Salutare tuturor și bine că ne-am regăsit. Din păcate, Albumul Cititorului are la fel de mult succes ca România în construirea de autostrăzi, este ok și cu pauza, ne vedem în continuare de treabă, că de asta chiar avem. Când unul dintre voi, o să aibă plăcerea să trimită orice, eu o să aduc aici cu cel mai mare entuziasm. Dacă nu știați avem chiar și mail

Cumva, timid, m-am apucat să creionez lista cu cele mai bune albume ascultate de mine anul ăsta, cele mai multe dintre ele, ascultate cu voi, dar sunt și câteva care nu au apărut aici și sincer nu îmi mai aduc aminte exact, de ce. Ca să pun pe lista de duminica asta tot ce mi-a plăcut, ar fi trebuit să aduc la lumină și să îmbrac în litere încă vreo 5-6 albume.

Aș vrea ca ce recenzez eu, bă, ce exprimare de specialist de lemn, să fie cât mai detaliat, cu date despre stil, band, sunt conștient că detalii de genul îmi vor limita cantitatea de muzică care o pot oferi. Și sunt destule albume care chiar nu aș vrea să le uit, acolo, în umbră.

Hai să dăm drumul la ceva NEWS:

🔵 Aveți vecini de căcat? Trapaniști, maneliști de rit vechi, care umplu duminica douăjdeblocuri, cu Guță și fum de la cârnaț? ROTTEN SOUND vă ajută cu cadrul muzical care poate provoca un preinfarct serios băeților dă băeți.

🔵 Atunci când am dat cu ochii de numele trupei DEATH ENGINE mă așteptam la o porție cu balaurii mei obișnuiți.Nțțț.

🔵 ENTHEOS cu un cover altfel la Carols of the Bells. Dacă vreţi să vă debarasaţi de baba aia nasoală de la doi coverul ăsta vă poate ajuta.

🔵 SUBWAY TO SALLY cu un fel de ler dar mai altfel Was Ihre Wollt

🔵 Mă flăcăi, fata mă sparie ceva de groază, noul ei clip nu face excepție.

🔵 Sigh, acest guru al black metalului japonez cu un nou videoclip.

🔵 HEIDEVOLK un folk metal săltăreț,plin de voie bună, cu vikingi și bere.

🔵 POP PUNK FACTORY parcă devin din ce în ce mai buni

🔵 ELEVENKING sună întru-un mare fel, ascultat  cu mare plăcere.

🔵 Disco metalul celor de la TRAGEDY mi-a provocat câteva zâmbete.

🔵 AVATAR cu un cântec foarte, foarte catchy.

Acum, la muncă:

➡️ WOLVES OF AVALON – Y GODODDIN (2022) – 8,6/10

🔹 PAGAN/BLACK METAL

A mighty country loves mighty reapers/He calls for death and brings for desolation – The Gododdin by Aneirin, culegere de poeme medievale galeze.

Băi nene, nu am auzit nici de ăștia, și după un scurt research, oamenii se ocupă cu muzica de prin 2010-2011, așa că ar fi trebuit să vin aici și să spun ceva de genul, i-am ascultat acum x ani și am observat că, orice, însă nu este cazul deoarece habar nu avut că WOLVES OF AVALON există.

EP-ul are ca bază lirică colecția de poeme medievale galeze atribuite bardului Aneirin excelent reinterpretate, într-o manieră modernă, fără să piardă din imaginea epică și idealizată a textelor vremii.

Au trecut 6 ani de la ultimul album al englezilor, ACROSS CORPSES GREY pe numele lui, pe care dacă l-aș găsi pe YT Music aș pune urechea pe el, însă ori l-au făcut greu de găsit ori sunt eu retard, ambele constatări putând fi adevărate. Am trecut în schimb prin cel din 2011, prima lor lansare, CARRION CROWS OVER AVALON, și făcând o comparație între el și EP-ul din 2022, diferența de calitate este clară. Cântecele din 2022 sunt mult mai bine structurate, versificația pare să aibă mai multă substanță, linia melodică este într-un progres clar față de 2011.

