Să vă uitați, că e unul dintre cele mai bune spoturi de conștientizare a bullying-ului din școli pe care le-am văzut.
Iar după ce vă uitați, poate stați un pic de vorbă și cu copiii voștri să aflați dacă e totul ok cu întorsul la școală. Nu de alta, dar începe luni.
Tocmai l-am pus pe fii-miu sa se uite la spot. La scoala nu are probleme dar am constatat ca a inceput sa aiba niste probleme cu un baiat de pe strada noastra, pe vremuri prieteni. Acum se pare ca nu mai sunt chiar in relatii de prietenie.
Comentariu beton!14
Sunt recunoscător că fiică-mea are o clasă faină, cu colegi și colege mișto. E dureros clipul pe care ni l-ai adus astăzi și știu de pe la prietenii care au copii, că nu toate colectivele de copii sunt cum ar trebui să fie. O să-i arăt și ei clipul când voi ajunge acasă și o să avem și o mică discuție pe această temă! Mulțumesc!
Comentariu beton!17
Sa verifice cine? Deobicei cine isi lua bataie la scoala isi lua si acasa si nu aveau la cine sa se duca, iar cine dadea bataie era neglijat cu totul acasa, nu avea cine sa se intereseze de ce fac ei la scoala. Profesorii pedepseau si victima si abuzatorul asa ca nu se ducea nimeni la ei sa se planga.
Nu prea cred ca s-a schimbat ceva intre timp.
Comentariu beton!15
Toți profesorii pedepsesc victima?
Cât m-am săturat de generalizările astea!
Comentariu beton!16
Fata mea schimba scoala, de luni…Aveam emotii oricum, dar acum…
Nepotul meu cel mare a intrat la liceu. A-nceput școala de luni. La 15 ani a trebuit să-l învăț ca pe sugari, pas cu pas, în ce tren să se suie și unde să se coboare când merge și când vine de la școală. Am crezut că intru-n pământ de rușine. Io să fi fost așa pierdut în spațiu mă reseta bătrânu’ imediat.
Ăl mic (12 ani) e de nota 10. Azi l-am luat de pe drum în timp ce se întorcea de la școală și mi-a zis că acum e-n clasa avansată la germană, mate, engleză, geografie și istorie.
Îi place școala ceva de speriat. Dpdv mental e mult deasupra lu’ frate-su’.
Comentariu beton!30
Are numai 15 ani, sunt sigură că se va descurca. Nu traumatiza copilul :))
Habar nu am ce părinți are, dar sincer, eu la 15 ani nu prea aveam voie să fac mai nimic și până atunci, orice făcusem, fusese criticat. Motiv pentru care nu mă descurcam și eram și timidă, temătoare. Am recuperat mai târziu la facultate și ulterior, iar acum, sunt un membru funcțional al societății (introvertită în continuare, dar funcțională). Dacă vrei să îl ajuți, vorbește cu el, o să depășească faza asta. Îți recomand să nu îl compari cu alții.
Comentariu beton!39
Vezi-ti de proprii copii. Pe nepot lasa-l sa fie perăntinguit de proprii lui parinti
@Deea M Diferența fiind că ești fată. Acum nu spun că dacă ești fată ți se pune lumea pe tavă, dar te lovești de alte provocări.
Că băiat la 15 ani e destul de nasol să fii timid sau temător. Iar recuperatul la facultate nu e ceva garantat. Depinde de facultate, de individ & traumele pe care le-a avut.
Pe unii facultatea-i înfundă de tot dpdv social. Iar apoi urmează viața de adult: job, casă, datorii, responsabilități. Lucruri care nu-ți mai permit să mai recuperezi „timpul pierdut”.
Tocmai ce am văzut un film în care 2 fete de12-13 ani o băteau pe cea de a treia intr un parc. Niște băieți filmau. Horor…deși știu perfect ca nu-i ok, mi-ar fi fost taaaaare greu sa ma abțin fata de părinții fetelor și chiar și fata de ele. Ideea ca sunt copii nu prea tine…au discernământ, știu ca nu e ok ce fac. Știu ca pedepsele nu aduc nimic bun dar găsesc ca in aceste situații doar sa simți aceeași umilință e ceva ce te poate trezi …sau nu.
Sa auzi la cls a II a: hainele tale sunt fake, trebuie sa-ti epilezi mustață, sprâncenele și alte aberații, telefonul tău nu e performant, e deja mult.
Un tata se laudă cu modul în care i-a dat o lecție fiului care-i ceruse un Iphone xyz la 9 ani: nu-ti cumpăr, nu ai nevoie de asa ceva, dc vrei i-ati din banii din pusculita și copilul si-a luat . CICĂ asa învață copilul de mic valoarea banului, copilul si-a luat din banii lui :(.
Mostre de parenting modern din fosta clasa a lui fi-miu.
