conflictual. De natura conflictului, sa zic asa si de posibilele lui consecinte. E greu de dat un raspuns transant, pentru ca depinde de la situatie la situatie.
Păi fix de asta am vrut să deschid discuția 😁 pentru că practic e imposibil un singur răspuns cert. Așa că discutăm discuții și dezbateri 😜
Cu conflicte de familie e mai greu. Mă bag, dar nu întotdeauna depinde de ce zic eu. Treburile sunt complicate pentru că fiecare crede că are dreptate și nu cedează nici unul. Poate că după ce trece niște timp…dar uneori sunt traume, gelozii și puncte de vedere la poli opuși, și nu are sens să argumentez.
Am încercat, dar nu funcționează doar pentru că intervin eu, dacă oamenii nu sunt pregătiți emoțional, din punct de vedere al gândirii, să accepte că nu există doar adevărul lor.
Așa că oricât mă afectează conflictele din familie ( care sunt multe, apar, dispar, apar altele tot timpul) mă bag, dar cu o limită. In rest vorbesc cu toți și încurajez comunicarea. Viața e prea scurtă.
E ok și să recunoaștem că există persoane cu care nu ne înțelegem, nu rezonăm și ne e mai bine fără.
Daaaa, cel mai bun răspuns!!! Degeaba vrei tu să ajuți, dacă oamenii nu sunt pregătiți să primească ajutorul!
@Vera S, fix așa.
M-am băgat și nu mă mai bag pentru că știu că iese nasol.
Exemplul meu recent este din pandemie cu socrii mei. I-am sfătuit să-și facă vaccinu pentru că dacă e ceva… dar au refuzat pentru că aveau un fiu idiot în casă care avea altă părere.
După luni distanță de la discuție socrumio era ținut în casă cu aparat de oxigen obținut pe pile de pe la Timișoara cu ajutorul fiică-mii pentru că refuza să fie internat în spital. La înmormăntare ne-au acuzat neamurile că noi am fost de vină că l-am dus la spital în stare critică și că ăia l-au omorât acolo.
Am mai făcut eu pe liderul de sindicat pe la muncă pentru unii și tot eu am picat de fraier.
Nu mă mai bag în oala altora niciodată.
Comentariu beton!12
Mbine, mă mai bag câteodată peste oalele altora cu o ploaie de pătrunjel și condimentul secret : multă dragoste 🙂
😂😂😂