Albumul începe declamativ cu Through the Murdering Night, cuvintele spuse cu voce gravă, vocea aia de bard pe care ne-o închipuim reverberând în  pereții de piatră ai vreunui impunătoare fortărețe,  ajută la construcția unei atmosfere epice, care crește ca un torent, aruncându-te direct în mijlocul unei bătălii medievale în toată regula.

The Shining Companies este o mică bijuterie în sine, construită în forță, pentru forță, cu riff-uri tăioase, bass apăsat, totul susținut de un baterist omniprezent.

Ca recomandare, aș avea una singură ascultați-l.

➡️ HAMMERS OF MISFORTUNE – OVERTAKER (2022) – 8,7/10

🔹 PROGERSIV/HEAVY-METAL

HAMMERS OF MISFORTUNE este copilul și în egală măsură jucăria lui John Cobett, chitarist de excepție și artist cu mintea nu mereu în dimensiunea noastră. Ce îmi place la Cobett este că rezultatul creației lui  este în primul rând calibrat pentru el apoi cumva și pentru public.

Înainte de a da un play la Overtaker, vă recomand să treceți întâi prin 17TH STREET, discul lor din 2011 care a marcat o nouă abordare muzicală pe care nu o regăsim pe albumele precedente și ajută la trasarea unei curbe a evolutive a band-lui.

OVERTAKER la un primă ascultare m-a pus în postura de a verifica dacă am dat  accidental, play  la două dintre cântecele lor de pe disc în același timp. Mi-au trebuit vreo două minute ca să îmi dau seama că așa au vrut ei. A persistat senzația aia că nu ascult eu ce trebuie sau cum trebuie.

Nu am putut scăpa de-a lungul întregului album de senzația de experimental, de multe ori unul extrem. În schimb Overtake nu mi-a dat nici măcar o singură clipă senzația că împing muzica către un elitism artificial.

Jamie Myers și Sigrid Sheie, Myers mai ales, reușesc prin calitățile lor vocale să își subordoneze albumul, să imprime ritmul de la început până la final.

AGGRESSIVE PERFECTION este exemplul perfect de abilitate camelonică a membrilor celor de la Hammers.

Pe OVERTAKER am avut tot timpul senzația că se întâmplă și altceva în afara de ce ascultam în momentul ăla, nici măcar o singură clipă nu am putut scăpa de senzația aia de prins cu izmenele în vine. Ca și concluzie finală pe disc se întâmplă tot timpul o grămadă de lucruri.

Hammers of Misfortune prezintă colecția  minți deschise.

➡️ ROKETS – BREAK FREE (2022) – 8/10

🔹 HARD-ROCK/GARAGE ROCK

Finlandezii s-au poziționat în cel mai aglomerat vagon din trenul rock-ului, acolo unde de prea mulți ani inovația, nu este la ea acasă. Sunt oameni cărora le iubesc felul în care scriu și le respect pasiunea pentru rock și alegerile. Bogdan consideră că ultimul album al lui Ozzy este un adevărat dar pentru omenire, eu cred că este un album decent, mediocru pe alocuri. Eu consider că Zeal & Ardor fac artă, el o definește ca pierdere de vreme, o muzică fără gen. Putem bea un Tedi împreună, și să discutăm despre ZEUL ROCK, fără să ne înjurăm de mame? Bineînțeles, nu toată lumea este perfectă, alegând ca mine, singurul metal care contează, cel extrem. El este chitarist, eu tobar, ne înțelegem noi, cumva.

ROKETS nu ar fi avut ce să caute pe lista mea, în mod normal, însă mai am lume prin preajma mea cărora băieții ăștia le-au plăcut. Și sunt convins că mulți dintre voi o să îi asculte cu plăcere.

BURN DOWN THE WALL cântecul cu care finlandezii se pun pe treabă are nerv și ritm de la prima notă. Chiar m-am uitat să văd dacă sunt produși de către italienii de la Frontiers, care vor câștiga cât de curând Eurovisionul, San Remo sau Cerbul de Aur, dar nu, au alt label.

Cel mai mult mi-a plăcut piesa care a dat numele discului, BREAK FREE este destul de rapidă și vocalul face o chestie mișto cu un fel de icnet gutural înainte de refren.

Își propun ROKETS să inventeze fulgul de nea? Normal că nu, pentru că unii ca ROKETS nu sunt THE OFFERING, care împachetează muzica cum vor, ei au două șine și pe alea dau din roți.