Comentariu beton!18
De unde oare a aparut in vremea asta o asa violenta intre copii?!? De prea mult bine, cred….
“Pe vremea mea” se mai bateau intre ei baietii de la neintelegeri la fotbal sau alte jocuri, dar asa, doi sa se asocieze sa bata pe unul chiar nu imi amintesc…Si mai ales batai intre fete!
Eu cred ca o cauza este si abundenta de filme, videouri, informatii cu multa violenta care bantuie acum ecranele. Intr-o seara butonam pe la ora noua seara dupa un film care sa ma destinda si jur ca toate canalele parcurse (in afara de cele informative) aveau numai scene de violenta. Chiar m-am gandit atunci ca uite, de aceea se intampla atatea lucruri urate in jur….
Sa nu mai vorbesc de bulyingul psihologic care uneori este chiar mai dur ca cel fizic!
Aveti grija de copii si nepoti, mizeria asta de bulying ii poate afecta pe viata!
A existat bullying întotdeauna. Dar nu-mi amintesc dacă pe vremea există un cuvânt pentru bătăușul clasei. De obicei era un băiat cel puțin o dată repetent, mai voinic decât ceilalți băieți, care prostani nu se aliau. Cred că asta ar trebui învățați copiii. Să fie solidari. Nu știu. Copiii mei sunt prea mari. Nepoții mult prea mici.
Comentariu beton!15
Am avut neplăcuta ocazie ca acum 2 ani, cred, pe plajă, o gașcă de băieți cu vârste între 9 și 11 ani își întrebau părinții de unde și cum pot cumpăra benzină. Niciun părinte nu a întrebat pentru ce le trebuie lor benzină. Pentru că nu au reușit să cumpere benzină, vreo 2 ore mai târziu aruncaseră gaz lampant din niște făclii, în capul unei fete din grupul lor, pentru că n-o plăceau. Se pregăteau să-i dea foc când unul din băieți, îngrozit de ce vedea, a venit la maică-sa și i-a povestit. Puțin a lipsit să făcă o nenorocire, iar pedeapsa maximă pe care au primit-o băieții care au organizat totul, a fost să fie amenințați cu mersul la școala publică și au fost trimiși să facă singuri, un foc pe plajă (asta în condițiile în care dacă nu ești obișnuit și nu știi regulile de care să ții cont, poți da foc corturilor).
Unul din băieți este fiul unei renumite (ca să nu zic cea mai cunoscută) ”specialiste” în parenting.
Pe mine m-a marcat întâmplarea într-un mod în care n-au făcut-o umilințele îndurate în școală.
Scuze că nu e chiar la obiect comentariul.
Comentariu beton!32
Benzină în capul cuiva? și să-i dea foc? wtf!??
Și marea specialistă în parenting ce-a zis?
Comentariu beton!23
Te rugăm, chiar vrem să știm cine e „specialista”. Așa ceva e iandmisibil, chiar și în cele mai needucate medii.
Comentariu beton!17
Ca profesor, vă spun că doar atunci când anumiți părinți vor face echipă cu noi, se vor schimba în bine multe.
În școala noastră se derulează un proiect cu multe activități, printre care și educație pentru sănătate și lupta împotriva bullying-ului. Avem teme diferite, discutăm, vizionăm filmulețe, desenăm, ne jucăm, totul pentru starea de bine a copiilor noștri.
Astăzi, la una dintre clase erau prezenți 5 copii, 4 fete și un băiat. Fetele mi-au spus că aseară, în timp ce erau pe terenul de sport al școlii, băiatul prezent la activitate a bătut destul de rău o altă fată pentru simplul motiv că aceasta i-ar fi aruncat un papuc peste gardul școlii.
Am discutat cu el, am aflat toate detaliile, am aflat și că părinții ambilor copii au discutat chiar aseară despre incident.
Ce mă surprinde pe mine, după 26 de ani de lucru cu copiii, este seninătatea cu care băiatul a recunoscut totul, faptul că nu avea nicio părere de rău, dar mai ales afirmația că ar face la fel cu altă ocazie. A zâmbit larg în timp ce vorbea, iar mie și fetelor prezente nu ne venea să credem ce auzim.
Sunt foarte rare astfel de cazuri în școala noastră, iar eu încă mai sper că vor fi și mai rare.
Relația părinților cu școala este cea care le va rări, iar de săptămâna viitoare, cu ajutorul consilierului școlar (pentru prima dată în școala noastră un astfel de post), vom organiza în primul rând întâlniri cu elevii problemă și cu părinții lor.
Eu cred în continuare în inocența tuturor copiilor și în rolul nostru, al adulților, de a o păstra nealterată.
Comentariu beton!27
Eu mor cand aud tocmai un profesor descriind o infractiune drept un „incident”, bagatelizand fapta. Normal ca acel copil nu intelege gravitatea faptelor lui.