Este un album bun? Nu este, în primul rând, un album prost. Este un album ușor de ascultat, care are toate elementele ca să placă. Sunt 26 de minute de joy, joy, happy, JOY.

➡️ VEILBURNER – VLBNR (2022) – 8,5/10

🔹 DISSONANT DEATH METAL

Dissonant death metal un micro-gen, unul în  care subsemnatul se simte ca drumețul ostenit, masat de o thailandeză minionă cu părul de antracit adunat sub o floare de lotus.

Băieții din Pennsylvania mi-au cam dat falca jos în 2021 cu LURKERS IN THE CAPSUL OF SKULL unul dintre cele mai bune albume ascultate de mine în anul ăla, un album pe care după fiecare ascultare am simțit nevoia să mai dau un play, aveam impresia că pierdusem chestii.

Site-urile cu tradiție în recenzarea metalelor extreme au VLBNR-ului ce este al VLBNR-ului, alte site-uri care sunt oarecum specializate pe rock soft au dat note mult mai mici, pentru că dacă ești fiert pe Ion Jovi este cam greu cu ce cântă Veilburner. Este greu cu ei și pentru cei care sunt cât de cât familiarizați cu genul.

Sincer, eu am cam ascultat cu frică VLBNR, pentru că apariția unui nou album la un an după un masterpiece ca LURKERS IN THE CAPSULE OF SKULL, nu prea avea șanse să se apropie de nivelul predecesorului. Și nici nu este acolo.

Are destule pe el ca să se califice între cele mai bune albume de gen și în anul ăsta, așa că eu unul sunt de-a dreptul impresionat.

Ca să vă lămuriți cu cine aveți de a face începeți cu asta și apoi dacă vreți să experimentați un death care este extrem de greu de creat, luați album la puricat.

Merită fiecare clipă.

Pentru haosul din ordine și ordinea din haos, press play here.

➡️ SCALPTURE – FELDWARTS (2022) – 8,8/10

🔹 DEATH-METAL/HARDCORE

Nu vroiam să pun albumul ăsta în săptămâna asta, era prea cald, prea proaspăt, ca să îl arunc pe masa aia rece din fața voastră, din egoism îmi doream să mă bucur doar eu de el, măcar o perioadă. Albumul ăsta nu vrea să fie ținut departe de urechile publicului.

Germanii au creat un malaxor de emoții, care te procesează, separă din tine moleculă cu moleculă, fiecare cântec te macină până la starea aia inertă de praf cosmic.

Este un death metal ritmic cu destule părți care deschid uși spre calmul albastru de dinaintea furtunii.

Ador genul ăsta de piese carusel care știu să crească intensitatea emoțiilor, cu pasaje de respiro, cu un cor care îți captează atenția, apoi urmează o nouă lansare ca dintr-o uriașă praștie.

Pentru malaxor emoțional, jump here.

➡️ GREEN KING-HIDDEN BEYOND TIME (2022) -8,5/10

🔹 HEAVY METAL

Încă un album de debut, al unor finlandezi, fascinantă pepiniera de trupe bune, acolo sub  umbra înghețată a nordului. Ăia cu rock-ul, noi cu trapanele, cu johnutzu.

Green King își încep albumul în forță cu Gates of Annihilation, o piesă care are energie cât să alimenteze două sate izolate din România. Piesă de galop este asta, de dat din toate cervicalele.

De obicei o piesă de lungimea și compoziția a Prelude to Massacre o găsești ca intro, însă finlandezii I-au găsit o altă menire, au pus-o pe la jumătate ca piesă trambulină pentru un cântec punch style.

Where Speedian Dwells este declarația celor de la GREEN KING că întregul lor arsenal este pe linie de tragere și că terenul lor este unul pentru băieți mari.

Un disc care mie mi-a plăcut maxim, un heavy modern, un morning starter extrem de bună pentru oricare dintre voi, softeri sau extremeri.

Pentru energia necesară unei flotări în plus apăsați aici.

Cam atât pentru astăzi, al vostru Edelweiss, vă salută și se înclină. Aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri. Tchuss!

sursa foto: freepik.com