Cand chiar ei, profesorii, sunt amenintati de elevi, atunci da, abia atunci este grav.
Baiatul este psihopat. Nu se vindeca
Hmmm, daca- mi arunci un papuc peste gard o sa ti-i ieiun pumn in mufa garantat de la mine. Si la fel, as zambi dupa aia. Baiatul ala nu e psihopat, stie sa-si respecte si sa-si pretuiasca spatiul personal si lucrurule lui. Nu el a inceput conflictul, deci nu trebuie acuzat.
Am trecut prin asta, din nefericire. Marea problema este ca nu vei afla de la început, când poate poți interveni. Copiii cred ca pot rezolva singuri totul si nu vor spune decât când ajunge totul la un nivel greu de suportat. Experienta asta ne-a transformat pe toți din familie. După un an de terapie și schimbat scoala, pot zice ca suntem în zona de siguranță în care are din nou stima de sine.
Comentariu beton!26
Prețurile hainelor sunt wishful thinking! Doar aia și mă face să cred că e as creat de guvernul mirobolant din UK.
Nici în Penny’s nu cumperi 2 perechi de pantaloni cu 12£. In Irlanda sigur nu!
Și da, ai perfectă dreptate! Bullying e chiar o problemă!
(Doar copii mei erau absolut super fericite când au început școala acum 2 săptămâni!)
Am avut parte și eu de bullying. Și erau anii 2000 când eram în școală.
Nu mai știu de ce, un copil mă luase de mâini, mă pusese pe o bancă cu fața în jos și mâinile la spate, ținându-mă de ele. Eram în a 9a. Nu am zis nimic, m-a lăsat în pace. Nu s-a mai repetat și nici nu am povestit părinților sau altcuiva. Niciodată. Ai mei oricum nu erau implicați.
Ce m-a frapat a fost când cineva cunoscut fusese agresat la școală și taică miu a zis că dacă nu oferi motive, nu te agresează nimeni. Că nici eu nu am fost. Am tăcut, acum nu aș mai face-o.
Comentariu beton!17
In clasa a IXa se făcea la greu mișto de faptul că nu aveam sâni. Că de ce să nu faci un pic de body shaming cu o puștoaică pe la 15-16 ani?! Cumva, am descoperit/învățat autoironia și am scăpat. Când glumele mele despre mine au devenit mai haioase decât glumele lor despre mine, s-au oprit. Le-oi fi câștigat un soi de respect, naiba știe.
Abia după 30 de ani am reușit să mă văd frumoasă. Să mă SIMT frumoasă eu în corpul meu.
Comentariu beton!19
Bullying-ul a început la grădiniță și a continuat până prin clasa a cincea, timp în care adulții din jurul meu nu au mișcat un deget să mă ajute. Învățătorul abia m-a băgat în seamă și tot ce a făcut a fost să le spună agresorilor mei că „nu-i frumos”, iar pe tata l-a durut undeva. Aproape mi-a zis să nu mă apăr, că o domnișoară nu trebuie să se certe sau să riposteze.
Culmea, toți cei trei agresori erau vecini de cartier, toți din familii normale, fără violență, frumos educați (din punctul de vedere al celorlalți vecini). Am vrut să îi spun uneia din vecine cum se poartă copilașul ei iubit dar tata mi-a zis să nu-l pun rău cu vecinii pentru copilăriile noastre…
La 15 ani, când credeam că am scăpat definitiv, o fată cu vreo 2-3 ani mai mică s-a luat de mine și m-a tras de păr. M-am dus plângând acasă, iar tata mi-a zis că trebuie să fiu prea proastă să accept să mă lovească o fată mai mică decât mine, apoi mi-a spus cuvintele care erau să-mi curme viața: „Pentru mine ești doar un gunoi!” Din cauza cuvintelor lui am vrut să mă sinucid, noroc că organismul meu nu a fost de acord și a scos afară toate pastilele.
Nu vreau să mă victimizez, vreau doar să trag un semnal de alarmă pentru părinții care citesc pe aici, să nu ajungă și copiii lor în situația de a fi îngroziți de școală sau, mai rău, de a considera că moartea e singura lor scăpare…
P. S. Motivul bullying-ului a fost faptul că aveam niște kilograme in plus și că plângeam când eram atacată din cauza asta.
Daa, mare atentie parintilor in a verifica, a se implica daca este bulliat copilul lor, mai ales daca e timid si nu spune, tine in el suferinta!
Recunosc cu durere ca daca as fi fost mai atenta la ce li se intampla copiilor mei din acest punct de vedere, copiii mei ar fi suferit mai putin si cred ca ar fi reusit mult mai bine in viata fata de cum au reusit luptandu-se ei singuri cu efectele bullyingului in timp.